Universitatea Ecologică București

Facultatea de Drept

Referat :

Disciplina: Drept Civil. Drepturi Reale

Profesor: Conf. univ. dr. Andrei Duţu- Buzura

Tema: Reglementarea dreptului de proprietate privată în România

ultimilor 30 de ani

Student: LUNTRARU S. Emil

Anul II– Centrul Brăila

 CUPRINS :

1. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ

2. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ

3. LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ

4. STINGEREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ

5. BIBLIOGRAFIE
 DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ

Definirea legală a dreptului de proprietate privată este dată de art. 555 alin. 1 din
noul Cod civil, care prevede că ,,proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda,
folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut si perpetuu, în limitele stabilite de
lege’’.

În doctrina, dreptul de proprietate privată a fost definit ca fiind acel drept subiectiv
ce aparține persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului său unităţilor administrativ-
teritoriale asupra oricărui bun, cu excepția celor aflate exclusiv în proprietatea publică,
bunuri asupra cărora titularul exercită posesia, folosința şi dispoziția, în puterea proprie şi
în interes propriu, însă în limitele determinate de lege.

Dreptul de proprietate privată este reglementat în Constituția României, Codul

civil, Legea fondului funciar nr.18/1991, modificată şi completată prin Legea nr.
169/1997 şi Legea nr. 1/2000, modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005, Legea
nr .215/2001 a administrației publice locale.

Dreptul de proprietate privată prezintă aceleași caractere juridice ca dreptul de

proprietate, în general, respectiv:

- caracterul absolut;

- caracterul exclusiv;

- caracterul perpetuu.

Titular al dreptului de proprietate privată poate fi orice subiect de drept civil.

Conform art.25 din noul Cod civil, subiectele de drept civil sunt persoanele fizice şi
persoanele juridice.

Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi obligații civile.

Persoana juridică este orice forma de organizare care, întrunind condițiile cerute de
lege, este titular de drepturi şi de obligații civile. Potrivit art. 187 din noul Cod civil, orice
persoana juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu,
afectat realizării unui anumit scop ilicit şi moral, în acord cu interesul general.

Art. 188 din noul Cod civil prevede că sunt persoane juridice entităţi prevăzute de
lege, precum şi orice alte organizații legal înfiinţate care, deși nu sunt declarate de lege
persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art.187. Persoanele juridice
sunt de drept public sau de drept privat (art.189 noul Cod civil). Persoanele juridice de
drept privat se pot constitui, în mod liber, în una dintre formele prevăzute de lege(art.190
noul Cod civil).

Persoanele juridice de drept public se înfiinţeaza prin lege, iar prin excepție, în
cazurile anume prevăzute de lege, se pot înfiinţa prin acte ale autorităţiilor administrației
publice central sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege.

În raport de aceste precizări, titularii dreptului de proprietate privată pot fi:

persoanele fizice, persoanele juridice, statul şi unităţile administrative.

În categoria persoanelor juridice titular ale dreptului de proprietate privată se

includ: societățile comerciale, societățile agricole, asociațiile cooperatiste, asociațiile si
fundațiile , organizațiile neguvernamentale, culte religioase.

Referitor la societățile comerciale, acestea pot fi cu capital de stat,cu capital privat,

cu capital mixt, de stat si privat, societățile comerciale cu participare starina cu sediul în
Romania, care sunt persoane juridice de drept privat române, societățile agricole şi alte
forme de asociere în agricultură, dar şi organizațiile asociativ economice de tip
cooperatist, cum ar fi societățile cooperatiste si cooperativele- instituții de credit.

OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ

Cu privire la obiect, spre deosebire de dreptul de proprietate publică, al cărui obiect

este limitat, obiect al dreptului de proprietate privată poate fi orice bun, cu singura
excepție a bunurilor, care, conform art.136 alin.3 din Constituție, fac obiectul exclusiv al
proprietarii publice.

Din această formulare rezultă că pot forma obiect al proprietăţii private bunuri
imobile, cum ar fi terenuri şi construcții, bunuri mobile corporale, indiferent de valoarea
lor, bunurile mobile incorporale, care sunt acțiunile societăţilor comerciale, obligațiunile
societăţilor comerciale, titluri de credit.

Bunurile proprietate privată sunt în circuitul civil, chiar dacă exercitarea unor
atribute asupra categorii de bunuri este circumscrisa unor condiții impuse prin actele
normative în vigoare.

Bunurile proprietate privată prezintă următoarele caractere juridice:

- bunurile alienabile: indiferent de titularul lor, bunurile ce formează obiectul

dreptului de proprietate privată sunt în circuitul civil;

- bunurile prescriptibile: bunurile proprietate privată sunt supuse prescripției

extintiv si achizitiv. Titularii dreptului de proprietate asupra acestor bunuri pot dobândi
dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii;

- bunurile sesizabile: bunurile vor putea fi urmărite de creditori pentru satisfacerea

creanțelor lor indiferent de natura bunului( mobil sau imobil ); fac excepție bunurile ce
constituie obiect al domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ- teritoriale,
care nu vor putea fi urmărite pentru că statul e prezumat a fi solvabil, indiferent dacă
bunurile aparțin domeniului public sau privat.

Potrivit art. 555 alin. 1 noul Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de
a poseda, a folosi şi a dispune de un bun în mod exclusiv, absolut si perpetuu, în limitele
stabilite de lege, iar conform alin.2, în condițiile legii, dreptul de proprietate privată este
susceptibil de modalităţi şi dezmembrăminte, după caz.

Din analiza textului legal, rezultă două aspecte:

- referitor la conținutul dreptului de proprietate, intră în acest conținut trei atribute:

posesia, folosința şi dispoziția;

- referitor la caracterele juridice ale dreptului de proprietate, acestea sunt caracterul

exclusive, caracterul absolute si caracterul perpetuu.

LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ

 Noul Cod civil prevede în art. 556 că dreptul de proprietate poate fi exercitat în
limitele materiale ale obiectului său, care sunt limitele corporale ale bunului ce formează
obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.

Prin lege, precum şi prin voința proprietarului, poate fi limitată exercitarea

atributelor dreptului de proprietate, cu excepţiile prevăzute de lege.

În raport de izvorul lor, limitele exercitării dreptului de proprietate privata sunt de

trei feluri:

- limitele legale, stabilite prin lege;

- limitele convenționale, stabilite prin voința proprietarului;

- limitele judiciare, stabilite de către instanţa de judecată.

Limitele juridice ale dreptului de proprietate privată sunt tratate în Capitolul III din
noul Cod civil, care în art. 602 prevede că legea poate limita exercitarea dreptului de
proprietate fie în interes public, fie în interes privat.

Limitele legale în interes privat pot fi modificate sau desființate temporar prin
acordul părților, iar pentru opozabilitatea faţă de terți eşte necesară îndeplinirea
formalităților de publicare prevăzute de lege.

Referitor la limitele legale, art. 603 din noul Cod civil instituie reguli privind
protecția mediului şi buna vecinătate, în estul ca dreptul de proprietate oblige la
respectarea sarcinilor privind protecția mediului şi asigurarea bunei vecinătatea, precum
şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

În reglementarea Codului civil de la 1864, actualele limite legale ale dreptului de

proprietate erau prezentate ca fiind servicii naturale si legale, astfel ca dispozițiile art.
602-625 din noul Cod civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în
vigoare a noului Cod civil, conform art. 59 din Legea nr. 71/2011.

Noul Cod civil reglementează următoarele limite legale ale dreptului de proprietate
privată:

Folosirea apelor
 Art.604-610 din noul Cod civil reglementează limitele legale care privesc folosirea
apelor, respectiv:

- obligația proprietarului fondului inferior de a împiedica curgerea firească a apelor

provenite de pe fondul superior;

- obligația proprietarului fondului inferior de a împiedica curgerea provocată de

proprietarul fondului superior sau de alte persoane, a apelor care tâşnesc de pe acesta din
urmă fond datorită unor lucrări subterane întreprinse de proprietarul fondului acestuia, a
apelor provenite din secarea terenurilor mlăștinoase, a aplelor folosite într-un scop casnic,
agricol sau industrial, însa numai dacă această curgere precede vărsarea într-un curs de
apă sau într-un şant. Această obligație nu se aplică atunci când pe fondul inferior se află o
construcție, împreuna cu gradina şi curtea aferentă sau un cimitir;

- proprietarul care vrea să folosească pentru irigarea terenului sau apele natural şi
artificial de care poate dispune are dreptul să facă pe cheltuiala sa exclusiv, pe terenul
riveranului opus, lucrările necesare pentru captarea apei;

- obligația proprietarului căruia îi prisosește apa pentru necesităţile curente ca, în

schimbul unei juste şi prealabile compensații, să ofere acel surplus pentru proprietarul
care nu îşi poate procura apa necesară pentru fondul său decât cu o cheltuială excesiva;

- obligația proprietarului fondului pe care se afla un izvor de a nu schimba cursul

acesteia, dacă prin aceasta schimbare ar lipsi locuitorii unei localităţi de apa necesară
pentru satisfacerea nevoilor curente.

Picătura streșinii

Potrivit art. 611 noul Cod civil, proprietarul este obligat să îşi facă streașina casei
sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.

Distanţa şi lucrările intermediare cerute pentru anumite construcții, lucrări şi

plantații.

Noul Cod civil prevede distanţa minimă în construcții ( art.612) şi distanţa minimă
pentru arbori (art.613).
 Conform art.612 noul Cod civil, orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de
proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm fată de linia
de hotar, dacă nu se prevede astfel prin lege sau prin regulament de urbanism, astfel încât
să nu se aducă atingerea drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa
minimă se poate face prin acordul parților exprimat într-un înscris autentic.

Art. 613 din noul Cod civil instituie distanţa minimă pentru arbori, prevăzând că,
în lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism, sau a obiceiului
locului, arborii trebuie sădiţi la o distanţa de cel putin 2 metri de linia de hotar, cu
excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor şi a gardurilor vii. Dacă această
distanţa nu se respectă, proprietarul vecin are dreptul să ceară, după caz, scoaterea sau
tăierea la înălţimea cuvenită a arborilor, plantațiilor, gardurilor vii, pe cheltuiala
proprietarul fondului pe care acestea sunt plantate.

Vederea asupra proprietăţii vecinului

Limitele legale care privesc vederea asupra proprietăţii vecinului reglementează:

- fereastra sau deschiderea în zid comun- art. 614 noul Cod civil: este obligatoriu
păstrarea unei distante de cel puțin 2 metri între fondul îngrădit sau neîngrădit, aparținând
proprietarului vecin, şi fereastra pentru vedere, balcon ori alte asemenea lucrări ce ar fi
orientate către acest fond; fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrari
neparalele cu linia de hotar spre fondul învecinat sunt interzise la o distanţă mai mică de
un metru;

- ferestre de lumină - art. 616 noul Cod civil: proprietarul are dreptul de a-şi
deschide, fără limită de distanţă, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să
împiedice vederea spre fondul învecinat.

Dreptul de trecere

Potrivit art. 617 noul Cod civil, proprietarul fondului care este lipsit de acces la
calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului sau pentru
exploatarea fondului propriu.
 Dreptul de trecere este imprescriptibil şi se stinge în momentul în care fondul
dominant dobândește un alt acces la calea publică.

Exercitarea dreptului de trecere în situații speciale este reglementată în art. 618 noul
Cod civil şi are în vedere lipsa accesului care provine din vânzarea, schimb, partaj sau alt
act juridic, situații în care trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit
partea de teren pe inde se făcea anterior trecerea.

Pentru ipoteza în care lipsa accesului este imputabilă proprietarului ce pretinde

trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu consimţămantul proprietarului fondului care
are acces la calea publică şi cu plata dublului despăgubirii.

Întinderea şi modul de exercitare a dreptului de trecere se determină prin:

- înțelegerea părţilor;

- hotărârea judecătorească;

- folosința continuă pe timp de 10 ani.

Dreptul de trecere pentru utilităţi- art. 621 noul Cod civil

Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce
servesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductele de apă, gaz sau alta
asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, precum şi a altor
instalații sau materiale cu același scop.

Aceasta obligație subzistă numai pentru situația în care trecerea prin alta parte ar fi
imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.

În cazul în care este vorba de utilităţi noi, iar dreptul de trecere are ca obiect
conducte şi canale subterane, sunt exceptate clădirile, curțile şi grădinile acestora.

Dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrari - art. 622 noul Cod civil

Proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor
lucrări necesare fondului învecinat, precum şi accesul vecinului pe terenul său pentru
tăierea crengilor şi culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul.
 Dreptul de trecere pentru reintrarea în posesie - art.623 noul Cod civil

Proprietarul unui fond nu poate împiedica accesul altuia pentru a redobândi posesia
unui bun al său, ajuns întâmplător pe fondul respectiv, dacă a fost înştiinţat în prealabil,
având dreptul la o justă despăgubire pentru prejudiciile ocazionate de reintrarea în
posesie, precum şi pentru cele pe care bunul le-a cauzat fondului.

Starea de necesitate - art.624 noul Cod civil

Noul Cod civil introduce o reglementare specială, cu caracter de limitare a dreptului

de proprietate privată, pentru starea de necesitate. Astfel, se instituie dreptul la o
despăgubire echitabilă pentru proprietarul unui bun, folosit sau distrus de altul pentru a se
apăra pe sine sau pe altul de un pericol iminent, cu excepția cazului în care proprietarul
bunului a provocat sau a favorizat apariția pericolului.

Limitele convenționale ale dreptului de proprietate privată

În ceea ce privește limitele convenționale, art. 626 noul Cod civil prevede limitarea
dreptului de proprietate prin acte juridice de către proprietar, dacă nu încalcă ordinea
publică şi bunele moravuri.

În acest sens a fost instituită clauza de inalienabilitate.

Clauzele de inalienabilitate poate fi definite ca fiind clauza cuprinsă într-o

convenție sau testament prin care se interzice înstrăinarea unui bun pentru o durată de cel
mult 49 de ani, dacă exist un interes serios şi legitim.

Clauza de inalienabilitate trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

- să fie instituită printr-o convenție sau un testament;

- să aibă o durata de cel mult 49 de ani;

- să existe un interes serios şi legitim.

Din punct de vedere al valabilității şi efectelor juridice ale clauzei de

inalienabilitate, din analiza dispozițiilor art. 60 din Legea nr.71/2011, rezultă distincții
după cum aceasta a fost instituită prin convenție sau prin testament, astfel:
 - valabilitatea şi efectele juridice ale cauzei instituite prin convenție sunt guvernate
de legea în vigoare la momentul încheierii convenției;

- valabilitatea clauzei de inalienabilitate instituită prin testament este guvernată de

legea în vigoare la data încheierii acestuia, iar efectele clauzei sunt guvernate de legea în
vigoare la data deschiderii succesiunii.

Dacă interesul care a justificat clauza de inalienabilitatea a bunului a dispărut sau

dacă un interes superior o impune, dobânditor poate fi autorizat de instanţa de judecată să
dispună de bun.

Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage nulitatea

întregului contract dacă a fost determinată la încheierea contractului, cu precizarea că, în
contractele cu titlu oneros, caracterul determinat se prezumă, pană la probă contrară.

Pentru opozabilitatea, clauza de inalienabilitatea trebuie să fie supusă formalităților

de publicitatea prevăzută de lege, dacă este cazul.

Art. 629 noul Cod civil instituie sancțiuni pentru nerespectarea clauzei de
inalienabilitate, respectiv:

- rezoluțiunea contractului, cerută de înstrăinător, în cazul încălcării clauzei de către

dobânditor;

- anularea actului de înstrăinare subsecventă încheiat cu nerespectarea clauzei,

ceruta de înstrăinator sau terț.

Limitele judiciare ale dreptului de proprietate privată sunt instituite prin art. 630
noul Cod civil, care prevede că dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său,
inconvenienţe mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, instanța de judecată
poate, din considerente de echitate,să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat,
precum şi la restabilirea situației anterioare atunci când acest lucru este posibil.

STINGEREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ

Conform art. 562 din noul Cod civil, dreptul de proprietate privată se stinge prin
următoarele moduri:
 - pierirea bunului;

- abandonul bunului mobil;

- renunțarea prin declaraţia autentică la dreptul de proprietate asupra bunului imobil

înscris în cartea funciară;

- exproprierea bunului;

- confiscarea bunului.

Potrivit art. 562 alin. 1 din noul Cod civil, dreptul de proprietate privată se stinge
prin pierirea bunului, dar nu se stinge prin neuz. Acest mod de stingere a dreptului de
proprietate privată are în vedere însuși obiectul dreptului de proprietate.

Dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz, deoarece este un drept imprescriptibil

şi poate fi dobândit de altul prin uzucapiune sau într-un alt mod, în cazurile si condițiile
determinate de lege.

Proprietarul poate abandona bunul mobil, caz în care dreptul de proprietate se

stinge în momentul părăsirii bunului mobil, conform art. 562 alin. 2 din noul Cod civil.

Renunțarea la bunul imobil este un alt mod de stingere a dreptului de proprietate

privată, reglementat în art. 562 alin. 2 din noul Cod civil. Proprietarul poate renunța, prin
declaraţie autentică, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil înscris în cartea
funciară, iar dreptul de proprietate se va stinge prin înscrierea în cartea funciară a
declarației de renunțare.
 BIBLOIGRAFIE

1. Codul civil şi Codul de procedură civilă, Editura C.H. Beck, București 2011

2. Noul Cod civil, Note. Corelaţii. Explicații, Editura C.H. Beck, București 2011

3. Alexandru Bacaci, Viorica Dumitrache, Coduta Hangheanu, Dreptul familiei, Editura

All Beck, București 2011

4. Corneliu Bârsan, Drept civil. Drepturi reale principale, Editura Hamangiu,

București,2007

5. Corneliu Bârsan, Drept civil. Drepturi reale principale, Editura Hamangiu , București
2008

6. Mariana Rudareanu, Drept civil. Drepturi reale, Editura Fundației Romania de Maine,
București 2011

7. Marilena Uliescu, Noul Cod civil, Comentarii, ediția a III- a, revăzuta şi adăugita,
Editura Universul Juridic, București 2011

8. www.scribd.ro