Prelegerea nr.

3
1. Termeni care se referă la organizarea farmaciei.
2. Termini pentru criteriile moderne de clasificare a medicamentelor.
3. Termini pentru materii prime farmaceutice.
Termeni care se referă la organizarea farmaciei
Farmacia (gr. pharmakon, „medicament”, „otravă” sau egipt, ph-ar-maki,
„care conferă siguranţă”, ce a dat gr. pharmakon ; phero, „a purta”, ce a dat
substantivele pharma şi pharmakon); fr. pharmacie; engl. pharmacy.
Definiţie: unitatea sau instituţia sanitară care are ca obiect de activitate (în
care se desfăşoară următoarele acte farmaceutice):
1. aprovizionarea cu materii prime, materiale de condiţionare, medicamente şi
produse parafarmaceutice;
2. prepararea de medicamente magistrale şi oficinale;
3. eliberarea medicamentelor pacienţilor şi consilierea acestora (informarea şi
consilierea acestora în ceea ce priveşte modul de administrare a medicamentelor,
posibilele inter­acţiuni medicamentoase în caz de polimedicaţie, precum şi
atenţionarea bolnavului asupra unor eventuale reacţii adverse etc.);
4. urmărirea efectelor medicamentelor în timpul tratamentului (în special în
farmaciile de circuit închis).
 Parafarmacia (gr. para, „pe lângă, în afară” + farmacie)-,
fr. parapharmacie; engl. parapharmaceutics,
parapharmaceutical product.

Definiţie: extensia actului farmaceutic, prin eliberarea din farmacie

de:
1. produse de parfumerie, înfrumuseţare şi igienă corporală;
2. produse dietetice şi alimentare destinate copiilor şi bătrânilor;
3. accesorii şi articole chirurgicale, aparate tehnico-medicale, aparate
pentru tehnica dentară etc.;
4. produse de uz domestic şi veterinar, contra dăunătorilor plantelor,
produse de uz casnic (dezinfectante, antiparazitare), produse pentru
deratizare (rodenticide), pentru dezinsectizare (insecticide), abr. DDR.
 Farmaciile se clasifică în două grupe:
I. Farmacii de circuit deschis II. Farmacii de circuit închis.
• I. Farmacii de circuit deschis: publice sau comunitare (fr. pharmacie; engl. community
pharmacy).
În această categorie de unităţi sanitare, farmacistul eliberează medicamente pacientului la
simpla cerere sau pe bază de reţetă, care poate cuprinde medicamente magistrale, industriale
sau oficinale (figura 1).

Figura 1. Farmacie publică.

• II. Farmacii de circuit închis :
- farmacii de spital (fr. pharmacie de l’Hopital; engl. Hospital plarmacy);
- farmacii din policlinici (fr. pharmacie de policlinique; engl. policlinic pharmacy);
Farmacistul eliberează medicamente pe bază de condici, acest mod de prescriere
este denumit formula nosocomialis (lat. nosocomium, „spital”).
Spaţiul în care se desfăşoară activitatea farmaciei este asemănător în ambele
tipuri de farmacie, cu o singură excepţie, aceea că farmacia de spital nu este
prevăzută cu oficină (figura 2).

Figura 2. Farmacie de spital.

Figura 3. Planul arhitectural al unei farmacii de circuit deschis
• 1. Oficina (lat. officina, „atelier, prăvălie, laborator, fabrică, spaţiul
unde se prepară un produs”); fr. officine; engl. officine.

Figura 4. Oficina unei farmacii de circuit deschis

• 2. Receptura - spaţiul destinat preparării medicamentelor magistrale.
Denumirea provine din limba latină, de la cuvintele: recepto, ere
(recipio, ere, cepi, ceptum, „a primi, a lua, cu sensul de a primi şi a
efectua reţetele”); figura 5.

Figura 5. Receptura
 3. Laboratorul (lat. laboro, are, arari, atum, „a lucra, a munci, a se osteni”);
fr. laboratoire; engl. laboratory.
Acest compartiment este utilizat pentru elaborarea preparatelor oficinale
(preparate galenice) sau a unor cantităţi mai mari de medicamente, numite „pe
lot”.

Figura 6. Laborator de producere.

4. Compartimentul pentru preparate sterile sau boxa sterilă (engl. box, „cutie”).
În acest compartiment se prepară medicamentele sterile, de exemplu: colirele, unguente
aplicate pe pielea sugarilor, pe arsuri, pe plăgi precum şi unguentele cu antibiotice
(figura 7).

Figura 7. Compartimentul pentru preparate sterile.

 5. Depozitul (lat. depositum, i, „bun, care se depune”, de la depono,
ere, posui, positum, „a depune”); fr. depof, engl. department store,
warehouse.
Acest sector al farmaciei este format din mai multe compartimente destinate
păstrării materiilor prime, materialelor şi recipientelor de condiţionare,
medicamentelor industriale şi produselor parafarmaceutice.

Figura 8. Depozit farmaceutic.

 2.Termeni pentru criteriile moderne de clasificare
a medicamentelor

Medicamentele pot fi clasificate în funcţie de mai multe

criterii:
I. Modul de formulare (de asociere a componentelor; a materiilor
prime: substanţe farmaceutice/medicamentoase sau active şi
substanţe auxiliare) - medicamentele se clasifică în trei grupe :
1. medicamente magistrale ;
2. medicamente oficinale;
3. medicamente industriale.
1. Medicamente magistrale - medicamente care se prepară în farmacie, la
cerere, pe bază de reţetă (prescripţie medicală), individualizată pentru un
singur pacient. Se prepară în cantităţi mici, la masa de receptură şi sunt
destinate utilizării imediate, având o perioadă de valabilitate scurtă (figura
1).

Figura 1. Farmacist care prepară un medicament, la masa de receptură

 Termenul provine de la farmacistul conducător al unităţii, numit în
Antichitate magister (lat. magister, tri, „cel care comandă, cel care instruieşte,
superiorul, şeful”, „învăţătorul”), nume dat, la romani, de elevi profesorilor.
Reţetele prescrise de medic se discutau cu elevii şi se efectuau de către
magister; ele erau preparate „magistral”, într-un mod care le asigura stabilitatea şi
erau eliberate într-o formă cât mai estetică.
2. Medicamente oficinale - medicamente înscrise în farmacopei (figura
2), în general cu redarea formulei bine stabilite cu componentele, în
grame (alteori este specificată numai concentraţia de substanţă
medicamentoasă), în monografii individuale, în scopul de a generaliza
metoda de preparare şi de a asigura condiţiile de calitate impuse. În
formula acestor medicamente intră una sau mai multe componente,
având o singură denumire oficinală şi unul sau mai multe sinonime.

Figura 2. Farmacopeea Europeană și Română ed.X-a

 De exemplu: Soluţia alcoolică de camfor 10% (Spirtul camforat), Soluţia
alcoolică de iod iodurat (Tinctura de iod), Unguent de oxid de zinc de 10%,
Apa oxigenată 3% etc.
Oficină (lat. officina, „atelier, laborator, fabrică, prăvălie”), primul
compartiment al farmaciei, unde se primeşte astăzi publicul (pacienţii şi
oamenii sănătoşi). Aici, farmacistul „oficia” prepararea remediului, prin
acest cuvânt înţelegându-se „a săvârşi cu solemnitate un act public sau
privat”.
3. Medicamente industriale - medicamente fabricate în industrie,
anterior cererii, pre­zentate sub o condiţionare specifică, particulară, cu o
denumire specială, nume depus, marcă sau nume comercial (engl. brand
name).

Figura 3. Medicamente industriale

II. în funcţie de toxicitate, atât substanţele medicamentoase, cât
şi medicamentele sunt clasificate în trei categorii:

1.Medicamente şi substanţe anodine sau obişnuite (gr. an,

„privare, fără” + adyne, „durere”); termen folosit iniţial cu înţeles de
remediu destinat să calmeze durerea, iar apoi prin extensie a început să
fie folosit ca adjectiv ce defineşte proprietatea unei substanţe de a fi
nepericuloasă, fără importanţă sau fără urmări.
Exemple de substanţe anodine:
Glucosum, natrii chloridum, natrii thiosulfas, natrii bromidum,kalii
chloridum, kalii iodidum, acidum acethylsalicylicum, taninum,amylum,
bolus alba etc.
eticheta cu inscripţie neagră pe fond alb.
 2.Medicamente şi substanţe puternic active, foarte active sau eroice (lista B).

Substanţele puternic active se administrează în cantităţi de ordinul

centigramelor. Pot produce accidente grave după administrare, dacă se depăşeşte
doza terapeutică maximă. Substanţele se păstrează la Separanda, condiţionate în
recipiente bine închise (cu dop rodat) incolore sau colorate în brun.
Exemple de substanţe puternic active:
• Phenobarbitalum;
• Caffeinum;
• Papaverini hydrochloridum;
• Hydrocortisonum;
• Chinini sulfas;
• Diazepamum.
eticheta cu inscripţie roşie pe fond alb.
 Doză (lat. dosis, is, „porţie, doză” ; gr. dosis, „acţiunea de a
doza”).

Definiţie: substantiv utilizat în medicină pentru a defini cantitatea de

substanţă (medica­ment) care provoacă un anumit efect farmacologic sau
toxic. Termenul „doză”, este folosit şi pentru exprimarea cantitativă a
radiaţiilor.
 Pentru medicament se utilizează:
• Doza de atac ;
• Doza eficace maximă DE;
• Doza eficace medie DE50;
• Doza eficace minimă;
• Doza homeopatică;
• Doza de întreţinere;
• Doza letală DL ;
• Doza letală medie DL50;
• Doza letală minimă DLM;
• Doza terapeutică uzuală sau curativă.
 În practica medicală curentă se utilizează dozele terapeutice maxime,
cunoscute sub numele de doze maxime.
În calcularea dozelor terapeutice maxime se utilizează valorile din
farmacopee (F.R.X) ce corespund dozelor terapeutice maxime :
- pentru o dată, dosis maxima simplex;
- pentru 24 ore, dosis maxima pro die.
În situaţia în care medicul specifică sic volo, „aşa vreau”, aceste doze
terapeutice maxime pot fi depăşite (ord.960).
Administrarea unui medicament se poate efectua:
- o singură dată, într-o doză unică (lat. dosis plena);
- în mai multe doze, modul de administrare cel mai frecvent (lat. dosis
refracta).
 3. Medicamente şi substanţe toxice, stupefiante şi psihotrope (lista A)

Se păstrează la Venena, sub cheie, în dulap cu uşi duble.

Substanţe toxice (gr. toxikon, „otravă pentru vârful săgeţilor”,
de la egipt, tokao, „distrugere, moarte” sau toxon, „săgeată”);

Se deosebesc trei grupe :

- substanţe toxice;
- substanţe stupefiante;
- substanţe psihotrope.
 Toxicitate (adj. fr. toxicite; engl. toxicity).
Definiţie: sunt substanţe ce prezintă o acţiune farmacodinamică foarte
energică.

Se mai numesc şi otrăvuri puternice, denumire ce-şi are originea în

slava veche otraviti, „a produce mâhnire, a tulbura seninătatea
sufletească a cuiva”.

Substanţele încadrate în această clasă se păstrează în recipiente bine

închise, incolore sau colorate în brun, pe care se aplică etichetă cu
inscripţie albă pe fond negru şi în plus etichetele „cap de mort” şi
„Atenţie, otravă ! ”.
 Se administrează în cantităţi de ordinul miligramelor sau zecimilor de
miligram; prin depăşirea dozelor terapeutice maxime admise produc
tulburări ale funcţiilor fiziologice şi/ sau leziuni ale ţesuturilor, îmbolnăviri
sau chiar moartea.
Exemple de substanţe toxice :
• Atropini sulfas;
• Hydrargyri bichloridum;
• Pilocarpini nitras;
• Digoxinum;
• Epinephrinum.
 Substanţe stupefiante (lat. stupor, „amorţeală” + fio, ere, feci,
factum, „a face”); fr. narcotique; engl. narcotic; sunt cunoscute şi sub
numele de droguri sau narcotice, termen derivat din limba greacă
narkotikos, „care amorţeşte, care toropeşte”.
Sunt substanţe de origine naturală, de semisinteză sau sinteză, a căror
utilizare repetată antrenează o intoxicaţie cronică numită toxicomanie.
Toxicomanie (gr. toxikon, „otravă pentru vârful săgeţilor” + mania,
„nebunie”); fr. toxi­comanie ; engl. toxicomania.
 Conform O.M.S., toxicomania este definită ca o stare de intoxicaţie
periodică sau cronică generată de consumul unui drog, fiind
caracterizată prin:
• nevoia sau dorinţa de a continua consumul acestui drog ;
• tendinţa de a creşte dozele, pentru a obţine aceleaşi efecte
(obişnuinţă);
• dependenţa psihică şi fizică de efectele drogului,
toxicomanie;
• efecte nocive pentru individ şi societate: tendinţa la crimă,
necesitatea de a-şi procura drogul prin toate (sau orice)
mijloacele;
• recădere după sevraj sau cura de dezintoxicare.
Pauza
 Sevraj (lat. separare, „a separa”).
Definiţie: privarea unui toxicoman de substanţa care a generat starea
de dependenţă fizică. Sevrajul toxicomanilor provoacă un sindrom de
sevraj; la alcoolici sevrajul declanşează delirium tremens.
Exemple de substanţe stupefiante :
• Cocainum;
• Morphini hydrochloridum;
• Codeinum,
• Codeini phosphatum;
• Promedolum;
• Ephedrini hydrochloridum.
 Psihotropele (gr. psykhe = suflet + trope = întoarcere, de la trepein =
a întoarce), numite şi substanţe psihoactive, sunt substanţe care
acţionează asupra funcţiilor şi comportamentului psihic, indiferent de
timpul de efect exercitat: depresor sau stimulent.
Acestea includ agenţi chimici foarte diferiţi, inclusiv pe cei care
modifică un comporta­ment prin acţiune directă sau indirectă asupra
SNC.
În funcţie de criteriile farmacologice, se pot clasifica în 4 grupe:
- psihodisleptice (halucinogene),
- psiholeptice (psihodepresoare),
- psihoizoleptice (stabilizatoare ale timiei)
- psihosanaleptice (antidepresoare şi psihotonice).
 Exemple de substanţe psihotrope:
• Amphetamini sulfas
• Dexamphetaminum
• Barbitalum
• Methylphenidatum
• Bromazepamum
• Secobarbitalum
• Phenobarbitalum
• Diphenilhydraminum
• Barbamilum
• Diazepam
 III. În funcţie de concepţia terapeutică, medicamentele se clasifică în:
• medicamente alopate;
• medicamente homeopate.
1. Medicamente alopate (gr. allos, „altul” + pathos).
Sunt medicamente utilizate frecvent în terapeutică, concepute după
medicina clasică. Termen şi concept introdus în 1796 la Paris de Samuel
Hahnemann, medic german (1755-1843): se utilizează doze active
farmacologic, care combat cauzele, modificările patogenice şi simptomele
bolilor. Se administrează medicamente în doze de la fracţiuni de miligram,
până la zeci de grame.
 Medicatia alopata se bazeaza pe principiul lui Hipocrate
“Contraria contrariis curantur”
Legea contrariilor, conform căreia ceea ce este contrar vindecă, un medicament
actioneaza asupra bolii in mod antagonist, neutralizandu-i efectele.
De exemplu: durerea se tratează cu un analgezic, febra cu un antipiretic, inflamaţia
cu un antiinflamator etc.; deci se suprimă boala şi se produce vindecarea.
Acest principiu terapeutic se opune homeopatiei. Medicamentele alopate constituie
majoritatea formelor farmaceutice utilizate curent în terapeutică şi fără de care viaţa ar
fi imposibilă (figura 3).

Figura 3. Medicamente industriale alopate.

 2. Medicamente homeopate (gr. homois, „asemănător, egal” +
pathos).
Direcţia terapeutică a medicaţiei homeopate a fost concepută de S. Hahnemann
pe principiul similia similibus curantur, legea similitudinii, „ceea ce este
asemănător vindecă”. Conform acestei conceptii, un medicament este folosit
impotriva unei boli, daca provoaca la omul sanatos aceleasi simptome cu maladia
respectiva. Deşi homeopatia este controversată, în plan ştiinţific, utilizarea
medicamentelor homeopate creşte constant (figura 4).

Figura 4. Medicamente industriale homeopate.

IV. Sistemul ATC - abr. de la Anatomic, Terapeutic, Chimic -
este un alt criteriu de clasificare a medicamentelor.
Acest criteriu este recomandat de W.H.O. (O.M.S.), Collaborating
Centre Statistics Methodology şi Nord Council of Medicine.
Clasificarea este utilizată în Nomenclatorul de medicamente şi
produse biologice de uz uman:
• locul de acţiune a medicamentului (anatomic);
• tipul de acţiune a medicamentului (terapeutic);
• identitatea chimică a medicamentului (chimic).
 În funcţie de aceste categorii, medicamentele au fost
repartizate în 5 niveluri, notate I, II, III, IVşi V.
În Agenda medicală, produsele farmaceutice sunt clasificate
în 29 de grupe după criteriul aparat anatomic, grupe
terapeutice.
În Formularul farmaceutic produsele sunt clasificate în
două grupe:
- medicaţia generală;
- medicaţia aparatelor şi ţesuturilor.
 După modul de prescriere şi eliberare, se disting
următoarele categorii de medi­camente :
1. Specialităţi medicale : includ medicamentele ce fac obiectul
unei prescripţii medi­cale (pot fi medicamente magistrale,
oficinale sau industriale). Se eliberează din farmacie numai pe
bază de reţetă şi se utilizează la indicaţiile şi sub controlul
medicului.
2.Medicamente esenţiale: stabilite de O.M.S. pentru ajutorul
ţărilor în curs de dez­voltare, în scopul construirii arsenalului
terapeutic. Aceste medicamente esenţiale sunt trecute pe o listă
ce cuprinde aproximativ 200 de produse, absolut necesare. Se
pot elibera cu sau fără prescripţie medicală.
 Lista model a medicamentelor esențiale este publicată de către 
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și reunește medicamentele
 considerate a fi cele mai eficiente și sigure într-un sistem de sănătate.
Lista este frecvent utilizată, astfel că fiecare țară poate să își dezvolte
propria listă a medicamentelor esențiale, pe baza listei OMS. În anul
2016, mai mult de 155 țări aveau astfel de liste de medicamente
esențiale bazate pe lista model a OMS.
 Produse O.T.C. (engl. Over the counter, medicamente peste
lista medicamentelor esenţiale stabilite de O.M.S.): produse
familiale (automedicaţie) pentru marele public se eliberează
fără prescripţie medicală. În reglementarea americană: produse
care sunt înscrise pe o listă, pentru care nu este necesară
înregistrarea..
 Medicament OTC (din engleză Over the Counter Drug) sunt medicamente care pot fi eliberate
din farmacie fără necesitatea prezentării unei prescripții medicale (denumită și rețetă). În multe
state, medicamentele OTC sunt selectate de către organele de reglementare în domeniul farmaceutic
astfel încât să conțină substanțe active sigure pentru pacient, fără să necesite monitorizarea de către
un specialist medical. Aceste preparate presupun automedicaţia unor afecţiuni minore, fără
implicarea medicului şi cuprind analgezice, antipiretice şi antiinflamatoare, vitamine, minerale,
antitusive, remedii gastrointestinale etc.

Portofoliul de medicamente fără prescripție medicală cuprinde medicamente din diverse arii

terapeutice:

→   medicația sistemului cardiovascular

→   medicaţia aparatului respirator

→   medicaţia aparatului digestive.

il are OTC - Over the Counter
 Medicamente care se elibereaza fara prescriptie medicala si

ntului
pot fi utilizate ca automedicatie.
 Rol important il are consilierea pacientului de catre
farmacist.
 Scopul consilierii vizeaza controlul si ghidarea stiintifica si
rationala a automedicatiei, in interesul pacientului.
 Lista medicamentelor OTS o gasim in Nomenclatorul de Stat pe pag.
AMED .md, ultima actualizare a fost la data de 09.01.2023 (cuprinde 39
de pagini).
Aceste medicamente pot face obiectivul unei publicatii directe si
include produse ce apartin unor clase terapeutice diferite – medicamente
antigripale, antireumatice, antitussive, fortifiante ce contin vitamin,
minerale, anticonceptionale etc.
 Nomenclatorul de stat al medicamentelor
Extras din Nomenclatorul de stat al medicamentelor (reactualizat la data de 09.
01.2023)
Lista OTC cuprinde – 1380 de medicamente.
Denumirea Forma Numar de
comerciala DCI farmaceutica Doza Volum UDM Divizare Codul ATC Producator Tara inregistrare Data de inregistrare
Paracetamolu
m+ Bilim Ilac
Chlorphenamin comprimate Sanayi Ve
A-ferin® Forte um filmate 650 mg/4 mg N15x2 R05X Ticaret A.Ș. Turcia 26398 ########
Paracetamolu
m+ Bilim Ilac
Pseudoephedri pulbere pentru Sanayi Ve
A-ferin® HOT num soluţie orală 500 mg/ 60 mg N10 N02BE51 Ticaret A.Ș. Turcia 25417 ########
Paracetamolu
m+
Chlorphenamin
um + 160 mg/1 Bilim Ilac
Pseudoephedri mg/15 mg/5 Sanayi Ve
A-ferin® Plus num sirop ml 100ml N1 N02BE51 Ticaret A.Ș. Turcia 26621 ########
Acetylcysteinu pulbere pentru
ACC® 100 m soluţie orală 100 mg N2x10 R05CB01 Hexal AG Germania 26329 ########
Acetylcysteinu pulbere pentru
ACC® 200 m soluţie orală 200 mg N2x10 R05CB01 Hexal AG Germania 26330 ########
Sandoz
Acetylcysteinu comprimate Pharmaceutical
ACC® Long m efervescente 600 mg N10 R05CB01 s d.d. Slovenia 26605 ########