TERMINOLOGIE

MEDICALA

NOTE DE CURS

S.L DR. TUPU ANCUTA ELENA

MARTIE 2020
 CURSUL 2

2.1. Termeni care se refera la relația medic-pacient-farmacist

2.2. Termeni care se refera la organizarea farmaciei

2.3. Termeni pentru materii prime farmaceutice și criterii

moderne de clasificare a medicamentelor

2.4. Termeni și abrevieri utilizate în scrierea retetei.

2.5. Părțile componente ale retetei

2.6. Termeni și abrevieri pentru denumirea cailor de

administrare a medicamentelor utilizate în terapeutica

2.7.Termeni pentru celule, tesuturi, organe și sisteme ale

corpului uman
2.1. Termeni care se referă la relația medic-pacient-farmacist

Vom defini o serie de termeni:

- om- individ în perfectă stare de sănătate
- pacient- persoană bolnavă care se găsește în tratamentul
unui medic
- boală- un ansamblu de fenomene anormale fizice sau
psihice provocate de un subiect de către una sau mai multe cauze
endogene sau exogene, care pot fi însoțite de modificări patologice
(funcționale, biochimice sau morfologice)
- medic- persoana care pe baza studiilor medicale atestate de
o diplomă, practică medicina- diploma de medic trebuie să fie
recunoscută în țara unde medicul exercită dreptul de liberă
practică
- pediatrie- ramură a medicinei consacrată copiilor de la
naștere până la vârsta de 16 ani
- spital- locul principal în care se acordă toate îngrijirile
medicale ce nu pot fi efectuate la domiciliu pacientului, din
motive sociale, economice, tehnice sau științifice.

FARMACIE
1. Arta de a prepara medicamentele
2. A doua parte a medicinei, care se ocupă cu alegerea,
asocierea, prepararea și eliberarea medicamentelor
3. Știința multidisciplinară complexă care are ca obiectiv
studiul preparării, controlului, conservării, eliberării și evaluării
terapeutice a medicamentelor ca forme farmaceutice și ansamblul
de date fizice, chimice și biologice legate de acestea.
4. Unitatea sanitară unde se prepară, se depozitează și se
eliberează medicamente, ca forme farmaceutice, produse tehnico-
medicale, igienico-sanitare, dietetice, cosmetice etc.
 Farmacist- persoana titulară a unei diplome de farmacist,
care-și exercită profesia sa în oficina de farmacie, industria de
medicament, în laborator.

Tratament- ansamblul prescripțiilor medicamentoase și

igieno-dietetice utilizate pentru vindecarea, ameliorarea sau
scurtarea duratei unor boli.
Poate fi -
- etiologic (cauzal)- acționează direct asupra cauzei bolii
- profilactic – are ca scop prevenirea bolii
- simptomatic- tratează simptomele unei boli
- de substituție – furnizarea de substanțe fiziologice
deficitare organismului

Medicament- substanță sau amestec de substanțe care

prezintă proprietăți curative sau preventive în cazul unor boli
umane sau animale, precum și orice produs care poate fi
administrat la om sau animal în vederea stabilirii unui diagnostic
medical sau a restaurării și/sau modificării funcțiilor organice ale
acestora.
- după definiția O.M.S – orice substanță sau asociere de
substanțe care modifică un proces fiziologic sau patologic, în
beneficiul celui care-l folosește.
Pentru medicament se utilizează termenii: formă
farmaceutică, preparat farmaceutic, produs farmaceutic, formă
medicamentoasă, preparat medicamentos, preparat galenic,
preparat magistral, oficinal, industrial.
 2.2. Termeni care se referă la organizarea farmaciei

Farmacia-
- gr. Pharmakon (medicament);
- fr. Pharmacie,
- engl. Pharmacy

= instituția sanitară care are ca obiect de activitate:

1. aprovizionarea cu materii prime, materiale de

condiționare, medicamente și produse parafarmaceutice

2. prepararea de medicamente magistrale și oficinale

3. eliberarea medicamentelor pacienților și consilierea

acestora

4. urmărirea efectelor medicamentelor în timpul

tratamentului

Parafarmacie = extensia actului farmaceutic, prin eliberarea

din farmacie de:
1. produse de înfrumusețare și igienă corporală
2. produse dietetice și alimentare pentru copii și bătrâni
3. articole chirurgicale, aparate tehnico-medicale
4. produse de uz domestic și veterinar, produse pentru
deparazitare, deratizare

CLASIFICAREA FARMACIILOR

I. Farmacii cu circuit deschis - publice sau comunitare, unde

farmacistul eliberează medicamente pacientului la simpla cerere
sau pe baza de rețetă, care poate cuprinde medicamentele
magistrale, industriale sau oficinale.
Principalele compartimente ale unei farmacii cu circuit
deschis sunt:
1. oficina- farmacia propriu -zisă – sediul contactului direct
între farmacist și pacient, compartimentul de primire a pacienților
și de eliberare a medicamentelor

2. camera de receptură- denumirea este din limba latină-

recepto, ere- = a primi și a efectua rețete

3. laboratorul- utilizat pentru elaborarea preparatelor

oficinale sau a unor cantități mai mari de medicamente

4. compartimentul pentru preparate sterile- se prepară

medicamentele sterile- colire, unguente

5. depozitul- este format din mai multe compartimente

destinate păstrării materiilor prime, materiale și recipiente de
condiționare, medicamentelor industriale și a produselor
parafarmaceutice

6. compartimentul pentru prepararea apei distilate

7. cameră de gardă – biroul farmacistului diriginte

8. vestiar

9. grup sanitar

10. holuri de acces

 II. Farmacii cu circuit închis – de spital sau de policlinici –
unde farmacistul elibererează medicamente pe bază de condici-
formula nosocomialis-
Farmaciile de spital își desfășoară activitatea ca și cele cu
circuit deschis, cu excepția că cele de spital nu au oficină.
2.3. Termeni pentru materii prime farmaceutice și criterii
moderne de clasificare a medicamentelor

Un medicament este alcătuit din substanțe componente,

numite materii prime sau substanțe farmaceutice.

Materie= substantiv ce definește realitatea obiectivă

cunoscută de om prin intermediul senzațiilor, dar care există
independent de ele

Primă=- substanță- = în chimie- un compus chimic cu

compoziție și structură omogenă.

Materiile prime farmaceutice se clasifică în trei grupe:

- substanțe active- sunt materii prime farmaceutice de

origine vegetală, minerală, animală, microbiologică, de
semisinteză sau de sinteză, dotate cu proprietăți farmacologice

- substanțe auxiliare- în care sunt incluse următoarele

materii prime farmaceutice: solvent (dizolvant), vehicul (a purta, a
transporta), excipient (a primi, a prinde), adjuvant (substanță
auxiliară)

- materiale și articole de ambalare- utilizate pentru

închiderea medicamentului, cu rol de protecție, funcțional.

Medicamentele pot fi clasificate în funcție de mai multe

criterii:

I. Mod de formare
 1. Medicamente magistrale – care se prepară la cerere în
farmacie, pe bază de rețetă- prescripție medicală-, individualizată
pentru un singur pacient. Se prepară în cantități mici, la masa de
receptură și sunt destinate utilizării imediate, având o perioadă de
valabilitate scurtă. În procesul de preparare trebuie respectate
B.P. F.= Reguli de bună practică farmaceutică =Good
Pharmaceutical Practices= G.P.P.
2. Medicamente oficinale – medicamentele înscrise în
farmacopee- cu redarea formulei bine stabilite cu componentele în
grame, în monografii individuale, în scopul de a generaliza
metoda de preparare și de a asigura condițiile de calitate impuse.
Au o durată de păstrare mai mare decât cea a
medicamentelor magistrale și o utilizare largă, pentru un număr
mare de pacienți.

3. Medicamente industriale – medicamente fabricate în

industrie, prezentate sub o condiționare specifică, particulară, cu o
denumire specială, cu marcă sau nume comercial. Acestea se
prepară după o formulă înscrisă în fișa de fabricare, autorizată de
Ministerul Sănătății, au o compoziție exactă și fixă, cu denumirea
comercială înregistrată. Aceste produse au o acțiune bine
determinată, o biodisponibilitate optimă și o perioadă de
valabilitate mare de 1, 3, 5 ani.

II. În funcție de toxicitate

1. Medicamente și substanțe anodine sau obișnuite-

definește proprietatea unei substanțe de a fi nepericuloasă, fără
importanță sau fără urmări. Se utilizează în cantități de ordinul
gramelor sau zecilor de grame, fără să producă tulburări în
organism, dar pot fi dăunătoare dacă se utilizează în cantități
exagerate.
 Se păstrează în depozitul farmaciei și se pot elibera cu sau
fără prescripție medicală.
Exemple: Natrii Chloridum, Glucosum

2. Medicamente puternic active, foarte active sau eroice

Se administrează de ordinul centigramelor, pot produce
accidente grave după administrare, dacă se depășeste doza
terapeutică maximă.
Se păstrează la Separanda, condiționate în recipiente bine
închise, incolore sau colorate în brun, pe care se aplică eticheta cu
inscripție roșie pe fond alb.
Exemple de substanțe puternic active:
-Phenobarbitalum
- Caffeinum
- Diazepamum

3. Medicamente toxice, stupefiante și psihotrope

Se păstrează la Venena, sub cheie, în dulap cu uși duble.

- toxice- substanțe ce prezintă o acțiune farmacodinamică

foarte energică. Se păstrează în recipiente bine închise, incolore
sau colorate în brun, pe care se aplică etichetă cu inscripție albă pe
fond negru și în plus etichetele ”cap de mort” și ”Atenție otravă!”
Se administrează în cantități de ordinul miligramelor sau
zecilor de miligram.
Exemple:
- Atropini sulfas
- Digoxinum
- Pilocarpini Nitras

- stupefiante- substanțe de origine naturală, de semisinteză

sau sinteză, a căror utilizare repetată antrenează o intoxicație
cronică- toxicomanie- caracterizată prin:
- nevoia de a continua consumul acestui drog,
- tendința de a crește dozele, pentru a obține aceleași efecte
 - dependența psihică și fizică de efectele drogului
- efecte nocive pentru individ și societate
- recădere după sevraj
Exemple:
- Cocainum
- Codeini hydrochloridum

- psihotrope- substanțe ce acționează asupra funcțiilor și

comportamentului psihic, indiferent de timpul de efect exercitat:
depresor sau stimulent.
Exemple:
-barbitalum
-bromazepamum

III. După concepția terapeutică, se clasifică în:

1. Medicamente alopate- sunt medicamente utilizate

frecvent în terapeutică, concepute după medicina clasică.
Principiul de tratament se bazează pe principiul lui Hipocrate
”contraria contrariis curantur” -legea contrariilor, conform căreia
ceea ce este contrar vindecă. Aceste medicamente constituie
majoritatea formelor farmaceutice utilizate curent în terapeutică și
fără de care viața ar fi imposibilă.

2. Medicamente homeopate – deși homeopatia este

controversată, în plan științific, utilizarea medicamentelor
homeopate crește constant. Se cunosc peste 2000 de medicamente
homeopate de origine vegetală, animală și minerală.

IV. Sistemul ATC- abr. Anatomic, Terapeutic, Chimic-

clasificare care este utilizată în Nomenclatorul de Medicamente și
produse biologice de uz uman:
- locul de acțiune a medicamentului – anatomic
- tipul de acțiune a medicamentului – terapeutic
 - identitatea chimică a medicamentului -chimic

V. după modul de prescriere și de eliberare:

1. Specialități medicale- medicamentele care fac obiectul

unor prescripții medicale și se eliberează din farmacie numai pe
bază de rețetă și se utilizează la indicațiile și sub controlul
medicului.

2. Medicamente esențiale – sunt trecute de OMS pe o listă

ce cuprinde aproximativ 200 de produse, absolut necesare și se pot
elibera cu sau fără prescripție medicală.

3. Produse O.T.C.= engl. Over de counter – medicamente

peste lista de medicamente esențiale. Ele pot face obiectul unei
publicități directe și includ produse ce aparțin unor clase
terapeutice diferite.
Exemplu: produse antigripale, antitusive, vitamine, minerale
2.4. Termeni și abrevieri utilizate în scrierea rețetei.

Reteta sau prescripția medicală este definită ca un

document și reprezintă mijlocul de legătură între
- medic – cel care a consultat pacientul/ a stabilit
diagnosticul/ a indicat tratamentul
- farmacist – cel care va prepara forma farmaceutică/ o va
elibera pacientului/ va consilia pacientul cu privire la modul de
administrarea a medicamentului

Datele care sunt înscrise într-o rețetă sunt sistematizate în

șapte părți succesive:

1. Superscriptio = reprezintă partea inițială a unei rețete, cu

antetul tipărit și cuprinde următoarele date: localitatea, unitatea
sanitară emitentă, tipul rețetei (gratuită sau nu/ compensată)

2. Inscriptio = sunt înscrise datele despre bolnav: numele și

prenumele pacientului, vârsta, adresa pacientului, numărul fișei de
consultație și diagnosticul

3. Invocatio = partea care cuprinde cuvântul scris prescurtat

Rp= recipe (din latină) = a lua/ a primi și reprezintă adresarea
medicului către farmacist: ”ia din componente....”

4. Praescriptio = partea principală a rețetei și cuprinde

medicamentele magistrale/ oficinale sau industriale ce vor fi
preparate sau eliberate de către farmacist

5. Instructio= sunt înscrise indicațiile date de medic

farmacistului cu privire la:
- forma farmaceutică
- cantitatea de medicament ce se va prepara/ elibera
 - recomandări adresate pacientului pe care farmacistul i le
transmite acestuia. Instrucțiunile către farmacist sau pacient sunt
scrise sub forma unor abrevieri în limba latină.
Exemple:
- m.f. sol.= misce fiat solutio = amestecă să fie soluție
- div.d.eg.=divide în dosisi aeguales = divide în doze egale
- d.s = detur signetur/ detur signa = dă și semnează

6. Subscriptio = reprezintă ultima parte a rețetei completată

de medic și cuprinde:
- semnătura și parafa prescriptorului
- data
- ștampila unității sanitare

7. Adnotatio/ adscriptio = ultima parte a retetei și este

completată de farmacist și cuprinde:
- data
- ștampila farmaciei
- numărul de înregistrare al rețetei
- prețul
2.5. Părțile componente ale retetei

Datele care sunt înscrise într-o rețetă sunt sistematizate în

șapte părți succesive:

1. Superscriptio = reprezintă partea inițială a unei rețete, cu

antetul tipărit și cuprinde următoarele date: localitatea, unitatea
sanitară emitentă, tipul rețetei (gratuită sau nu/ compensată)

2. Inscriptio = sunt înscrise datele despre bolnav: numele și

prenumele pacientului, vârsta, adresa pacientului, numărul fișei de
consultație și diagnosticul

3. Invocatio = partea care cuprinde cuvântul scris prescurtat

Rp= recipe (din latină) = a lua/ a primi și reprezintă adresarea
medicului către farmacist: ”ia din componente....”

4. Praescriptio = partea principală a rețetei și cuprinde

medicamentele magistrale/ oficinale sau industriale ce vor fi
preparate sau eliberate de către farmacist

5. Instructio= sunt înscrise indicațiile date de medic

farmacistului cu privire la:
- forma farmaceutică
- cantitatea de medicament ce se va prepara/ elibera
- recomandări adresate pacientului pe care farmacistul i le
transmite acestuia. Instrucțiunile către farmacist sau pacient sunt
scrise sub forma unor abrevieri în limba latină.
Exemple:
- m.f. sol.= misce fiat solutio = amestecă să fie soluție
- div.d.eg.=divide în dosisi aeguales = divide în doze egale
- d.s = detur signetur/ detur signa = dă și semnează
 6. Subscriptio = reprezintă ultima parte a rețetei completată
de medic și cuprinde:
- semnătura și parafa prescriptorului
- data
- ștampila unității sanitare

7. Adnotatio/ adscriptio = ultima parte a retetei și este

completată de farmacist și cuprinde:
- data
- ștampila farmaciei
- numărul de înregistrare al rețetei
- prețul
2.6. Termeni și abrevieri pentru denumirea căilor de
administrare a medicamentelor utilizate în terapeutică

Există diferite căi de administrare a medicamentelor pentru

variate forme farmaceutice, fiecare cale prezentând anumite
avantaje și dezavantaje.

Principalele căi de administrare sunt:

I. Calea orală
Calea Orală = gastrointestinală/ digestivă/ enterală= p.o =
pe gură.
Prescrierea unui medicament pentru administrarea p.o
desemnează înghițirea lui, prin gură, care servește pentru tranzitul
medicamentului spre părțile interne ale tractului gastrointestinal.
Această cale permite absorbția substanței medicamentoase de-a
lungul circuitului urmat de alimente: cavitate orală, esofag, stomac
și intestin subțire, iar prin absorția în sânge este vehiculată în tot
organismul.
Calea per orală este considerată o cale de uz intern.
Exemple de preparate orale:
- capsulă
- comprimat
-granule cu eliberare modificată
- drajeu
-comprimat filmat
-comprimat orodispersabil

II. Calea parenterală

Calea parenterală reprezintă administrarea unui medicament

pe cale injectabilă, transcutanată, prin trecere prin piele, în urma
penetrării acesteia cu un instrument specific- seringa cu ac, sau
prin perfuzare ori implantare.
 Principalele căi parenterale sunt:

1. Căile intravasculare = realizează administrarea

medicamentului în interiorul unui vas sangvin și pot fi:
- calea intravenoasă = administrarea unui medicament în
venă
- calea intraarterială = administrarea în arteră

2. Calea intramusculară = administrarea în mușchi

3. Căile subcutanate sunt:

- calea intradermică = administrare sub suprafața pielii

- calea subcutanată –administrare sub piele, în țesutul

conjunctiv, numită și cale hipodermică

- căile secundare:

a) - căile intraspinală și intratecală ce cuprind calea

intrarahidiană și calea epidurală și calea subdurală și calea
subarahnoidiană
b) - calea intracardiacă
c) - calea intraventriculară
d) -calea intraarticulară și intrasinovială = injectare la
nivelul articulațiilor
e) - calea intramedulară

III. Căile transmucozale

1. Calea oftalmică, oculară = presupune administrarea

medicamentului direct în ochi, în sacul conjunctival, cu scopul de
a obține o acțiune locală, dar se poate obține și o acțiune generală.
 Exemplu:
- O.S. - oculus sinister - în ochiul stâng
- O.D. - oculus dexter – în ochiul drept
- O.U.- oculus unitas – în ambii ochi

2. Calea auriculară = presupune administrarea unui

medicament în ureche.

3. Calea nazală sau rino-faringiană = se utilizează pentru

tratamentul afecțiunilor sferei nazale, deci o acțiune mai ales
locală.

4. Căile mucoaselor buco-laringo-faringiene cu subcăile:

sublinguală, bucofaringiană, gingivală și oro dentară.

5. Calea pulmonară – medicamentul este introdus în tractul

pulmonar, pe cale nazală sau orală, prin inhalare pe gură sau nas
direct sau prin intermediul unor dispozitive speciale care
generează aerosoli, spray-uri, pulverizații, în scopul obținerii unui
efect terapeutic local sau sistemic.

6. Calea rectală- medicamentul este introdus în rect

(ampula rectală) cu scopul obținerii unui efect local sau sistemic.

7. Calea vaginală – medicamentul este introdus în vagin

pentru acțiune locală.

8. Calea uretrală- utilizată doar pentru scop diagnostic.

IV. Calea cutanată

Calea cutanată= dermică = este o cale de uz extern utilizată

pentru obținerea unui efect topic, local sau sistemic.
Medicamentul este distribuit pe piele și are acțiune fie la
nivele de epiderm sau de derm sau are acțiune generală/ sistemică
 2.7.Termeni pentru celule, țesuturi, organe și sisteme ale
corpului uman

Corpul uman este format din celule.

Grupele de celule, similare în aparență, funcție și origine se
unes și formează țesuturi.
Diferitele țesuturi care interacționează unele cu altele
formează organe.
Grupele de organe interacționează pentru a forma sistemele
corpului.
Fiecare sistem prezintă acțiuni specifice, care contribuie la
menținerea homeostaziei – menținerea prin autoreglare a
caracteristicilor fiziologice stabile.
Principalele rădăcini de formare a termenilor medicali și
farmaceutici pentru celule, țesuturi sunt:

Rădăcini Semnificație Exemple

celul- celulă celulită/acelular
cit/o- celulă eritrocite/ citostatic/
endoteli/ o- endotelium endotelial/
subendotelial
epiteli/o- epiteliu epitelial/ transepitelial
hist/o- țesut histoliză/
histocompatibilitate
micr/o- mic microb/microfloră/
microcapsule
organ/o- organ organit/organoterapie
somat/o- sistem somatalgie/ somatotrop
- cit celulă mastocit/ trombocit
Va mulțumesc !!!