BORCAN FLORENTINA

AMG II J

ASTMUL BRONSIC

Astmul bronsic este o boala inflamatorie cronica a cailor respiratorii.

Bronhiile astmaticilor reactioneaza exagerat la anumite substante iritante
si se ingusteaza spasmodic, ducand la dispnee paroxistica, care se
acompaniaza de producere abundenta de secretie bronsica si inflamare a
mucoaselor.

Astmul bronsic constituie cea mai frecventa afectiune cronica in randul

copiilor, care apare de obicei pe un fond alergic, in timp ce la adulti se
manifesta mai ales forma non-alergica.

Criza astmatica dureaza de la cateva secunde la cateva ore. Factorii

declansatori sunt considerati a fi alergenii, infectiile cailor respiratorii
superioare, suprasolicitarea, presiunea psihica, frigul, medicamentele,
noxele din atmosfera. Diagnosticarea se face pe baza anamnezei, a
examenului clinic, a testelor pentru aprecierea functiei pulmonare si a
testelor alergologice. Una din cele mai importante masuri preventive ale
crizei astmatice este evitarea factorului declansator (praf, animale de
casa, fum de tigara etc.).

In tratamentul astmului bronsic se folosesc sprayuri,

betasimpatomimetice, preparate cu cortizon, inhibitori de leucotriene,
teofilina, anticolinergice si, dupa caz, acid cromoglicinic. Cazurile
severe impun tratamentul parenteral. Prognosticul astmului bronsic la
copii este bun.

Definitie

Astmul bronsic este o afectiune a cailor respiratorii, caracterizata de

inflamarea cronica a mucoasei respiratorii. Caile respiratorii se
ingusteaza in prezenta anumitor susbstante iritante, provocand dispnee -
mai ales paroxistica - care apare cu precadere noaptea sau dimineata
devreme. Evolutia cronica a bolii poate determina, in timp, ingustarea
ireversibila a cailor respiratorii.

Prevalenta bolii

Astmul bronsic reprezinta cea mai frecventa afectiune cronica in randul

copiilor. In aproximativ 30% din cazuri simptomele apar din primul an
de viata, iar restul de 70% dezvolta simptomatologia specifica pana la
varsta de 5 ani. Daca debutul bolii are loc mai tarziu, creste
probabilitatea ca factorul declansator sa fie de natura alergica. Asmtul
bronsic persista la 5% din populatia adulta.

Cauze

Astmul bronsic are agenti declansatori variati, determinand forme

diferite de inflamatie bronsica. Pe langa factorul alergic, un rol
important il joaca factorii iritanti non-alergici, cum ar fi: noxele din
atmosfera, fumul de tigara, ceata, aerul rece, anumite medicamente.
La copii astmul bronsic poate fi declansat si de suprasolicitarea fizica,
caz in care se vorbeste de astmul de efort. De cele mai multe ori bolnavii
reactioneaza la mai multi factori iritanti, iar forma patologiei este mixta.
Factorii psihologici influenteaza de asemenea evolutia bolii.

Astmul bronsic de cauza alergica este o boala imunologica in care

sistemul imunitar lupta impotriva unor substante care nu sunt
daunatoare organismului. Cei mai multi astmatici au valori crescute ale
imunoglobulinei E, un anticorp care intervine nu doar in imunitate, ci si
in reactiile alergice.

Astmul bronsic se asociaza adesea cu rinoconjunctivita alergica si cu

dermatita atopica. Afectiunile atopice se caracterizeaza de prevalenta in
familie si sunt conditionate genetic. Componenta genetica furnizeaza
insa doar o explicatie incompleta a bolii si nu este responsabila in
exclusivitate de incidenta mondiala crescuta a bolilor alergice. Ea se
combina cu influentele de mediu si stilul de viata sau schimbarea brusca
a conditiilor de viata.

Astmul alergic

Cei mai frecventi alergeni ai cailor respiratorii sunt:

● Praful din casa, excrementele de acarieni

● Aripile de pasari
● Parul de animale
● Sporii de mucegai
● Parfumurile
● Dizolvantii chimici
 ● Aportul scazut de proteine in dieta
● Igrasia

Astmaticii reactioneaza cel mai frecvent la alergenii din casa, cum ar fi

acarienii si parul de animale. Astmul alergic este o afectiune tipica a
varstei copilariei si adolescentei, dar se manifesta, in cazuri rare, si la
varsta adulta. Daca in cazul copiilor alergiile constituie cel mai
important factor favorizant al bolii, la adulti anticorpii impotriva
alergenilor apar in 30-50 % din cazuri. In mod normal, simptomele apar
la cateva minute dupa contactul cu factorul alergen. In mai mult de
jumatate din cazurile de etiologie alergica, apare o recidiva a
simptomelor respiratorii la un interval de 6 pana la 10 ore de la prima
criza astmatica.

Astmul profesional

Astmul profesional apare din cauza contactului cu anumite substante de

la locul de munca, care actioneaza ca alergeni. In mod clasic, se vorbeste
despre alergia brutarului la faina, alergia frizerului la produsele de
ingrijire sau la nichel, alergia tipografilor la coloranti si dizolvanti.
Astmul profesional nu apare insa intotdeauna din cauza unei alergii.
Contactul cu substante iritante afecteaza in moduri diferite sistemul
bronsic, iritandu-l. La alegerea unei meserii se recomanda a se avea in
vedere diferitele predispozitii alergice.

Astmul infectios

Inflamarea de cauza virala a cailor aeriene afecteaza mucoasa

respiratorie, facand-o mai vulnerabila pentru substante iritante si putand
sa declanseze astfel un astm infectios. Aceasta etiopatogenie se observa
mai ales la copiii mici - dupa infectii cu virusul respirator sincitial si
virusul paragripal - dar si la copiii mai mari, dupa infectii cu virusul
gripal si cu rinovirus. In cazurile de astm care apar la varsta adulta,
prezenta factorului alergic poate fi dovedita doar pentru un procent de
5% din pacienti. De cele mai multe ori boala debuteaza in asociere cu o
infectie a cailor respiratorii, chiar a sinusurilor paranazale, care va
determina o hiperiritabilitate a sistemului bronsic.

Debutul bolii, ca si in cazul alergiilor, pare a fi influentat de o

predispozitie intrinseca, de aceea astmul infectios se mai numeste si
atsm intrinsec sau endogen (datorita faptului ca nu se poate stabili nicio
cauza exterioara a bolii), pe cand astmul provocat de influente
exterioare, cum ar fi alergenii, chimicalele sau medicamentele, este
desemnat prin denumirea de astm extrinsec sau exogen.

Astmul conditionat de medicamente

Astmul bronsic care se declanseaza pe fondul ingerarii de medicamente

nu apare aproape niciodata izolat, ci numai in combinatie cu formele
alergice. Aproximativ 10 pana la 20 % din astmatici reactioneaza alergic
la anumite medicamente, cum ar fi analgezicele si antiinflamatoarele
care contin acid acetilsalicilic. Crizele de astm se pot declansa si in urma
administrarii de medicamente antihipertensive ca betablocantele. In
acest caz nu este vorba de o alergie propriu-zisa, ci de o intoleranta
medicamentoasa conditionata de un dezechilibru metabolic ereditar.
Astmul conditionat de medicamente se intalneste mai ales la femeile de
varsta a doua. Boala se manifesta prin rinoree, urmata de polipoza nazala
care afecteaza grav respiratia.
Astmul de efort

Astmul de efort apare de asemenea in combinatie cu alte forme. Astfel,

cei mai multi copii cu astm alergic, dar si o treime din adultii astmatici,
sufera o criza dispneica in timpul si dupa suprasolicitarea fizica. Criza
este favorizata de aerul rece si uscat. Gradarea efortului fizic,
administrarea profilactica de bronhodilatatoare si alegerea unei activitati
sportive adecvate (cum ar fi inotul) pot contribui semnificativ la
reducerea simptomatologiei.

​Manifestari clinice

Simptomele astmului bronsic apar din cauza inflamarii cailor

respiratorii, in special a mucoasei bronsice, dar si a inflamatiei locale,
care determina producerea exagerata de secretie bronsica foarte
vascoasa. Secretia bronsica si inflamarea mucoasei provoaca ingustarea
lumenului cailor respiratorii (prin obstructie). Diametrul redus al cailor
aeriene va obstructiona respiratia, mai ales in cazul copiilor, deoarece in
cazul lor suprafata mucoasei este foarte mare in raport cu latimea cailor
aeriene. Mai mult, muschii de la nivelul bronhiolelor se contracta
spasmodic si faza expiratorie a respiratiei va fi insotita de un sunet
suierat caracteristic (wheezing). Adesea se asociaza o tuse iritativa cu
expectoratie vascoasa, sticloasa. Simptomele dispar complet
interepisodic.

Forma acuta a astmului bronsic se manifesta in criza si este declansata

de ingustarea brusca, exagerata a cailor aeriene, care duce la dispnee
paroxistica si senzatie de apasare in piept. Atacul dureaza de la cateva
secunde, pana la ore sau chiar zile si este cunoscut in limbajul medical
sub denumirea de „starea de rau astmatic”. Simptome ca tusea sau
dispneea pot sa apara si intre crize. Afectarea tesutului cardiac si
pulmonar se poate asocia pe termen lung cu un emfizem pulmonar
cauzat de faza expiratorie insuficienta.

Formele de astm bronsic cu evolutie grava pot afecta dezvoltarea

generala a copilului, atat somatica (greutate, inaltime) cat si mentala
(rezultale scolare slabe). In stadiile avansate ale bolii apare si
deformarea cutiei toracice, cu modificarea miscarilor muschilor
respiratori. Procesul de respiratie va necesita implicarea suplimentara a
muschilor respiratori auxiliari, de la nivelul toracelui, spatelui si a celor
pectorali. Astfel, in criza de rau astmatic se sprijina adesea bratele,
pentru a facilita miscarile respiratorii ale cutiei toracice.

Diagnostic

Diagnosticul de astm bronsic se face de cele mai multe ori pe baza

anamnezei, care identifica simptomele recurente ale copilului. Specifice
sunt sunetele suieratoare care insotesc respiratia. De o specificitate mai
mica este tusea, care apare frecvent. Elocvente pot fi si informatiile
privind evolutia simptomelor in timpul activitatii fizice si dupa, in cazul
infectiilor respiratorii si in asociere cu factori profesionali sau boli
ereditare.

Diagnosticul diferential al astmului bronsic se face cu bronsita acuta,

tusea convulsiva, mucoviscidoza si patrunderea de corp strain in caile
respiratorii.
Diagnosticul de certitudine pentru astmul bronsic se pune pe baza unor
teste de apreciere a functiei pulmonare (spirometrie, plestimografie
corporala totala), care identifica tipul si gradul de limitare a functiei
respiratorii. Dat fiind faptul ca astmaticii au de obicei o problema in faza
expiratorie a respiratiei, se vor determina capacitatea vitala si capacitatea
reziduala functionala.

Pentru diagnosticarea astmului de efort se recomanda testarea functiei

pulmonare in conditii de solicitare fizica. Daca in ciuda simptomelor
astmatice, functia pulmonara a bolnavilor este normala, reactivitatea
cailor respiratorii poate fi stimulata si prin inhalarea de histamina sau alti
alergeni cunoscuti, sub supravegherea medicului.

In cazurile de rau astmatic se recomanda dozarea gazelor din sangele

arterial (oxigenul si dioxidul de carbon). Diagosticarea astmului alergic
se face prin teste sangvine care indica concentratia crescuta de
imunoglobuline E, caracteristica in alergii. Identificarea alergenilor se
face prin teste cutanate. In cazurile incerte se poate face un test de
provocare bronsica, care consta in inhalarea unui factor alergen sau
iritant incriminat. Daca testul provoaca simptome tipic astmatice,
inseamna ca a fost identificat factorul declansator, iar pe viitor se
recomanda evitarea lui.

Examenele radiologice nu arata modificari specifice in astmul bronsic,

dar sunt folosite totusi la primul diagnostic si in cazurile cu evolutie
grava.

Tratament
Primul pas terapeutic in astmul bronsic este renuntarea la substantele
care declanseaza criza.

Tratamentul medicamentos al astmului bronsic presupune in principal

doua categorii de medicamente: bronhodilatatoare si antiinflamatoare.
Antiinflamatoarele (corticosteroizi) actioneaza impotriva procesului
inflamatori cronic, diminuand inflamatia si formarea de secretie bronsica
in caile respiratorii. Corticoizii se inhaleaza, actionand direct, la nivel
local, cu un minimum de efecte secundare in tratamentul de durata al
astmului bronsic.

Tratamentul se administreaza in functie de faza bolii. In stadiile avansate

se folosesc, pe langa costicosterozii inhalatori, bronhodilatatoare cu
actiune retard (beta-2-simpatomimetice). Aceste substante similare
adrenalinei au efect bronhodilatator prin relaxarea musculaturii
respiratorii.

Beta-simpatomimeticele amelioreaza simptomatologia bolii, dar nu

actioneaza asupra cauzei.

Substantele bronhodilatatoare au actiune imediata sau retard.

Beta-simpatomimeticele cu actiune retard amelioreaza simptomele
pentru un interval de pana la 12 ore, pe cand bronhodilatatoarele cu
actiune imediata se folosesc in formele acute, cand eficienta
medicamentoasa trebuie sa se instaleze in cateva minute. Administrarea
frecventa a acestor substante pentru combaterea simptomatologiei
afecteaza insa negativ tratamentul de fond al astmului bronsic. Astfel,
inflamatia cailor respiratorii cedeaza abia dupa saptamani sau chiar luni.
Eficacitatea tratamentului in astmul bronsic se apreciaza si in functie de
normalizarea pe termen lung a functiei pulmonare.

Complementar cu corticoterapia si folosirea beta-2-simpatomimeticelor,

pot fi luate in considerare si alte grupe medicamentoase. De exemplu,
persoanele alergice la beta-2-simpatomimetice pot recurge la tratamentul
cu bromura de ipratropiu - un bronhodilatator anticolinergic. Acelasi
efect il au si derivatii de xantina (de exemplu teofilina), insa
administrarea lor se face cu mare prudenta, deoarece diferenta dintre
doza curativa si cea toxica este foarte mica. Acidul cromoglicinic si
nedocromilul sodic scad hipersensibilitatea mastocitelor din mucoasa
bronsica, dar sunt folosite destul de rar. In ultimul timp a crescut
importanta inhibitorilor de leucotriene, care se folosesc la adulti, in
tratamentul de durata, in combinatie cu corticoterapia, mai ales in
formele astmatice blande sau de severitate medie. La copiii mici (intre 1
si 6 ani) inhibitorii de leucotriene constituie tratamentul de electie,
inlocuind beta-2-simpatomimeticele.

In formele blande si cele moderate de astm bronsic de cauza alergica se

poate face hiposensibilizare, o procedura prin care organismul se
obisnuieste cu alergenii prin administrarea lor treptata.

O noua metoda terapeutica este tratamentul cu anticorpi anti IgE in

astmul alergic la copii. In cazuri izolate, tratamentul se foloseste,
complementar, si la copiii/adolescentii mai mari de 12 ani, pentru
imbunatatirea evolutiei astmului alergic persistent, cu manifestari grave.

Terapia inhalatorie
Substantele bronhodilatatoare pot fi administrate fie prin inhalare, fie
oral (tablete). In mod uzual se prefera varianta inhalatorie, pentru ca
substantele sa ocoleasca circuitul sanguin si sa ajunga, prin intermediul
bronhiilor, direct la focarul de inflamatie, minimizandu-se astfel efectele
secundare si maximizandu-se efectul terapeutic.

Pentru a simplifica tratamentul astmaticilor si a evita folosirea mai

multor inhalatoare, se recomanda folosirea preparatelor inhalatorii
combinate, care contin atat substante bronhodilatatoare, cat si
antiinflamatoare.

In functie de modul de administrare, exista doua tipuri de dispozitive:

Spray, aerosoli presurizati dozati (MDI- metered dose inhaler) pentru

administrare bucala;
Dispozitive pentru adminstrare de pulberi prin inspirare: diskhaler,
turbuhaler;
In cazul copiilor trebuie avute in vedere anumite masuri de precautie
foarte importante pe care le precizeaza medicul.

Tratamentul crizei de astm bronsic

Tratamentul crizei de astm bronsic se bazeaza in principal pe medicatia
bronhodilatatoare: beta-2-simpatomimetice si, suplimentar,
corticoterapie parenterala sau pe cale orala. Pacientul respira mai bine in
pozitie sezand, dar in cazuri grave se poate institui si respiratie
artificiala.

Tratamentul de intretinere
Tratamentul medicamentos de intretinere se recomanda doar in formele
moderate si severe de astm bronsic si presupune inhalarea sau
administrarea orala regulata de bronhodilatatoare cu actiune retard si
corticoterapie. Suplimentar, se poate recurge si la stabilizatorii
mastocitelor sau la teofilina.

Tratamentul in functie de faza bolii

Tratamentul astmului bronsic se face in functie de faza de evolutie a
bolii. Un parametru important in aceasta analiza este asa-numitul
„Peak-Flow”, care indica viteza de expirare a aerului din plamani. La
persoanele sanatoase valoarea optima se situeaza intre 600-800 L/min.
Masurarea acestui parametru se face cu ajutorul unui dispozitiv numit
peak-flow-metru, care poate fi utilizat chiar de bolnav.

Caracteristicile tratamentului in functie de faza:

Faza 1- Astm intermitent

Simptomatologie

● Dispnee cel mult o data pe saptamana;

● Dispnee nocturna cel mult de doua ori pe luna;
● Peak-flow peste 80%.

Tratament

● Doar in caz de nevoie inhalarea de beta-2-simpatomimetice cu

actiune imediata;
● Nu este necesara medicatia de fond
Faza 2- Astm persistent usor
Simptomatologie

● Simptomele revin saptamanal, dar nu zilnic;

● Dispnee nocturna de mai mult de doua ori pe luna;
● Peak-flow pana in 80%;

Tratament

● Administrarea regulata a unui antiinflamator pe cale inhalatorie (

corticoid in doza redusa);
● Alternativ se pot utiliza nedocromil (stabilizator al mastocitelor)
sau inhibitori de leucotrina;
● In caz de nevoie se poate administra pe cale inhalatorie un
bronhodilatator cu actiune retard (beta-2- simpatomimetic);
●
Faza 3- Astm persistent moderat
Simptomatologie

● Simptomele se manifesta zilnic;

● Pot sa apara si noaptea, de mai multe ori pe saptamana;
● Peak-flow intre 60-80%;

Tratament

● Adminstrarea regulata a unui antiinflamator pe cale inhalatorie

(corticoizi in doza joasa pana la moderata);
● Administrarea pe cale inhalatorie a unui beta-2-simpatomimetic cu
actiune retard;
 ● Optional: teofilin tablete cu actiune retard si inhibitori de
leucotriene;
● In caz de nevoie se inhaleaza un bronhodilatator cu actiune
imediata;
Faza 4- Astm persistent sever
Simptomatologie

● Simptomele se manifesta pe termen lung, cu intensitate diferita,

atat in timpul zilei cat si noaptea;
● Limitarea considerabila a capacitatilor fizice;
● Peak-Flow matinal mai mic de 60%, cu oscilari evidente in timpul
zilei;

Tratament

● administrarea regulata a unui antiinflamator pe cale inhalatorie

(corticoterapie in doza ridicata);
● suplimentar se administreaza un beta-2-simpatomimetic cu actiune
retard sau uneori, teofilina sau un corticosteroid (oral);
● in caz de nevoie se poate administra si un bronhodilatator cu
actiune imediata;

Masuri suplimentare

Tratamentul astmului bronsic nu se bazeaza in niciun caz exclusiv pe

medicatie. Masurile suplimentare ca activitatea fizica regulata,
normalizarea greutatii corporale, fizioterapia si renuntarea la nicotina
sunt deosebit de importante.
De asemenea, bolnavul trebuie sa fie foarte bine informat in legatura cu
boala si sa se familiarizeze cu masurile terapeutice care il pot ajuta sa-si
gestioneze problemele de sanatate. In acest sens, exista cursuri speciale
de pregatire organizate de spitale, medici de specialitate, grupuri de
sustinere sau centre de reabilitare a bolnavilor cu afectiuni respiratorii.

Pe langa tratamentul medicamentos, exista o serie de masuri terapeutice

care pot imbunatati functia respiratorie si starea generala a pacientului.
Fizioterapia poate oferi un ajutor pretios, la fel ca si gimnastica
respiratorie, care ar trebui practicata in intervalele asimptomatice ale
bolii. Scopul gimnasticii respiratorii este intarirea musculaturii si astfel a
capacitatii respiratorii. Bolnavii invata si anumite tehnici de respiratie,
cum ar fi cea in care buzele functioneaza ca o frana pentru curentul de
aer. In cavitatea bucala se formeaza o presiune care se continua la nivel
pulmonar, impiedicand colabarea celor mai mici cai respiratorii.

Trainingul pozitiv are de asemenea un efect pozitiv in astmul bronsic,

prin influentarea functiei respiratorii. Simptomatologia astmatica poate
fi ameliorata si cu ajutorul altor tehnici, cum ar fi exercitiile de meditatie
si de concentrare sau yoga.

Masuri preventive

Masurile preventive in astmul bronsic vizeaza evitarea crizelor de rau

astmatic si limitarea efectelor pe termen lung.

Pentru ca aerul uscat reprezinta un factor iritant pentru bronhii, este

important sa se asigure umiditatea aerului in camera unde locuieste
bolnavul. Pe cat posibil se recomanda ca alegerea locului de resedinta sa
se faca tinandu-se cont de sensibilitatea climatica, care variaza in functie
de individ. Prevalenta alergenilor in aer este mai scazuta in zonele de
munte si la mare. In cazul alergiei la polen se recomanda schimbarea
temporara a resedintei copilului (de exemplu la mare) mai ales in
perioadele critice, cand in aer este mult polen.

Se interzice cu desavarsire fumatul in camerele in care locuiesc copiii cu

astm bronsic. Fumatul influenteaza negativ atat frecventa crizelor
astmatice cat si evolutia acestora. In cazul copiilor care se imbolnavesc
de astm din cauza unei inflamatii bacteriene a sinusurilor sau a
bronhiilor, se recomanda tratarea timpurie si consecventa cu medicatie
antibiotica a sinuzitei bacteriene sau a bronsitei acute. Tratamentul cu
antibiotice nu trebuie instituit in niciun caz ca tratament de intretinere.

In cazul astmului alergic se recomanda evitarea alergenilor din

atmosfera sau din alimentatie. Uneori se impune renuntarea la animalele
de casa sau schimbarea asternuturilor sau a pernelor. In comert se gasesc
perne hipoalergenice. Cateodata se dovedeste eficienta si procedura de
hiposensibilizare.

In ceea ce priveste dieta, nu exista limitari generale pentru astmatici.

Exceptia o constituie persoanele cu alergie sau intoleranta alimentara. In
rest, se recomanda o dieta echilibrata, bogata in vitamine si minerale.
Pentru a facilita expectorarea secretiei bronsice, persoanele astmatice ar
trebui sa aiba un aport suficient de lichide.

Daca boala astmatica se manifesta cu febra, antipireticele de electie ar

trebui sa contina mai degraba paracetamol decat acid acetilsalicilic,
pentru ca aspirina nu este tolerata bine mai ales de copiii mari si poate
declansa astmul bronsic. In cazuri mai rare, intoleranta medicamentoasa
care duce la astm bronsic poate fi determinata si de alte substante din
aceeasi clasa (antiinflamatoare nesteroidiene): ibuprofen, diclofenac,
indometacin. Astmaticii ar trebui sa evite si unele medicamente
hipertensive, ca de exemplu betablocantele. Folosirea acestora nu se
impune insa la copii decat in cazuri exceptionale.

Prevenirea crizelor de rau astmatic se face printr-un tratament continuu,

care trebuie supravegheat si adaptat regulat. Pentru a controla permanent
evolutia bolii si eficacitatea terapeutica, este utila masurarea regulata a
functiei respiratorii cu ajutorul unui peak-flow-metru.

In cazul copiilor cu forme grave de astm, care au avut nevoie in trecut de

respiratie artificiala si sunt oricand expusi riscului de a li se opri
respiratia (apnee), se recomanda ca parintii sa aiba mereu la dispozitie
un preparat pe baza de adrenalina (sau o substanta cu efect similar)
pentru injectare subcutanata. In general, se recomada ca astmaticii sa
poarte asupra lor un document in care se consemneaza boala de care
sufera, alergenii la care sunt sensibili, medicamentele pe care le folosesc,
persoanele care trebuie informate in caz de urgenta si care este atitudinea
de urgenta.

Pentru ca astmaticii prezinta un risc crescut de infectie pulmonara cu

pneumococi, se recomanda vaccinarea antigripala sezoniera atat a
copiilor, cat si a adultilor astmatici. Infectia gripala poate fi un factor de
agravare a astmului si totodata astmaticii prezinta un risc mult mai mare
de a dezvolta complicatii ale gripei.

Prognostic
Prognosticul in astmul bronsic la copii este foarte bun. Cei mai multi
prezinta simptome usoare si in mai mult de 50% din cazuri
simptomatologia dispare complet la varsta adulta. Boala poate totusi sa
recidiveze chiar dupa un interval asimptomatic de cativa ani.

Cu cat forma de manifestare a astmului bronsic in copilarie este mai

severa, cu atat creste probabilitatea ca ea sa nu remita la varsta adulta. In
orice caz, vulnerabilitatea sistemului bronsic ramane toata viata.

Formele grave de astm bronsic pot incetini dezvoltarea generala

(somatica si mentala) a copilului. Decesul survine foarte rar.