Profilul fotbaliștilor de performanță

Voiculescu Ștefan-Alin
FEFS, EFS, Anul III, Gr. 134B

Fotbalul din prezent este într-o permanentă schimbare din punct de vedere tehnic,
tactic și fizic. Pentru a putea face față la cerințele fotbalului modern din prezent, fiecare
jucător în funcție de postul pe care evoluează trebuie să dispună de un bagaj cât mai mare de
calități.
Profilul ideal al sportivului ar trebui să includă următoarele trăsături:
– stabilitate emoțională; disciplină; realism; încredere în forțele proprii; simț moral;
determinare; rigiditate mentală; rezistentă la stres și la efort; inteligență; motivat intrinsec și
extrinsec; adaptabilitate; gândire pozitivă; suportă eșecul; are capacitate de învățare rapidă și
multe altele.

Portar
In fotbalul actual sarcinile portarului au devenit mult mai complexe. Este  recomandat
ca portarul să aibă un joc foarte bun de picior și să fie capabil să joace așa zisa poziție de
libero.
Pe lângă acestea, un portar foarte bun trebuie să aibă și următoarele calități:
– Să aibă o poziționare bună în poartă;
– Să aibă o priză bună la balon;
– Să știe când să iasă pe centrări;
– Să fie bun în duelurile cu atacanții adverși;
– Să aibă reflexe foarte bune;
– Să dirijeze întreaga echipă pe tot parcursul jocului;

1
– Ideal ar fi să aibă o talie ridicată.

Fundaș central
Față de fotbalul din trecut accentul într-un joc de fotbal actual se pune foarte mult pe
construcția jocului. Fundașul central pentru a putea participa activ la construcție trebuie să
aibă o tehnică foarte bună, să dea dovadă de o înțelegere foarte bună a jocului, să poată oferi
viteză în circulația mingii (să joace din una, două atingeri).
Pe lângă acestea, un fundaș central trebuie să aibă și următoarele calități:
– Să aibă un simț foarte bun al anticipației;
– Să fie foarte bun la duelurile aeriene;
– Să știe când să urce și când să coboare linia de apărare, în funcție de zona în care se află
mingea;
– Să cunoască jocul în zonă dar și marcajul om la om;
– Să fie foarte bun defensiv în duelurile 1 la 1;
– Să aibă o viteză de deplasare, execuție, gândire foarte bună.

Fundaș lateral

2
 În fotbalul actual nu este suficient ca un fundaș lateral să facă doar faza defensivă, un
fundaș lateral bun și forte bun este considerat acel fundaș care face ambele faze.
Alte calități necesare ale unui fundaș lateral sunt:
– Viteza;
– Capacitate de efort;
– Să poată oferi centrări de calitate;
– Să câștige duelurile 1 contra 1 atât în defensivă cât și în ofensivă;
– Să știe când trebuie să strângă spre fundașul central și când să îi ofere dublaj;
– Să cunoască principiile apărării în zonă.
Mijlocaș central (defensiv)
Jucătorii de fotbal care evoluează pe acest post îî putem împărți în trei categorii:
– Mijlocașul închizător, a cărui sarcină principală este aceea de a recupera cât mai
multe mingi. Acest tip de mijlocaș participă foarte puțin la faza ofensivă.
– Mijlocașul „box to box”. acest tip de mijlocaș este acel mijlocaș de la careu la
careu, care are o mare capacitate de efort, face ambele faze și apare la finalizare.
– Conducător de joc retras, acest tip de mijlocaș deși evoluează în poziția unui
închizător nu are o calitate defensivă foarte bună. Are o tehnică bună de lovirea mingii, oferă
pase de calitate.
Un mijlocaș central complet are trebui să aibă cât mai multe calități din cele prezentate
mai sus.

Mijlocaș central ofensiv (Nr. 10)

În fotbalul din România acest tip de jucător se găsește tot mai rar, jucătorul număr 10
este acel jucător care trebuie să facă diferența.
Câteva din calitățile necesare acestui tip de jucător sunt:
– Să aibă o tehnică individuală bună;

3
 – Să poată să scoată om din joc;
– Să poată oferi pase de gol;
– Să participe activ și la faza defensivă;
– Să apară la finalizare;
– Să aibă fantezie în joc, să fie creativ.

Mijlocaș lateral / atacant lateral

O calitate foarte importantă a jucătorului care evoluează pe acest post este aceea de a
putea oferi centrări de calitate și să poată apărea la finalizare.
Având în vedere că în fotbalul actual se folosesc foarte mult mijlocași care pot juca în
banda opusă „pe picior invers” este indicat ca mijlocașul lateral să aibă o tehnică foarte bună
de lovirea mingii cu ambele picioare.
Alte calități pe care trebuie să le aibă mijlocași laterali:
– Capacitate de efort pentru a putea face și faza defensivă;
– Viteză foarte bună;
– Să poată să își depășească adversarii direcți prin dribling.

4
 Atacant central
La postul de atacant central există mai multe tipuri de atacanți. Pentru ca un atacant să
fie cât mai complet, ideal ar fi să aibă cât mai multe calități din cele specifice fiecărui tip de
atacant.
– Vârful de careu, joacă foarte avansat, speculează orice greșeală și este un foarte bun
finalizator.
– Pivotul, jucător de forță, bun în duelurile aeriene, joacă foarte bine cu spatele la
poartă.
– Atacantul de viteză poate juca și ca atacant lateral are o viteză foarte bună se
desprinde cu ușurință de fundași adverși.
– Al doilea vârf, joacă în cuplu cu jucător mai avansat. Știe să primească mingea între
linia de apărare și cea de mijloc este un bun finalizator. Are o tehnică bună.
Concluzii şi recomandări
Jocul de fotbal trebuie considerat un sistem hipercomplex.
Pentru a dezvălui legile care-i explică evoluția, dezvoltarea și funcționalitatea este
necesar să-l analizăm prin prisma teoriei generale a sistemelor, precum și prin prisma
modelelor şi modelării. Am realizat două tipuri de modele şi anume:
 Modelul integrativ de joc pentru echipele de valoare internațională. Acest model
implică subsistemele (care la rândul lor pot fi construite în modele); structura de bază a
echipei, capacitatea fizică, capacitatea tehnico-tactică, psihică şi teoretică, comportamentul
performanţial, ambianța de concurs. Toate aceste componente pot fi exprimate (însoțite) prin
modele de tip figurativ, simbolic, logic (structuri funcționale ale originalului),
morfofuncţional, motric-psihologic şi statistico-matematic (parametri cantitativi şi calitativi ai
comportamentului performanţial realizat de echipe).
 Modelul jucătorilor de fotbal care poate fi considerat o componentă a modelului de
joc integrativ, dar şi tratat ca model de sine stătător având următoarea structură: profilul
somatic şi antropometric, profilul motric, profilul funcțional, profilul psihologic, profilul

5
tehnico-tactic şi comportamentul performanţial, toate raportate la cerințele și exigențele
postului pe care evoluează fiecare fotbalist.
Dimensiunile sau componentele studiate ale modelelor (de joc şi de jucător) nu
constituie un conglomerat de părți, ci un întreg cu ajutorul căruia, pe baza mulțimilor de
conexiuni care se pot realiza între acestea, se obțin efecte cu caracter amplificat. Cu alte
cuvinte, fiecare componentă în parte are o anumită valoare care crește dacă intră în conexiune
cu celelalte, își mărește potențialul de eficiență pe care-l realizează, ajungând ca toate părțile
întregului să acționeze concentrat spre maximizarea capacității de performanță. În același
timp fiecare subsistem reprezentat sub formă de model poate fi analizat, studiat, ameliorat
prin exersare.
Comportamentul performanţial al echipei jucătorului este observabil, poate fi
înregistrat şi apreciat obiectiv. Plecând de la comportamentul performanţial al echipei
(jucătorului) putem construi un model de joc simplificat care reprezintă fidel structura și
funcționalitatea originalului (jocului propriu-zis). În mod concret sunt observabile
următoarele elemente structurale ale jocului: structura de bază a echipei, plasamentul
jucătorului în teren, sisteme de atac şi apărare aplicate, caracterul acțiunilor tehnico-tactice,
individuale (șuturi la poartă, pase, centrările, driblingul, combinațiile tactice de doi sau mai
mulți jucători, deposedările de minge). La rândul lor, aceste elemente tehnico-tactice au
variante de execuție bine determinate şi cu un rol foarte însemnat pentru creșterea eficienței
de joc.
Operațiunea de construire a modelelor este puțin cunoscută de specialiștii noștri. În
general se acceptă ideea că un model (de joc sportiv) se construiește prin izomorfism (fiecare
componentă a jocului este identificată sau are un corespondent identificabil, analog) sau prin
homomorfism (câteva componente reprezentative). Învățarea tehnicii construirii modelelor
este necesară deoarece descoperă esența şi reprezintă originalul. După cum am arătat,
modelele sunt elemente care parcurg cinci etape distincte, şi anume:
 identificarea componentelor esențiale şi constante ale originalului;  specificarea
relațiilor fizice, logice, analogice şi matematice;  definirea restricțiilor de formă, de
funcționare sau de structură a modelului;  experimentarea sau testarea funcționalității
modelului;  corectarea modelului.
Modelul de joc internațional înlesnește identificarea tendințelor de dezvoltare a jocului
şi implicațiile acestora asupra proceselor de selecție și pregătire.
În final, modelul ipotetic (sau care s-ar putea realiza în urma unui proces riguros de
selecție şi pregătire) alcătuit deservește atât pentru selecția şi pregătirea echipelor de seniori,
cât şi pentru cele de juniori, dacă le considerăm ca „ecrane” de referință sau modele „de atins”
în perspectivă.

Bibliografie

1. https://valentinbosioc.com/profilul-ideal-al-personalitatii-sportivului/

6
2. https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20V-a/Pregatire%20sportiva
%20practica-Fotbal/Litera/
3. https://www.rasfoiesc.com/hobby/sport/Performanta-sportiva53.php