Sunteți pe pagina 1din 51

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Fotbalul, iată o disciplină sportivă mai mult decât probabil cu cea


mai răspândită arie de dezvoltare din lume, dacă ţinem seama ca în aproape
toate ţările se desfăşoară un campionat naţional, dacă ne mai gândim că
primul vizitator al lunii, americanul Neil Armstrong nu gaseă altă comparatie
a zonei în care aselenizase la 20 iulie 1969 decât cea cu un teren de … fotbal.
Jocul de fotbal este un fenomen social de suprastructură
internaţională care obligă pe toţi participanţii, respectiv pe toate şcolile sau
echipele de club, să se întreacă în condiţii egale, indiferent de locul de pe
glob, de sistemele politice, religioase, culoare sau rasă, demonstrând că
fotbalul este internaţional în conţinutul sau specific.
Marea popularitate de care se bucură jocul de fotbal pe intreg globul se
datorează şi îndemânării cu care jucătorii fac faţă unor situaţii deosebit de
complexe din timpul jocului. Dincolo de pasiuni şi satisfacţii, el se adresează
unor virtuţi profund umane: loialitate, curaj, cinste, prietenie, forţă,
inteligenţă, măiestrie.
Stadiul atins în prezent de evoluţia jocului de fotbal pe plan mondial,
ca rezultat al eforturilor şi preocupărilor specialiştilor şi jucătorilor pentru
perfecţionarea continuă a jocului, a dus inevitabil la conturarea unor idei şi
soluţii noi, precis stabilite cu privire la maniera de joc, la sistemul de
pregătire, formare şi selecţie a jucătorilor.
Fotbalul de performanţă modern este caracterizat prin perfecţionarea
lui la toţi factorii antrenamentului : pregătire fizică, tehnică, tactică, teoretică
si psihică. Fotbalul este singurul domeniu în care improvizaţia individuală
devine colectivă.
Trebuie să reţinem faptul că visul oricărui copil este acela de a fi
selectionat in echipa sa preferata unde, trecand prin diferite etape de pregatire
sa ajunga pe cele mai inalte culmi ale performantei

1.1. Importanţa şi actualitatea temei

Întreg parcursul drumului, începând cu depistarea şi iniţierea copilului


in fotbal, continuând cu formarea şi promovarea sa, este dominant
incontestabil de personalitatea celui numit şlefuitor de talente, figura centrală
a oricărei şcoli de fotbal care se respectă.
Antrenorul trebuie să-şi propună formarea unui jucător care să poată
gândi, adică să fie în stare să se adapteze foarte bine la diferitele situaţii care
se verifică într-un concurs.
Antrenorul de copii şi juniori este pivotul in jurul căruia se formează
colectivul numit echipă, locul unde mai târziu va răsări schimbul de mâine.
Antrenorul va trebui să cunoască bine problematicile legate de
diferitele etape de vârstă, pentru a-şi putea programa proiectul tehnico-
educativ, raportat la o etapă de evoluţie bine precizată a propriului grup-
echipă.
Pregătirea sportivă a juniorilor va fi orientată preponderent spre
îmbunătăţirea şi perfecţionarea fiecărui element de joc în parte, în timp ce
jocul propriu-zis va servi în special ca mijloc de combinare a acestor
elemente în proporţii cât mai precise.

2
In fotbalul actual jucătorul care intră in posesia mingiei devine
coordonator de joc indiferent de postul pe care evoluează.
Acesta trebuie să posede mijloace tehnice şi tactice specifice jocului
de atac, şl de apărare şi totodată, trebuie să aibă viteză, forţă şi rezistenţă
sporite.
Datorită modificărilor survenite în ceea ce priveşte sistemul de joc,
dinamica jocului şi cerinţele tot mai ample pe fiecare post, se impune o mai
bună pregătire tehnică şi fizică a tuturor jucătorilor pentru a putea face faţă
situaţiilor dificile cu care se confruntă.
Preluarea, conducerea şi pasarea mingii in cele mai dificile situaţii, arta
de a dribla adversarii, numărul mare şi varietatea deprinderilor motrice
specifice fotbalului sunt elemente cu care jucătorii pot decide soarta unui joc.

1.2. Scopul lucrării


Întreg procesul de iniţiere si consolidare a jocului de fotbal trebuie să
se realizeze la vârsta junioratului.
Importanţa deosebită a selecţiei şi pregătirii la această perioadă de
vârstă constă tocmai în cunoaşterea particularităţilor specifice jucătorilor,
fiind segmentul cel mai fragil şi dinamic în evoluţia sa psiho-morfo-
fiziologică, dar şi cea socială.
Lucrarea de faţă îşi propune îmbunătăţirea metodologiei de lucru in
cadrul programei de antrenament la grupele de juniori. Calitatea procesului
instructiv-educativ la această grupă de vârstă 15-16 ani(care împreună cu
celelalte grupe de vârstă constituie baza de masă a fotbalului de performanţă)
reprezintă un factor hotărâtor al asigurării în perspectivă a capacităţii
superioare de performanţă a jucătorilor.

3
CAPITOLUL 2
FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICĂ A LUCRĂRII

2.1. Caracteristici generale privind selecţia


Selecţionarea componenţilor echipelor constituie o problemă relativ
dificilă, deoarece particularităţile morfologice şi funcţionale caracteristice
vârstei 15-16 ani creează unele dificultăţi în depistarea elementelor cu
perspectivă de afirmare.Indicii concreţi ai dezvoltării unor calităţi motrice
specifice jocului de fotbal practicat de seniori, de exemplu rezistenţa şi forţa,
la această vârstă sunt insuficienţi dezvoltaţi.Aceeaşi stare de lucruri poate fi
semnalată şi la unele procese psihice, ca de exemplu concentrarea
îndelungată a atenţiei asupra unui mare volum de acţiuni, tenacitate în
urmarirea scopului, calităţi puţin pregnante la vârsta de 15-16 ani.
Cu toate acestea cunoscându-se legile creşterii şi dezvoltării
organismului şi pe baza experienţei acumulate, selecţia iniţială poate fi
rodnică în majoritatea cazurilor, desigur dacă se respectă cerinţele şi criteriile
obiective.
Astfel, una din cerintele fundamentale ale selecţionării copiilor constă
in caracterul continuu al acesteia. Cu alte cuvinte,componenta unei echipe nu
este aceeasi pentru totdeauna. Caracterul relativ variabil al componentul
echipelor de copii si juniori nu trebuie sa alarmeze antrenorii, să considere că
se abat de la normele metodice fundamentale ci, dimpotrivă, trebuie sa-l
înteleagă ca fiind un proces obiectiv necesar.
Deoarece această perioadă corespunde adolescenţei, impune din partea
antrenorilor o activitate atentă, diversificată educaţional, păstrând în

4
permanenţă legătura cu familia şi şcoala. Antrenorilor nu trebuie să le rămână
indiferent „antrenamentul invizibil” care cuprinde şi calitatea anturajelor
frecventate de juniorii lor, programul zilnic, alimentaţia, odihna,etc.
Din metodologia modernă a procesului insrtuctiv-educativ, modelarea
constituie una din cuceririle cercetărilor-teoreticienilor şi practicienilor(care a
fost verificată în practică).
Începând cu selecţia secundară, majoritatea obiectivelor propuse nu pot
fi îndeplinite decât prin selectarea şi propunerea unor “modele”,pentru
aproape toate componentele antrenamentului, particulare pentru fiecare
eşalon de vârstă şi valoare sportivă.
Astfel, utilizarea modelelor de selecţie sportivă a reprezentat un
moment semnificativ pentru dezvoltarea gândirii metodice, concretizat prin
aplicarea unei metode generale la un domeniu particular, respectiv fotbal.
Putem spune că este o primă fază de studiere a unor sisteme complexe cu
ajutorul altora simplificate, adică, modelele. Modelele sunt judicios elaborate
în scopul depistării şi pregătirii viitorilor fotbalişti de performanţă, în urma
colaborării diagnozei cu prognoza capacităţii subiecţilor.
Una din principalele cerinţe ale strategiei de atragere şi selecţie se
referă la vârsta optimă de cuprindere a copiilor în activitatea fotbalistică
organizată în cadrul unor unităţi specializate (cluburi sportive şcolare, clase
speciale etc.).
Întreaga strategie de selecţie, prevăzută ca un sistem dinamic, oferă, de
la etapă la etapă, o nouă calitate întregului proces, sporindu-i eficienţa.
Calităţile tehnico-tactice la vârsta 15-16 ani:
În atac:
• orientarea circulaţiei mingii catre zonele şi culoarele libere.
• schimbarea direcţiei de atac de pe o parte a terenului spre cealaltă;

5
• pasarea mingii numai coechipierului clar demarcat sau pe poziţie
viitoare printre adversari;
• în zona de finalizare, fiind în posesia mingii, iniţierea(prin dribling)
schimbului de locuri, un-doi-ul, etc.
• deplasarea rapidă din apărare în atac cu deplasări pe culoare şi în zone
libere, cu scopul realizării lărgimii şi adâncimii atacului;
• după pasare, deplasarea pe poziţii viitoare (libere);
• sprijinirea jucătorului cu mingea, cu precădere în adâncime;
• demarcări rapide prin schimbări de direcţie şi variaţie de ritm:
În apărare:
• marcaj strict şi agresiv în zonă;
• luptă permanentă, pe tot terenul pentru recuperarea mingii
prin:intercepţie şi deposedare;
• închiderea culoarelor de pătrundere a adversarului cu mingea şi a
acelora ce se demarcă pe pozitii viitoare, blocarea şuturilor spre poartă;
• colaborarea jucătorilor în apărare, prin:pressing, schimb de
adversari,dublaj, organizarea fazelor fixe.

Calităţi tehnico-tactice ale jucătorului specializat pe postul de portar:


Pentru apărare:
• dirijarea apăritorilor în timmpul jocului, la loviturile libere, la loviturile
de colt;
• plasament corespunzător pentru închiderea culoarului de şut al
adversarului;
• promptitudine la ieşirile din poartă (justificate);
• siguranţă în prindere, boxare, deviere;

6
• siguranţă în degajarea cu piciorul din afara suprafeţei de pedeapsă.

Pentru atac:
• repunerea rapidă a mingii în joc, cu mâna sau cu piciorul spre jucătorul
clar demarcat;
• degajarea lungă (cât mai precisă) pentru contraatac.
Cunoştinţele teoretice au şi ele un rol deosebit:
- cunoaşterea, respectarea şi interpretarea corectă a regulamentului de joc;
- cunoaştere principalelor probleme legate de antrenamentul sportiv
(principii, cerinţe, forme de organizare, utilitatea probelor şi normelor de
control, refacerea după effort, alimentaţie);
- sarcinile pe funcţii, compartimente, zone de activitate (pe terenul de
dimensiuni normale) şi dinamica sistemului de joc cu 4 fundaşi.
Paralele cu cele amintite până aici, îndeosebi la selectionarea copiilor în
echipele asociaţilor şi cluburilor sportive, antrenorii împart procesul în mai
multe etape sau faze, fiecăruia corespunzându-I anumite căi şi mijloace.
Sistemul fazelor, al scopului acestora, al căilor şi mijloacelor statornice
în activitatea profesorilor şi antrenorilor cu privire la selecţionarea copiilor,
se reprezintă după cum urmează:

Etapele selecţiei:
Faza a I-a de depistare a elementelor cu înclinaţii:
Căi şi mijloace:
• asistenţe la lecţii de educaţie fizică;

7
• urmărirea evoluţiei copiilor în campionatul între clase, în cel al
şcolilor, al liceelor, etc;
• urmărirea copiilor în joaca lor, în cartiere;
• organizarea unor jocuri (cupe locale) în timpul vacanţelor şcolare;
• discuţii cu profesorii din şcoli, cu familiile copiilor.
Faza a II-a de verificare a copiilor sub îndrumarea directă a
cluburilor, asociaţiilor sau şcolilor sportive
Căi şi mijloace:
• încadrarea copiilor selecţionaţi în echipe cu o componentă relativ
constantă;
• urmărirea în continuare a copiilor care nu au fost reţinuţi, pentru a se
pregăti asiduu în echipele şcolilor;
• elaborarea planului de instruire a copiilor selecţionaţi, pentru un
interval de 6 luni –1an.
Cerinţele jocului modern sunt aspre, astfel că tinerii fotbalişti trebuie să fie
urmăriţi în permanenţă de antrenori şi sfătuiţi părinteşţe.

Un antrenor la vârsta de copii 15-16 ani trebuie să se ghideze după


următoarele criterii:
1. În momentul când are mingea este capabil să aplice aplice tehnica sa în
condiţiile dificile şi mai ales în timpul luptei cu adversarul?
2. Când coechipierii se află în posesia mingii se demarcă şi anticipează faza
de joc, chiar dacă mingea nu se află în apropierea sa? Urmăreşte jocul pe
întreaga suprafaţă a terenului?
3. Când mingea este în posesia adversarului său direct dă dovadă de voinţă
şi de îndemânare pentru a-l deposeda prin luptă om la om ?

8
4. Când mingea este în posesia echipei adverse stie să apere zona
ameninţată? Observă în acelaşi timp mingea şi mişcările adversarilor?
5. Integrarea sa în cerinţele comportării echipei: Cum rezolvâ sarcinile ce îi
revin în cadrul echipei? Satisface cerinţele desfăsurării unui joc colectiv si
constructiv?
Iniţiativa antrenorilor în domeniul selecţiei se poate manifesta
multilateral. În afara considerentelor enumerate mai jos, in colaborare cu
medicii şi cu alţi specialişti ai selecţiilor pe ramuri de sport se pot găsi şi alte
modalitaţi şi criterii eficiente, capabile să aducă în arena fotbalului reale
talente.

2.2. Particularitaţi metodice privind instruirea


a) Pregătirea fizică:
Obiective:
• dezvoltarea progresivă a indiciilor morfo-functionali printr-o pregătire
individualizată;
• dezvoltarea calitaţilor motrice de bază şi specifice necesare pentru
folosirea cu eficienţă a procedeelor tehnico-tactice în joc.

Sarcini:
• dezvoltarea armonioasă a musculaturii şi în mod deosebit a celei
implicate în practicarea jocului;
• dezvoltarea calităţilor fizice, cu accent pe viteză (de reacţie, execuţie şi
condiţii de adversitate), mobilitate şi supleţe;
• realizarea capacitaţii de efort aerob, între :- 50-56 ml/kg corp la 14-15
ani; - 57- 60 ml/kg corp la 14-16 ani;

9
• dezvoltarea motricitaţii specifice jocului: alergări variate, intercalate cu
opriri, întoarceri, ocoliri, evitări, variaţii de ritm, căderi, rostogoliri,
schimbări de direcţie, blocări-porniri în condiţii de echilibru instabil şi
adversitate.

b) Pregătirea tehnică:
Obiective:
• consolidarea şi perfecţionarea procedeelor tehnice de bază şi a
mijloacelor tehnico-tactice de atac şi apărare subordonate dinamicii
jocului;
• formarea şi consolidarea deprinderilor tehnice pentru realizarea jocului
direct, în continuă mişcare.
Sarcini:
• îmbunătăţirea şi perfecţionarea preluărilor şi transmiterea în toate
direcţiile, cu traiectorii variate şi la distanţe diferite, din alergare şi
săritură;
• îmbunătăţirea şi perfecţionarea trasului la poartă, cu ambele picioare
sau cu capul, direct, în forţă şi plasat, din poziţii şi unghiuri diferite;
• îmbunătăţirea şi perfecţionarea conducerii mingii (cu variaţii de ritm şi
schimbări de direcţie), fentelor, driblingului şi depăşirilor (în condiţii
de schimbări de motricitate specifică şi adversitate)
• îmbunătăţirea tuturor procedeelor regulamentare de deposedare şi a
deprinderilor de închidere a unghiului şi de blocare a şutului;
• dezvoltarea combinaţiilor în 2-3-4 jucători ( din aceeaşi linie şi linii
diferite ) prin: „un-doi-uri”, încrucişare, interferenţă, cu şi fără
finalizare (după pasă de angajare, înainte, înapoi, din întoarcere)

10
c) Pregătirea tactică:
Obiective:
• consolidarea depinderilor tactice individuale şi colective, în atac şi
apărare în spiritul concepţiei actuale de joc;
• formarea deprinderii atenţiei permanente şi concentrării asupra tuturor
acţiunilor de joc;
• stimularea inteligenţei de joc şi a iniţiativei în acordul disciplinei
tactice, care să contribuie la realizarea cerinţelor jocului modern;
• formarea unor jucători polivalenţi, capabili să realizeze în aceeaşi
măsură situaţiile de atac şi apărare a echipei.
Sarcini:
Pentru atac:
1. Formarea şi consolidarea deprinderii de mişcare în teren, prin:
- schimbarea rapidă a plasamentului din atac în apărare;
- desprinderea de adversar în scopul demarcării eficiente, pe zone libere şi
creării traseelor sigure de transmitere;
- cunoaşterea şi respectarea zonelor de acţionare, a relaţiilor de colaborare
între coechipieri în schimbarea traseelor;
- acoperirea raţională a terenului în adâncime şi lâţime prin multiple
deplasări în zonele vecine şi depărtate celei de circulaţie a mingii;
- ţâşnire după-pasă în zonă libereă şi avansată pentru reprimire.
2. Formarea şi consolidarea deprinderii de mişcare pentru crearea
zonelor libere:
- deplasare laterală faţă de coechipierul „cu mingea” pentru realizarea unor
culoare şi a „un-doi-urilor”;

11
- demarcări avansate a jucătorilor din linia ofensivă sau a celor aflaţi
temporar în această zonă;
- demarcări false în scopul revenirii pe zona creată.
3. Formarea şi consolidarea deprinderilor de joc cu mingea:
- transmiterea mingii în timp util, precis şi rapid;
- orientare paselor în adâncime, pe culoare sau lateral şi înapoi pe zonele
libere în scopul păstrării colective a mingii în echipă;
- consolidarea deprinderilor de întâmpinare a mingii, a preluării pe zone
libere şi a transmiterii’’in mod util’’nu la întâmplare;
- formarea deprinderii de a nu pasa coechipierului strâns marcat mai ales
static.
4. Formarea deprinderilor de participare şi finalizare la jucătorii din
linia a-II-a şi a-III-a.
5.Stabilirea şi specializarea a 3-4 jucători pentru asigurarea unei
eficienţe crescute la momentele fixe ale jocului,însuşirea unor combinaţii
la:loviturile de începere, aruncarea mingii de la margine, lovitura de colţ şi
loviturile libere directe şi indirecte.

Pentru apărare:
1) Consolidarea deprinderii pentru schimbarea rapidă a plasamentului din
atac în apărare(între adversar şi poarta proprie).
2) Consolidarea deprinderilor tactice individuale şi colective pentru
realizarea: marcajului(în zonă şi strict) şi presingului, a dublajului şi
închiderea culoarelor(pentru pătrundere şi transmitere) şi pentru blocarea
şuturilor.
3) Formarea şi consolidarea deprinderilor necesare(plasament, marcaj) pentru
asigurarea porţii la fazele fixe.

12
d) Pregătirea teoretică:
Obiective:
• însuşirea şi respectarea principiilor şi regulilor tactice în cadrul
relaţiilor de colaborare din echipă şi a celor de adversitate.

Sarcini:
• cunoaşterea cerinţelor actuale ale fotbalului de performanţă privind
pregătirea şi jocul, refacerea, regimul de viaţă, relaţiile pe terenul de
sport şi în afara lui;
• creştera exigenţei privind ordinea şi disciplina, spiritul de răspundere şi
tactica;
• îndemânare în regim de tehnică;
• rezistenţă în regim de viteză şi de execuţii tehnico-tactice repetate;
• forţă de lovire a mingii cu piciorul sau cu capul, de angajare fizică
regulamentară cu adversarul şi detentă.
Calităţi psihice:
- orientare rapidă în situaţiile de atac şi apărare;
- comportare corespunzătoare în antrenament, joc, şcoală, familie şi
societate;
- capacitate de a concentra atenţia asupra acţiunilor de joc.

Tehnico-tactice:
- precizie în execuţiile tehnico-tactice specifice zonelor de acţiune cerute de
postul ocupat în echipă, în regim de viteză, forţă şi rezistenţă;
- rezolvarea în joc a unor sarcini de bază şi secundare;

13
- iniţierea şi participarea la acţiunile colective de atac şi de apărare ale
echipei în cadrul sistemului de joc cu 4 fundaşi;
- iniţierea şi realizarea acţiunilor individuale în cadrul sistemului;

2.3. Particularităţile generale ale grupei de vârstă 15-16 ani

Importanţa pregatirii organizate a grupei de vârsta 15-16 ani rezută din


asigurarea unui proces interactiv-educativ care să răspundă la toate cerinţele
ştiinţei antrenamentului. Aceasta presupune, cunoaşterea particularităţilor
bio-psihosociale ale fiecărui junior pe trepte de vârstă dar şi dinamica
personalităţii, cu implicaţii directe asupra conţinutului şi metodologiei
pregătirii.
Abordarea componentelor antrenamentului, metodologia folosită,
dinamica parametrilor efortului cu valori proprii etapelor sau ciclurilor de
pregătire, precum şi organizarea şi desfăşurarea unor lecţii de antrenament
atrăgătoare mobilizatoare, dinamice şi interesante, trebuie să fie adaptate
strict la grupa 15-16 ani.
După perioada pubertară, caracterizată prin mari şi rapide transformări
somato-funcţionale şi psiho-motrice, urmeaza perioada de creştere şi
dezvoltare, denumită perioada post-pubertară, adolescenţa, care se
caracterizează prin ritmuri lente şi adausuri reduse în creşterea dimensiunilor
transversale.
Continuă creşterea în înălţime, însă diametrele şi perimetrele
segmentelor (umeri, torace, braţe, antebraţe, abdomen, bazin, coapse, gambe),
cresc mai intens compensându-şi rămânerea în urmă faţă de creşterea
lungimii acestora din perioada anterioară, pubertară.

14
Structura oaselor se apropie de cea a adultului. Musculatura
înregistrează, de asemenea, o creştere cantitativă (volum) şi calitativă (forţă)
şi reprezintă aproximativ 44,2% din greutatea corpului.
Capacităţile funcţionale sporite au drept consecinţă o mai bună
adaptare la effort şi asigură premise pentru creşterea capacitaţii de effort a
organismului.
Cercetările efectuate de specialiştii domeniului din diferite ţări pun în
evidenţă creşterea logică a capacităţii organismului copiilor de vârstă şcolară
mare, de a face faţă sarcinilor motrice cu indici crescuţi de viteză, îndemânare
şi rezistenţă,băieţii manifestând disponibilităţi mai mari decât fetele.
Datorită dezvoltării capacitătii sistemului nervos central şi ai centrilor
motorii din scoarţă, se înregistrează o îmbunătăţire simţitoare a capacităţii de
coordonare motrică şi în cosecinţă,creşte nivelul îndemânării.Acestea permit
afectuarea unor mişcări cu un grad superior de coordonare şi favorizează,
totodată, perfecţionarea execuţiei actelor motrice însuşite, singura calitate
care rămâne încă deficitară este mobilitatea articulară, fenomen mai pregnant
la băieţi decât la fete.
Datele menţionate mai sus conduc la concluzia că în conformitate cu
legile creşterii şi dezvoltării organismului la vârsta de 15-16 ani copilul este
apt pentru eforturi fizice crescute ca volum, intensitate şi complexitate.

2.4. Modelul jucătorului la grupa 15-16 ani


Modelul jucătorului de câmp:
În atac-Jocul fără minge:
• deplasarea rapidă din apărare în atac cu deplasări pe culoare şi în zone
libere
• cu scopul realizării lărgimii şi adâncimii atacului;

15
• după pasare, deplasare pe poziţii viitoare(libere)
• sprijinirea jucătorului cu mingea, cu precădere în adâncime;
• demarcări rapide prin schimbări de direcţie şi variaţii de ritm.
Jocul cu mingea:
• orientarea circulaţiei mingii către zonele şi culoarele libere;
• schimbarea direcţiei de atac de pe o parte aterenului spre cealaltă;
• pasarea mingii numai coechipierului demarcat sau pe poziţie viitoare
printre adversari.
În apărare:
• trecerea rapidă din atac în apărare.Primul apărător va deveni atacantul
care a pierdut mingea, concomitent cu încercarea de deposedare, apoi
acţiunea de presing asupra adversarilor;
• marcaj strict şi agresiv;
• luptă permanentă pe tot terenul, pentru recuperarea mingii:intercepţie
şi deposedare;
• închiderea culoarelor de pătrundere, blocarea şuturilor spre poartă;
• colaborarea jucătorilor în apărare, prin :pressing,schimb de adversari,
dublaj, organizarea fazelor fixe.

Modelul jucătorului specializat pe postul de portar


Calităţi tehnico-tactice:
Pentru apărare:
• dirijarea apărătorilor în timpul jocului, la loviturile libere, la loviturile
de la colţ;

16
• plasament corespunzător pentru închiderea culoarului de şut a
adversarului;
• promptitudine la ieşirile din poartă;
• siguranţă în prindere, boxare, deviere;
• siguranţă în degajarea cu piciorul din afara suprafeţei de pedeapsă.
Pentru atac:
• repunerea rapidă a mingii în joc, cu mâna sau cu piciorul spre jucătorul
clar demarcat;
• degajarea lungă(cât mai precisă) pentru contraatac.

2.5. Modelul jocului la 15-16 ani


Realizarea unui joc competitiv şi superior organizat, impune jucătorilor:
- permanenta informare în teren, pentru realizarea eficientă a multiplelor
faze de joc;
- folosirea tempoului de joc ca armă tactică, prin accelerarea acestuia în
diferite perioade ale jocului, sau în anumite situaţii de joc(recuperare,
construcţie şi finalizare);
- păstrarea mingii în cadrul echipei printr-un joc colectiv dezvoltat, în care
jucătorii să reţină balonul cât mai puţin, pentru realizarea unei siguranţe
maxime,în circulaţia mingii.

În atac:
- anticiparea fazei de apărare, în care se păstrează permanent un jucător în
plus;
- atenţia “libero-ului” pentru crearea superiorităţii numerice în construcţie şi
finalizare;

17
- sincronizarea circulaţiei jucătorilor pentru acoperirea raţională a terenului;
- folosirea variaţiilor de ritm pe toată suprafaţa terenului, cu accelerări în
finalizare.
În apărare:
- anticiparea fazei de atac(1-2 jucători plasaţi pe poziţii avansate);
- marcajul continuu, în zona de circulaţie a mingii prin pressing, blocând
schimbarea de direcţie a atacului advers;
- jocul cu “libero”asigurându-se superioritatea numerică în jumătatea
proprie de teren, în zona de circulaţie a mingii;
- jocul “fără minge” prin schimbarea simultană şi rapidă a plasamentului
din atac în apărare,urmărind adversarii până la recuperarea mingii, sau
terminarea fazei.

Probe şi norme de control la grupa 15-16 ani


Norme fizice:
- viteză: 30 metri-4’’4/-4’’8
60metri-8’’0/-8’’2
3x30metri-sub 45’’;
- rezistenţă - alergare1500m sau 1700m sub 6-7minute;
- testul Cooper-12minute=3100metri;
- forţa de desprindere pe verticală(detenta) din ghemuit, cu împingere pe
ambele picioare: minimum 50 cm;
- săritură în lungime fără elan –minimum215cm;
- forţa de învingere a propriei greutăţi;
- flotări la sol-minimum25;
- tracţiuni la bară fixă-minimum11;
- genoflexiuni-pe piciorul îndemânatic 15, iar pe cel slab 10;

18
Norme tehnice:
- tras la poartă(împărţită pe verticală în 3 părţi) de la 16 metri.Se execută 8
lovituri, câte 3 consecutiv în părţile laterale şi 2 în partea
centrală.Normativ de 5 lovituri reuşite.
Jucătorul execută succesiv şi în viteză următoarele acţiuni:
- tras la poartă după executarea loviturii de colţ;
- efectuează o lovitură de colţ cu piciorul drept, cu boltă şi trimite mingea
într-un cerc cu raza de 3m marcat în jurul punctului de 11m;
- aleargă de la colţul terenului apropiat al careului de 16m;
- trage cu piciorul stâng spre poartă 4mingi, dispuse pe linia careului de
16m şi din 2 în 2m începând cu collţul careului;
- aleargă spre celălalt colţ al terenului;
- execută o lovitură de colţ cu piciorul stâng şi tot în cercul de 3m de la
11m;
- aleargă de la colţul terenului până la colţul apropiat al careului de 16m;
- trage cu piciorul drept spre poartă 4 mingi dispuse pe linia lungă a
careului de 16m şi din 2 în 2m începând din colţul careului.
Normă:sub 45 de secunde
Complex:preluarea mingii şi conducere în linie dreaptă 20m şi conducere
printre 5 jaloane(dispuse la 3m distanţă unul de altul) şi tras la poartă de la
16m.Două încercări luându-se în considerare cea mai bună dintre ele.Timp
minim de execuţie:11secunde.

19
2.6. Documente de planificare şi evidenţă

Planul de etapă
Dacă planul de pregătire anual cuprindea elementele de bază ale
instruirii echipei şi a componenţilor acesteia, pentru noul an competiţional,
planul de etapă include conţinutul concret al activităţii jucătorilor, de obicei
pentru intervale de timp cuprins între 2-5 săptămâni. Durata intervalelor
respective este stabilită de antrenori în funcţie de specificul ponderei instruirii
jucătorilor, în vederea pregătirii lor pentru competiţie, de pregătirea unui joc
important, aflat în finalul unui interval de timp care cuprinde un grup de
meciuri.
Ca urmare, planul de pregătire de etapă cuprinde un interval de mai
multe săptămâni, fiecare cu particularităţile sale de conţinut, determinate de
obiectivele urmărite în timpul respectiv.
Componentele planului de pregătire pe etapă:
- obiective de performanţă şi de instruire;
- principalele grupe de exerciţii;
- norme de control;
- ciclurile săptămânale de lecţii;
- activităţi cultural- educative;
- aprecierile antrenorului privind îndeplinirea obiectivelor echipei.
Obiectivele de performanţă proprii diferitelor planuri pe etape, se
referă la prevederea rezultatelor propuse pentru a fi obţinute în jocurile
incluse în intervalul respectiv.
Prevederea lor se poate face prin menţionarea obţinerii unui joc egal, al
unei victorii sau al unei înfrângeri, în funcţie de valoarea adversarilor ce
urmează a fi întâlnite.

20
Obiectivele de instruire sunt stabilite atât pentru echipă, cât şi pentru
fiecare jucător în parte, fiind corelate cu cele precizate, în planul de pregătire
anual.
Ca urmare, deosebirea dintre cele două genuri de obiective nu constă
într-o diferenţiere de fond, întrucât, prin cele intermediare se realizează atât
obiectivele anuale stabilite pentu echipă, cât şi pentru fiecare jucător în parte.
Principalele grupe de exerciţii, ca altă componentă a planului de
pregătire pe etapă, se referă la stabilirea acestor structuri de exerciţii efectuate
într-un anumit regim de effort prin care antrenorul programează realizarea
eficientă a obiectivelor de instruire. Astfel, dacă unl din obiectivele de
instruire a echipei constă în îmbunătăţirea capacităţii de finalizare a
activităţilor de atac, antrenorii, după caz, pot prevedea efectuarea mai ales a
următoarelor exerciţii:
- tras la poartă din toate unghiurile şi cu precădere din ‘’un-doi-uri’’;
- tras la poartă de la distanţă;
- tras la poartă din centrări din urmă executate.
Din exemplele de mai sus, rezultă cerinţa ca stabilirea obiectivelor de
instruire să fie însoţită şi de precizarea principalelor grupe de exerciţii
(tehnico-tactice, de pregătire fizică), asigurându-se astfel concordanţa dintre
scopul didactic urmărit ( obiectivele de instruire) şi mijloacele realizării
acestuia( structurile de exerciţii).
Nu este necesar ca normele de control să facă parte din fiecare plan de
pregătire pe etapă. De regulă, la începutul anului, se stabilesc probele de
control, iar normele de control( performanţa realizată de jucător la fiecare
probă) se înregistrează periodic, de obicei la următoarele termene:
- începutul perioadei pregătitoare;

21
- la începutul şi la închiderea primei şi celei de-a doua perioade
competiţionale.
Ca exemplu de probe şi norme de control iniţiale stabilite la începutul
pregătirilor dintr-un an competiţional pot fi menţionate următoarele:
a) Pentru portar:
- sprint de 10 m, cu start de jos;
- săritură în lungime de pe loc 2,20 m;
- săritură în înălţime de pe loc 40-50 cm;
- 5 degajări cu boltă, astfel încât mingea să cadă, într-un cerc marcat la
distanţa de 20-30 m, dispuse lateral de poartă, pe axa longitudinală a
terenului.
b) Pentru mijlocaşi:
- sprint pe 30 m, efectuând la fiecare 10 m o schimbare de direcţie( spre
stânga, dreapta, ocolire);
- săritură în lungime de pe loc 2,20 m;
- tras la poartă de 5 ori succesiv, mingile fiind aşezate în linie, la o distanţă
de 14-18 m în faţa porţii;
- preluare şi conducere pe 10 m în tempo maxim şi apoi deschidere la punct
fix a extremei opuse care se îndreaptă spre poartă.
În ansamblul probelor de control se recomandă a se da prioritate
structurilor de exerciţii care să implice testarea posibilităţilor tehnice ale
copiilor, a înţelegerii bazelor tactici, a dinamicii formelor de manifestare a
vitezei şi a îndemânării, şi cât mai puţin a rezistenţei şi a forţei.
Stabilirea concretă a probelor de control, precum şi a indicilor
minimali ai normelor de control cad în sarcina antrenorilor, iar dinamica
performanţelor obţinute de fiecare jucător cu ocazia trecerii probelor

22
respective indică în bună măsură evoluţia gradului de antrenament al fiecărui
component al echipei.
În concluzie, normele de control sunt stabilite pe baza atudierii atente
şi îndelungate a evoluţiei randamentului jucătorilor, iar modificarea lor se
realizează în strânsă legătură cu caracterul noilor obiective de instruire şi de
asemenea cu dinamica pregătirii elevilor în diferite stadii ale dezvoltării fizice
şi a pregătirii lor tehnico-tactice şi fizice.

Ciclul săptămânal
Ciclul săptămânal de lecţii constituie componenta cea mai operativă a
planului pe etapă, concretizându-se sistemul mijloacelor şi măsurilor ce
urmează să contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor de instruire şi de
performanţă. Particularitatea ciclului săptămânal de lecţii, spre deosebire de
celelalte componente ale planului pe etapă, constă în faptul că alcătuirea lui
nu se face pentru întreaga durată a intervalului respectiv(2-5 săptămâni), ci de
la o săptămână la alta, dar de fiecare dată cuprinzând conţinutul înlănţuit al
tuturor lecţiilor de antrenament programate în răstimpul respectiv.
Corespunzător celor menţionate mai sus, rezultă că lecţiile din cadrul
fiecărui ciclu săptămânal se subordonează uneia sau mai multor sarcini
instructive proprii intervalului respectiv şi care sunt formulate de antrenor fie
în vederea stabilirii ponderii pregătirii echipei pentru jocul viitor, fie în
scopul însuşirii unor procedee tehnice, acţiuni tactice, al îmbunătăţirii
calităţilor motrice.
De multe ori sarcinile săptămânii respective include cerinţe atât pentru
pregătirea echipei, cât şi a jucătorilor, luaţi individual sau pe grupe constituite

23
temporar sau permanent în funcţie de caracteristicile comune: negative sau
pozitive.
Exemple de asemenea sarcini, proprii unui anumit ciclu săptămânal sunt:
- pentru echipă:- obişnuirea jucătorilor cu sprijinirea permanentă a acţiunii
coechipierului care se află în posesia mingii şi perfecţionarea variantelor
tactice capabile să sporească randamentul echipei, mai ales pe aripa
dreaptă;
- pentru linia de fundaşi- îmbunătăţirea acţiunii de dublare între aceştia şi
mijlocaşi, în cazul pătrunderii unuia dintre fundaşii laterali în dispozitivul
apărării adverse;
- pentru un jucător atacant- perfecţionarea şuturilor la poartă din vole şi a
vitezei de reacţie în vederea creşterii eficienţei demarcării sale rapide.
Sarcinile concrete ciclului săptămânal sunt alcătuite de antrenor tinând
seama de obiectivele planului de pregătire pe etapă.
În selectarea şi programarea exerciţiilor fizice, antrenorii dau o deosebită
atenţie ponderii acestora care trebuie să răspundă în general următoarelor
5 grupe de cerinţă:
- să asigure însuşirea şi perfecţionarea continuă a elementelor de conţinut
ale tehnicii, tacticii, pregătirii fizice, psihologice şi teoretice, proprii
jocului de fotbal;
- să realizeze obiectivele intermediare şi sarcinile proprii ciclului
săptămânal de lecţii;
- să contribuie la reglarea randamentului jucătorilor în aceste direcţii( de
ordin tehnic, tactic fizic, psihologic şi teoretic) care nu-I permit
manifestarea acestuia la nivelul scontat în etapa dată;

24
- să favorizeze perfecţionarea înclinaţiilor individuale ale jucătorilor pentru
anumite execuţii preferate şi de mare efect, în scopul creşterii
randamentului în jocuri;
- să pregătească echipa corespunzător particularităţilor adversarilor ce
urmează a fi înfruntaţi în jocul următor.

Cerinţele alcătuirii şi dezvoltării ciclului săptămânal de lecţii


Alcătuirea şi desfăşurarea ciclului săptămânal de lecţii, cu deosebire în
instruirea echipelor de copii, implică respectarea unor cerinţe particulare,
dintre care cele mai însemnate sunt:
a) Orarul antrnamentelor să fie întocmit în concordanţă cu timpul liber al
elevilor.
În acest sens un prim factor al stabilirii orarului lecţiilor îl constituie
regimul şcolar al elevilor.
b) Conţinutul lecţiilor să asigure îndeplinirea sarcinii instructive
caracteristice săptămânii respective şi, de asemenea, să contribuie şi la
realizarea obiectivelor în următoarele cicluri şi a celor din finalul etapei.
c) Alternarea judicioasă a ponderii temelor lecţiilor, în sensul ca cele din
prima jumătate a intervalului să aibă un caracter de acumulare, iar în
partea a II a, de modelare mai evidentă a pregătirii, corespunzător
stereotipurilor de acţiune implicite de desfăşurare a jocurilor de
campionat.
d) Alternarea caracterului efortului de-a lungul lecţiilor în senul că trebuie să
asigure însuşirea temeinică a deprinderilor tehnico-tactice, dar şi a
prospeţimii capacităţilor fizice şi psihice, necesare manifestării unui
randament corespunzător în lecţii şi jocuri.

25
De regulă, în primele două lecţii ale săptămânii predomină cantitatea
de efort, iar în următoarele două intansitatea acestuia. Ca urmare, durata
primelor două lecţii este mai mare( 90-100 min) pentu a asigura repetarea
îndelungată a exerciţiilor.Între repetări se include pauze necesare reluării
exerciţiilor cu forţe noi.Înţelegând lucrurile în acest fel, precizăm că
pedominanţa volumului nu exclude cuprinderea în aceste două lecţii a
eforturilor intense.
În următoarele două lecţii caracterul efortului este intensiv, fiind
consecinţa limitării numărului pauzelor de revenire a organismului şi, de
asemenea, a asemenea a efectuării execuţiilor mai apropiste şi chiar analog
condiţiilor întâlnite în jocuri, care, aşa cum se cunoaşte, nu oferă timp de
odihnă decât în momentele de întrerupere a jocului.
e) Desfăşurarea lecţiilor să constituie un model de organizare a activităţii
tinerilor fotbalişti.
Exerciţiul efectuat, în condiţiile determinate de antrenor constituie un
imperativ obligatoriu pentru toţi jucătorii, elementul hotărâtor care
condiţionează succesul sportiv şi asigură totodată premisele pentru
aotodepăşire, dorinţă de afirmare, responsabilitate faţă de colectivul din care
face parte tânărul fotbalist.

Documente de evidenţă
Evidenţa elevilor şi frecvenţa la antrenamente
Cele mai însemnate forme ale evidenţei sunt:
- evidenţa preliminară
- evidenţa curentă
- evidenţa bilanţ

26
Evidenţa preliminară se referă la datele care informează antrenorul asupra
evoluţiei jucătorilor într-o perioadă anterioară.Datele ce cuprind evidenţa
preliminară sunt:
- indicii asupra stării de sănătate a copiilor;
- nivelul îndeplinirii obiectivelor de instruire din etapa precedentă;
- deficienţele manifestate în jocuri;
- atitudinea tinerilor jucători faţă de realizarea obiectivelor de instruire şi în
raporturile cu ceilalţi coechipieri.
Evidenţa curentă menţionează:
- frecvenţa copiilor la lecţiile de antrenament;
- observaţiile antrenorului, notate după încheierea lecţiilor sau rezultate din
urmărirea atentă a copiilor în jocuri;
- opinia antrenorului cu privire la eficacitatea mijloacelor şi metodelor de
instruire folosite.
Evidenţa bilanţ-cuprinde aprecierile şi concluziile antrenorului asupra
conţinutului activităţii instructiv-educative şi a rezultatelor obţinute la
încheierea diferitelor intervale de pregătire. De regulă, fac obiectul şedinţelor
de analiză a activităţii pe interval de timp restrictiv.

Evidenţa rezultatelor oficiale şi amicale

În caietul antrenorului, trebuie menţionate şi aprecierile făcute de


organele de control locale şi centrale, care, prin conţinutul lor servesc la
îmbunătăţirea activităţilor viitoare de instruire a tinerilor jucători.Din
ansamblul formării tinerilor nu pot lipsi următoarele:

27
- frecvenţa nominală a lotului de jucători care să cuprindă şi datele
personale ale acestora;
- frecvenţa jucătorilor la fiecare antrenament;
- principalele date ale controlului medical;
- rezultatele echipei obţinute în diferite jocuri;
- eventualele accidente şi cauzele acestora;
- sancţiunile acordate jucătorilor;
- recomandările şi concluziile organelor de control;
- planurile de pregătire pe diferite intervale;
- materiale de analiză a activităţii desfăşurate în diferite perioade de timp.
În caietul antrenorului mai sunt menţionate şi alte laturi ale activităţii sale,
precum:
-planul de activitate;
-sistematizarea celor mai eficiente exerciţii.

Observaţii asupra jucătorilor şi indicaţii pentru pregătirea viitoare


Recomadările pentru lecţia viitoare au de obicei un caracter
organizatoric, antrenorul dând indicaţii referitoare la conţinutul activităţii ce
va urma, precizând ora de începere a lecţiilor de antrenament
În închierea consideraţiilor metodice asupra particularităţilor
desfăşurării lecţiilor de antrenament la echipele de copii, este necesar să
facem câteva precizări şi asupra formei de alcătuire a planului de lecţii. În
acest sens se poate aprecia că odată cu ciclul săptămânal de lecţii se stabileşte
şi conţinutul concret al fiecărei lecţii, repartizându-le chiar pentru fiecare
component al echipei.

28
2.7. Mijloace pentru îmbunătăţirea calităţilor motrice de bază
2.7.1. Mijloace pentru îmbunătăţirea vitezei

Ex.1 Deplasări pe distanţe de 10-15-20 metri, din diferite poziţii: ghemuit,


sărituri de pe loc, de pe ambele picioare, culcat pe spate, pe o parte,
etc( pornirea se face la semnalul antrenorului.10x; 8x; 5x;)
Ex.2 Starturi repetate cu întoarceri. Jucătorii, aşezaţi în sprijin ghemuit pe
linia de plecare, la un semnal dat, pornesc, pe un traseu de 15m.(: primii 30 m
(15 dus şi 15 întors)se vor parcurge în viteză maximă, apoi, 15m în alergare
uşoară şi 15m din nou în viteză maximă.5x)
Ex 3 Alergări cu schimbări de direcţie la semnal:la primul semnal-alergare
înainte, la al doilea semnal-alergare cu spatele:apoi, la stânga şi la dreapta.
( semnalele vor fi stabilite înainte de începerea exerciţiului şi vor fi date prin
surprindere, fără o ordine prestabilită. 3x1 min.)

Exerciţii cu mingea
Ex.1 Aruncarea mingii cu ambele mâini în sol, rostogolire rapidă ridicare şi
prindere a mingii.(: mingea se loveşte de sol puternic.2x1 min.)
Ex.2 Un jucător aruncă mingea din şezând unui partener, care o trimite
lovind-o cu capul . Primul se ridică şi sare pentru a prinde mingea.
( partenerii se află la 5m unul de celălalt, 15x –fiecare jucător.)
Ex 3 Câte doi stând faţă în faţă, la 3m distanţă. Aruncarea mingilor cu mâna
în sus, lovirea lor cu capul în sus, schimbarea rapidă a locurilor, prinderea
mingilor şi reluarea exerciţiilor.( deplasarea se face pe partea dreaptă ,
2x1min.)

29
Ex. 4 Stând depărtat cu braţele sus, mingea ţinută cu ambele mâini:lăsarea ei
să cadă peste cap, întoarcere rapidă şi preluare cu piciorul înainte de a atinge
solul.( exerciţiu se execută in viteză şi cu continuitate, 2x1min).
Ex. 5 Culcat pe spate: lovirea mingii cu piciorul, ridicare rapidă şi preluare
din aer.( mingea se loveşte cât mai precis, 2x1min.)
Ex 6 Câte doi cu faţa la zid, la câţiva metri distanţă: lovire simultană a
mingiilor cu schimbarea rapidă a locurilor între parteneri.(: cine nu ajunge
mingea face 5 genoflexiuni., 3x1min.)
Ex.7 Lovirea mingii puternic pe jos, spre partener, acesta sare peste ea, se
întoarce rapid, sprintează după ea, o opreşte şi o retrimite celuilalt.(:
partenerii stau la 5m. distanţă , 3x1min).
Ex.8 Lovirea mingii cu piciorul, în sus, cădere înainte în sprijin pe braţe,
ridicare rapidă şi preluare prin ricoşare cu talpa.(: mingea se loveşte puternic
în sus, exerciţiul se execută în viteză mare,3x1 min)
Ex.9: Lovirea mingii direct la zid. După fiecare lovire, executantul ocoleşte în
viteză un jalon din cele două plasate în spatele său.( jaloanele sunt aşezate în
spate- lateral stânga, dreapta la aproximativ 3m, 3x1 min).
Ex.10 Doi jucători stau faţă în faţă, la 10 m distanţă, pornesc unul spre
celălalt conducând mingea.Când ajung la câţiva metri, unul trimite mingea
lateral stânga la 5-6 cm, iar celălalt în dreapta, apoi fiecare srintează după
mingea partenerului şi reiau exerciţiul pe noua direcţie.(: mingea se conduce
în viteză mare, 3x1 min)

30
2.7.2. Mijloace pentru dezvoltarea îndemânării
Exerciţii cu mingea pentru dezvoltarea îndemânării

Ex.1 Unjucător se află în semicercul de la 16m, cu mingea în mână şi cu


spatele la poartă loveşte uşor mingea trimiţând-o peste cap, apoi se întoarce
brusc şi încearcă să finalizeze.(: întoarcerea se face în viteză, şutul să fie
precis, 10x)
Ex.2 Conducerea mingii şi trecerea ei pe sub un gard, continuată cu săritura
jucătorului peste gard.(: viteză de execuţie, 5x)

Exerciţii pentru dezvoltarea îndemânării în regim de viteză:

Ex.1 Individual, din alergare în viteză, aruncarea mingii cu mâna lovirea ei cu


piciorul înainte, prinderea, din nou lovirea, ş.a.m.d.(: pe parcursul
exerciţiului, viteza de alergare a jucătorilor nu trebuie să oscileze,mingea nu
trebuie să cadă pe sol, 3x1)
Ex.2 Acelaşi exerciţiu dar mingea nu se prinde decât după preluare cu capul
sau pieptul.( preluările să fie cât mai precise, 3x1min)
Ex.3 Conducerea mingii în viteză, pe o lungime de teren, sub formă de
întrecere între mai mulţi jucători.(cine pierde face 5 flotări , 3x.)
Ex 4. Menţinerea mingii în aer prin lovituri repetate cu piciorul, coapsa şi
capul, din deplasare în viteză, în linie dreaptă sau cu schimbarea direcţiei în
dreptul unor jaloane.(menţinerea se face pe distanţa a 20m, 5x)
Ex.5 Conducerea mingii în viteză printre jaloane (mingea se conduce cu
latul, 30m, 5x)
Ex. 6 Pase în doi din deplasare, cu două mingi.(lovirea mingii se execută la
semnalul unuia din jucători, după preluare şi conducere 3-4m, 3x1 min)

31
Ex.7 Depăşirea unui apărător, prin autopasă, apoi finalizare cu şut la poartă.
(finalizarea se face în viteză, 5x-fiecare jucător)

2.7.3. Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei


Exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de efort
Ex.1 Alergări repetate în volum redus până la 1200 m: 200 m tempo30 s;
Scop: dezvoltarea rezistenţei în regim de viteză.( între serii pauzele să fie de
1,30min., 6x200 m.)
Ex. 2 Serii de 5x30-50 m in tempo maxim (pauzele să fie scurte 30 s-1 min)
Ex. 3 5x200 m în tempo crescând 30 s-3 min (pauze constante 2 min 30 s-3
min)
Ex. 4 Alergări în tempo moderat şi constant timp de 5-8 min cu o intensitate
astfel fixată, încât frecvenţa pulsului să se menţină tot timpul în jurul a 130-
140 bătăi pe minut.
Ex. 5 Alergări de durată (1500-3000 m) cu parcurgerea integrală sau
fracţională a distanţei.
Ex. 6 Alergări de durată mijlocie (400-800 m) în ritm moderat (4x400; 2x800
m:)
Ex. 7 Intervale extensive: exemplu 10x20 mx5 intensitate medie(pauza dintre
repetări este de 25-30 s; cea dintre serii de 60-75s.)
Ex. 8 Alternări de mers rapid cu alergare în tempo 2/4. De exemplu 20 m
mers rapid, 20 m alergare în tempo 2/4., x6
Ex. 9 Alergare cu schimbare repetată a tempoului. De exemplu:20 m alergare
uşoară, 20 m alergare în tempo susţinut, 20 m încetinire treptată a alergării, se
repetă de 4-8 ori.
Ex. 10 50 m ritm 4/4+100 m ritm 2/4 +30 m ritm 4/4.
Ex. 11 3 min ritm 2/4+10 s ritm 4/4+2 m ritm 2/4+10sec ritm 4/4.

32
Ex. 12 Alergare cu genunchii sus între 10-40 m în tempo 2/4.
Ex. 13 Alergare combunată: 20 m alergare uşoară, 20 m alergare cu
genunchii sus, 20 m alergare în tempo 2/4, 20 m alergare în tempo ¾.
Ex. 14 Alergare pe teren variat, folosită sub formă de concurs (cross) sau
simplă alergare în condiţii deosebite.
Ex. 15 Alergări diferite executate în maximum de viteză. 10x10 m; 5x15 m;
5x20 m.(în pauze se efectuează mişcări de gimnastică compensatorii sau
pentru dezvoltarea simţului şi controlului mingii.Durata pauzelor 20-25 s;
între serii până la revenirea pulsului la 110-120 bătăi/min.)
Ex. 16 Alergare cu start din picioare, pe distanţe scurte, 30-60 m, în tempo
4/4, în linie dreaptă.(între repetări se fac pauze până la revenirea pulsului la
110-120.)
Ex. 17 Alergare accelerată pe distanţe între 60-80 m, în tempo ¾.(se lucrează
după metoda repetărilor, cu pauze suficient de lungi pentru revenire.)
Ex. 18 Alergare cu genunchii sus pe 10-20-30 m, în tempo 4/4.(se lucrează
după metoda repetărilor, cu pauze.)
Ex. 19 Alergare cu joc de glezne pe distanţe cuprinse între 10-40 m, tempo
4/4.
Ex. 20 (5+10+20+30+40+50+60 m) x 3. Fiecare porţiune se execută în viteză
maximă şi după fiecare se fac pauze pentru revenirea pulsului la 120.
Ex. 21 Start din diferite poziţii: din picioare, pe genunchi, şezând, din culcat
pe spate sau înainte etc., cu alergare cu faţa cu spatele sau lateral faţă de
direcţia de deplasare, executate la comanda antrenorului sau la comanda
proprie.(distanţele sunt specifice jocului (10-20-30-40-50 m).

33
Exerciţii pentu dezvoltarea rezistenţei în regim de viteză
Ex. 1 Jucătorii dispuşi în şir, la 1 m distanţă unul de celălalt, execută alergare
uşoară sau joc de gleznă. La semnal, ultimul sprintează pe lângă parteneri sau
printre ei şi se aşează în capătul şirului, ş.a.m.d., 3x2 min.
Ex. 2 Câte doi, de mână apucat, alergare de viteză 50-60 m, schimbând
locurile între ei din 10 în 10 m, spre cel ce se află mai în faţă.,5x
Ex. 3 Câte cinci executanţi aşezaţi în linie, ţinându-se de mâini: alergare de
viteză pe tot terenul.Primul efectuează diferite schimbări de direcţie, în aşa
fel încât să-I solicite pe ceilalţi să mărească lungimea şi frecvenţa paşilor,
fără a da drumul la mâini.,3x
Ex. 4 Alergari lansate pe o pantă înclinată.(distanţe: 30-40-50 m, 5x30 m;
4x40 m; 3x50 m.)
Ex.5 Din formaţie pe un şir, ocolirea unei jumătăţi de teren, efectuând pe o
latură alergare lansată, pe următoarea alergare uşoară, apoi combinată cu
mişcări de respiraţie, 5x
Ex 6 În formaţii de câte doi ,executanţii aleargă unul după celălalt, încercând
să-l atingă pe primul pe distanţa a 30 m (plecarea se dă cu handicap de 3 m,–
fiecare jucător)
Ex.7 Jucătorii sunt dispuşi pe teren în zonele corespunzătoare posturilor
pentru care se pregătesc.La semnal, execută în viteză după imaginaţie acţiuni
de joc fără minge, specifice posturilor respective. Acţiunile vor cuprinde
treceri bruşte de la o variantă de alergare la alta, precum şi schimbări de
direcţie, opriri şi porniri., 5x1min.
Ex 8 Variante de alergare în viteză, efectuate pe un parcurs împărţit în
distanţe egale.Exemplu: distanţa de 40 m,se împarte în 4x10 m,(marcat cu
semne distinctive) pentru a fi parcursă în alergare cu spatele, cu paşi adăugaţi,
cu paşi încrucişaţi şi alergare obişnuită., 5x

34
Ex.9 Sprinturi înlănţuite între linia de fund şi cea a careului de 16 m., 3x1min
Ex10 Fiecare jucător cu câte o minge şutează 10-12 m, sprintează după ea,
şutează din nou, trimiţând-o în altă direcţie, ş.a.m.d. ; între sprinturi mingea
poate fi condusă 10-12m. în alergare uşoară pentru revenire., 3x2min.
Ex.11 Variante de conducere a mingii ( în linie dreaptă, zig-zag, printre
jaloane) executate cu maximum de viteză pe distanţa a 50 m., 5x
Ex.12 Alergare pe distanţă fixă( gen testul Cooper).(ritmul alergării să
rămână neschimbat)
Ex.13 Alergare pe distanţa de 800 m (2min 40 s., ritmul să fie neschimbat,
3x)
Ex.14 Alergare pe distanţa a 1000 m, în 3min 30s., 3x
Ex.15 Circuit de rezistenţă : 200-400-800-1200 m şi 1200-800-400-200 m.
(între alergări pauze de 1min,30 s,iar între serii de 5min).

2.7.4. Exerciţii pentru dezvoltarea forţei


a) Exerciţii cu parteneri
Ex.1 Culcat înapoi, genunchii îndoiţi,braţele înainte; partenerul în sprijin
înainte, culcat pe mâinile executantului, îndoirea reciprocă a braţelor şi
revenire, 3x5-fiecare jucător
Ex.2 Executantul culcat înapoi cu picioarele la 45 de grade, partenerul în
sprijin culcat înainte pe tălpile executantului: 1-2 îndoirea picioarelor prin
împingere de către partener; 3-4 întindere a picioarelor cu rezistenţa
partenerului, 3x10-fiecare jucător.
Ex.3 Un executant în şezând depărtat, celălalt în stând depărtat, apucat de
mâini reciproc: schimbarea alternativă a poziţiei, prin tracţiuni, 3x10

35
Ex.4 Stând faţă în faţă, de mâini apucat, fiecare cu piciorul din exterior dus
înainte: 1 îndoirea genunchiului cu menţinerea piciorului ridicat; 2 revenire,
3x10
Ex.5 Culcat înapoi, picioarele la verticală, susţinute de partener: 1-2 ridicarea
trunchiului la verticală în echer cu apucarea gleznelor; 3-4 revenire, 3x10
fiecare jucător
Ex.6 Stând spate în spate apucat reciproc la nivelul coatelor, îndoirea
simultană a genunchilor şi revenire, 3x10
Ex.7 Stând faţă în faţă, apucat reciproc de mâini, unul dintre parteneri
ghemuit pe un picior, celălalt împins înainte: săritură cu aterizare pe celălalt
picior, 3x7
Ex.8 Culcat înapoi, picioarele la 45 de grade, partenerul în sprijin cu palmele
pe tălpile executantului: îndoirea alternativă a genunchiului cu rezistenţa
partenerului, 3x10

2.8. Mijloace pentru dezvoltarea simţului mingii


Mijloace individuale pentru dezvoltarea simţului mingii.

Ex.1 Lovirea mingii la zid, cu latul, cu piciorul îndemânatic. (jucătorii sunt


aşezaţi la 5 m de zid, exerciţiul se face din joc de gleznă., 3x5min
Ex.2 Lovirea mingii la zid cu şiretul plin, cu piciorul îndemânatic (jucătorii
sunt aşezaţi la 10 m, de zid, exerciţiul se face din joc de gleznă, 3x5min.
Ex.3 Lovirea mingii la zid, cu latul, alternativ stângul – dreptul. (jucătorii la 5
m de zid, se efectuează în viteză, 3x5 min.
Ex.4 Menţinerea mingii în aer din alergare uşoară (jucătorii lovesc mingea
alternativ stângul-dreptul, 3x30 min.

36
Ex.5 Conducerea mingii cu latul, cu piciorul îndemânatic (conducerea mingii
se face în viteză.
Ex.6 Menţinerea mingii în aer de pe loc. (jucătorii lovesc mingea cu şiretul,
latul, coapsa, capul, 3x1 min.
Ex.7 Conducerea mingii printre jaloane.(conducerea mingii se face în viteză
la întoarecere se menţine mingea în aer, jaloanele sunt la 3 m, unul de
celălalt, 5x20 min.)
Ex.8 Conducerea mingii cu finalizare. (se pleacă de la 30 m, finalizarea se
face de la 16-18 m în viteză, 10x)
Ex.9 Din alergare, menţinerea mingii în aer urmată de finalizare.(menţinerea
mingii se face alternativ, se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la 16-18
m, 10x)
Ex.10 Conducerea mingii printre jaloane, urmată de finalizare (jaloanele sunt
aşezate la 3 m, unul de altul, se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la 16-
18 m, 10x )
Ex.11 Cu spatele la poartă, menţinerea mingii în aer, pas peste cap,întoarcere,
finalizare din voleu.(jucătorii sunt la 20 m de poartă, întoarcerea se face în
viteză mare., 10x)

Mijloace pentru dezvoltarea simţului mingii în perechi


Ex.1 La zid, pas, după retragere, pentru a lovi mingea, coechipierul.(jucătorii
stau la 5 m, de zid, se pasează cu şiretul plin şi cu latul, 3x5 min.)
Ex. 2 Pase în doi cu latul. (jucătorii sunt la 5 m de celălalt, exerciţiul se
execută din joc de glezne, 3x5 min)
Ex. 3 In doi, menţinerea mingii în aer.(jucătorii sunt la 3 m unul de celălalt,
mingea se loveşte din prima sau după preluare, 3x3 min)

37
Ex.4 Pase în doi din alergare (jucătorii sunt la 5 m unul de celălalt, mingea se
pasează pe poziţie viitoare, 3x50 min)
Ex. 5 Jucătorii faţă în faţă, unul pasează lateral stânga-dreapta, celălalt se
deplasează şi repasează mingea alternativ cu stângul şi cu dreptul.(jucătorii
stau la 6 m unul de altul,3x1 min.- fiecare jucător)
Ex. 6 Jucătorii faţă în faţă, unul se deplasează cu spatele, celălalt cu mingea,
pasează cel care se deplasează cu spatele, retrimite mingea celuilalt(jucătorii
stau la 5 m, unul de celălalt, 3x50 min. fiecare jucător)
Ex.7 Un jucător aruncă mingea pentru lovitura de cap a partenerului.( mingea
se loveşte cu fruntea, ochii deschişi, de pe loc şi din săritură, 20x – fiecare
jucător.
Ex 8 Menţinerea mingii în aer cu capul (jucătorii la 3 m unul de celălalt,
3x1 min.)
Ex. 9 În doi, unul conduce mingea spre poartă şi o calcă oprind-o la limita
careului de 16 m, cel de-al doilea vine din spate şi finalizează( se pleacă la 30
mde poartă, se finalizează în viteză maximă, 10x - fiecare jucător)
Ex.10 Pase în doi cu finalizare.(se pleacă de la 40 m, se pasează cu latul, se
finalizează de la 16-18 m cu şiretul plin,10x - fiecare jucător)
Ex.11 Pase în doi cu schimb de locuri cu finalizare( după pas jucătorul se
deplasează prin spatele colegului, pasa se dă pe poziţie viitoare, se finalizează
din alergare, 10x – fiecare jucător).

38
CAPITOLUL 3.
ORGANIZAREA CERCETĂRII
3.1. Perioada, locul şi condiţiile cercetării
Subiecţii care au fost supuşi testărilor fac parte din echipa de fotbal
juniori(n.1989) a clubului Gaz Metan Mediaş. Grupa supusă investigaţiilor a
fost formată din 16 jucători. Experimentul s-a desfăşurat în perioada
1.09.2004-20.04.2005, pe terenul echipei de fotbal Gaz Metan Mediaş, şi în
sala de sport a clubului Gaz Metan Mediaş.

Tabel nr.1
Datele generale ale grupului
Nr.crt Nume Vârsta(ani) Talia Greutatea
1 T.G 15 160 51
2 A.C 15 157 45
3 I.D 15 152 47
4 C.B 15 155 42
5 V.T 15 160 48
6 R.M 15 152 42
7 T.G 15 154 43
8 A.C 15 158 45
9 I.D 15 152 43
10 C.B 15 160 48
11 A.F 15 154 44
12 T.V. 15 157 47
13 L.M 15 156 47
14 L.N 15 159 46
15 D.D 15 161 49
16 A.C 15 155 43
X+DS 156,37+3,09 45,62+2,68
3.2. Investigaţii realizate

3.2.1.Teste motrice
Viteza 50m

39
Proba s-a efectuat pe pista terenului, cu start din picioare şi cronometraj la
mişcare. S-au efectuat două încercări şi s-a inregistrat cel mai bun timp.

Detenta
S-a măsurat înălţimea atinsă de subiect cu braţul întins la perete, după care
acesta de pe loc executa o săritură în înălţime şi atingea o scală gradată. S-au
executat 2 încercări şi s-a întabelat cea mai bună.

3.2.2. Teste specifice

Pentru a vedea în ce măsură se pot consolida şi perfecţiona anumite procedee


tehnice specifice atacului din jocul de fotbal am propus şi experimentat
următoarele exerciţii:

Exerciţiul nr.1 Dribling printre jaloane urmat de şut la poartă


Jucătorul aflat la 30m de poartă conduce mingea în viteză printre 5 jaloane
aşezate din 3 în 3 metri, iar în preajma suprafeţei de pedeapsă execută şut
puternic la poartă. Exerciţiul se repetă de către fiecare subiect de 8ori. Se
urmăreşte numărul de şuturi realizat pe spaţiul porţii.

Exerciţiul nr.2 Şut la poartă


Exerciţiul a constat în executarea a 8 lovituri la poartă de la distanţa de 16m,
poarta fiind împărţită transversal în două jumătăţi. Jucătorul efectuează patru
lovituri într-o jumătate şi patru în cealaltă jumătate de poartă. Se consideră

40
reuşite acele şuturi în care mingea este lovită cu şiretul plin şi depăşeşte linia
porţii în aer.

Exerciţiul nr.3 Şut la poartă din centrare


Jucătorul aflat la 16m de poartă, primeşte pe jos, 4 centrări de pe dreapta şi 4
centrări de pe stânga din zona laterală a careului de 16m. Are sarcina să
lovească mingea dintr-o singură atingere din zona de 11m, să înscrie gol şi să
revină pe 16m şi apoi să repete exerciţiul.

Exerciţiul nr.4. Lovirea mingii cu capul


Jucătorul aflat în suprafaţa de pedeapsă primeşte 8 centrări din zona laterală.
Are sarcina să atace mingea şi să lovească mingea cu capul. S-au numărat
numărul de goluri înscrise din cele 8 centrări.

3.3. Metode şi mijloace de instruire

Potrivit ipotezei, prin care s-a urmărit îmbunătăţirea metodologiei de


lucru in cadrul programei de antrenament la grupa de juniori, în cadrul
antrenamentelor introdus o serie de exerciţii şi modele operaţionale menite să
îmbunătăţească parametrii testaţi.
În capitolul precedent am prezentat o serie de mijloace de instruire
folosite la această vârstă. Menţionăm că în cadrul antrenamentelor ne-am
folosit de aceste mijloace într-o măsură foarte mare. Ele au fost folosite
diferenţiat în funcţie de specificul antrenamentului din ziua
respectivă(mijloace pentru dezvoltarea simţului mingii, mijloace pentru
îmbunătăţirea vitezei, mijloace pentru dezvoltarea îndemânării, exerciţii
pentru dezvoltarea forţei, etc.)

41
3.4. Metode de prelucare a datelor
Am utilizat următorii parametrii statistici:
1.media aritmetică
2. abaterea standard
3. coeficientul de variabilitate
4. semnificaţia diferenţei dintre medii.

CAP 4. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA


DATELOR

4.1. Prezentarea datelor


Tabel 1. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală

42
Nr.crt. Viteza 50m T.I. Viteza 50m T.F.
1. 7,5 7,4

2. 7,3 7,2

3. 7,1 7,

4. 7,1 7,1

5. 7 7,1

6. 7,8 7,5

7. 7,4 7,3

8. 7,5 7,4

9. 7,3 7,1

1 7,1 7,1
0.

1 7,2 7,2
1.

1 7 7,1
2.

1 7,6 7,4
3.

43
1 7,3 7,1
4.

1 7,2 7
5.

1 7,4 7,1
6.

X+DS 7,3 +0,22 7,19+ 0,15


CV% 3,08 2,18
t 3,43
p < 0,005
Tabel 2. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală
Nr.crt. Detentă T.I. Detentă T.F.
1 40 44
2 42 42
3 42 43
4 47 48
5 38 40
6 39 42
7 40 41
8 43 43
9 43 43
10 41 42
11 40 40
12 38 39
13 40 41
14 41 41
15 42 43
16 37 38
X+DS 40,81+2,42 41,87+ 2,30
CV% 2,42 2,30
t 3,78
p < 0,005

44
Tabel 3. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală(probe tehnice)
Nr.crt. Exerciţiul 1 T.I. Exerciţiul 1 T.F.

1 4 5
2 5 6
3 4 5
4 5 6
5 4 6
6 6 7
7 3 4
8 4 5
9 5 5
10 5 6
11 6 5
12 6 6
13 5 6
14 6 6
15 4 5
16 4 5
X+DS 4,75 +0,93 5,5+ 0,73
CV% 19,6 13,27
t 4,39
p < 0,0005

Tabel 4. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală

Nr.crt. Exerciţiul 2 T.I. Exerciţiul 2 T.F.

45
1 5 5
2 5 7
3 4 5
4 6 6
5 4 5
6 4 6
7 4 6
8 4 5
9 5 5
10 5 6
11 5 5
12 5 6
13 5 5
14 6 6
15 6 5
16 5 6
X+DS 4,87 +0,71 5,56+ 0,62
CV% 14,74 11,30
t 3,14
p < 0,005

Tabel 5. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală

Nr.crt. Exerciţiul 3 T.I. Exerciţiul 3 T.F.

1 6 7
2 5 7
3 6 7
4 6 6
5 4 6
6 5 6
7 5 6
8 5 6
9 5 7

46
10 5 6
11 6 5
12 6 6
13 5 5
14 6 5
15 6 5
16 5 6
X+DS 5,37 +0,61 6+ 0,73
CV% 11,51 12,16
t 2,44
p < 0,025

Tabel 6. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală


Nr.crt. Exerciţiul 4 T.I. Exerciţiul 4 T.F.

1 3 4
2 4 5
3 4 5
4 4 4
5 4 5
6 5 4
7 5 5
8 4 5
9 4 5
10 4 4
11 3 4
12 4 4
13 5 4
14 5 4
15 3 3
16 3 4
X+DS 4 +0,73 4,31+ 0,60
CV% 18,25 13,95
t 1,57

47
p

Tabel 7 Valorile lotului testat la testele motrice– testarea iniţială şi finală

teste Testare iniţială Testare finală

X+DS CV% X+DS CV%

Viteza 50m 7,3 +0,22 3,08 7,19+ 0,15 * 2,18


Detentă 40,81+2,42 2,42 41,87+ 2,30 * 2,30

* - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială (p<0,005)

Tabel 8 Valorile lotului testat la testele specifice– testarea iniţială şi finală

Teste Testare iniţială Testare finală

X+DS CV% X+DS CV%


Ex 1 4,75 +0,93 19,6 5,5+ 0,73 * 13,27
Ex 2 4,87 +0,71 14,74 5,56+ 0,62 ** 11,30
Ex 3 5,37 +0,61 11,51 6+ 0,73 *** 12,16
Ex 4 4 +0,73 18,25 4,31+ 0,60 13,95

* - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială(p<0,0005)


** - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială(p<0,005)
*** - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială(p<0,025)

48
4.2. Prelucrarea si interpretarea datelor
Comparând rezultatele subiecţilor investigaţi se pot aprecia următoarele:
Viteza 50m
Comparând rezultatele înregistrate la acest parametru între cele două
testări, putem observa că la testarea finală există diferenţe semnificative a
rezultatelor înregistrate de subiecţi (p<0.005).
Detenta
La această probă se observă(tabel 7 ), că există diferenţe semnificative
între cele două testări.

Exerciţiul 1 Dribling printre jaloane urmat de şut la poartă


La acest exerciţiu jucătorii testaţi şi-au îmbunătăţit semnificativ
performanţele între cele două testări (p<0.0005).

Exerciţiul 2 Şut la poartă


În cadrul acestui exerciţiu putem observa din tabelul 4, că jucătorii au obţinut
rezultate semnificativ mai bune la proba finală( p<0.005).

Exerciţiul 3 Şut la poartă din centrare


Grupa testată a obţinut progrese semnificative între cele două testări.(tabel 5)
Exerciţiul 4. Lovirea mingii cu capul
La acest exerciţiu se observă(tabel 8) că între cele două testări nu există
diferenţe semnificative.

49
CAPITOLUL 5
CONCLUZII

Analizând şi interpretând datele din experiment putem admite


următoarele concluzii:

1. Ipoteza lucrării s-a confirmat, reuşindu-se îmbunătăţirea


metodologiei de lucru in cadrul programei de antrenament

2. Calitatea motrică viteza şi parametrul detentă s-au îmbunătăţit


semnificativ între cele două testări.

3. Comparaţiile realizate între testarea iniţială şi cea finală, au scos în


evidenţă progrese semnificative realizate de către jucători, la 3 din
cele 4 exerciţii specifice testate.

50
51