CARACTERISTICILE JOCULUI DE HANDBAL ÎN EDUCAŢIA FIZICĂ

ŞI SPORT – TIP DE EFORT, CONŢINUT TEHNICO-TACTIC, ASPECTE

PSIHO-PEDAGOGICE

Introducere
Handbalul este un joc sportiv de echipă, cu un pronunţat caracter dinamic. Fiind o sinteză
a deprinderilor motrice de bază (alergare, săritură şi aruncare), face parte din mijloacele de bază
ale educaţiei fizice şi sportive şcolară. Aria de practicare a jocului este mare, acesta fiind întâlnit
în trei ipostaze: mijloc al educaţiei fizice în învăţământul de toate gradele, joc sportiv de
performanţă şi mare performanţă, dar şi ca joc sportiv recreativ (sport de masă). Regulamentul de
joc este simplu, aplicarea regulilor de bază se face cu uşurinţă chiar de la începutul perioadei de
instruire. Instalaţiile şi terenul de joc sunt simple şi relativ puţin costisitoare. Deşi, la handbal,
contactul corporal este permis, dacă se respectă regulamentul de joc, există pericol redus de
accidentări.
Mijloc al educaţiei fizice şi sportive
Ca important mijloc al educaţiei fizice şi sportive şcolare, contribuie la realizarea
obiectivelor acesteia în felul următor:
1. Contribuie la întărirea stării de sănătate a elevilor, având influenţe benefice asupra marilor
funcţiuni ale organismului.
2. Folosind în joc atât membrele superioare – pentru manevrarea mingii, cât şi pe cele inferioare
– pentru deplasări, contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă, angrenând toată musculatura pe
parcursul jocului.
3. Jocul de handbal contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice de bază, îndeosebi asupra
îndemânării, vitezei (sub toate aspectele) şi forţei. Se dezvoltă deasemeni calităţile motrice
specifice, detenta, rezistenţa în regim de viteză şi forţă, dar şi îndemânarea în regim de viteză şi
forţă.
4. Handbalul este un joc sportiv cu o tehnică şi o tactică reletiv simple, accesibil tinerilor şi uşor
de învăţat pentru a putea desfăşura joc bilateral.
5. Concomitent cu mişcările simple, apar o serie de acte şi acţiuni tehnico-tactice ca; schimbări
de direcţie, fente, sau cele specifice jocului de apărare, care au influenţă deosebită asupra
dezvoltării motricităţii generale.
6. Handbalul fiind un joc sportiv colectiv, favorizează dezvoltarea relaţiilor interumane, de
socializare, de respect, colaborare şi cooperare, contribuie la educarea trăsăturilor voliţionale şi
caracteriale.
Practicarea jocului de handbal, la nivel de performanţă, în unităţi specializate, necesită o
pregătire asiduă şi continuă. Jocul modern se desfăşoară în mare viteză, în ritm susţinut, fapt ce
presupune eforturi fizice mari şi o motivaţie deosebită pentru un angajament fizic şi psihic total.
Efortul în handbal
Jocul de handbal este caracterizat de un efort dinamic, cu multe întreruperi deci
discontinuu. Mişcările effectuate solicită un efort aciclic
Din punct de vedere al intensităţii, durata celor două reprize (2x30’), este efort moderat.
Pe fazele de atac şi apărare efortul este diferit:
atac – contraatacul şi faza a II-a. care durează doar câteva secunde, constituie efort maximal; -
faza a III-a şi aIV-a, avem efort submaximal şi maximal (circulaţii de minge şi jucători,
momentele de finalizare).
apărare – replierea în câteva secunde este efort maximal, în celelalte faze avem efort
submaximal cu dese întreruperi.
Handbalul este un joc sportive de intensitate moderată, punctat cu eforturi de intensitate
maximală şi submaximală.
In funcţie de organul solicitat, în handbal avem efort neuromuscular, cu puternică
solicitare psihică şi a analizatorilor.
Din punct de vadere metabolic, handbalul se joacă în regim de aerobioză, punctat cu dese
faze de anaerobioză, în atac şi efort de tip mixt în apărare.
In lecţia de educaţie fizică şcolară, dozarea efortului se face în funcţie de scopul didactic
al temelor de handbal (veriga a-V-a). Astfel la temele de învăţare vom avea volum mare de lucru
şi intensitate redusă, la consolidare volumul va fi mai redus iar intensitatea mai mare.. La temele
de perfecţionare, rezolvate de obicei prin joc bilateral, predomină complexitatea efortului pe
fondul intensităţii crescute. Este foarte important ca în lecţii să dozăm correct efortul şi să
organoizăm judicious colectivul de elevi, pentru a realize o densitate motrică optimă.
 Conţinut tehnico-tactic
Conţinutul jocului predat la nivelul ciclului gimnazial este unul simplificat, care să poată
fi însuşit la nivel şcolar şi să resolve obiectivele specifice, referitoare la:
 Însuşirea procedeelor şi acţiunilor tehnico-tactice de bază ale jocului (pasarea mingii şi
aruncarea la poartă)
 Crearea deprinderilor de aplicare în joc a cunoştiinţelor însuşite, cu respectarea regulilor
simple ale jocului.
 Formarea capacităţii de a desfăşura în mod independent jocul bilateral în condiţii
regulamentare, în calitate de organiuator, arbitru şi jucător.
În privinţa conţinutului acesta va avea pentru jocul în atac:
1. poziţia fundamentală
2. mişcarea în teren; alergare (cu faţa, cu spatele, cu pas adăugat), opriri, porniri,
schimbări de direcţie.
3. şcoala mingii: ţinere; prindere şi pasare (de pe loc şi din deplasare în diverse
planuri); dribbling simplu şi multiplu; aruncare la poartă zvârlită de deasupra umărului (din
alergare, din săritură, cu pas adăugat, de la 7 m)
4. contraatac cu unu şu două vârfuri
5. trecerea rapidă din apărare în atac prin pase între 3-4 coechipieri
acţiuni tehnico-tactice simple (încrucişare, învăluire, paravan, angajarea jucătorilor la
semicerc), în sistemul de atac cu un pivot
Jocul de apărare va cuprinde:
1. poziţia fundamentală, deplasări cu pas adăugat (în toate direcţiile)
2. ieşirea în întâmpinarea adversarului cu şi fără minge şi retragerea oblică spre direcţia de
pasare
3. blocarea mingi aruncate la poartă
4. joc în sistemul “om la om” şi 6+0
Aspecte psiho.pedagogice
Instruirea va pune accentual pe învăţarea elementelor fundamentale ale jocului, folosind
ca mijlocace principale ştafetele şi jocurile pregătitoare. Jocul bilateral, cu reguli reduse, va fi
present încă din primele lecţii, crescând treptat timpul afectat acestuia.
 Modelele operaţionale folosite trebuie judicious alese şi correct cuantificate. Organizarea
judicioasă a colectivului de elevi, pe grupe mici trebuie să asigure un număr mare de execuţii, în
vederea consolodării tehnicii de bază, în acelaşi timp oferind profesorului posibilitatea de a
corecta eventualele greşeli.
Demonstraţia profesorului va fi ireproşabilă, acesta putând folosi, în funcţie de
posibilităţi, înregistrări video, planşe sau kinograme.
Ca metodă de exersare în şcoală se va folosi netoda globală, singura care va realize o
instruire mai rapidă, venind şi în întâmpinarea dorintei copiilor de mişcare, de joc efectiv.
Metoda analitică va fi utilizată în lecţie în următoarele situaţii: corectarea greşelilor cu character
general; perfecţionarea unor procedee şi acţiuni tehnico-tactice; în cadrul orelor de activităţi
sportive (pregătirea echipei representative); în handbalul de performanţă pentru realizarea
măiestriei (în secţiile şi cluburile specializate).
Concluzii
Jocul de handbal prin starea de emulaţie pe care o implică dezvoltă la elevi capacitatea de
a învinge gruel, dorinţa de autodepăşire permanentă, atât de necesară virţii sociale actuale.
Succesiunea rapidă a fazelor de atac şi apărare solocită o gândire rapidă, logică, cu
alegerea soluţiilor optime în funcţie de situaţia concretă din teren. Elevii învaţă să anticipeze
acţiunile adversarilo şi ale coechipierilor, dezvoltându-şi creativitatea.
Respectarea regulamentului de joc are efecte deosebite asupra personalităţii în formare a
elevilor, asupra trăsăturilor positive voliţionale şi caracteriale. Fiind un joc colectiv dezvoltă
spiritual de cooperare şi întrajutorare, respectul faţă de adversar, coechipieri, arbitrii şi public.
Putem spune că jocul de handbal contribuie la cultivarea spiritului de fair-plaz, nu numai
pe terenul de sport, dar şi în viaşa socială. Dar toate acestea depend în mare măsură de
profesionalismul şi măiestria profesorului.