Tendințe ale fotbalului actual

Metodica predării fotbalului în școală cl V-VIII

O referire succintă la factorii antrenamentului ne evidenţiază noi condiţii privind pregătirea fizică,
tehnică, tactică, psihică, moral-volitivă care, adaptate şi prelucrate, trebuie să răspundă cerinţelor şi
tendinţelor fotbalului actual. Dacă am face câteva referiri privind factorii antrenamentului, am putea
sublinia atingerea unei pregătiri fizice de un înalt nivel privind dezvoltarea capacităţilor fizice în
ansamblul lor, aceasta reprezentând suportul pe care se sprijină activitatea complexă a tuturor
jucătorilor ce-şi vor putea valorifica toate calităţile tehnico-tactice fără a le neglija pe cele psihologice.
Privind tehnica jocului, vom putea constata evoluţii cu totul deosebite faţă de trecut, când aceasta era
rudimentară. În prezent, tehnica se exprimă prin viteză, în continuă mişcare, cu o opoziţie aproape
permanentă a adversarului, atingând valori de neimaginat în trecutul nu tocmai îndepărtat. 14 Tehnica
de acum este complexă, rapidă, adecvată situaţiilor variate de joc şi cu o permanentă adaptare. Uimeşte
precizia cu care este purtată şi transmisă mingea, efectele imprimate acesteia, devierile, toate conjugate
cu un echilibru perfect al corpului în timpul jocului. În acest sens, orice acţiune tehnică poartă în ea
germenul unei acţiuni tactice, fapt ce reprezintă o soluţie novatoare și utilă a jocului. Aria aspectelor
tactice ocupă o pondere foarte mare în preocupările tehnicienilor, dezvoltarea jocului constând în
apariţia şi descoperirea unor noi sisteme de joc, ce derivă evident, unele din altele. Niciun sistem nu a
apărut din nimic, el bazându-se pe cele anterioare şi având ca suport căutările şi soluţiile găsite de
antrenori şi jucători. Dacă facem referire la tactica liberă, trebuie să arătăm că aceasta are la bază un
fond de aptitudini ale jucătorilor bazate pe muncă şi pe exprimarea liberă a creaţiilor personale, pe
concepţia proprie, precum şi pe inventivitatea jucătorilor, pe imaginaţia acestora, puterea lor de
adaptare şi de rezolvare a situaţiilor apărute în joc. Nu putem omite din această scurtă enumerare
factorul psihic la care tehnicienii, psihologii şi cei ce pregătesc echipele de fotbal îşi aduc o permanentă
contribuţie, încercând şi reuşind să-şi motiveze jucătorii în obţinerea rezultatelor valoroase. 15 În
continuare, vom enumera câteva tendințe ale ședințelor de pregătire specifice jocului de fotbal: 1.
Scăderea longevităţii sportive (a devenit mai scurtă durata de performanţă maximă), în favoarea
creşterii perioadei de pregătire, care se realizează prin: - coborârea vârstei de selecție; - programarea
instruirii pe criterii științifice; - acoperirea a 700-1000 ore de antrenament anual. 2. Selecţia sportivilor
efectuată după criterii ştiintifice, orientată pe următoarele aspecte: - tipologia constituțională, ca efect a
performanței sportive; - complexitatea calităţilor motrice, corespunzătoare efortului din competiție; -
personalitatea sportivului, orientată pe calităţile dominante: combativitate, voinţă, gândire tactică. 3.
Adaptarea conţinutului pregătirii la cerințele reale ale jocurilor oficiale – modelarea antrenamentului. 4.
Maximizarea importanţei şi rolului pregătirii fizice în antrenament. 5. Obţinerea unei rezistenţe specifice
maxime, prelungite peste limitele duratei unei partide oficiale. 6. Asigurarea în pregătire a unui echilibru
între volumul de lucru şi intensitatea efortului depus. 7. Obţinerea unei disponibilităţi continue pentru
atingerea marilor performanţe sportive. 16 8. Explorarea şi valorificarea pentru performanţă a oricăror
rezerve de energie. 9. Utilizarea şi adoptarea unor mijloace şi metode de antrenament specifice altor
sporturi, ca elementele colaterale pentru antrenamentu specific. 10. Alegerea unui număr relativ redus
de exerciţii selective şi cumulative, dar utilizate cu un număr crescut de repetări. 11. Realizarea
recuperării organismului imediat după efortul depus atât în cadrul ședințelor de pregătire dar și după
disputarea partidelor oficiale. 12. Dirijarea dinamicii efortului spre atingerea formei sportive şi controlul
sistematic al acesteia prin probe şi norme de control. 13. Prelucrarea și elaborarea de către antrenorul
principal a unor mijloace și metode de valorificare a datelor furnizate prin investigațiile celorlalți
specialiști, care să conducă în final la atingerea obiectivelor personale de performanță propuse. 14.
Ridicarea la rang de principiu a pregătirii sportive individualizate. 15. Combinarea abordării simultane cu
cea succesivă a factorilor antrenamentului sportiv. Din studierea literaturii de specialitate (Drăgan, A.,
2012 [2], pg. 12-13), vom prezenta câteva date statistice consemnate și centralizate în urma desfășurării
marilor competiţii europene şi mondiale după anul 1990. 17 # Timp efectiv de joc 60 min., ceea ce
impune o reconsiderare a duratei antrenamentului. # Repartizarea efortului în joc este următorul: -
jucătorii aleargă între 20 şi 40% din timpul efectiv de joc iar 3 km. Este efectuat prin mers; - 64% din
efort este aerob (65-75% din VO2 max.); - 24% este la limita aerob-anaerob (85% din VO2 max.); -
150/meci număr de sprinturi scurte pe 15 m. # Între 80 și 120 atingeri de minge, cu o durată în jurul a 2
sec. pe acţiune. # Timpul de joc: - peste 50% din joc se joacă fără minge; - pentru acţiunile cu mingea: *
35% pase; * 20% controlul mingii; * 20% duelul la sol; * 10% duelul aerian; * 8% atingeri la cornere; * 5%
intercepţie; * 2% şuturi. # Între 300 și 500 pase efectuate în joc: - 75% pase scurte - 5% medii - 10%
lungi. # Tipologia golurilor marcate: - 68% goluri marcate din atacuri rapide; 18 - 32% goluri marcate din
atacuri poziţionale; - 63% goluri marcate dintr-o atingere. # Locul de unde se marchează golul: - 80% din
goluri sunt marcate din careu, - 20% între careul de 5,50 m. şi 11 m. # Momentul înscrierii golurilor: cele
mai multe goluri în primele 15 minute şi în ultimele 15 minute sau în prelungiri. Sintetizând, putem
afirma că, principalele noutăţi şi tendinţe din fotbalul actual se rezumă la: a. ritmul rapid de joc, în toate
fazele de atac şi apărare (repliere); b. apărarea activă cu pressing – marcaj strict după pierderea mingii,
în vederea recuperării acesteia; c. jocul este coordonat şi dirijat de către jucătorul care are mingea în
posesie; d. rolul deosebit al jucătorului fără minge, prin demarcările pe care le face, cu scopul de a crea
posibilităţi şi spaţii pentru cel cu mingea; e. apariția jucătorilor polivalenţi – capabili să joace la fel de
bine faze de atac, dar şi faze de apărare; f. caracterul tot mai colectiv al jocului în atac şi apărare, fără a
neglija importanţa şi randamentul jucătorului caracterizat a fi ..... vedetă.