2.10.

2018

FARMACOLOGIE (FEG)

Farmacologia este stiinta care studiaza medicamentul cu efectele sale benefice sau daunatoare asupra
organismului. Pharmacon + Logos.

Ramurile farmacologiei:

- de baza
- aplicative

1. De baza:
- Farmacocinetica
- Farmacodinamia
- Farmacotoxicologia

2. Aplicative:
- Farmacografia
- Farmacoterapia
- Farmacoepidemiologia

In studiul medicamentului se intalnesc mai multe etape sau tipuri de farmacologii:

1. Farmacologia Experimentala
2. Farmacologia Clinica
3. Faramcologia Generala
4. Farmacologia Speciala

______________

1. Farmacologia Experimentala. Are ca obiect stdiul substantelor medicamentoasesi a formelor

farmaceutice obinute din acestea pe animale de laborator.
2. Farmacologia Clinica. Are ca obiect cercetarea medicamentului in cadrul Farmaciei Clinice pe
organismul uman. De retinut! Experimentala = pe animale / Clinica = pe oameni.

(Catalin - facultativ):
Apropos de experimente... TALIDOMIDA – anii ’50 - Talidomida este un medicament care a fost descoperit și
pus în vânzare în anii ’50, mai întâi în Germania de Vest (RFG) – fiind produs de o companie germană – apoi în
Anglia, Spania, Australia, Canada și alte țări.

Fiind un antiemetic foarte eficient, talidomida a fost vândută mai ales femeilor gravide ca leac împotriva
grețurilor cauzate de sarcină. Este important de știut că, la acea vreme, folosirea medicamentelor în timpul
sarcinii nu era controlată, deoarece medicii nu credeau că un medicament luat de mamă poate afecta fătul.
La scurtă vreme după punerea în vânzare s-a descoperit un efect teratogen al talidomidei, medicamentul
producând malformații copiilor ale căror mame luaseră substanța în timpul sarcinii. Acest efect nefericit a făcut
ca talidomida să fie responsabilă pentru moartea a 2000 de copii și malformații grave la încă 10000 de copii.

Partea tragică a acestei povești nu se oprește aici. Deși informațiile despre toxicitatea medicamentului au fost
disponibile destul de rapid și talidomida a fost interzisă încă din 1961 în unele țări, ea a rămas disponibilă în
Spania în timpul anilor ’70 și poate chiar la începutul anilor ’80. Cauza a fost o combinație fatală de lipsă de
reglementare în Spania și neglijență de-a dreptul criminală a companiei producătoare Chemie Grunenthal.

Ce învățăm de la talidomidă? Medicamentele pe care le consumăm sunt la fel de importante ca alimentele și

pot să provoace mult rău dacă nu suntem vigilenți; în cazul farmaceuticii, autoritățile de reglementare au o
misiune crucială;

3. Farmacologia Generala. Studiaza problemele legate de farmacocinetica, farmacodinamie,

farmacotoxicologie cat si ramurile aplicative, insistand in special pe mecanismul si locul de actiune al
medicamentului.
4. Farmacologia Speciala. Cuprinde studiul analitic al diferitelor grupe de medicamente, pe aparate si
sisteme conform principiului ATC (anatomic, terapeutic, chimic).

RAMURI ale Farmacologiei

I. RAMURI de BAZA

1. Farmacocinetica – studiaza absorbtia medicamentelor la nivelul diferitelor mucoase sau tesuturi,

difuziunea, distributia in organism, metabolizarea si eliminarea pe diferite cai a medicamentului sau a
metabolitilor lui.
2. Farmacodinamia – studiaza actiunile si efectele aduse de medicament asupra ogranismului.
Deasemenea mai studiaza si locul de actiune al medicamentului.
3. Farmacotoxicologia – studiaza reactiile (efectele adverse) nedorite ale medicamentelor la o
administrare de doze terapeutice uzuale. Studiaza deasemenea intoxicatiile medicamentoase,
tratamentul acestora si efectele secundare.

II. RAMURI APLICATIVE

1. Farmacografia – studiaza doza medicamentului – ce cantitate din substanta activa este

necesara pentru a da efectul farmacodinamic dorit (forma, doza, modul de administrare).
2. Farmacoterapia – prezinta indicatiile terapeutice sau utilizarea medicamentului in tratamentul
diferitelor afectiuni
3. Farmacoepidemiologia – ca amura aplicativa a farmacotoxicologiei, ajuta la indepartarea sau
diminuarea reactiilor adverse ale medicamentelor prin mentionarea de precautii, atentionari
speciale, contraindicatii.
*********************

9.10.2018

MEDICAMENTUL

I. Definitie: Conform documentelor OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), medicamentul este o

substanta sau un amestec de substante farmacologic active care pot sa previna, sa amelioreze, sa
vindece ori sa diagnosticheze o boala sau un simptom.

II. Compozitia: Orice medicament trebuie sa contina o substanta sau mai multe substante active
farmacodinamic si deasemenea, excipienti care ajuta la obtinerea formei farmaceutice pentru a
putea fi administrat.

Pe langa aceste componente, medicamentele mai pot contine si substante auxiliare cum ar fi:

- stabilizanti fizico-chimici
- stabilizanti antimicrobieni (ex: pentru sterlizare)
- coloranti
- edulcoranti (care indulcesc preparatul)
- aromatizanti

*de retinut ca excipientii si celelalte subtante auxiliare sunt inerte farmacologic, adica nu au o actiune
farmacologica proprie

Ex: Vitamina C este o sbstanta usor oxidabila, motiv pentru care i se adauga o substanta care sa ii dea stabilitate
fizico-chimica

III. Denumirea medicamentului.

Poate fi facuta in mai multe moduri...

a) Dupa structura chimica, dar de multe ori este greu de pronuntat

b) Se poate folosi Denumirea Comuna Internationala (D.C.I.) care sugereaza in parte structura chimic si
are ca sufix „UM”. Ex: (DCI) – acidum acetilsaliciticum. DCI se regaseste in prospectele de medicamente
alaturi de denumirea comerciala
c) Dupa denumirea comerciala (marca depusa). Aceste denumiri sunt date de producatorii
medicamentelor, de unde apar si sinonimele. Ex: Aspirina – apartine fabricii Bayer, sinonimul fiind
Rompirin.

Denumirea chimica si DCI se pot face daca medicamentul contine o singura substanta activa (acid acetilsalicilic
se afla in compozitia antinevralgicului).

Substantele active, de cele mai multe ori au o structura chimica bine definita. Alteori substantele active
provenite din principii active ale produselor vegetale sau cele de origine animala, contin si substante secundare
care pot potenta efectul farmacologic.

Denumirile comerciale pot sugera componentele medicamentului sau actiunea farmacologica.

Exemplu:

Extraveral = extract de valeriana

Algocalmin = calmeaza o durere

Aplicatii: Eritromicina Sandoz – deumirea comerciala

IV. Criterii de clasificare a medicamentelor.

Medicamentele pot fi clasificate pe urmatoarele criterii:

1. Dupa origine:
- naturale (vegetale, animale, minerale)
- sintetice (ex: aspirina)
- semisintetice (obtinute din substante naturale carora le s-au facut modificari structurale, de pilda
Penicilina V, unde natural era Penicilina G)

2. Dupa modul de administrare:

- medicamente de uz intern (medicamente administrate pe gura)
- medicamente parenterale (injectii, perfuzii, aerosoli) unde para = pe langa si enteral = intestin
- medicamente de uz extern (cele administrate pe mucoase si tegumente, pe piele)

3. Dupa gradul de toxicitate:

- medicamente putin active (anodine), mai exact cele care in doze terapeutice nu fac rau (aspirina,
paracetamol)
- medicamente puternic active (eroice), care au actiune farmacologica in doze mici (codeina fosfat 15
mg)
- medicamente cu potetntial toxic (atropina, pilocarpina, stupefiantele, medicamentele psihotrope)

*acestea trebuie pastrate separat, sub cheie, numele dulapului fiind VENENA (dulap care are usi duble)

4. Dupa modul de preparare. Putem avea medicamentele oficinale care sunt realizate in industrie sau in
farmacie dupa formule farmacopee (prevederi cu caracter de lege).
- medicamente magistrale care se realizeaza dupa dupa prescriptii medicale (retete) si care sunt
individualizate
- medicamente tipizate (industriale) care sunt preparate in industrie si din care fac parte cele mai multe
medicamente

5. Dupa conceptia terapeutica:

- alopate (alopatie = tratament medical in doze care la omul sanatos produce simptome inverse
simptomelor caracteristice bolii ce urmeaza sa fie tratata)
- homeopate (homeopatie = terapeutica bazate pe administrarea de substante chimice in doze foarte
mici obtinute prin dilutii succesive ce produc afectiuni analogice bolii care se combate )

V. Formele medicamentoase (preparatele farmaceutice).

Acestea sunt modalitati concrete de conditionare a substantei medicamentoase in farmacie sau industrie
pentru a putea fi puse la indemana pacientilor. Ele pot fi clasificate in functie de consistenta in urmatoarele
grupe:

1. Solide - comprimate, drajeuri, pulberi, supozitoare, granule

 2. Semisolide (moi) – geluri, unguente, emplastre

3. Lichide, care dupa solvent pot fi:

- solutii apoase neindulcite (apa oxigenata)
- solutii apoase indulcite (siropuri, potiuni)

4. Uleioase (daca slventul este ulei vegetal / animal) care au actiune farmacologica proprie (ulei de peste,
ulei de ricin, ulei de parafina)

5. Sub forma de solutie alcoolica (alcool Etuilic)

6. Gazoase – aerosol, sprayuri

*********************

16.10.2018

ETAPE ALE FARMACOCINETICII – partea I

Disponibiliate farmaceutica

Biodisponibilitatea medicala (Disponibilitatea biologica)

L / ADME / R

I II III

I- Etapa farmaceutica

II-Etapa farmacocinetica

III-Etapa farmacodinamica

De la administrarea unui medicament si absorbtia primelor molecule pana la eliminearea completa din
organism, medicamentul parcurge etape farmacocinetice care se deruleaza simultan. Realizand un sistem
unitar cu componente independente.

Fiecare substanta medicamentoasa prezinta un profil farmacocinetic propriu. Aceste etape farmacocinetice pot
fi explicate cu ajutorul formulei LADMER. Acestea sunt initialele cuvintelor din limba franceza care exprima
actiunile:

I. Etapa Farmaceutica
L = Liberation = eliberare. Ea arata eliberarea substantei sau a substantelor active in forma
farmaceutica
II. Etapa Farmacocinetica si este reprezentate de:
A = Absorbtie
D = Difuziune, distributie
M = metabolism
 E = Eliminare
III. Etapa de farmacodinamie unde R = raspuns, actiune, efect adus mediamentului in organismul
nostru

Disponibiliate farmaceutica prezinta importanta pentru obtinerea efectului dorit, ce este guvernata de unii
factori legati de proprietatile fizico-chimice ale substantei, de forma farmaceutica, dar si de factori care tin
de modul de administrare.

Problema de disponibilitate biologica (biodisponibilitate), depinde si de medicament si de starea fiziologica

sau patologica a organismului. Biodisponibilitatea poate fi caracterizata prin 2 parametri:

- viteza de absorbtie a substantei active

- cantitatea de substanta activa absorbita (aici intra solutii, suspensii, pulberi, comprimate, drajeuri)

Absorbtia medicamentelor. Este fenomenul de patrundere a substantelor medicamentoase in mediul intern al

organismului prin cai naturale sau artificiale. Cunoasterea modului prin care se absoarbe fiecare medicament
dupa administrare pe o anumita cale, prezinta importanta pentru realizarea formelor farmaceutice, conform
scopului urmarit.

Sunt situatii in care o substanta medicamentoasa poate fi absorbita prin moduri diferite de administrare (Ex:
Metamizol Sodic – substanta activa din algocalmin).

Factorii care influenteaza absorbtia pot fi:

- dependenti de etapa farmaceutica (desfacerea formei, solubilitatea substantei, trecerea prin

membrane) pasiva sau specializata

Factori ce depind de organism:

- factori fiziologici
- factori patologici

Alegerea cailor de administrare pentru absorbtia medicamentelor tine seama de urmatoarele aspecte.

- locul actiunii urmarit

- starea bolnavului constient
- viteza inhalaraii efectelor urmarite (urgente, precum insuficienta cardiaca, hemoragii severe, soc
anafilactic – calea parenterala, injectii, supozitoare)

*********************

23.10.2018

ETAPE ALE FARMACOCINETICII – partea a II-a

L/ADME/R

Absorbtia medicamentelor la nivelul tubului digestiv. Mucoasele tubului digestv prezinta particularitati
structurale care influenteaza absorbtia medicamentelor.
Absorbtia medicamentelor prin mucoasa bucala. Este posibila mai ales in regiunea sublinguala, unde mucoasa
este subtire. Absorbtia se face repede, efectul este rapid iar medicamentele ocolesc bariera hepatica si de
asemenea scapa de actiunea sucurilor digestive care le-ar putea modifica efectele.

Deoarece suprafata de absorbtie este mica, timpul de absorbtie este scurt (secretie salivara permanenta).
Absorbtia este eficace pentru substantele cu biodisponibilitate mare si care au actiune in doze mici.

Ex: substante coronarodilatatoare (Nitroglicerina sub forma de comprimate, spray sau solutie administrata sub
forma de picaturi), bronhodilatatoare (Bronhodin, care contine isoprenalina), hormoni steroizi.

Absorbtia medicamentelor prin mucoasa gastrica. Este influentata mai ales de coeficientul de dizolvare si de
gradul de liposolubilitate, tinand seama de faptul ca membrana gastrica este o structura lipidica. Are influenta
si PH-ul substantelor, iar cele cu PH acid vor fi mai usor absorbite, deoarece sucul gastric are un PH acid.

PH ->1 – 4 (PH = 7 = neutru)

1-7 = PH acid 7-14= PH alcalin

Absorbtia medicamentelor prin mucoasa intestinului subtire. Aceasta mucoasa este adaptata pentru
absorbtie, avand suprafata mare si numeroase vase de sange si limfatice. Prin aceasta mucoasa se absorb cele
mai multe substante liposolubile si hidrosolubile. La nivelul acestei mucoase, PH-ul este alcalin, motiv pentru
care substantele cu PH alcalin vor fi mult mai bine absorbite.

Avantajele acestei cai de administrare:

- este o cale naturala, fiziologica de administrare a medicamentelor

- pacientul isi poate administra usor dozele necesare de medicamente
- absorbtia se face lent, progresiv, fiind astfel pericole mici pentru tulburarile digestive, iar in caz de
intoxicatii acute se poate interveni eficient

Dezavantajele acestei cai de administrare:

- perioada de latenta mare (nu se pot administra in urgentele medicale, la bolnavi inconstienti, psihopati,
comatosi sau pentru cazuri cu efect rapid)

Unele medicamente administrate oral pot produce iritarea mucoasei stomacului. Mai pot produce sangerari
sau chiar ulceratii, iar in situatii grave se recomanda folosirea unor forme gazorezistente (onterosolvente), ca
de exemplu aspirina, Ibuprofenul.

Gasosolvent = rezista la actiunea sucului gastric, iar desfacerea se va face la nivelul intestinului (Ex: Omez)

Absorbtia medicamentelor prin mucoasa intestinului gros. Aici este permisa absorbtia in mod normal a
medicamentelor ce contin substante hidro si liposolubile care nu au putut fi absorbite la nivelul intestinului
(subtire?). Absorbtia este posibil la nivelul mucoasei rectale. Calea de administrare rectala prezinta unele
avantaje fata de cea orala:

- medicamentele ocolesc filtrul hepatic

 - difuzeaza rapid
- efectul este intens si de durata

Se pot administra si medicamente cu actiune generala atunci cand absorbtia orala nu este posibila (bolnavi
care prezinta varsaturi, dificultate in deglutitie, comatosi).

Forme farmaceutice: supozitoare, clisme, unguente

Absorbtia medicamentelor prin piele. La acest nivel absorbtia este in general redusa si posibila la nivelul
epiteliului glandelor sudoripare si a foliculilor pilosi. La acest nivel, stratul epidermic este unicelular, deci
este usor de strabatut de catre substantele medicamentoase.

Absorbtia poate fi favorizata prin frectie sau masaj la nivelul aplicarii medicamentelor deoarece este
stimulata prin aceste manevre. Circulatia locala favorizeaza absorbtia.

Ca substante absorbite, mentionam:

- substante gazoase (Acid cianhidric, hidrogen sulfurat) ele fiind dealtfel toxice
- substante volatile (Salicilat de metil, Salirom, BenGay)
- substante liposolubile si solventi organici (cele cu actiune analgezica, antiinflamatoare, cicatrizanta,
hemostatica)

Absorbtia medicamentelor la nivelul aparatului respirator (superior si inferior).

1. La niveul mucoasei rinofaringiene, mucoasa este bogat vascularizata iar absorbtia se face bine pentru
solutiile izotome sau usor hipertome (solutii izotome = au o presiune osmotica identica cu a serului).

Pot fi administrate medicamente cu actiune locala sub forma de picaturi (istilatii), sparyuri, unguente si
pot contine substante cu actiune decongestionanta, antiseptica, alnalgezica. Pot fi absorbite si
substante cu actiune sistemica sau generala, topica sau locala (Ex: pulbere de retrohipofiza in
tratamentul diabetului insipid - cocaina).

2. La nivelul bronhiilor si al epiteliului alveolar, pot fi absorbite substante gazoase sau volatile (cele
administrate in anestezia generala, folosing aparatura adecvata) cum ar fi gazul ilariant. Pot fi absorbite
medicamente utilizate pentru actiune bronhodilatatoare, mucolitice, antiseptice, avand substantele
conditionate / realizate sub forma de aerosoli.

Absorbtia medicamentelor dupa administrare parenterala

*parenteral = ocolind instestinul, pe langa intestin

Este o cale de administrare a medicamentelor folosind cai artificiale. Absorbtia este totala si se face intr-un
timp ce variaza dupa modul de administrare, fiind cel mai rapid mod de absorbtie, fiind intravenos

Cai obsinuite de administare:

- calea subcutanata - se administreaza medicamente hidrosolubile in volume mici de 1-2 ml, apoi se
administreaza implant de produsi hormonali si medicamente sub forma de suspensii (insulina retard)
- calea intramusculara - pot fi administrate solutii uleioase / apoase si suspensii in volume mai mari
 - calea intravenoasa - aduce un efect rapid, letenta scurta, este folisita in situatii de urgente medicale
(hemoragii severe, insuficienta cardiaca acuta, intoxicatii)

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca medicamentele parenterale:

- sa fie sterile
- sa fie rezistente
- instrumentarul sa fie steril
- daca este sub forma de solutie, poate fi administrat pe toate caile
- daca este sub forma de suspensie nu poate fi administrat intravenos

*********************

30.10.2018

TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR IN SANGE

De la locul de administrare, in cazul injectiilor sau dupa absorbtie prin diferite mucoase, medicameltele trec de
mai mai multe ori in sange, actiune care mijloceste transportul lor in tot organismul. Astfel, substantele pot
circula sub forma libera dizolvate in plasma din sange sau legate de proteinele plasmatice.

Parte din substantele care se gasesc sub forma legata, reprezinta adesea o proportie mare din cantitatea totala
administrata si se comporta ca o rezerva ce regleaza fluctuatiile, permitand o dozare potrivita, mentinerea unei
concentratii eficiente intre nivelul subterapeutic si cel toxic

Intre forma legata inactiva si cea libera, se realizeaza un echilibru dinamic iar forma libera este responsabila de
efectul farmacodinamic atunci cand aceasta se fixeaza pe receptor.

DISTRIBUTIA SI DIFUZIUNEA MEDICAMENTELOR IN ORGANISM

Exista medicamente care se distribuie uniform in cele 3 compartimente lichidiene (intravascular, interstitial si
intracelular). Ex: alcoolul si narcoticele. In alte situatii, unele substante medicamentoase se fixeaza selectiv in
anumite organe (precum iodul in tiroida sau tetraciclina in oase si dinti).

Difuziunea si distributia medicamentelor in organism mai este influentata si de modul in care organul unde
trebuie sa ajunga, este vascularizat sau nu. De pilda, ficatul si rinichii sunt bogat vascularizate. Acestea primesc
cu usurinta medicamentele administrate. Deasemenea, placenta la termen are o permeabilitate crescuta,
avand o capacitate de adaptare usoara a medicamentelor administrate mamei.

La nivelul muschilor, a pielii si a tesutului adipos, medicamentele necesita un timp mai indelungat de absorbtie.
In tesuturi, o poarte din medicamente se fixeaza in farmacoreceptorii specifici care conditioneaza efectul.
Farmacoreceptorul este un complex biochimic sau un substrat ce are capacitatea de a fixa specific o substanta
farmacodinamica.

O alta parte din substantele medicamentelor se leaga de proteinele tisulare de unde se elibereaza treptat.

METABOLISMUL
Unele medicamente nu sufera in organism niciun fel de transformari, astfel ca se elimina ca atare (Ex: Penicilina
G, Sulfatul de magneziu). Majoritatea medicamentelor sufera in organism biotransformari in urma carora se
obtin metabolitii care pot fi inactivi sau activi, unde cei inactivi pot deveni daunatori pe cand cei activi pot fi
benefici. De pilda, hidrocortizonul hemisulcinat devine activ numai dupa metabolizare. Un alt exemplu il ofera
hidrazida (isoniazida) care devine toxica pentru celula hepatica. Este folosita in tratamentul tuberculozei.

Cea mai mare metabolizare se face la nivelul ficatului sub influenta enzimelor microzonale.

Legenda:

D.E. = doze eficiente

D.E.25 = doze minime

D.E.50 = doze medii

D.MAX = doza eficienta maxima

In cazul antibioticelor, poate exista si Doza De Atac (Doza Soc).

*retete / medici – din lat. „Sic Volo” = (fix) asa vreau (eu)

*********************

6.11.2018

TIPURI DE FARMACOTERAPII

Numeroasele medicamente cunoscute si utilizate in terapia actuala pot fi grupate in 4 categorii in ordinea
descrescatoare a numarului de substante utilizate.

1. Medicamente care amelioreaza sau contribuie la vindecarea tuburarilor aparatelor si sistemelor

organismului actionand asupra deregrarilor fiziopatologice sau simptomatice. Acestea cuprind 2/3 din
totalul medicamentelor folosite.
2. Medicamente care combat agentii bilogici patogeni pentru om si anume antibiotice, antivirale,
chimioterapeutice.
3. Medicamente care inlocuiesc substante si lichide fiziologice.
4. Substante care sunt utile pentru testarea functiilor organismului (substante de diagnostic).

Numarul medicamentelor puse la dispozitia practicienilor, materialul informativ necesar, alaturi de literatura de
specialitate, impreuna pot face cunoscute problemele pe care acestea, medicamentele le ridica in utilizarea lor.
Pentru inlaturarea unor dificultati in cunoasterea medicamentelor, farmacoterapia are cateva idei
fundamentale.

1. Medicamentele nu creaza functii noi in organism, ci actioneaza asupra functiilor existente,

modificandu-le in sens pozitiv (de stimulare) sau negativ (de inhibare). Din aceasta idee centrala a
farmacologiei, deducem ca aceasta stiinta este o fiziologie si o fiziopatologie aplicata.
2. Este absolut necesar sa se realizeze o sistematizare a datelor pentru cunoasterea structurii interne a
farmacologiei sia modului de grupare a substantelor dupa criterii stiintifice.
Apare deci, necesitatea cunoasterii caracterelor generale ale fiecarei grupe de medicamente aplicabile la toate
substantele grupei respective. Caracterele unei grupe sunt prezentate in cadrul farmacoterapiei intr-un
subcapitol de date pe baze farmacodinamice. Deasemenea, utilizarea corecta a medicamentului impune si
cunoasterea unei particularitati a acestuia.

Un alt principiu de care trebuie sa tinem cont este “Primum Non Nocere” (din lat. In primul rand nu trebuie sa
faci rau).

Terapeutica sau terpaia, studiaza metodele si mijloacele capabile sa previna, sa amelioreze ori sa vindece
bolile.

Tipuri de terapii.

1. Farmacoterapia – tratament prin medicamente.

2. Antibioterapia – tratament activ contra microorganismelor care au invadat macroorganismul (rin
extindere sunt cuprinse si chimioterapiile antitumorale).
3. Alopatie – farmacoterapia obisnuita bazata pe principiul contrariilor (din lat. Contrariis Curantur = Ce
este contrar, vindeca)
4. Homeopatie – in cadrul carea substantele medicamentoase sunt in cantitati foarte mici. Aceasta
terapie are la baza principiul similitudinii (din lat. Similibus Curantur = Ce este asemantor, vindeca)
5. Fizioterapia - metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate
etc.) – electroterapie, balenoterapie, heloterapie
6. Radioterapia – tratamentele se realizeaza prin radiatii emise de izotopii radioactivi.
7. Psihoterapia - realizata prin reeducare, autosugestie, terapie prin lectura, muzica, sport.
8. Terapia Florala
9. Terapia Chirurgicala – abdominala, toracica, ortopedica, etc
10. Acupunctura – tratament realizat prin inteparea pielii cu ace fine in puncte fixe

Farmacoterapia ocupa locul cel mai important in cadrul terapiilor prin numarul mare de medicamente in
administrare. Ca tipuri de farmacoterapie putem avea:

- Farmacoterapia Etiotropa, care se adreseaza cauzelor bolii

- Terapia Simptomatica, care se adreseaza simptomelor bolii (analgezice)
- Monoterapia prin care se utilizeaza un singur medicament specific bolii respective (diabetul zaharat de
tip 1, unde se practiva monoterapie cu insulina)
- Terapia de substitutie unde sunt aduse la nivelul organismului unele produse endogene deficitare
Catalin, facultativ: tratament controversat conform unor oameni de stiinta, vezi terapia substitutiei
hormonale
- Terapia complexa, unde sunt asociate mai multe terapii ce se adreseaza aceleiasi boli
- Hormonoterapia, in cadrul careia sunt substituiti hormoni deficitari din cauza unei hipofunctii
endocrine
- Terapia orala, parenterala, dupa locul de administrare al medicamentului
- Terapia polipragmatica in care sunt asociate nejustificat diferite tipuri de medicamente ce pot aduce
efecte nedorite organismului (polipragmazia)
In farmacoterapie pot fi intalnite doua tendinte opuse. Una din acestea exagereaza capacitatea terapeutica a
medicamentului, folosindu-l nejustificat la cele mai mici si neinsemnate simptome sau chiar inaintea aparitiei
acestora. In acest caz vorbim de farmacomanie sau farmacofagie.

Cealalta tendinta se manifesta prin negarea efectelor medicamentelor din cauza reactiilor adverse sau a
efectelor daunatoare ale acestora. Aceasta manifestare se numeste farmacofobie si este periculoasa pentru ca
pune in pericol santatatea si chiar viata pacientului.