UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA TRANSFERONTIERĂ ȘTIINȚE

UMANISTE, ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI
DOMENIUL: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

REFERAT nr.1 LA FUNDAMENTE

ȘTINȚIFICE ÎN FOTBAL

TEMA: Date privind apariția și evoluția

fotbalului

A elaborat: Coordonator științific:

studenta Furculiță-Verejan Vera lector universitar doctor Aurelian Drăgan

Chișinău 2020
CUPRINS
INTRODUCERE
1. Noțiuni introductive despre fotbal.........................................................4
1.1. Definiția fotbalului...............................................................................4
1.2. Obiectul teoriei și metodicii fotbalului.............................................4-6
1.3. Istoricul apariției fotbalului..................................................................6
1.3.1. Originea fotbalului în Egiptul Antic................................................6
1.3.2. Fotbalul în China Antică..................................................................7
1.3.3. Originea fotbalului în Roma antică..................................................7
1.3.4. Fotbal în Evul Mediu........................................................................7
1.3.5. Începutul fotbalului modern.............................................................8
1.3.6. Evoluția fotbalului în România....................................................9-11
2. Concluzie..................................................................................................11
3. Bibliografie...............................................................................................12

INTRODUCERE

2
 Fotbalul ca și oricare alt joc sportiv își are o evoluție și o dezvoltare unică, la fel ca
și tehnica, tactica, și regulile sale de joc. Cert este faptul că actualmente acest joc a
ajuns a fi cel mai îndrăgit și urmărit de către fani și spectatori. Astfel, orice meci de
fotbal are tribunele pline, cafenelele și barurile cu specific sportiv hiper pline, iar în
casele iubitorilor de fotbal toți stau în fața micilor ecrane pentru a nu scapa un astfel de
eveniment.
Dacă ar fi să facem un sondaj pentru a ne convinge în maiestria și faima fotbalului
este în de ajuns să ne apropiem de un copil mic care într-o curte a unei case lovește
mingea și deja se visează un viitor fotbalist vestit, mai mult ca atât, va pomeni și numele
favoritului său. În astfel de circumstanțe nu în zadar fotbalul a ajuns a fi poreclit
„Sportul rege”.
Pe lângă acestea fotbalul nu este doar un joc atractiv ci și un mod eficient de
dezvoltare multilaterală, astfel putându-ne referi la dezvoltarea fizică, musculară și
mentală, deoarece acesta implică folosirea diferitor tehnici, tactici și trategii. În vederea
acestui fapt este necesară și utilă de a fi studiată și cunoscută apariția și evoluția
fotbalului.

1. Noțiuni introductive despre fotbal

3
 1.1. Definiția fotbalului
Denumirea acestui sport vine din englezescul „football”, unde „foot” înseamnă
„picior” și „ball” înseamnă „minge”. Numele sugerează astfel o caracteristică de bază a
acestui sport, și anume ca se joacă prin lovirea unei mingi cu piciorul. Fotbalul este
un sport de echipă ce se dispută între două echipe alcătuite din 11 jucători fiecare.

1.2. Obiectul teoriei și metodicii fotbalului

Cunoaşterea multilaterală şi în profunzime a unui domeniu constituie o necesitate

şi tot odată o condiție pentru eficiența acțiunilor celor ce activează în domeniul respectiv.
Activitatea fotbalistică constituie fără îndoială o realitate obiectivă și implicit un segment
particular de cunoaștere. Studierea acestui fenomen revine teoriei și metodicii jocului de
fotbal ca parte constitutivă a disciplinei științifice sportive- Fotbal.
Jocul de fotbal trebuie privit multilateral, dar convergent și analizat după criterii
științifice. Cunoștiințele din domeniul fotbalului, atât cele referitoare la informația
teoretică cât și cele metodice se constituie într-un sistem deschis ce se îmbogățește,
diversifică și se aprofundează continuu.
Teoria și metodica jocului de fotbal, ca parte constitutivă a teoriei și metodicii
general a jocurilor sportive, are ca domeniu propriu de cercetare, studierea activității
ludice specifice jocului de fotbal și a influențelor acestuia asupra personalității umane.
Pentru aceasta dispune de un ansamblu de date teoretice și practice, care îi asigură o bază
proprie de autoperfecționare.
Cercetând particularitățile și calitățile jucătorilor, precum și caracteristicile celor
mai avansate concepții de joc, teoria jocului de fotbal formulează și elaborează
concepția de joc, care va fi aplicată pe plan național de toate echipele. De asemenea,
teoria jocului de fotbal studiază bazele teoretice ale tehnicii și tacticii, precum și
conexiunea lor cu pregătirea fizică. Astfel, toate aceste probleme sunt puse la îndemâna
specialiștilor și jucătorilor în vederea cercetării și aprofundării.
Metodica antrenamentului studiază și implică mijloacele, formele și metodele cele
mai eficiente pentru învățarea și perfecționarea jocului, care sunt utilizate în diferite

4
etape de instruire cu echipele de copii, juniori, seniori, fotbal de performanță. De
asemenea, teoria jocului de fotbal analizează legătura cu o serie de științe (fiziologia,
psihologia, pedagogia, etc.), precum și cu alte ramuri sportive, în special cu atletismul,
gimnastica și jocurile sportive. În același timp, teoria jocului de fotbal studiază și
interpretează regulile jocului, precum și organizarea competițiilor.
Metodica fotbalului constă din cunoștințele, priceperile și deprinderile necesare
tehnologiei instruirii și educării jucătorilor și echipelor. În același timp este parte
constitutivă și indispensabilă a pregătirii specialiștilor domeniului. Principalele capitole
și activități componente ale metodicii fotbalului se referă la metodica selecției, a
antrenamentului integral, metodica preătirii pe factorii antrenamentului, planificarea și
evidența, metodica organizării activității fotbalistice etc. Din expunerea conceptului
despre metodica fotbalului reiese sarcina acesteia de a forma specialiștii domeniului,
capabili să aplice în practic tehnologia pregătirii jucătorilor și echipei, precum și
tehnologia specifică celorlalte sectoare aferente (arbitrajul, organizarea, etc.).
Cercetarea sferei acestor problematici permite stabilirea unor reguli, principii și
metode prin intermediul cărora jocul de fotbal se poate învăța și perfecționa cât mai
rapid și în condiții optime. Baza științifică a fotbalului este formată dintr-un complex de
discipline științifice. În primul rând, fotbalului îi sunt comune legile teoriei și metodicii
educației fizice. În afară de acestea, teoria și metodica jocului de fotbal se îmbogățește
permanent cu ultimele cuceriri ale pedagogiei, psihologiei, biologiei, medicinei și altor
științe.
Cunoașterea temeinică a legilor și datelor pe care le formulează această știință
permite antrenorilor și profesorilor să fundamenteze practica jocului de fotbal pe baze
științifice.
Pe de altă parte, cunoașterea legilor și datelor pe care le oferă unele discipline
științifice și aplicarea lor în pregătirea jucătorilor, exclude întâmplarea. Ignorarea
acestor legi se poate repercuta negativ asupra performanțelor și sănătății fotbaliștilor, cu
urmări iremediabile, concretizate în stagnarea creșterii valorii echipei și jucătorului luat
individual, apariția stărilor de supraantrenament, scăderea rezultatelor sportive.

5
 Prin studii și cercetări științifice se ajunge la stabilirea de principii, metode, forme
și mijloace, referitoare la fotbal ca mijloc al educației fizice și sportive, precum și ca
sport de performanță.
Cele mai utilizate metode de cercetare sunt: documentarea, observarea pedagogică,
experimentul pedagogic, prelucrarea statistică, analiza rezultatelor, metoda
antropometrică, metoda sociometrică, metoda testelor, convorbirea și ancheta.
Trecerea în revistă a conținutului jocului, a activităților practico-organizatorice
necesare desfășurării jocului competițional și a metodologiei aferente acestor activități,
a antrenamentului și în general a pregătirii jucătorilor și echipelor, a funcțiilor socio-
pedagogice ale fotbalului și a altor aspecte, constituie subiecte abordate în cercetările
realizate de cadre didactice, medici, psihologi, pedagogi, etc., care și-au adus astfel
contribuția la dezvoltarea teoriei și practicii fotbalului.

3.1. Istoricul apariției fotbalului

Artefactele istorice și tradițiile arată clar că fotbalul a fost jucat în Egipt, China
Antică și Roma. Principiile de bază ale jocului au supraviețuit pe parcursul anilor și au
continuat să fie jucate în perioada medievală.

3.1.1. Originea fotbalului în Egiptul Antic

În mormintele egiptene au fost descoperite mingi realizate din material textil care
datează din 2500 î. Hr. Unele dintre aceste mingi erau realizate și  din intestinele sau
pielea animalelor pentru a mbunătăți săritură. Bazându-se pe desene, teologii consideră
că egiptenii jucau fotbal în timpul sărbătorilor de fertilitate, pentru a sărbători abundența
pământului.
Aproximativ 2000 de ani mai târziu,
în China a apărut o altă formă de joc de fotbal.

3.1.2. Fotbalul în China Antică

6
 În jurul anului 476 î.Hr. până în anul 221 î.Hr., un sport numit cuju a fost popular
jucat în China. Numele este aproximativ tradus că „a lovi mingea cu piciorul”. Pentru a
înscrie un gol, jucătorii  trebuie să bage mingea într-o bucată de pânză atârnată între doi
poli. Jocul a devenit atât de popular, deoarece a fost practicat de liderii militari ca un
sport competitiv pentru a menține soldații în formă fizică. Pe măsură ce jocul a devenit
tot mai popular, curțile regale au început să organizeze meciuri cuju jucate de jucători
profesioniști . Echipe compuse din femei și civili au participat și la turnee.

3.1.3. Originea fotbalului în Roma antică

Fotbalul din Roma antică nu are reguli, strategii sau tactici. A fost jucat de 54 de
jucători (27 în fiecare echipă), al căror singur scop era să ducă mingea spre poarta
echipei adverse. A devenit atât de popular încât a fost inclus în Jocurile Olimpice
timpurii. Firește, mulți jucători s-au rănit în timpul jocului.

3.1.4. Fotbal în Evul Mediu

Se poate spune că în general englezii au fost cei care au păstrat tradiția fotbalului în
viață în Evul Mediu. O formă foarte populară a sportului din mijlocul secolului al 14-
lea, Anglia, se numește fotbal de gloată. A fost jucat de un număr nelimitat de jucători.
În acel moment, încă nu era nimeni care să creeze reguli. Jucătorilor li s-a permis să
continue să joace atât timp cât acțiunile lor nu conduc la omor prin imprudenţă. Aceștia
au jucat pe străzi și au transformat orașele în terenuri uriașe. Deoarece oricine se putea
alătura jocului și din cauza puținelor reguli, fotbalul medieval s-a încheiat cu revolte.
Jocul pe străzi a cauzat, de asemenea, probleme locuitorilor și comercianților. Cu toate
acestea, el a devenit deja atât de popular încât jocul său nu a fost oprit deloc. Până la
sfârșitul secolului al XIV-lea, jocul a devenit profund încorporat în cultură engleză.

7
 3.1.5. Începutul fotbalului modern
În timp ce sportul a fost jucat pe scară largă de tineri din toată Anglia, a fost
interzis în școli din cauza violenței sale. Lipsa regulilor care guverna comportamentul
jucătorului a dus adesea la accidentări și haos. Acest lucru a determinat cluburile din
secolul al XIX-lea să creeze reguli care să asigure jocul corect și onest. Aceste reguli
stau la baza principalelor reguli de fotbal pe care le urmăm acum. Acesta este motivul
pentru care cluburile din secolul al XIX-lea au simțit nevoia să creeze reguli. Așa s-a
format Asociația de Fotbal. În Statele Unite, sportul a devenit cunoscut sub numele de
fotbal.

Un alt izvor menționează spre exemplu, că în China se juca acum 2500 de ani, cu
un obiect umplut cu păr, în Grecia antică se folosea în joc o băşică umflată cu aer,
denumită aporaxis sau episkiros. Acelaşi joc a fost practicat, sub diverse forme de
denumiri, de popoarele primitive din Mexic, Groelanda, Alaska, de popoarele antice din
Egipt, China, Japonia, Grecia, unde jocul era foarte apropiat ca imagine de fotbalul din
epoca modernă şi contemporană.
Prima atestare istorică a fotbalului cu mingea e dată de cronicile engleze din anul
1175 și purta denumirea de „Harpastum”, iar în Italia se juca, în secolul al XIV-lea, „il
giuoco del calcio”, care însemna joc cu piciorul. Abia în anul 1602 apar, în Anglia, în
cartea „Surwey of Cornwall”, primele detalii despre acest sport. În perioada respectivă

8
se practicau doua feluri de jocuri cu mingea: „hurling at gooles” (aruncare la porți) și
„hurling over country” (aruncare la distanță). Tot în Anglia, elevii din orașul Rugby
încep să practice, din secolul al XVIII-lea, după reguli bine definite, jocul „hurling at
does”, acesta fiind rugbiul de astăzi. De asemenea, la școlile Chartenhanse și
Westminster, jucătorii erau obligați, prin regulament, să conducă mingea cu piciorul.
Acest lucru a dus la o nouă denumire a jocului, și anume „dribling game”, considerat
predecesorul fotbalului de azi. La 26 octombrie 1863 ia ființă, în Anglia, prima asociație
de fotbal și primul regulament de joc. Acesta cuprindea 13 articole. În anul 1904 a fost
creată Federația Internațională de Fotbal - Asociație, FIFA, care aduce o serie de
modificări in regulile de desfașurare a acestui joc.
Din documentele existente reiese că, în diferite ţări, fotbalul ar fi apărut după cum
urmează: Elveţia – 1869; Germania – 1874; Belgia – 1880; Franţa – 1893; România –
1899.
În anul 1866, are loc în Anglia prima competiţie (Challenge) între oraşele
englezeşti, cu echipe formate din 11 jucători, pe teren de dimensiunile 120 x 80 de
yarzi, cu durata de 90’ şi culori diferite ale echipamentelor celor două echipe.
În 1878, are loc primul joc în nocturnă, la Sheffield. În 1895, se oficializează
profesionalismul în fotbal. În 1901, are loc un joc pe Crystal Palace, la care asistă
110000 de spectatori. După Anglia, încep să apară noi federaţii: în Scoţia şi Irlanda de
Nord, în 1873: în Olanda şi Danemarca, în 1889; apoi în Argentina – 1893; Italia –
1898; Germania – 1901; Franţa – 1908; Brazilia şi Portugalia – 1912, iar în România în
1930, la 16 februarie, afiliată la F.I.F.A. din 1931.
În anul 1899, ia fiinţă F.I.F.A. (Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie),
organism internaţional care, în prezent, are peste 150 de federaţii naţionale afiliate.

3.1.6. Evoluția fotbalului în România

În România, fotbalul este adus de studenţii care studiau în străinătate şi de către
funcţionarii străini ce deserveau companiile petroliere ce activau în ţara noastră. Din
datele cunoscute, se pare că primul meci s-a disputat la Arad, în 1899, între echipe
formate din localnici şi, respectiv, studenţii ce studiau la Budapesta.
9
 În anul 1902, apare Clubul Atletic Timişoara (C.A.T.), iar în 1906 – Clubul
Academic Cluj; în 1910 ia fiinţă Clubul Chinezul Timişoara; în 1907, în Bucureşti apare
Clubul Olimpia, urmat în 1909 de Colentina Bucureşti; la Ploieşti, cel dintâi club se
înfiinţează în 1907.
În anul 1912, are loc primul campionat oficial, iar în 1921 se unifică federaţiile din
Banat şi Ardeal cu cele din restul ţării, sub denumirea de „Federaţia Societăţilor
Sportive”, cu sediul în Bucureşti. „Federaţia Română de Fotbal” (F.R.F.) ia fiinţă la 16
februarie 1930, iar din 1931 este afiliată la F.I.F.A.
După primul război mondial, câteva echipe s-au remarcat – Venus Bucureşti,
Chinezul Timişoara, Ripensia Timişoara, Juventus – pentru ca după cel de-al doilea
război mondial să apară U.T.A. Arad, Carmen şi Ciocanul Bucureşti, C.C.A. şi Dinamo
București, Rapid Bucureşti, etc.
În anul 1934, se constituie o serie cu 12 echipe. În anii 1937-1938, se organizează
două serii a câte 10 echipe.
Din anii 1946-1947, se admit 14 echipe în campionat, fapt care a dăinuit până în
anul 1968, când s-au acceptat 16 echipe – număr la care s-a revenit în ediţia 2000/2001,
după un şir de ediţii cu 18 competitoare în prima divizie.
Cupa României s-a desfăşurat începând din anul 1933, prima câştigătoare fiind
Ripensia Timişoara.
La Campionatul Mondial am avut prima participare în 1930 în Uruguay.
Următoarele participări ale reprezentativei naţionale au fost în: Mexic – 1970, Italia –
1990, S.U.A. – 1994 şi Franţa – 1998.
O altă sursă datează că în anul 1890, doctorul stomatolog Iuliu Weiner, s-a întors
din Anglia după ce și-a terminat studiile, aducând în țară o minge de fotbal și regulile
jocului scrise pe o hârtie.

Primul meci oficial de fotbal din Romania a fost jucat în apropiere de Șoseaua
Kiseleff, Bucuresti pe un teren improvizat. Românii doar priveau. Competitorii erau
englezi și germani, angajați în industria textilă sau petrolieră la București, Ploiești sau

10
Câmpina. Cronica acelei partide, publicată în extraordinara revistă „Din lumea
sporturilor“, este socotită un certificat de naștere pentru fotbalul românesc.

Prima competiție fotbalistică internă a fost Cupa ASAR (Asociațiunea Societăților

Atletice din România), fondată în octombrie 1909. A cuprins trei
cluburi: Colentina și Olimpia din București (care a luat titlul) și United din Ploiești.

 Primul campionat național a fost Divizia A, iar cele mai titrate echipe românești
din perioada interbelică sunt Venus București, cu opt titluri și Chinezul Timișoara cu
șase titluri consecutive.

CONCLUZIE

În urma celor expuse anterior putem susține că fotbalul are o istorie frumoasă și
unică, dar care își are continuitatea până și în zilele de astăzi. Spectaculozitatea
meciurilor, atmosfera creată de grupurile de fani a echipelor lasă clară imaginea că
fotbalul rămâne a fi pentru mulți ani înainte „Regele sporturilor”.
Pe lîngă aceasta, fotbalul este un sport simplu și accesibil tuturor la prima vedere.
Dincolo însă de a fi doar un sport cu mingea, este o activitate care contribuie la creşte
rezistentei fizice şi antrenează frecvenţa cardiacă, prin specificul acetui sport, care
presupune reprise repetate de efort intens.
Gesturile și tehnica fotbalului ne permite să progresăm atât în coordonare, cât și în
dezvoltatea inteletuală.
Considerăm că fotbalul ar trebui introdus ca disciplină de studiu pentru a fi
practicat și studiat atât în școli, cât și în universități, deoarece el contribuie la
dezvoltarea calităților motrice și are un impact pozitiv asupra sănătății și stării fizice a
omului.

11
 BIBLIOGRAFIE

1. Drăgan A. –„Bazele teoretico-medotice ale fotbalului”, Editura Fndației Universitare

„Dunărea de Jos” din Galaţi, Galați, 2012.
2. https://www.timpul.md/articol/istoria-fotbalului-3456.html
3. https://ru.scribd.com/doc/58742340/BAZELE-GENERALE-ALE-TEORIEI-%C5%9EI-
METODICII-JOCULUI-DE-FOTBAL
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotbalul_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
5. https://www.atlassport.ro/cine-a-inventat-fotbalul-istoria-celui-mai-iubit-sport/

12