www.referat.

ro

Scurt istoric al jocului de fotbal Din descrierile care ne-au parvenit de la popoarele antice, putem constata ca nca din antichitate se cunostea jocul cu mingea, sub diferitele sale denumiri: tsukhu (China), kemari (Japonia), sphera episkirios (Grecia), harpastum (Imperiul Roman). n Evul Mediu, o amploare deosebita cunosc jocurile cu mingea desfasurate de catre italieni (giuocco del calcio) si francezi (la soule), acestia prelund si dezvoltnd jocurile cu mingea, jocuri ce se apropie din multe puncte de vedere de jocul de fotbal. Toate aceste jocuri cu mingea constituie nsa doar niste premise pentru aparitia adevaratului joc de fotbal, care si are originile n Anglia. Primele ncercari de organizare ale jocului de fotbal-rugby au fost efectuate n anul 1857, de catre Thomas Hughes, autorul primei carti cu reguli ale acestui joc, care se practica cu mna si piciorul. Sase ani mai trziu, are loc despartirea acestui joc n alte doua jocuri: fotbal-rugby si fotbal asociatie. Primele jocuri de fotbal se organizeaza n 1866, iar din anul 1871 s-au desfasurat cu regularitate competitii oficiale. n anul 1881, n jocul de fotbal si face aparitia oficial arbitrul, iar n anul 1885 se legifereaza profesionismul. n anii1899-1900 se nfiinteaza Federatia Internationala de Fotbal Asociatie (F.I.F.A.), organism la care astazi sunt afiliate numeroase federatii nationale de pe ntregul mapamond. Federatia Romna de Fotbal (F.R.F.) a fost nfiintata n anul 1930, sub tutela careia echipa nationala de fotbal a Romniei, participnd la numeroase competitii internationale (C.M., CE., JO.), de multe ori a adus satisfactii ntregii natiuni, prin jocurile prestate si rezultatele nregistrate. Nu exageram daca spunem ca fotbalul a devenit cel mai popular si cel mai raspndit dintre toate sporturile practicate n ntreaga lume, milioane de oameni din toate colturile lumii fiind captati de jocul de fotbal, fotbalul fiind un adevarat fenomen de masa, amplificat la scara mondiala. Raspndirea si popularizarea fotbalului rezida, fara ndoiala, n deosebita atractivitate, care i-a conferit forta necesara spre a rezista de-a lungul timpului. Astazi nu exista regiune de pe glob n care fotbalul sa nu fie nvatat, cunoscut si practicat cu pasiune. 1.2. Caracteristicile jocului de fotbal Fotbalul este, fara discutie, cel mai popular, iubit si raspndit joc sportiv. Atractia catre fotbal este determinata de existenta unor trasaturi si caracteristici proprii, care l fac sa aiba ceva n plus, ceva specific fata de celelalte discipline sportive. Milioane de tineri sunt angrenati n practicarea lui organizata (baza de masa a performantei, performanta si mare performanta) si cu caracter de odihna activa si recreere (agrement sportiv). Dinamismul si rapiditatea actiunilor de joc, miscarea permanenta a jucatorilor, trecerile rapide din aparare n atac, si invers, capacitatea marita de controlare a mingii prin actiunile tehnico-tactice de o mare finete si eficienta, efectuate n mare viteza, sunt doar cteva dintre caracteristicile si totodata imperativele fotbalului actual pe arena internationala. 1.3. Caracteristicile efortului fizic Alergarea cu mingea, necesitatea de a ajunge adversarul care a scapat singur spre poarta, de a fi primul la minge, demarcajul surprinzator n atac, anticiparea fazelor de joc, alegerea solutiei optime, toate acestea, efectuate n conditii de criza de timp si spatiu, sunt aspecte ale jocului care impun indici sporiti de dezvoltare a calitatilor motrice la fotbalisti. Sintetiznd caracteristicile si dificultatile efortului fizic impuse de joc sau de programul competitional, putem desprinde urmatoarele:

 jocul cu durata mare (90 minute, uneori chiar 120), terenul de dimensiuni foarte mari (aproximativ 50/l00 m), conditiile atmosferice variate solicita organismul fotbalistilor mult mai intens dect n alte jocuri sportive, acestia parcurgnd, pe durata unei partide, cu diferite intensitati, distante de l0-12 km; efortul depus de fotbalisti pe durata unei partide se ncadreaza n categoria eforturilor mari si foarte mari, alternnd perioade de efort aerob cu perioade de efort anaerob; complexitatea efortului rezida si n caracteristica controlului mingii cu piciorul, membrele inferioare fiind solicitate att pentru sustinere, ct si pentru executia procedeelor tehnice cu mingea; competitiile se desfasoara pe o perioada lunga de timp (toamna turul, primavara returul), acest fapt impunnd si aspectul bianual al formei sportive; meciurile se desfasoara ritmic, la intervale de o saptamna, impunnd astfel o solicitare si o pregatire ritmica pe cicluri saptamnale. Astfel, procesul instructiv-educativ trebuie bine organizat, iar alegerea metodelor si mijloacelor de realizare trebuie facuta cu seriozitate, n caz contrar, ajungndu-se la accidente, oboseala, supraantrenamente sau plafonare. 1.4. Caracteristicile tehnicii: multilateralitatea tehnicii n fotbalul modern toti jucatorii trebuie sa cunoasca o gama larga de procedee tehnice (specifice postului sau, dar si altor posturi, de exemplu, jocul portarului); folosirea piciorului si uneori a capului pentru controlul mingii si marcarea golului; accesibilitate pentru copii si ncepatori, concretizata n reducerea suprafetelor de joc si a numarului de jucatori, regulament simplificat, minge mai mica si mai usoara; dinamismul tehnicii ingeniozitatea, spontaneitatea, inteligenta si talentul unor jucatori de exceptie determina aparitia unor noi procedee tehnice, prin impunerea stilului personal; necesitatea nceperii pregatirii timpurii atragerea, selectia si pregatirea generala a copiilor la o vrsta frageda permit nsusirea unui numar mai mare de procedee tehnice; nvatarea absolut corecta a tehnicii de baza vrsta copilariei favorizeaza nsusirea mai temeinica a procedeelor tehnice, precum si corectarea celor gresit nsusite, caracteristica ce se pierde mai trziu; procesul de pregatire are loc n conditii diverse climaterice si de stare a terenului, conform situatiilor concrete n care se desfasoara competitiile oficiale; tehnica jocului de fotbal este precisa, fina si supla, n vederea controlarii mingii n criza de spatiu si timp; de aici rezida, n realitate, complexitatea, spectaculozitatea tehnicii folosite n jocul modern; dificultatea tehnicii este data de controlul mingii cu ambele picioare, alternativ. Abilitatea cu care unii jucatori folosesc n egala masura fiecare picior, pentru intrarea n posesie, pase sau suturi spre poarta, se constituie ntr-un obiectiv important pentru orice antrenor, n pregatirea jucatorului polivalent. Complexitatea tehnicii creste o data cu aparitia adversarului si cu cresterea vitezei de deplasare si executie, cu si fara minge; unele dintre procedeele tehnice de baza devin stereotipuri, printr-o pregatire asidua si competenta, permitnd jucatorului sa priveasca cmpul de joc si eliberndu-l de urmarirea si controlul mingii; tehnica este spectaculoasa, prin executiile de exceptie si angajamentul n lupta pentru minge.

1.5. Caracteristicile tacticii: este rationala (gndirea tactica). Pregatirea fiecarei actiuni, prin anticiparea acesteia, duce la executarea celor mai eficiente procedee tehnice sau actiuni tactice. Eficienta actiunilor individuale si colective este determinata de aportul selectiv si creator al ratiunii; este interconditionata multiplu, fiind dependenta de valoarea capacitatii motrice generale si specifice, de nivelul de nsusire a tehnicii, de cunostintele teoretice si de profilul psihologic; este elastica. Desi pentru fiecare meci se adopta un anumit plan tactic, acesta se poate schimba n functie de diferite situatii care pot interveni pe parcursul meciului (conditii meteo, valoarea adversarului); este evolutiva, determinata de noi tendinte n plan teoretic si metodic, de aparitia unor noi procedee tehnice (stilul personal), de modificari ale regulamentului de joc, toate acestea contribuind la evolutia tacticii. 1.6. Fotbalul n cadrul educatiei fizice si sportului 1.6.1. Obiectul disciplinei sportive fotbal: studiaza continutul jocului de fotbal sub aspect fizic, tehnic, tactic, teoretic, psihologic; studiaza istoricul, evolutia si tendintele jocului de fotbal modern; colaboreaza cu celelalte discipline sportive, prelund anumite concepte, metode, mijloace etc.; colaboreaza cu alte discipline stiintifice (igiena sportiva, fiziologia sportiva, psihologia, pedagogia, sociologia si biomecanica, biochimia, cibernetica, statistica, matematica etc.); studiaza regulamentul de joc si impune interpretarea corecta a acestuia; stabileste principii, metode si mijloace pentru mbunatatirea performantelor n jocul de fotbal. 1.6.2. Fotbalul ca mijloc al educatiei fizice Multiplele valente instructive si educative ale fotbalului au determinat cuprinderea lui n programa scolara de educatie fizica si n diferitele forme de organizare a activitatii fotbalistice scolare. Jocul de fotbal formeaza deprinderi psihosomatice specifice, simple, accesibile si atractive, pe fondul unor solicitari fizice si psihice, cu un deosebit caracter educativ. Din aceste motive, jocul de fotbal este considerat un important mijloc al educatiei fizice, care rezolva pozitiv unele din sarcinile acesteia n mediul scolar. Introdus n toate formele de nvatamnt, datorita calitatilor sale formative si practicat n mod stiintific, contribuie la ntarirea sanatatii, la dezvoltarea multilaterala a capacitatilor psihice si fizice, la nsusirea unor deprinderi tehnice si actiuni tactice necesare practicarii fotbalului. ntrebari pentru verificare: Cum se numeau jocurile cu mingea n antichitate ? Dar n Evul Mediu, mai ales la italieni si francezi, unde au cunoscut o dezvoltare mai ampla?(Raspuns:1, p.10-16; 2, p.9); n ce an s-au organizat primele jocuri de fotbal ? (Raspuns:1, p.10-16; 2, p.10); Cnd s-au nfiintat F.I.F.A. si F.R.F. ? (Raspuns: 1, p.10-16; 2, p.10); Enumerati caracteristicile efortului fizic n jocul de fotbal (Raspuns: 1, p.10-16);

Prin ce se caracterizeaza tehnica si tactica n jocul de fotbal ? (Raspuns: 1, p.10-16; 2, p.84-85); Cu se ocupa obiectul disciplinei sportive fotbal ? (Raspuns: 1, p.10-16); Cum este tratat jocul de fotbal n cadrul educatiei fizice si sportului ? (Raspuns: 1, p.10-16). Capitolul 2. TEHNICA JOCULUI DE FOTBAL 2.1. Generalitati Dupa specialistii domeniului, tehnica reprezinta ansamblul de deprinderi motrice specifice ca forma si continut, care se desfasoara dupa legile activitatii nervoase superioare si ale biomecanicii, folosite n scopul practicarii cu randament maxim a jocului. Pornind de la aceasta definitie, putem defini tehnica jocului de fotbal ca fiind ansamblul mijloacelor specifice jocului de fotbal, prin intermediul carora jucatorii realizeaza, pe de o parte, actiunile cu mingea (controlul si circulatia acesteia), iar pe de alta parte, manevrele (cu si fara minge) necesare actionarii si cooperarii eficiente, rationale, n vederea atingerii scopului urmarit. Tehnica se compune din elemente si procedee tehnice. Elementele tehnice reprezinta formele generale motrice cu si fara minge, specifice jocului de fotbal, printre care amintim: intrarea n posesia mingii, pastrarea mingii, transmiterea mingii, alergarile, schimbarile de directie, sariturile etc. Pentru concretizarea si adaptarea elementelor tehnice la diferite situatii specifice jocului, se aplica diferite procedee tehnice. Procedeele au o structura generala a miscarii asemanatoare n cadrul elementului respectiv. Prin procedee tehnice se ntelege un complex de miscari ale segmentelor, executate ntr-o succesiune rationala n scopul realizarii unei actiuni intervenite n cursul jocului. Ele reprezinta deci modalitatile concrete de realizare a elementelor tehnice, executate dupa legile activitatii nervoase superioare. Cteva exemple de procedee tehnice: preluarea mingii rostogolite, cu partea interna a piciorului; deposedarea de minge prin atac din fata; lovirea mingii cu interiorul piciorului (latul); lovirea mingii cu capul de pe loc, cu un picior nainte. 2.2. Sistematizarea tehnicii jocului de fotbal Tehnica jocului de fotbal cuprinde urmatoarele elemente tehnice: A. Elemente tehnice fara minge: Alergari, schimbari de directie, caderi, ridicari, sarituri, opriri. B. Elemente tehnice cu minge Intrarea n posesia mingii: preluarea mingii; deposedarea adversarului de minge. Pastrarea mingii: protejarea mingii; conducerea mingii; miscarea nselatoare. Transmiterea mingii: lovirea mingii cu piciorul; lovirea mingii cu capul; aruncarea de la margine. C. Elemente tehnice ale portarului: pozitia fundamentala; deplasarea n teren; prinderea mingii; boxarea mingii; devierea mingii; blocarea mingii; repunerea mingii n joc cu mna si piciorul. La rndul lor, aceste elemente tehnice dispun de urmatoarele procedee tehnice de aplicare practica: a. Preluarea mingii: cu partea interioara a piciorului; cu partea exterioara a piciorului; cu siretul prin amortizare; cu coapsa prin amortizare; cu capul prin amortizare; cu talpa din ricosare. b. Deposedarea de minge: prin atac din fata; prin atac din lateral; prin atac din spate. c. Protejarea mingii: de pe loc; din miscare. d. Conducerea mingii: cu interiorul piciorului; cu exteriorul piciorului; cu siretul.

e. Miscarea nselatoare: cu trunchiul; cu piciorul; cu capul (cu privirea). f. Lovirea mingii cu piciorul: cu interiorul piciorului (latul); cu siretul interior; cu siretul exterior; cu exteriorul piciorului; cu vrful piciorului; cu calciul; cu genunchiul; aruncarea mingii cu piciorul; lovirea mingii din demi-vole; lovirea mingii din vole; lovirea mingii din foarfeca. g. Lovirea mingii cu capul: de pe loc; din saritura; din alergare; din plonjon. h. Aruncarea mingii de la margine: de pe loc; cu elan. i. Elementele tehnice ale jocului portarului: Pozitia fundamentala: nalta, medie, joasa; Deplasarile n teren: porniri, opriri, cu pas adaugat, alergari, ntoarceri, sarituri, caderi, ridicari; Prinderea mingii:venita de jos fara plonjon; venita la naltimea genunchiului, fara plonjon; cu traiectorie nalta, fara plonjon (Fig.1); venita pe jos din lateral, cu plonjon (Fig.2); cu traiectorie nalta cu plonjon; Fig. 1; Prinderea mingiilor nalte de catre portar: a) faza nti: portarul se pregateste pentru prinderea mingii, nceputul sariturii cu bataia pe un picior; b) faza a doua: mingea este prinsa la naltimea maxima a sariturii portarului. Priviti cu atentie pozitia corecta a minilor; c) faza a treia: nceputul aterizarii; bratele se lasa n jos, minile se deplaseaza pe minge, pregatindu-se s-o cuprinda ct mai bine; d) faza a patra: portarul revine pe pamnt, iar cuprinderea sigura a mingii e ncheiata (chiar o aterizare nereusita nu va provoca pierderea mingii); e) faza a cincea: mingea este bine tinuta, portarul e pregatit sa se deplaseze nainte, la dreapta sau la stnga. Fig. 2. Prinderea unei mingi joase cu plonjon a,b,c cadere prin rostogolire, dupa care mingea e trasa spre abdomen o data cu ducerea piciorului stng nainte. Blocarea mingii: Boxarea mingii:de pe loc,din saritura,din plonjon cu o mna si cu 2 mini;(Fig.3.) a. b. c. Devierea mingii: de pe loc, din saritura, din plonjon; Repunerea mingii n joc: cu mna: prin lansare de jos, prin aruncare pe deasupra umarului, prin lansare laterala, prin rotarea bratului; cu piciorul: de pe sol, din demi-vole (drop), din vole. Dupa cum se observa, tehnica dispune de numeroase procedee de punere n aplicare, varietatea acestora oferind jucatorilor posibilitati multiple de manifestare pe teren n jocul cu si fara minge. 2.2.1. Intrarea n posesia mingii Preluarea mingii cu partea interioara a piciorului (cu talpa si partea interioara). a. Descriere. Miscarea ncepe prin adoptarea unei pozitii corecte fata de mingea care se ndreapta catre jucator. La preluarea mingii rostogolite, prima miscare se face pentru luarea pozitiei fata de minge. Jucatorul se plaseaza pe directia sosirii mingii, piciorul de sprijin (stngul) fiind usor flexat din genunchi, umarul stng este pozitionat usor nainte bratele usor ridicate n lateral. Fig. 3. Portarul boxeaza mingea. De remarcat pozitia corecta a pumnilor. Piciorul drept este rasucit din sold, cu axa longitudinala perpendiculara pe directia mingii. Contactul cu mingea se face cu latul prin retragerea spre napoi a piciorului (prin amortizare, fie prin exercitarea unei miscari din napoi spre nainte, executie mai eficienta, care i permite jucatorului sa continue actiunea n viteza).

b. Utilizare tactica. Acest procedeu tehnic se executa la schimbarea directiei de joc sau n pregatirea finalizarii. c. Greseli frecvente: piciorul de sprijin nu este pe directia pe care urmeaza sa se transmita mingea si contactul cu mingea se face prin miscari rigide, de multe ori mingea sarind din piciorul jucatorului. Fig. 4 a) Preluarea mingii care vine paralel cu pamntul din stnga spre jucator, cu parte exterioara a piciorului. b) Preluarea mingii venita de sus, cu talpa piciorului. c) Preluarea mingii venita de sus, cu partea interioara a piciorului. a) b) c) Fig. 5 A. Preluarea cu talpa a mingii care se rostogoleste spre jucator; a) pozitia initiala; b) pozitia finala. B. Preluarea mingii care vine paralel cu pamntul la mica naltime, cu partea exterioara a piciorului. Preluarea mingii cu pieptul prin amortizare (cu capul) Fig. 6. Preluarea mingii cu pieptul: a) pozitia initiala (nainte de preluarea mingii): b) pozitia jucatorului n momentul preluarii. Fig. 7. Preluarea mingii cu capul: a) pozitia initiala; b) pozitia jucatorului n momentul preluarii. a. Descriere. La apropierea mingii, trunchiul este arcuit din sold, picioarele usor flectate din genunchi. La contactul cu pieptul jucatorului, acestea amplifica extensia corpului, amortiznd astfel viteza mingii. Bratele tinute n lateral contribuie la echilibru si la amortizare b. Utilizare tactica la mingi cu traiectorie nalta, la schimbarea directiei de joc si la finalizare, pentru pregatirea sutului. c. Greseala cea mai frecventa jucatorul adopta o pozitie prea rigida, facnd ca mingea sa ricoseze la distanta. Deposedarea adversarului prin atac din fata a. Descriere. Acest procedeu de deposedare este cel mai simplu dintre cele trei. Jucatorul aflat n aparare se apropie de posesorul mingii prin miscari de tatonare. n momentul efectuarii deposedarii, aparatorul interpune latul ntre minge si aparator, presnd cu pieptul asupra adversarului. Greutatea este pe piciorul de sprijin, astfel nct piciorul de atac sa poata interveni succesiv, pna cnd mingea este ndepartata de adversar. b. Utilizare la ntrzierea atacului advers, pentru ca jucatorii proprii sa se poata grupa n aparare si pentru a intra n posesia mingii. a) b) A. B. c. Greseli frecvente: aparatorul ia contact cu adversarul nainte sa atinga mingea, producnd fault; aparatorul are privirea spre adversar si miscarile acestuia si nu spre minge, putnd fi usor fentat. Deposedarea adversarului prin atac din lateral a. Descriere. Acest procedeu este utilizat cnd aparatorul si atacantul se afla n lupta directa, corp la corp. Deposedarea se efectueaza prin apropierea si nclinarea corpului

spre adversar, piciorul de sprijin este asezat aproape de minge, iar piciorul de atac ncearca scoaterea mingii din posesia adversarului. b. Utilizare pentru intrarea n posesia mingii si pentru a temporiza jocul. c. Greseli actiunea de deposedare este efectuata cu ntrziere si presiunea exercitata prin greutatea corpului asupra adversarului este prea mare, producnd fault. 2.2.2. Pastrarea mingii Protejarea mingii de pe loc si din deplasare a. Descriere. Protejarea mingii consta ntr-o serie de miscari cu trunchiul, bratele si picioarele, n vederea tinerii adversarului la distanta, mpiedicndu-l pe acesta sa intre n posesia mingii. Protejarea mingii pe loc consta n tinerea mingii sub talpa piciorului, n timp ce corpul se roteste n jurul piciorului de sprijin, bratele tinnd adversarul la distanta. Protejarea mingii din deplasare se efectueaza prin conducerea mingii cu piciorul opus directiei din care se apropie adversarul, bratul de pe partea adversarului fiind ridicat si flexat pentru a-l tine pe acesta la distanta de minge. b. Utilizare n situatii de temporizare a jocului, cnd posesorul mingii nu are cui transmite mingea si n patrunderi individuale spre poarta adversa. c. Greseli executantul este atent mai mult la adversar dect la minge sau corpul are o pozitie prea nalta. Conducerea mingii a. Descriere. Conducerea mingii este elementul tehnic prin care jucatorul cu mingea se deplaseaza n teren prin lovirea si mpingerea repetata a acesteia. Lovirea mingii se poate realiza cu interiorul sau exteriorul piciorului sau cu siretul, diferentele dintre cele trei procedee fiind nesemnificative. Miscarea consta dintr-o alergare naturala, trunchiul este drept, putin aplecat nainte si usor rasucit n directia piciorului de sprijin. b. Utilizare n scopul depasirii adversarului. c. Greseli glezna piciorului de lovire a mingii este ncordata sau mingea este lovita prea tare sau prea ncet. Fig. 8. a) Conducerea mingii nainte, prin loviri aplicate nainte de asezarea piciorului pe pamnt. b) Conducerea mingii cu lovirea ei la nceputul executarii unui pas de alergare. Atacul adversarului din stnga este ngreunat n aceasta pozitie. c) Conducerea mingii spre dreapta cu exteriorul piciorului. Miscarea nselatoare a. Descriere. Miscarea nselatoare este elementul tehnic care permite jucatorului posesor al mingii sa depaseasca adversarul direct, prin diferite manevre care l deruteaza pe acesta. Se poate realiza prin urmatoarele procedee: cu piciorul, prin treceri succesive ale piciorului peste si pe lnga minge, dnd impresia trimiterii mingii n alta directie dect cea reala; cu trunchiul prin trecerea centrului de greutate de pe un picior pe celalalt, lasnd impresia unor deplasari reale; cu capul (privirea), prin orientarea privirii ntr-o directie si trimiterea mingii n alta directie. b. Utilizare: la protejarea mingii, n depasirile individuale si n schimbarea directiei de joc.

c. Greseli: miscarile nu sunt convingatoare, corpul are o pozitie prea nalta, viteza miscarilor este redusa. Fig. 9. a) faza nti: din atitudinea jucatorului reiese ca va lovi mingea n stnga; b) faza a doua: n loc sa loveasca mingea, n ultima clipa jucatorul trece piciorul pe deasupra ei si se pregateste sa se deplaseze spre stnga; c) faza a treia: jucatorul stnd pe piciorul drept e gata pentru o saritura brusca, nainte si spre stnga, piciorul stng se va duce brusc nainte; d) faza a patra: piciorul stng ducndu-se brusc nainte se asaza n fata si la stnga mingii; e) faza a cincea: fenta e terminata, jucatorul e gata sa se deplaseze n partea opusa, avnd mingea n posesia sa. 2.2.3. Transmiterea mingii Lovirea mingii cu piciorul Desi exista o mare varietate de procedee tehnice de lovire a mingii cu piciorul, toate acestea au cteva elemente comune, si anume: a. Elanul jucatorului, preparator pentru lovire, depinde de distanta la care se doreste sa se transmita mingea si de forta loviturii. b. Piciorul de sprijin, prin pozitionarea sa (n lateral si putin napoia mingii) asigura directia si traiectoria mingii. c. Pozitia corpului. Datorita elanului, corpul are o miscare spre nainte, este usor aplecat, umerii sunt adusi nainte. Umerii si bratele ncep o miscare de pivotare n directia piciorului de lovire. Bratul opus piciorului de lovire va ajunge n fata corpului, ajutnd la echilibrare. d. Piciorul de lovire este ndoit din articulatia soldului si flexat din genunchi. El executa o miscare de pendulare spre nainte, n momentul loviturii producnduse extensia genunchiului. Pendularea asigura distanta si traiectoria executiei. e. Miscarea bratelor contribuie la efectuarea miscarii de lovire, asigurnd totodata echilibrul n momentul lovirii. Lovirea mingii cu siretul plin si cu interiorul piciorului a. Descriere. Alaturi de caracteristicile generale prezentate anterior, mentionam ca mingea va fi lovita n mijlocul circumferintei, cu piciorul ntins si ncordat (cu siretul plin) si cu latul (interior). b. Utilizare n schimbarea directiei de joc, n lansarea unui contraatac, n executia suturilor la poarta si n executarea paselor cu precizie (cu latul). c. Greseli piciorul de sprijin nu este corect pozitionat, glezna nu este ncordata, trunchiul este nclinat pe spate, mingea avnd o traiectorie nalta. Fig. 10 a) Pozitia caracteristica n timpul executarii lovirii cu elan, cu siretul plin. De observat pozitia corecta a piciorului de sprijin. b) Piciorul drept privit din spate n timpul lovirii cu siretul plin. Coapsa piciorului care loveste este nainte, gamba ramasa n urma. Unghiul ascutit, format de catre coapsa si gamba, se pastreaza pna la limita posibilitatii. c) Lovirea cu siretul plin executata cu piciorul stng privita din lateral. De observat pozitia corecta a piciorului de sprijin si a piciorului care loveste. Fig. 11

a) Lovirea cu partea interioara a piciorului (cu latul). Partea cu care se executa lovirea. b) Lovirea cu partea interioara a piciorului. Lovirea unei mingi statice cu elan liniar. c) Lovirea cu partea interioara a piciorului. Lovirea oblica. a) b) c) a) b) c) Lovirea mingii cu capul Ca si la lovirea mingii cu piciorul, n executia acestui element tehnic se pot distinge mai multe componente care concura la realizarea sa eficienta: a. Actiunea capului si trunchiului este conditionata de procedeul de lovire a mingii (cu fruntea, cu partile laterale, cu partea posterioara). Cel mai ntlnit procedeu de lovire este cel cu fruntea, care consta dintr-o miscare napoi, urmata de o revenire rapida spre nainte, n aceasta faza producndu-se lovirea mingii. b. Actiunea bratelor are rolul de a asigura echilibrul n timpul executiei si, totodata, de a mari forta de lovire a mingii. c. Actiunea picioarelor asigura realizarea elanului si a bataii si, n final, revenirea pe sol. d. Elanul poate fi din mers sau din alergare. e. Bataia, n cazul n care lovirea se face cu desprindere de pe sol, se poate efectua pe un picior sau pe ambele picioare. f. Aterizarea are loc pe unul sau pe ambele picioare, n functie de saritura realizata, asigurnd reechilibrarea corpului dupa lovitura. n continuare vom exemplifica prin procedeul de lovire a mingii cu capul din saritura cu bataie pe un picior, considernd ca acesta este cel mai des utilizat. Lovirea mingii cu capul din saritura cu bataie pe un picior a. Descriere. Miscarea ncepe cu efectuarea elanului. Urmeaza apoi bataia, prin extensia puternica a genunchiului si gleznei, care asigura desprinderea de pe sol. Trunchiul ncepe miscarea de arcuire spre napoi, urmata de o miscare energica spre nainte, n momentul maxim al sariturii efectundu-se lovirea mingii cu b. Utilizare n respingerea unui atac advers si n atac la constructie sau la finalizare. c. Greseli efectuarea sariturii n contratimp sau lipsa de coordonare n efectuarea miscarilor. Fig. 12. Lovirea cu fruntea din saritura: a) prima faza saritura si elanul pentru lovirea cu fruntea; bataia este executata cu piciorul drept, corpul extins; nainte de a executa aceasta lovire, capul se duce mult napoi; b) faza a doua: momentul executarii lovirii; c) faza a treia: dupa ce lovirea a fost executata. Fig. 13. Lovirea mingii cu capul de pe loc a) Lovirea cu fruntea, n jos. b) Lovirea cu partea laterala a capului, n jos si n lateral. Aruncarea de la margine a. Descriere. Acest element tehnic intervine n timpul jocului atunci cnd mingea a parasit suprafata de joc pe la linia de margine. Executia se poate efectua de pe loc sau cu elan, cu un picior nainte sau cu picioarele pe aceeasi linie. Vom analiza procedeul de aruncare a mingii de la margine de pe loc, cu picioarele pe aceeasi linie: Priza mingea se tine cu ambele mini, cu degetele pe suprafata posterioara;

 Minile au o miscare dinspre napoi spre nainte, pe deasupra capului; Trunchiul realizeaza o extensie, urmata de o flexie rapida, asigurnd elanul aruncarii; Picioarele sunt pozitionate pe sol pe aceeasi linie, usor departate n afara liniei de margine; greutatea corpului este uniform repartizata pe ambele picioare. b. Utilizare: la aruncarea de la margine; poate constitui, un avantaj, neexistnd pozitie de ofsaid; este singurul procedeu care se executa cu mna, crescnd astfel precizia executiei. c. Greseli mingea este aruncata cu o singura mna, minile actioneaza prin lateral, unul sau ambele picioare sunt ridicate de pe sol. ntrebari pentru verificare: Care este definitia tehnicii jocului ? (Raspuns: 1, p.20-36; 2, p.78); Care sunt elementele tehnice ale jocului de fotbal ? (Raspuns: 1, p.20-36; 2, p.79-84); Descrieti cte un procedeu tehnic principal la intrarea n posesia mingii si la pastrarea mingii (Raspuns: 1, p.20-36); Descrieti elementele comune ale procedeelor tehnice de lovire a mingii cu piciorul si prezentati lovirea mingii cu siretul plin (Raspuns: 1, p.20-36); Descrieti elementele comune ale procedeelor tehnice de lovire a mingii cu capul si prezentati lovirea mingii cu capul din saritura cu bataie pe un picior (Raspuns: 1, p.20-36). a) b) 16 Capitolul 3. TACTICA JOCULUI DE FOTBAL Tactica jocului de fotbal cuprinde totalitatea actiunilor individuale si colective, organizate si coordonate unitar si rational, desfasurate n aparare si atac, n limitele regulamentului de joc si ale eticii sportive, valorificnd calitatile jucatorilor proprii, precum si lipsurile din pregatirea adversarilor, n vederea obtinerii victoriei. 3.1. Actiuni tactice n atac si aparare Actiunile tactice reprezinta componenta cea mai concreta a tacticii de punere n aplicare a tacticii jocului de fotbal. Actiunile tactice includ un sistem de structuri, actiuni nlantuite, care implica efectuarea unor combinatii, scheme sau initiative cu scopuri bine determinate. n cadrul actiunilor tactice, distingem actiuni tactice individuale si colective, desfasurate n atac si n aparare, n functie de numarul de jucatori participanti. 3.1.1. Actiuni tactice individuale n atac a. Demarcajul este actiunea tactica individuala pe care jucatorul n atac o efectueaza pentru a scapa de sub marcajul adversarului direct si de a ocupa o pozitie libera. Demarcarea se prezinta sub doua forme: demarcarea directa atacantul scapa de marcajul adversarului direct prin o serie de manevre ntreprinse de el nsusi; demarcarea indirecta atacantul este eliberat de adversar printr-o actiune a unui coechipier, care atrage spre el adversarul direct al atacantului. Pentru a realiza demarcarea, atacantul trebuie sa actioneze n viteza si la momentul optim, sa fie permanent atent la joc, sa se deplaseze spre spatii libere.

b. Depasirea individuala este actiunea prin care posesorul mingii trece de unul sau mai multi adversari, prin intermediul procedeelor tehnice si prin valorificarea unor calitati motrice. Pentru reusita depasirii, trebuie avute n vedere urmatoarele aspecte: valoarea adversarului direct, viteza de executie, tehnicitatea executantului. c. Deplasarea pe pozitii viitoare este o actiune tactica individuala fara minge, care implica din partea executantului capacitatea de apreciere a situatiei din teren, gndire tactica, precum si anticiparea actiunilor adversarilor si coechipierilor. Se observa, deci, ca un rol important n reusita acestei actiuni tactice l are nu numai cel care efectueaza deplasarea, ci si posesorul mingii, care trebuie sa nteleaga actiunea acestuia si sa efectueze pasa pe directia si cu intensitatea corespunzatoare. Deprinderea acestei actiuni tactice trebuie realizata n cadrul antrenamentelor, prin sugerarea de catre antrenor a momentului si a directiei spre care se face deplasarea, apoi acest lucru trebuie realizat de catre jucator, fara sprijinul antrenorului, prin constientizarea actiunii ntreprinse si printr-o buna gndire tactica, dobndite prin experienta acumulata. d. Loviturile libere reprezinta situatii deosebit de favorabile echipei aflate n atac, atunci cnd sunt acordate n apropierea suprafetei de pedeapsa adverse si, mai ales, atunci cnd echipa dispune de un executant foarte bun al acestora. 3.1.2. Actiuni tactice colective n atac a. Pasa este cea mai simpla actiune tactica colectiva de atac si consta n transmiterea mingii catre un coechipier. Pentru a fi eficienta, pasa trebuie sa fie efectuata n timp util, sa aiba traiectorie, directie si viteza care sa-i permita celui care primeste mingea sa continue atacul ct mai rapid. Pasa prezinta o gama larga de procedee prin care se poate concretiza, pe care le prezentam n continuare, n cadrul unei clasificari a paselor: dupa distanta: pasa scurta, medie, lunga; dupa directie: pasa nainte, n diagonala, n lateral, napoi; dupa traiectorie: pasa pe jos, seminalta, pe sus (cu bolta); dupa pozitia coechipierului: pasa la picior, pe pozitie viitoare. Pasa scurta este cel mai des utilizata, oferind cea mai mare precizie (Ex.: pentru aducerea mingii din aparare n atac, la un-doi etc.). Pasa medie se foloseste de obicei n atacul rapid, n initierea si organizarea atacului, la contraatacul cu intermediar. Pasa lunga, n functie de situatia n care se afla executantul (atac, aparare), este de mai multe feluri: degajarea executata de portar sau fundas, la intrarea n posesia mingii; lansarea consta n trimiterea mingii n adncime spre un atacant ce se lanseaza dinspre lateral spre centrul terenului; deschiderea consta n transmiterea mingii n diagonala terenului spre un atacant ce alearga pe marginea terenului; centrarea consta n transmiterea mingii din marginea terenului spre careul de 16 m (pe jos, la seminaltime sau pe sus), pentru atacantii situati n acea zona. 3.1.3. Actiuni tactice individuale n aparare a. Marcajul adversarului este actiunea tactica individuala prin care jucatorul echipei n aparare supravegheaza adversarul sau, mpiedicndu-l sa primeasca mingea sau sa se ndrepte spre poarta. Exista trei tipuri de realizarea a marcajului:

 marcajul om la om: aparatorul aplica marcajul foarte aproape de adversarul direct. Este utilizat n apararea om la om si la fazele fixe; marcajul la interceptie: aparatorul se afla ntre adversar si minge, pe aceeasi linie sau n lateral. Este utilizat n inferioritate numerica, n situatia n care aparatorul are o viteza foarte buna; marcajul la supraveghere: aparatorul se plaseaza n spatele atacantului, ntre acesta si poarta. Este utilizat n cazul n care atacantul are viteza foarte buna sau cnd acesta nu poseda o tehnica rafinata. b. Tatonarea consta ntr-o serie de miscari ntreprinse de aparatorul care ataca jucatorul cu minge, prin care urmareste pregatirea deposedarii sau mpiedicarea atacantului sa patrunda spre poarta, pentru a cstiga timp. Aparatorul trebuie, sa se situeze ntre atacant si poarta si urmareste miscarile adversarului, n vederea atacului la minge. c. Recuperarea mingii este actiunea tactica individuala de aparare, prin care aparatorul reuseste intrarea n posesia mingii printr-o actiune de deposedare sau prin interceptare a mingii. 3.1.4. Momente fixe de joc a. Loviturile libere sunt deosebit de periculoase pentru echipa n aparare si totodata situatii foarte favorabile pentru echipa aflata n atac, atunci cnd sunt acordate n apropierea suprafetei de pedeapsa, mai ales cnd echipa beneficiara dispune de un executant foarte bun al acestor lovituri sau echipa a perfectionat o serie de combinatii care sa duca la marcarea golului. b. Cornerul este o situatie favorabila pentru echipa n atac, mai ales daca aceasta dispune de jucatori foarte buni la jocul aerian si constituie totdeauna o situatie periculoasa pentru echipa n aparare. c. Lovitura de la 11m este cea mai favorabila situatie pentru echipa aflata n atac, executant loviturii aflndu-se fata n fata cu portarul si avnd timp pt a.si pregati lovitura. ntrebari pentru verificare: Cum se defineste tactica jocului de fotbal ? (Raspuns: 1, p.36-48; 2, p.115-117); Care sunt actiunile tactice individuale n atac si descrieti demarcajul ?(Raspuns:1, pag.3648; 2, pag.120-121); Care sunt actiunile tactice colective n atac si descrieti pasa?(Raspuns:1,p.36-48; 2,p.120,127); Care sunt actiunile tactice individuale n aparare si descrieti marcajul?(Raspuns:1,p.3648; 2, p.121,125).