Introducere

Farmacologia este ştiinţa care studiază medicamentele în relaţie cu sistemele şi

organismele vii. Ea cuprinde 6 ramuri principale, unele cu caracter fundamental, iar altele cu
caracter aplicativ.
Farmacocinetica studiază “mişcarea” medicamentelor în organism, respectiv
absorbţia, distribuţia, metabolizarea şi eliminarea.
Farmacodinamia studiază fenomenele care se produc în urma interacţiunii dintre
medicament şi organism, respectiv efectele. Farmacodinamia generală constituie partea
teoretică a farmacologiei care se ocupă cu regulile generale de acţiune ale medicamentelor, cu
relaţiile structură-acţiune şi doză-efect. Farmacodinamia specială explică acţiunea
medicamentelor asupra diferitelor aparate şi sisteme.
Farmacotoxicologia studiază manifestările produse de administrarea greşită sau
accidentală a medicamentelor şi de combaterea efectelor produse.
Farmacografia stabileşte regulile de prescriere a medicamentelor.
Farmacoterapia studiază modul de administrare a unui medicament, indicaţiile,
contraindicaţiile.
Farmacoepidemiologia cuprinde măsurile de precauţie menite să evite sau să
diminueze posibilele efecte nedorite ale medicamentelor. Aceasta mai include şi
farmacovigilenţa, care are ca obiect examinarea, înregistrarea, validarea şi evaluarea
reacţiilor adverse medicamentoase de către personalul medical care efectuează
farmacoterapia.
Farmacologia clinică reprezintă etapa de evaluare clinică a unui medicament care a
trecut examenul evaluărilor experimentale pe animale, se execută pe voluntari sănătoşi sau pe
bolnavi, respectându-se anumite principii etice.
Scopul lucrărilor practice de farmacologie este de a studia farmacografia, adică
totalitatea regulilor de prescriere a medicamentelor tipizate, magistrale, oficinale şi de a studia
efectul farmacodinamic al medicamentelor în experienţe pe animale. Farmacografia sau
receptura are un predominant caracter aplicativ, importanţa acestei ramuri fiind evidentă
întrucât prescrierea medicamentelor este o activitate medicală curentă, cu multiple implicaţii
biologice şi sociale. Formularea corectă a prescripţiilor medicale are la bază cunoaşterea
acţiunii medicamentelor, a indicaţiilor, contraindicaţiilor şi a posologiei acestora. Trebuie, de
asemenea, cunoscute formele farmaceutice în care medicamentele pot fi prescrise şi
interacţiunile medicamentoase, în special acelea care ar putea crea incompatibilităţi. Totodată,

1
este necesară cunoaşterea normelor şi reglementărilor legale referitoare la prescrierea,
circulaţia şi utilizarea medicamentelor.

I. SUBSTANŢE ŞI FORME (PREPARATE MEDICAMENTOASE)

Definiţia medicamentului – orice compus chimic pur sau produs complex care
datorită acţiunii exercitate asupra organismului poate fi folosit pentru diagnosticul,
prevenirea, tratamentul şi ameliorarea bolilor.
Originea medicamentelor
a. vegetală – diferite părţi ale plantelor: folium, flores, radix, semen, cortex.
Exemple: morfina, atropina, digoxinul.
b. animală: hormoni (insulina porcină, bovină); enzime (tripsina, amilaza)
c. minerală: caolinul, bentonita
d. semisintetice: unele antibiotice (penicilina G)
e. sintetice: chimioterapicele, sulfamidele antibacteriene, etc.

Drogul – este materia primă brută folosită pentru prepararea medicamentelor. Conţine
una sau mai multe substanţe active care se pot extrage, izola sau reproduce şi materii balast.
Principiile active: substanţe medicamentoase chimic pure, cu efect farmacodinamic.
Se clasifică în funcţie de structura chimică, proprietăţile fizico-chimice şi efectele
biologice în:
1. Alcaloizi – compuşi organici cu azot, baze cuaternare de amoniu, au reacţie alcalină;
sărurile lor sunt hidrosolubile. Au efect farmacodinamic puternic. Ex. morfina, atropina.
2. Glicozide – au molecula formată din 2 componente – o parte neglucidică cu structură
steroidică, numită aglicon sau genină, responsabilă de efectul farmacodinamic şi o parte
glucidică, compusă din una sau mai multe oze. Ex. glicozidele tonicardiace, glicozidele
antrachinonice.
3. Saponine – au structură glicozidică, dar agliconul are structură steroidică sau triterpenică.
Au proprietăţi tensioactive, emulgatoare, producând spumă în contact cu apa. Local au
efect iritant, injectate intravascular produc hemoliză. Ex. infuzia din rădăcină de Primula,
cu efect expectorant.
4. Materii tanante – au structură chimică de derivaţi polifenolici condensaţi. Au acţiune
astringentă (de strângere) datorită precipitării proteinelor extracelulare. Se găsesc, de
exemplu în fructele de afin, care sunt folosite pentru tratamentul simptomatic al diareelor.

2
5. Uleiurile volatile (eterice) – sunt compuşi liposolubili, volatili cu miros aromat. Se obţin
din plante prin antrenare cu vapori de apă. Ex. uleiul de mentă, de cimbrişor, de eucalipt.
Au acţiune antiseptică şi spasmolitică.
6. Substanţele mucilaginoase – sunt compuşi cu structură polizaharidică, ce formează cu
apa soluţii coloidale vâscoase. Formează o peliculă protectoare la suprafaţa mucoaselor.
Ex. infuzia de nalbă.

I.1.Preparatele medicamentoase (forme medicamentoase)

Sunt constituite din una sau mai multe substanţe medicamentoase (substanţe chimic
pure, produse de extracţie, droguri), asociate cu substanţe auxiliare.
Compoziţia preparatelor medicamentoase
1. substanţa sau substanţele active principale – responsabile de efectul terapeutic.
2. substanţele adjuvante - care au rolul de a intensifica efectul substanţei active principale
sau de a contracara/atenua unele efecte nedorite ale acesteia.
3. substanţele cu rol corectiv – folosite pentru ameliorarea proprietăţilor organoleptice
necorespunzătoare ale substanţelor active principale şi adjuvante (ex. edulcoranţi pentru
corectarea gustului, aromatizanţi pentru corectarea mirosului, coloranţi).
4. excipientul –o substanţă inertă, cu rol de completare a cantităţilor şi de înglobare a tuturor
celorlalte ingrediente. În cazul preparatelor lichide se numeşte vehicul.
5. Substanţe ajutătoare tehnice: conservanţi, emulgatori, antiagreganţi, stabilizanţi.

Clasificarea preparatelor medicamentoase

a) după starea de agregare: - solide
- semisolide şi moi
- lichide
- gazoase

b) după calea de administrare: - pentru uz extern – care se aplică pe tegumentele şi

mucoasele accesibile
- pentru uz intern - care se administrează prin înghiţire sau
per os
- pentru administrare parenterală sau injectabile: injecţiile
şi perfuziile
Pentru a preveni unele erori, medicamentele preparate în farmacii se etichetează diferit
în funcţie de calea de administrare. Etichetele preparatelor pentru uz extern au chenar roşu şi

3
menţiunea ”extern”. Medicamentele administrate per os au etichetă cu chenar albastru şi
poartă menţiunea “intern”. Pe soluţiile injectabile se aplică etichete cu chenar galben, cu
inscripţia “injectabil”.

c) după modul de prescriere şi preparare

• magistrale – se prepară în farmacie după prescripţia medicului, având o
compoziţie individualizată, indicată de reţetă.
• oficinale - se prepară în farmacie după modul de preparare prevăzut de
farmacopee. Pot fi folosite ca atare sau intră în compoziţia preparatelor
magistrale.
• tipizate (specialităţile farmaceutice) – se prepară în formă finită pe scară
industrială în fabricile de medicamente, fiind eliberate bolnavilor în farmacii. Au
compoziţie fixă, aspectul exterior, ca formă, culoare şi ambalaj este constant.

d) după intensitatea acţiunii

• toxice şi stupefiante (stupefiantele sunt medicamente care pot determina
dependenţă de tipul toxicomaniilor). În Farmacopee se găsesc în tabelul cu
denumirea generică “Venena”. Trebuie păstrate în dulap special, cu uşi duble, sub
cheie. Recipientele care le conţin au etichete cu inscripţie albă pe fond negru. Se
eliberează cu semnul cap de mort sau menţiunea “otravă”.
• puternic active – în doze mici au efecte terapeutice bine definite, dar în doze mari
determină intoxicaţii primejdioase. Sunt enumerate în Farmacopee în tabelul
“Separanda”. În farmacie se păstrează în dulap separat, recipientele având
eticheta cu inscripţia roşie pe fond alb.
• anodine (obişnuite) – au efecte de intensitate mică, se păstrează în farmacii în
recipiente etichetate cu inscripţie neagră pe fond alb.

e) după modul de calculare a dozelor prescrise

• forme divizate – se eliberează în doze parţiale (ex. comprimate, fiole,
supozitoare).
• forme care se eliberează nedivizat, dar se împart în doze parţiale la administrare
(ex. picături pentru uz intern, poţiuni).
• forme care nu necesită divizare (ex. unguente, pudre, soluţii pentru uz extern).

4
Denumirea medicamentelor
1.Denumirea chimică – indică structura chimică a produsului. De multe ori este complicată,
fiind folosită numai pentru compuşii cu structură simplă, de obicei anorganici. Ex. sulfatul de
magneziu.
2.Denumirea generică
• Denumirea comună internaţională (DCI) – recomandată de OMS, derivă uneori
din denumirea chimică, este scurtă şi se foloseşte ca denumire ştiinţifică a
substanţelor medicamentoase. Ex. pornind de la denumirea chimică de “metil-
propil-propandiol dicarbamat” s-a stabilit denumirea comună internaţională de
“meprobamat”.
• Denumirea oficinală – este prevăzută de Farmacopee în limba latină. Se
foloseşte pentru prescrierea reţetelor magistrale. Uneori coincide cu DCI.
3.Denumirea comercială – este înregistrată şi patentată, stabilită de compania farmaceutică
producătoare. Denumirile comerciale reprezintă patente referitoare la medicamentele în formă
finită (substanţa activă şi forma farmaceutică). Ex. Hipopresol®, Enap®.

I.2. Farmacopeea
Este un cod oficial referitor la denumirea, prepararea şi controlul medicamentelor.
Prima farmacopee din România a apărut în 1863, fiind redactată de farmacistul C.Hepites în
limba latină şi în limba română. Actualmente este în vigoare ediţia a X-a (FR. X) apărută în
1993. Completări apar din 2 în 2 ani sub formă de suplimente. Este lucrarea care ghidează
practica farmaceutică, dar unele din prevederile sale interesează şi medicii. Cuprinde
monografii ale substanţelor medicamentoase simple, formelor farmaceutice şi preparatelor
oficinale. Urmează apoi metodele de analiză folosite în laboratoarele de farmacie, tabelele
“Venena” şi “Separanda”, modul de administrare, doza maximă pentru odată şi 24 de ore,
observaţii.
Un deosebit interes îl prezintă cunoaşterea dozelor maxime din FR. Prin doze maxime
se înţeleg cantităţile maxime care pot fi prescrise de medic în scop terapeutic. Acestea se
găsesc reunite într-un tabel. Dozele maxime sunt valabile pentru adulţi între 18-60 ani, fără
insuficienţă hepatică sau renală. Dozele maxime pentru copii se calculează prin diferite
formule :
A xD G xDxF
A + 12 70

5
A = vârsta copilului în ani,
D= doza maximă la adult
G= greutatea copilului (în kg)
F= factor de corecţie în funcţie de greutate :
2 pentru G= 10-16 kg
1,5 pentru G < 36 kg
1,25 pentru G < 56 kg
0,75 pentru G > 60 kg

Aceste formule nu sunt valabile pentru nou/născuţi şi sugari (tabele speciale).

Denumiri din Farmacopee

A) Oxizi, hidroxizi şi săruri – se indică întâi cationul în cazul Genitiv, apoi anionul
în cazul Nominativ.
Ex. Magnesii oxydum, Calcii carbonas
B) Acizi anorganici – denumirea are o structură adjectivală.
Ex. Acidum salycilicum
C) Derivaţii acizilor organici – au denumire cu structură adjectivală.
Ex. Phenobarbitalum natricum
D) Drogurile vegetale - numele plantei (în cazul Genitiv) precede partea din plantă
folosită (în cazul Nominativ).
Ex. Frangulae cortex
E) Preparatele oficinale – denumirea formei farmaceutice (în cazul Nominativ)
precede pe aceea a drogului vegetal (în cazul Genitiv).
Ex. Extractum Belladonnae siccum

I.3.Reglementări privind introducerea medicamentelor în terapeutică

Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr. 949/1991 prevede o serie de reglementări asupra
metodologiei, etapelor, cercetării, autorizarea fabricării şi înregistrarea medicamentelor şi
produselor de uz uman. Pentru utilizarea în terapeutică orice medicament trebuie să fie
autorizat sau înregistrat de Ministerul Sănătăţii. Autorizarea este actul prin care Ministerul
Sănătăţii acordă unităţilor producătoare dreptul de a fabrica medicamente. Înregistrarea este
operaţia pe baza căreia MS emite actul prin care se permite deţinerea şi eliberarea de către
farmacii şi depozite farmaceutice, precum şi folosirea de către medici a unui medicament
fabricat în ţară sau provenit din import. Cererea de autorizare şi/sau înregistrare a unui

6
medicament se adresează Agenţiei Naţionale a Medicamentului (ANM) de către persoana sau
instituţia responsabilă de introducerea sa în circuitul terapeutic. Pentru produsele noi, în cazul
în care în cadrul experimentărilor farmacologice clinice s-au obţinut rezultate favorabile,
ANM acordă avizul terapeutic. Apoi se acordă avizul de fabricaţie şi înregistrare, iar MS
emite autorizaţia de fabricare şi certificatul de înregistrare. Radierea înregistrării şi anularea
certificatului de înregistrare este dispusă de MS în următoarele condiţii: când medicamentul
este depăşit de progresele terapeutice, are eficacitate necorespunzătoare sau prezintă un bilanţ
nefavorabil beneficiu/risc; la apariţia unor reacţii adverse noi grave; când producătorul
solicită oprirea fabricării medicamentului dacă prin aceasta nu se aduc prejudicii asistenţei cu
medicamente a populaţiei.
Cercetarea farmacologică preclinică - urmăreşte stabilirea proprietăţilor
farmacodinamice şi farmacocinetice ale unui medicament la animale de laborator. Studiile de
farmacodinamie preclinică urmăresc evidenţierea efectelor substanţelor sau preparatului
asupra animalelor sănătoase sau cercetarea efectelor farmacoterapeutice. În cazul animalelor
sănătoase se poate lucra pe animalul întreg sau pe organ izolat. Efectele farmacoterapeutice
se cercetează pe modele patologice experimentale (inflamaţie, ulcer, convulsii). Studiile se
efectuează comparativ cu medicamente deja existente în terapeutică, corespunzător scopului
pentru care sunt destinate şi substanţele noi. Studiile de farmacocinetică preclinică urmăresc
evaluarea celor mai importanţi parametri privind absorbţia, distribuţia, metabolizarea şi
eliminarea medicamentelor. Rezultatele acestor studii farmacodinamice şi farmacocinetice
sunt trecute în dosarul farmacologic preclinic. Vor fi indicate metodele şi animalele de
experienţă utilizate. Se vor face comparaţii cantitative cu analiză statistică cu produse având
aceleaşi efect sau cu date din literatură.
Cercetarea toxicologică preclinică - urmăreşte stabilirea toxicităţii acute, a celei
cronice, a toleranţei locale şi a altor efecte cu caracter toxic. Studiile se efectează pe animale
sănătoase, alimentate cu dietă constantă, menţinute în condiţii optime de temperatură,
umiditate, iluminare şi în afara contactului cu insecticide. Stabilirea toxicităţii acute se face
prin determinarea, folosind o metodă statistică a DL50 (doza letală medie). Cercetarea se face
pe cel puţin 2-3 specii de animale de laborator, dintre care una nerozătoare. Loturile vor
cuprinde minimum 20 de rozătoare şi un număr egal de animale femele şi masculi. Substanţa
se administrează pe cel puţin 2 căi (de exemplu per os şi parenteral), dintre care una se
preconizează a se utiliza la om. Fiecare animal dintr-un lot va primi o singură doză exprimată
în mg/kgc. După administrare animalele sunt urmărite 7-14 zile, observate din punct de
vedere al fenomenului morţii (convulsii, apnee) şi al comportamentului (mers, poziţia
pleoapelor, starea de sedare sau agitaţie) şi examinate hematologic, biochimic, patologic,

7
histopatologic. Toxicitatea cronică se studiază la acele substanţe care în urma studiilor de
farmacodinamie şi toxicitate acută au dovedit perspective de utilizare la om. Se folosesc cel
puţin 2 specii de animale de laborator, mamifere, dintre care una nerozătoare. Substanţa se
administrează unor loturi separate în 3 doze diferite. Cea mai mare doză este egală cu ½ din
DL50 sau putând produce modificări evidente clinice, hematologice, biochimice, anatomice,
dar permiţând supravieţuirea majorităţii animalelor. Doza cea mai mică va fi egală cu 1/20 din
DL50 sau apropiată de doza eficace fără a produce efecte adverse. Substanţa se administrează
repetat. Dacă la om se preconizează administrări zilnice, tratamentul se va face 7 zile pe
săptămână. Durata administrării va fi proporţională cu durata prevăzută la om. Pentru
substanţele cu una sau câteva administrări la om, se cercetează toxicitatea cronică minimum 2
săptămâni. Evaluarea efectelor asupra procesului reproducerii se face prin studii asupra
fecundităţii, dezvoltării peri- şi postnatale, efectelor teratogene. Se administrează 2-3 doze,
cea mai mare fiind doza maximă tolerată. De asemenea, se mai cercetează efectele
cancerigene, efectul mutagen, dacă este cazul potenţialul de dependenţă.
Cercetarea farmacologică clinică se face numai la încheierea studiilor de
farmacologie preclinică, dacă rezultatele acestora privind eficacitatea şi inocuitatea justifică
administrarea la om. Testarea clinică a medicamentelor se face în conformitate cu “Regulile
de bună practică în studiul clinic” aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr.858/1997.
În acest caz ANM aprobă protocolul de experienţă clinică. Evaluarea farmacologică şi
terapeutică la om se face în clinicile desemnate de către Ministerul Sănătăţii. Cercetările se
efectuează cu consimţământul subiecţilor, experimentatorii având obligaţia de a asigura
securitatea acestora. În etapa I cercetarea se efectuează pe voluntari sănătoşi, urmărindu-se în
special aspecte farmacocinetice. Iniţial se administrează o doză minimă la un singur subiect,
apoi în funcţie de rezultate se administrează substanţa şi la alţi subiecţi în doze din ce în ce
mai mari până la dozele care produc efecte farmacoterapeutice. Se urmăreşte toleranţa şi se
constată dacă efectele adverse observate la animal se confirmă la om. În etapa a II-a se
urmăreşte precizarea efectelor terapeutice specifice pe subiecţi cu boală susceptibilă de a
răspunde favorabil la tratamentul cu substanţa de cercetat. Iniţial loturile cuprind un număr
redus de bolnavi (21-21), putând fi ulterior mărite (30-50). La început medicamentul se
administrează de preferinţă pe cale orală. Durata administrării se corelează cu cercetările
preclinice de toxicitate cronică. În etapa a III-a se urmăreşte stabilirea utilităţii substanţei
testate prin compararea eficacităţii şi inocuităţii cu alte metode terapeutice: medicamente
cunoscute, intervenţii chirurgicale, psihoterapie. Efectele se evaluează cantitativ prin
comparaţie cu un placebo sau cu medicamente cu efect comparabil cu cel al substanţei testate.

8
Rezultatele se prelucrează statistic. Datele privind efectele terapeutice, mecanismul de
acţiune, farmacocinetica şi efectele adverse la om fac obiectul dosarului clinic.

I.4.Farmacovigilenţa
Orice medicament este practic o otravă, iar Paracelsus afirma că “numai doza face
otrava”.
Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr. 949/1991 prevede reglementări referitoare la
supravegherea medicamentelor pe tot parcursul folosirii lor terapeutice. Prin farmacovigilenţă
se înţelege totalitatea activităţilor de detectare, evaluare, validare si prevenire a reacţiilor
adverse la produsele medicamentoase. Reglementarile privind activitatea în farmacovigilenţă
se bazează pe prevederile Directivei Consiliului Europei 75/319 EEC din 20 mai 1975 şi
O.M.S. Scopurile activităţii de farmacovigilenţă sunt:
- detectarea precoce a reacţiilor adverse si a interacţiunilor produselor medicamentoase;
- monitorizarea frecvenţei reacţiilor adverse cunoscute;
-identificarea factorilor de risc şi a mecanismelor fundamentale ale reacţiilor adverse;
-estimarea aspectelor cantitative privind factorii de risc;
-analiza şi difuzarea informaţiilor necesare prescrierii corecte si reglementarii circulaţiei
produselor medicamentoase;
-utilizarea raţională şi în siguranţă a produselor medicamentoase;
-evaluarea şi comunicarea raportului risc/beneficiu pentru toate produsele medicamentoase
existente pe piaţă.
Agentia Naţională a Medicamentului a organizat un sistem naţional de
farmacovigilenţă, având un sediu central numit Centrul National de Farmacovigilenţă, în
structura ANM. Acest sistem este utilizat pentru a colecta informaţii utile privind
supravegherea produselor medicamentoase, cu referire în special la reacţiile adverse la om.
Centrul National de Farmacovigilenţă din cadrul ANM evaluează din punct de vedere
ştiinţific aceste informaţii. Aceste informaţii trebuie corelate cu datele privind consumul
produselor medicamentoase în teritoriu. Acest sistem trebuie, de asemenea, să colecteze şi să
evalueze informaţii despre întrebuinţarea greşită observată frecvent si abuzul grav de produse
medicamentoase. Principalii termeni utilizaţi în acest domeniu sunt definiţi după cum
urmează:
a) reacţia adversă este o reacţie dăunătoare şi neintenţionată, care apare la doze utilizate în
mod normal la om pentru profilaxia, diagnosticul sau tratamentul bolii sau pentru modificarea
unor funcţii fiziologice;
b) reacţia adversă gravă este o reacţie adversă care:

9
- se finalizează cu deces
- pune în pericol viaţa
- necesită spitalizarea persoanei sau prelungirea unei spitalizari deja existente
-duce la infirmitate/incapacitate persistentă sau semnificativă sau la malformaţii
congenitale/defecte de naştere.
c) reacţia adversă neaşteptată este o reacţie adversă a cărei natură, severitate şi/sau rezultat nu
corespund cu informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului;
d) reacţia adversă gravă şi neaşteptată este o reacţie adversă care împlineşte cumulativ
prevederile de la literele b si c.
Agenţia Naţională a Medicamentului de la Bucureşti are rolul de a analiza eficienţa,
siguranţa şi calitatea tuturor preparatelor farmaceutice produse în ţară sau străinătate în cadrul
acţiunii de farmacovigilenţă. În ţara noastră activitatea de farmacovigilenţă este organizată
sub forma unei reţele naţionale. Structura acesteia este următoarea:
A) În cadrul unităţilor sanitare funcţionează nucleele de farmacovigilenţă. Acestea
organizează supravegherea tratamentului cu medicamente în unităţile sanitare pentru
detectarea reacţiilor adverse pe care apoi le consemnează în fişa de reacţii adverse, pe care
apoi o înaintează forului ierarhic următor. De asemenea, semnalează telefonic colectivului de
referinţă reacţiile adverse severe cauzate de medicamente şi înaintează ANM probe din
medicamentele ce au provocat reacţii adverse severe.
B) Colectivele de referinţă funcţionează în cadrul universităţilor de medicină şi
farmacie. Urmăresc primirea de la unităţile sanitare a fişelor de semnalare a reacţiilor adverse
pe care le analizează, le validează şi le transmit ANM cu observaţiile respective. De
asemenea, efectuează studii pe grupe populaţionale şi pe grupe de medicamente pentru a
preciza mecanismul patogenic al reacţiilor adverse. Recomandă unităţilor sanitare măsuri ce
trebuie luate în prezenţa unor reacţii adverse şi propune ANM măsuri pentru reducerea
nocivităţii medicamentelor.
C) Centrul Naţional de Farmacovigilenţă analizează fişele de reacţii adverse şi
propune fie includerea acestor reacţii adverse în prospectele de medicamente, fie retragerea
din circulaţie a unui medicament. Acesta editează şi o revistă numită “Farmacovigilenţa”,
prin care personalul medico-sanitar este informat despre riscul utilizării unor preparate
medicamentoase, atât din ţară cât şi din străinătate, deoarece se află în legătură cu structuri
similare din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de la Geneva.

Redăm, pentru exemplificare o copie a unei fişe de reacţii adverse.

10
11
 II.REŢETA SAU ORDONANŢA MEDICALĂ

II.1.Regulile generale ale formulării

Majoritatea medicamentelor se eliberează pe bază de reţetă. Normele tehnice privind
eliberarea medicamentelor în farmaciile cu circuit deschis prevăd 2 categorii de produse
farmaceutice prescrise de medic: produse cu risc toxic care se eliberează pe bază de
prescripţie care se reţine la farmacie şi produse care se eliberează pe bază de reţetă care nu se
reţine, valabilă 6 luni de la data emiterii. O categorie specială este reprezentată de
medicamentele stupefiante – substanţe toxice cu potenţial de dependenţă majoră - care se
eliberează pe bază de formulare cu timbru sec, în condiţii speciale prevăzute de lege.
Un număr relativ mare de medicamente, aşa numitele OTC – over the counter drugs-
se eliberează la cerere, fără prescripţie medicală. Aceste preparate presupun o automedicaţie a
unor afecţiuni minore, fără implicarea medicului şi cuprind analgezice antipiretice şi
antiinflamatoare, vitamine, minerale, antitusive, remedii gastrointestinale, etc.

Reţeta (ordonanţa medicală) este un act ştiinţific medical şi oficial eliberat de

către medic. Reprezintă ordinul scris al medicului către farmacist referitor la prepararea şi/sau
eliberarea medicamentelor. Este un mijloc de legătură între medic şi farmacist. Este şi un
document medico-legal, care implică responsabilitate juridică. Reprezintă şi un act de
justificare şi contabilizare a medicamentelor (în cazul regimurilor speciale).

Forma reţetei
- reţeta este un formular tipizat sau o hârtie de formă dreptunghiulară cu dimensiunile
20x10 cm. Se completează citeţ cu pix, cerneală sau creion chimic, fără corecturi sau
ştersături. Stupefiantele se prescriu pe reţeta cu timbru sec. Două preparate scrise pe aceeaşi
reţetă se separă între ele prin dublul semn al înmulţirii #. Dacă prescripţia continuă pe verso
se scrie în partea dreaptă jos % VERTE! (“întoarce !”).
- În modul de redactare al reţetei trebuie să se ţină cont de unele cerinţe de ordin
psihologic - astfel aceasta trebuie scrisă în prezenţa bolnavului, ceea ce demonstrează că
prescripţia îi este destinată şi astfel va creşte încrederea lui în medic şi în posibilităţile de
vindecare. Trebuie scrisă fără ezitare, cu o oarecare repeziciune, demonstrând bolnavului
competenţa profesională a medicului. Ştersăturile, corecturile, petele de cerneală, constituie
greşeli din punct de vedere psihologic. Un obicei bun este acela de a reciti reţeta înainte de a
o semna, deoarece se pot strecura greşeli, mai ales dacă atenţia medicului a fost distrasă de
persoanele din cabinet. Reprezintă o greşeală majoră obiceiul de a compune reţete din timp

12
care să poată fi aplicate în diferite situaţii clinice. Scrierea reţetelor este dreptul şi obligaţia
medicului, care nu pot fi delegate personalului medical auxiliar. Nu este admisă încredinţarea
unui cadru mediu a unei reţete parafate în alb ce urmează să fie completată după nevoile
acestuia. Nu este recomandabilă practica de a dicta reţeta unui cadru mediu, doearece pot
interveni erori, iar bolnavul interpretează aceasta ca o lipsă de atenţie a medicului pentru
persoana şi boala sa.

Conţinutul reţetei
Reţeta are clasic 7 părţi, din care 6 revin medicului, iar una este completată de
farmacist.
1.SUPERSCRIPTIO (ANTETUL) – cuprinde date despre:
 unitatea sanitară care eliberează prescripţia medicală
 bolnav – nume, prenume, vârsta, adresa.
 regimul (compensat, gratuit, etc).
 numărul din registrul de consultaţii sau al foii de observaţie
 diagnosticul (în concordanţă cu conţinutul prescripţiei).

2.INVOCATIO – se reprezintă prin Rp/ o prescurtare de la “Recipe” adică “ia”

(forma imperativă a verbului a lua), se adresează farmacistului şi conferă caracter
oficial reţetei.

3.PRESCRIPTIO – este prescripţia propriu-zisă. Ea poate cuprinde :

 preparate magistrale
 preparate oficinale
 medicamente tipizate

a) În cazul preparatelor magistrale cuprinde enumerarea ingredientelor şi cantităţile.

Denumirea – substanţele se scriu una sub alta, cu iniţială majusculă, în ordinea:
- substanţa activă principală
- substanţa (substanţele) adjuvantă
- substanţele cu rol corectiv
- substanţele stabilizatoare
- excipientul sau vehicolul (pentru formele lichide)
Pentru reţetele magistrale se trece denumirea oficinală din Farmacopee în limba latină,
în cazul genitiv partitiv.

13
 cazul Nominativ cazul Genitiv

-a – ae.
Ex. aqua – aquae.

- us -i
- um -i
- er -i

Ex. sirupus – sirupi; acidum – acidi.

- as - is
- ix - is
- ex - is
-o - is
Ex. simplex – simplicis; sulphas – sulphatis.

Cantităţile – se trec în dreptul fiecărui ingredient în cifre arabe. Se exprimă în grame

şi se scriu în sistem zecimal.
Ex. 1,0 g, 10,0 g, 100,0 g, 0,10 g, 0,01 g, 0,001 g, etc.
Când trebuie scrise cantităţile şi în litere (în cazul stupefiantelor şi toxicelor) termenul
pentru grame este în limba latină gramma (grma) la singular, iar la plural grammata (grta).
Când cantităţile se exprimă în număr de picături (pentru lichide) se folosesc cifre
romane, în cazul acuzativ. La singular guttam (gtt), iar la plural guttas (gtt).

b) preparatele oficinale se vor prescrie folosind numele din Farmacopee, în cazul

genitiv partitiv, iar în dreptul substanţei cantitatea

c) medicamentele tipizate se pot prescrie pe reţeta medicală în 2 moduri:

- prin folosirea denumirii comerciale, atunci când medicul doreşte ca bolnavul să
primească produsul unei anumite firme.
- prin folosirea denumirii comune internaţionale (denumire generică) atunci când
acelaşi medicament este produs de mai multe firme farmaceutice, iar medicul nu are o
preferinţă pentru un anume preparat comercial. În această situaţie urmează ca farmacistul să

14
elibereze preparatul pe care îl are în stoc în acel moment sau care convine cel mai mult
pacientului ca prezentare şi preţ de cost. Dacă medicamentul este condiţionat în doze diferite
la inscripţie, pe acelaşi rând cu denumirea medicametului, se va indica şi cantitatea de
substanţă activă din forma farmaceutică recomandată. Dacă preparatul farmaceutic conţine un
amestec de substanţe active cu un anumit nume comercial, atunci este obligatoriu ca în reţetă
să figureze cu acest nume.

Menţiuni speciale privind cantităţile:

aa - prescurtarea de la “ana partes aequales” (în părţi egale) – se foloseşte

atunci când 2 sau mai multe substanţe se prescriu în aceeaşi cantitate. Această prescurtare
se trece în dreptul ultimei substanţe prescrise, urmând cantitatea respectivă.
q.s. – prescurtarea de la “quantum satis” (atât cât trebuie). Se referă la cantitatea
de excipient care este stabilită de farmacist.
ad - până la (pentru completarea cantităţii de excipient până la cantitatea finală).
Sic volo – aşa vreau. Se foloseşte pentru depăşirea dozelor terapeutice.
Cantitatea se va scrie în cifre şi în litere.

4.SUBSCRIPTIO – cuprinde forma farmaceutică, numărul de doze şi ambalajul.

a) forma farmaceutică se exprimă printr-un text convenţional prescurtat “M.f.” de la
expresia în limba latină “Misce fiat” – “amestecă să fie”, după care urmează precizarea
acestei forme (pulbere, pilule, supozitoare, etc).
b) Numărul dozelor se exprimă prin 2 metode: metoda dispensatoare, când se scrie Dentur
tales doses Nr. (cifre romane) - în traducere “dă asemenea doze Nr….”, prescurtat
D.tal.dos.Nr…. şi metoda de divizare (sau divizatoare), când se scrie Dividetur in doses
aequales Nr. - în traducere “împarte în doze egale Nr…”, prescurtat Div.in dos.aeq.Nr….
Pentru substanţe toxice şi stupefiante numărul de doze se scrie în cifre şi litere.
c) Ambalajul – ex. sacculum (pungă de hârtie), capsulas amylaceas (caşete de amidon),
chartam cerata (cutie pergamentată), scatula (cutie), tubulus (tub), vitrum guttatorium
(sticlă picurătoare), etc.

5.INSTRUCTIO (SIGNATURA) – se adresează bolnavului, prin intermediul

farmacistului şi cuprinde indicaţia privind modul de administrare :
- calea (intern, extern, în sacul conjunctival, i.m, s.c., i.v., etc);
- ritmul administrării (de 3 ori pe zi, de 2 ori pe zi, etc);
- cantitatea luată odată;
15
 - timpul raportat la mesele principale (înainte de mese cu 30’, între mese)
- durata administrării
- indicaţii speciale ( de ex. A se agita înaite de administrare)
Se exprimă prin D.S. prescurtare de la Dentur signetur (“dă şi notează”), după care
urmează elementele menţionate mai sus. Instrucţia se scrie citeţ, detaliat, fără prescurtări.
Farmacistul copiază instrucţia pe eticheta medicamentului şi-i explică bolnavului modul de
administrare. Aceste indicaţii trebuie scrise pe etichetă în limba pe care bolnavul o cunoaşte
cel mai bine. Este interzis a se folosi formule ca “după aviz”, “după sfat”, etc.
Se mai poate folosi la această rubrică expresia “Suo nomine” adică “în numele său”
sau “cu numele său” (al medicului), când medicamentul urmează să fie administrat bolnavului
personal de către medic.

6.DATA, SEMNĂTURA ŞI PARAFA MEDICULUI

Alte precizări care se pot face la sfârşitul reţetei :

STATIM – imediat (farmacistul întrerupe orice activitate în farmacie şi trece la onorarea
reţetei respective).
CITO – repede (prescripţia trebuie onorată în termen de 24 de ore).
REPETETUR – când prescripţia se poate repeta.
NEREPETETUR – când prescripţia nu se mai poate repeta.

7.ADNOTATIO – este formularul tipărit pe reversul formularului de prescripţie

medicală. Este completat de farmacist, cu informaţii legate de costuri, date de identificare a
pacientului (serie act de identiatte, cod numeric personal), informaţii privind farmacia care
eliberează reţeta, înlocuirea unui ingredient cu altul similar, etc.
Reţetele scrise confuz, indescifrabile cu ştersături şi corecturi pot atrage după sine
neexecutarea lor. Prescripţiile necorespunzătoare nu se execută decât după completarea de
către medic a tuturor datelor şi menţiunilor legale. Toate cazurile de reţete greşit formulate se
predau conducerii unităţii sanitare pentru luarea măsurilor corespunzătoare, răspunderea
revenind medicului care a formulat prescrierea. Medicul are obligaţia de a aduce la cunoştinţa
bolnavului termenul de valabilitate a reţetei.

Exemple de prescripţii:
a) prescrierea preparatelor magistrale

16
 Vom prescrie o pulbere divizată pentru uz intern care are următoarele ingrediente, care
au dozele unitare menţionate mai jos:
Codeini phosphas DU – 20 mg
Coffeinum DU – 50 mg
Phenacetinum şi Aminophenasonum, ambele în DU – 250 mg
Rp/ Codeini phosphatis 0,02 g
Coffeini 0,05 g
Phenacetini
Aminophenasoni aa 0,25 g
Amyli tritici ad 1,0 g
M.f. pulvis
D.tal.dos.Nr.XX in caps.amylac.
S. int. 3X1 caps. pe zi, după mese.

b) prescrierea preparatelor tipizate

- după invocatio, pe primul rând la prescriptio se trece denumirea comercială (din
Nomenclatorul de Medicamente sau din Agenda Medicală), urmează forma farmaceutică,
concentraţia sau cantitatea per formă. Pe rândul al doilea numărul de forme sau numărul
ambalajelor (în cifre romane). Pe rândul al treilea urmează instrucţia.
De exemplu, pentru a prescrie Diazepam, comprimate de 0,002 g :
Rp/ Diazepam, compr.0,002 g
Scat.orig.Nr.I
D.S. int. ½-½- 1 compr. pe zi

În cazul antibioticelor nu se recomandă prescrierea în ambalajul original, ci se scrie

exact numărul de forme (fiole, capsule, flacoane, etc), în funcţie de durata tratamentului.
De exemplu, în cazul tetraciclinei:
Rp/ Tetraciclină, caps. 0,25 g
Nr. XXIV
D.S. int. 4X2 caps. pe zi, cu ½ oră înainte de mese

c) prescrierea preparatelor oficinale – pe primul rând se trece denumirea oficinală, în limba

latină din Farmacopeea Română, cantitatea, iar pe rândul al doilea instrucţia sau signatura.
De exemplu, pentru prescrierea tincturii de Valeriana:
Rp/ Tincturae Valerianae 25,0 g
D.S. int. 3X20 pic. pe zi

În unităţile spitaliceşti medicamentele şi materialele sanitare se pot prescrie astfel :

- pe condici pentru prescrierea medicamentelor zilnic

17
 - pe condici de aparat (materiale sanitare – vată, feşi, seringi)
- pe condici pentru dulapul de urgenţă
- pe condici pentru stupefiante

NUMERALELE ÎN LIMBA LATINĂ

1/2 semis
1 unus, una
2 duo
3 tres
4 quattuor
5 quinque V
6 sex
7 septem
8 octo
9 novem IX
10 decem X
15 quindecim XV
20 viginti
30 triginta
40 quadraginta XL
50 qiunquaginta L
60 sexaginta LX
70 septuaginta
80 octoginta
90 nonaginta XC
100 centum C
150 centum et quinquaginta
200 ducenta
300 trecenta
400 quadringenta
500 quingenta D
900 nonagenta CM
1000 mille M

II.2.Reglementări legale privind producţia, prepararea, prescrierea şi eliberarea

medicamentelor
Regulamentul 257/1959 al Ministerului Sănătăţii se ocupă cu organizarea şi
funcţionarea farmaciilor. Precizează că reţeta se prescrie, se semnează şi se parafează numai
de către medic. Reţetele greşit formulate nu se onorează. În conformitate cu Legea 3/1978,
cap. VII – medicii pot prescrie numai medicamentele incluse în Nomenclatorul de
medicamente şi produse biologice de uz uman (elaborat de Ministerul Sănătăţii). Introducerea
medicamentelor în terapie se face numai pe baza autorizării (pentru fabricaţie) şi înregistrării
(pentru circulaţie) de către Ministerul Sănătăţii pe baza unui aviz. În farmaciile cu circuit
deschis medicamentele se pot elibera pe bază de prescripţie medicală ce se reţine de farmacist,

18
pe baza reţetei care se înapoiază bolnavului şi este valabilă 6 luni, sau fără reţetă la simpla
cerere (OTC – over the counter).
Nomenclatorul de medicamente şi produse biologice de uz uman este elaborat de
Ministerul Sănătăţii şi se revizuieşte anual, în raport cu necesităţile asigurării sănătăţii
populaţiei şi în concordanţă cu progresele realizate pe plan mondial în acest domeniu.
Medicamentele fabricate în străinătate nu se pot importa şi recomanda pentru utilizare decât
dacă au fost incluse în Nomenclatorul de medicamente şi produse biologice. Condiţiile de
calitate a medicamentelor, termenele de valabilitate, testele de toxicitate, dozele maxime
utilizabile se găsesc în Farmacopeea Română, elaborată de Ministerul Sănătăţii. Prevederile
farmacopeei sunt obligatorii pentru toate unităţile care produc, controlează, distribuie şi
depozitează medicamentele, precum şi pentru întreg personalul sanitar. Cercetarea ştiinţifică
medicală este integrată cu activitatea de asistenţă medicală şi de învăţământ medical.
Ministerul Sănătăţii stabileşte unităţile şi condiţiile în care se pot experimenta mijloace şi
metode noi de profilaxie, tratament şi recuperare medicală şi aprobă introducerea în practica
medicală a rezultatelor cercetării ştiinţifice.
Extrase din Legea 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică, publicată în
Monitorul Oficial nr. 204/1 iunie 1998.
Art 1. (1) Asistenţa de sănătate publică cuprinde activităţi care se adresează comunităţii sau
individului în vederea protecţiei comunitare, cu scopul păstrării şi promovării stării de
sănătate a populaţiei.
(2) Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de bugetul de stat,
bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale de sănătate sau din contribuţiile directe ale
beneficiarilor. Asistenţa de sănătate publică este asigurată de Ministerul Sănătăţii prin unităţi
specializate proprii sau private, conform legii.

Extrase din Legea 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei

Art.58. Medicii, farmaciştii, întregul personal sanitar răspund, potrivit legii, de calitatea
asistenţei medicale acordate şi cu obligaţia să acţioneze cu înaltă responsabilitate cetăţenească
şi profesională pentru prevenirea şi combaterea îmbolnăvirilor, să aibă o atitudine profund
umană în întreaga lor activitate, să-şi perfecţioneze continuu pregătirea profesională.
Art.71 f). Medicul are obligaţia să prescrie şi să folosească numai medicamentele şi produsele
biologice de uz uman necesare pentru efectuarea tratamentului cuprinse în Nomenclatorul de
medicamente şi produse biologice de uz uman, să prevină şi să combată abuzul de
medicamente, să semnaleze organelor competente reacţiile neprevăzute ale acestora.

19
Art 157. Medicamentul de uz uman este orice substanţă sau amestec de substanţe chimice
sau produse de origine vegetală sau animală, destinate combaterii bolilor şi întăririi sănătăţii,
refacerii funcţiilor dereglate ale organismului.

Extrase din Ordinul Nr. 269/79 din 12 ian. 2001 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale
în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2001.
Cap. 8. Modul de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor în tratamentul
ambulatoriu, suportate din Fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Art. 94. Prescripţia medicală se emite de către medicii din cabinetele medicale şi de
medicii din spitalele cu care casele de asigurări de sănătate au încheiat contract de furnizare
de servicii medicale, indiferent de casa de asigurări de sănătate la care se virează contribuţia
asiguratului. Prescripţia medicală eliberată de medicii din spitale la externarea bolnavului
cuprinde medicaţie pentru maximum 30 zile, cu excepţia diabetului zaharat pentru care
prescripţia poate fi de 60 zile.
Art 95. Prescripţia medicală cuprinde în mod obligatoriu următoarele date: denumirea
furnizorului de servicii medicale, date de identificare a asiguratului, numărul foii de
observaţie sau din registrul de consultaţii al bolnavului, diagnosticul, tratamentul prescris,
data eliberării, codul medicului şi specialitatea acestuia, numărul contractului de furnizare de
servicii medicale încheiat cu casa de asigurări de sănătate şi denumirea casei de asigurări de
sănătate. Aceste obligaţii revin medicului care emite prescripţia medicală.
Art. 96. Inscripţionarea codului medicului pe prescripţia medicală se face prin
aplicarea parafei medicului, care conţine în mod obligatoriu şi codul medicului.
Art. 97. Prescripţiile medicale care nu conţin datele precizate în art. 95 şi 96 nu vor fi
decontate de casele de asigurări de sănăatte.
Art. 102. Perioadele pentru care pot fi prescrise medicamentele sunt de 3-5 zile în
afecţiunile acute, de 8-10 zile în afecţiunile subacute şi de până la 30 de zile pentru bolnavii
cu afecţiuni cronice. Prescripţia medicală este valabilă maximum 30 zile de la data emiterii
acesteia.
Art. 103. Numărul medicamentelor care pot fi prescrise cu sau fără contribuţie
personală pentru un bolnav la o consultaţie poate fi de 1-3 produse. Pentru TBC şi diabet
numărul medicamentelor care pot fi prescrise la o consultaţie este de maximum 4 produse.
Cantitatea de medicament pentru fiecare produs se notează în cifre şi litere.

20
 Extrase din Hotărârea pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile
acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate 12.12 2003.
Anexa. Normele metodologice de aplicare a contractului cadru 7.01.2004
Anexa nr. 30. Modul de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor cu şi fără
contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu.
Art. 1. (1) Medicamentele cu şi fără contribuţie personală se acordă în tratamentul
ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală eliberată de medicii care sunt în relaţii
contractuale cu casele de asigurări de sănătate.
(4) prescripţia medicală este un document cu regim special şi se întocmeşte în
3 exemplare, dintre care 2 exemplare (originalul şi o copie) se depun de asigurat la farmacie.
Toate datele vor fi înscrise lizibil, fără modificări, ştersături sau adăugări. În cazul în care o
modificare este absolut necesară, această menţiune va fi semnată şi parafată.
Art. 2 (1) Perioadele pentru care pot fi precrise medicamentele sunt de până la 3-5 zile
în afecţiunile acute, de până la 8-10 zile în afecţiuni subacute şi de până la 30 zile pentru
bolnavii cu afecţiuni cronice. Prescripţia medicală eliberată de medicii din spitale la
externarea bolnavului cuprinde medicaţia pentru maximum 30 zile.
(2) Prescripţia medicală pentru cazurile cronice este valabilă maximum 30 zile
de la data emiterii acesteia, iar în afecţiunile acute şi subacute prescripţia medicală este
valabilă în urban numai primele 24 ore de la prescriere, iar în rural 48 de ore.
Art.3. Numărul medicamentelor care pot fi prescrise cu sau fără contribuţie personală
în tratamentul ambulatoriu pentru un bolnav la o consultaţie este de 1-3 produse, cu excepţia
copiilor cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 luni. Cantitatea de medicamente pentru fiecare produs
se notează în cifre şi litere.

Extrase din Ordinul Nr.679 din 16.07.2003 – aprobarea reglementărilor privind

clasificarea pentru eliberarea produselor medicamentoase de uz uman publicate în MO
nr.556 din 08.08.2003
Art.1. Cu ocazia emiterii autorizaţiei de punere pe piaţă, ANM va preciza clasificarea
produsului medicamentos în următoarele categorii:
- grupa A: produse medicamnetoase care se eliberează pe bază de
prescripţie medicală.
- grupa B: produse medicamentoase care se pot elibera fără prescripţie
medicală în farmacii şi drogherii (denumite produse OTC).
Art. 2. Grupa A de produse medicamentoase cuprinde următoarele subgrupe:

21
a) produse medicamentoase care se eliberează în farmacie pe bază de prescripţii medicale
valabile 6 luni, care pot să rămână la pacienţi, notate P-6L (prescripţii ce pot fi refolosite).
b) produse medicamentoase care se eliberează pe bază de prescripţii medicale care se reţin la
farmacie, notate P-RF (prescripţii medicale care nu pot fi refolosite).
c) produse medicamentoase care se eliberează în farmacie pe bază de prescripţii medicale
speciale (cu timbru sec notate P-TS pentru stupefiante sau care se reţin la farmacie notate
P-RF) pentru celelelate categorii de produse medicamentoase prevăzute la art.4.
d) produse medicamentoase care se eliberează pe bază de prescripţii medicale în condiţii
restrictive, pentru a fi utilizate în spaţii cu destinaţii speciale, notate S.
Art.4. Produsele medicamentoase care se eliberează pe bază de prescripţii medicale
speciale (cu timbru sec P-TS sau care se reţin la farmacie notate P-RF) sunt cele care :
a) conţin substanţe clasificate ca stupefiante în concordanţă cu legislaţia aprobată şi
convenţiile internaţionale în vigoare (notate P-TS).
b) conţin substanţe clasificate ca psihotrope în concordanţă cu convenţiile internaţionale
(notate P-RF).
c) sunt susceptibile în caz de utilzare incorectă să prezinte un risc mare de abuz
medicamentos, să ducă la dependenţă sau să fie utilizate incorect în scopuri ilegale (notate
P-RF).
d) conţin substanţe care datorită proprietăţilor sau noutăţii lor pot fi considerate că aparţin
acestui grup ca măsură de precauţie (notate P-RF).

Extrase din Ordinul 849/297/2003 al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei

Naţionale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea formularelor de prescripţie medicală cu
regim special pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală, precum şi cele cu timbru
sec şi a normelor metodologice privind utilizarea şi modul de completare a formularelor de
prescripţie medicală cu regim special cu şi fără contribuţie personală, precum şi cele cu
timbru sec (Monitorul Oficial partea I Nr. 665/2003)
Art. 1. Se aprobă modelul unic ca imprimat cu regim special al formularului de
prescripţie medicală pentru medicamentele cu şi fără contribuţie personală. Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate organizează tipărirea, distribuirea, înserierea şi numerotarea
formularelor de prescripţie personală.

22
Regimul substanţelor şi produselor stupefiante
În România regimul substanţelor şi produselor toxice este reglementat prin Legea
73/1969, Instr.103/1970 a MS, HCM 899/1970 şi Legea 43/2000 privind combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri.
În România se interzice producerea, deţinerea sau orice operaţiuni privind circulaţia
produselor stupefiante sau cultivarea plantelor din care se obţin acestea. Se interzice deţinerea
sau administrarea fără prescripţie medicală a stupefiantelor. Stupefiantele se pot elibera numai
ca preparate medicamentoase. Reţeta se reţine la farmacie. Se foloseşte reţeta cu timbru sec,
aceasta fiind o ştampilă în relief, numerotată. Se eliberează o cantitate totală pentru 3 zile.
Cantitatea se scrie citeţ, în cifre şi litere. Nu se admite menţiunea “sic volo” – “aşa vreau”,
referitor la doza şi intervalele dintre administrări. Reţeta este valabilă 7 zile. Preparatele
neridicate de la farmacie în termen de 5 zile nu se mai eliberează. Când prescripţia se face în
mai multe exemplare numai primul exemplar este cu timbru sec. Formularele speciale cu
timbru sec se obţin de la Direcţia de Sănătate Publică, justificându-se utilizarea în caietul de
evidenţă. Se indică în cancere în fazele terminale, durerea din infarctul miocardic acut,
arteriopatia gangrenoasă, cardiopatie decompensată cu dispnee nocturnă. Uneori se poate
elibera o autorizaţie valabilă 3 luni, pentru a permite prescrierea unor doze mai mari şi
cantităţi pentru 10-15 zile. În spitale stupefiantele se prescriu în cantitate pentru 24 de ore pe
condicile de stupefiante. Cantităţile neconsumate se restituie unităţilor care le-au eliberat în
termen de 10 zile de la ivirea motivului.

Regimul produselor şi substanţelor toxice

Acest regim este precizat prin Decretul Consiliului de Stat Nr.466/1979. Substanţele
toxice se pot deţine numai ca preparate medicamentoase. Se păstrează în dulapuri speciale. Se
eliberează numai pe bază de reţetă, care se reţine la farmacie, cantităţile se scriu şi în litere.
Nu este nevoie de reţeta cu timbru sec, ci se foloseşte formular obişnuit. Nu se limitează
cantităţile. Se admite menţiunea “sic volo”. În spital se prescriu pe condicile obişnuite.

23
 III.FORMELE MEDICAMENTOASE (FORMELE FARMACEUTICE)

Se vor studia principalele forme farmaceutice şi respectiv modul lor de prescriere în

funcţie de starea de agregare (solide, semisolide şi moi, lichide, gazoase).

III.1. FORME MEDICAMENTOASE SOLIDE

Sunt: pulberile, pilulele, capsulele, comprimatele, drajeurile şi granulele.
1.Pulberile (pulvis, pulveres) – sunt substanţe solide dispersate în particule uniforme, cu
grad de diviziune determinat, aspect omogen. Se obţin din substanţe solide uscate, mărunţite
şi trecute prin site cu ochiuri de diferite dimensiuni. În Farmacopeea Română sunt prevăzute 9
tipuri de site.
Clasificare:
- după compoziţie sunt pulberi simpe (cu o singură substanţă activă) şi
compuse (conţin 2 sau mai multe substanţe active).
- după calea de administrare există pulberi pentru uz extern sau pudre
şi pulberi pentru uz intern (se înghit).
Compoziţie: substanţa activă (substanţe pure, oficinale, droguri, etc) şi excipientul.
Excipienţii sunt de 2 tipuri, în funcţie de calea de administrare a pulberii.
- pentru uz intern: zahărul (Saccharum), lactoza (Saccharum lactis) şi
amidonul din diferite specii de graminee sau din alte plante (Amylum). Ex.
din grâu – triticum, din porumb – maydis, din orez – orizae, din cartof -
solani.
- pentru uz extern: talcul (Talcum), amidonul şi mai rar Lycopodium (o
pulbere galbenă onctuoasă, foarte fină care reprezintă sporii unei specii de
ferigă, fiind folosită în special pentru obţinerea pudrelor cosmetice).
Rolul excipienţilor: completează cantităţile, funcţionează şi ca substanţe cu rol
corector, previn apariţia reacţiilor fizico-chimice nedorite.
Avantajele pulberilor: se prepară uşor; au aspect omogen, au absorbţie bună prin
diluare.
Dezavantajele pulberilor: alterare uşoară, administrare dificilă în cazul pulberilor
amare, uneori se poate produce lichefierea pulberilor, în cazul amestecurilor eutectice (de ex.
salicilaţi cu aminofenazonă).
După modul de prescriere se cunosc 2 tipuri de pulberi magistrale:
a) pulberi nedozate
b) pulberi dozate
24
 a) Pulberile nedozate sunt pentru uz extern şi pentru uz intern.
- pentru uz extern – se aplică pe tegumente, se mai numesc şi pudre. Pentru
prescriere este necesară concentraţia substanţei active şi cantitatea totală de pulbere, care este
cuprinsă între 20,0 şi 200,0 de grame, în funcţie de suprafaţa pe care se aplică.

De exemplu, să prescriem o pulbere cu Acidum salicylicum 3% în catitate totală de

50,0 grame.
Rp/ Acidi salicylici 1,5 g
Talci ad 50,0 g
M.f. pulvis
D. in sacculum
S. ext. interdigital

- pentru uz intern – se înghit, substanţele active au acţiune de intensitate redusă,

dozarea este imprecisă, făcându-se cu unităţi de măsură casnice (vârful de cuţit sau linguriţa
rasă). Dozele unitare variază în limite largi: 0,5-2,0 g, numărul de doze este mare (XXX, L
sau C), cantitatea totală este cuprinsă între 50,0 şi 200,0 grame. Nu conţin excipienţi,
substanţele active având şi rol de excipienţi. O linguriţă rasă cuprinde 1-3 g pentru pulberile
uşoare sau vegetale şi 3-5 g pentru pulberile grele sau minerale. Vârful de cuţit corespunde la
0,5 –1 g pentru pulberile uşoare şi 1-3 g pentru pulberile grele.

De exemplu, să prescriem o pulbere nedozată pentru uz intern cu substanţe antiacide:

Magnesii oxydum, Natrii hydrogencarbonas, Calcii carbonas toate în doză unitară de 0,5 g.
În total vom prescrie un număr de 50 de doze, şi cantitatea din fiecare ingredient o obţinem
prin înmulţirea numărului de doze cu doza unitară, adică 50 x 0,5g = 25,0 g din fiecare
substanţă, cantitatea totală de pulbere fiind 75,0 g.
Rp/ Magnesii oxydi
Natrii hydrogencarbonatis
Calcii carbonatis aa 25,0 g
M.f. pulvis
D. in sacculum
S. intern 3x1 linguriţe rase pe zi, între mese

b) Pulberile dozate – sunt numai pentru uz intern. Conţin substanţe puternic active,
numărul de doze este mic (X-XXX). Pentru prescriere este necesar să cunoaştem
doza unitară (D.U.), greutatea unui praf este de 0,2-1,0 g şi metoda de prescriere.
Există 2 modalităţi: prin metoda dispensatoare şi metoda de divizare.

25
 În cazul metodei dispensatoare cantitatea prescrisă pentru fiecare substanţă este egală
cu doza unitară, iar la Subscriptio se foloseşte expresia “Dentur tales doses Nr ….” (dă
asemenea doze Nr…), prescurtat D.tal.dos. Nr….
În cazul metodei de divizare cantitatea prescrisă pentru fiecare substanţă se obţine
prin înmulţirea dozei unitare cu numărul de doze, iar la Subscriptio se foloseşte expresia
“Dividetur in doses aequales Nr….” (împarte în doze egale Nr…..), prescurtat Div.in dos.aeq.
Nr….

De exemplu, să prescriem prin ambele metode o pulbere dozată cu Aminophylllinum

D.U. 0,2 g, Ephedrini hydrochloridum D.U.= 0,02 g şi Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,05
g.
- prin metoda dispensatoare:
Rp/ Aminophyllini 0,2 g
Ephedrini hydrochloridi 0,02 g
Phenobarbitali natrici 0,05 g
Amyli tritici ad 1,0 g
M.f. pulvis
D.tal.dos. Nr.XX in caps. amylac.
S. intern, 3X1 capsule pe zi, după mese.

- prin metoda de divizare:

Rp/ Aminophyllini 4,0 g
Ephedrini hydrochloridi 0,4 g
Phenobarbitali natrici 1,0 g
Amyli tritici ad 20,0 g
M.f. pulvis
Div. in dos. aeq. Nr .XX
D. in caps. amylac.
S. intern, 3X1 capsule pe zi, după mese.

Mai există şi pulberi oficinale : Pulvis Opii et Ipeca, Pulvis Nystatini.

2.Pilulele (pilula, pilulae) – se obţin în farmacie, fiind preparate magistrale. Sunt formaţiuni
solide, sferice cu greutatea de 0,2-0,3 grame, ce conţin substanţe active înglobate în excipienţi
potriviţi ca: sirop, mucilagii, pulberi, glicerină, zahăr, etc. Cel mai folosit excipient este masa
pilulară (Massa pilulae) care conţine miere, glicerină, pulbere, zahăr.
Pentru prescriere este necesar să cunoaştem doza unitară, faptul că se foloseşte un
singur excipient Massa pilulae care se adaugă quantum satis (q.s.), numărul de doze care este
mare (XXX-L-C), folosindu-se fie metoda dispensatoare, fie cea de divizare.

26
 Să prescriem pilule conţinând: Extractum Belladonnae siccum D.U. 20 mg,
Papaverini hydrochloridum D.U. 40 mg şi Phenobarbitalum D.U. 30 mg.
- prin metoda dispensatoare :
Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,02 g
Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Phenobarbitali 0,03 g
Massae pilulae q.s.
M.f. pilulae
D.tal.dos.Nr. XXX
S.intern 3X1 pilule pe zi

- prin metoda de divizare :

Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,6 g
Papaverini hydrochloridi 1,2 g
Phenobarbitali 0,9 g
Massae pilulae q.s.
M.f. pilulae
Div. in dos. aeq. Nr. XXX
D.S.intern 3X1 pilule pe zi.

3.Capsulele (capsula, capsulas) – sunt învelişuri care conţin doze unitare de substanţe active
solide sau lichide. După compoziţia lor se clasifică în :
a) amilacee (capsulas amylaceeas) – sunt preparate din amidon. Sunt formate din 2 cilindri
plaţi, turtiţi cu diametrele puţin diferite care se închid prin suprapunere şi uşoară apăsare.
Au un perete poros, se folosesc ca ambalaje pentru pulberile dozate, având o greutate de
0,2 –1,5 grame.
b) gelatinoase – se prepară din gelatină, pe cale industrială. După forma lor sunt de 2 tipuri:
- operculate – sunt constituite din 2 cilindri alungiţi, cu marginile
rotunjite care se închid prin îmbucare. Conţin substanţe active sub formă
de pulberi. De exemplu, unele antibiotice se condiţionează sub formă de
capsule: ampicilina, oxacilina, etc. Se prescriu după regulile de la
preparatele tipizate.
- sferice - au formă sferică, având un înveliş continuu. Se mai numesc şi
perle, având un înveliş translucid. Conţin substanţe active în stare
lichidă. Astfel se condiţionează unele vitamine liposolubile, de exemplu
vitamina E.
c) enterosolubile – se obţin prin formolizarea sau cheratinizarea celor gelatinoase. Sunt
gastrorezistente sau alcalinosolubile, rezistând la acţiunea sucului gastric.
O varietate de capsule operculate este reprezentată de spansule, care conţin substanţe
medicamentoase sub formă de granule sau microdrajeuri, unele solubile în sucul gastric, altele
27
în lumenul intestinal. Eliberarea se face la intervale diferite, relizându-se o absorbţie
prelungită.

Rolul capsulelor: protejează mucoasa gastrică de acţiunea iritantă a substanţelor

active; protejează substanţele active de inactivarea prin HCl din sucul gastric, dirijează
absorbţia, maschează gustul.
Capsulele se prescriu după regulile de la tipizate.
Să prescriem ampicilina, capsule de 0,25 g, în doză de 2 g pe zi, în 4 prize, timp de 7
zile.
Rp/ Ampicilină, caps. 0,25 g
Nr. LVI
D.S. intern 4X2 capsule pe zi, cu ½ oră înainte de mese.

4.Comprimatele (compresii, tabulettae) – se obţin pe cale industrială, prin comprimarea

substanţelor medicamentoase sub formă de pulberi împreună cu substanţe ajutătoare.
Există mai multe tipuri de comprimate :
- orale - care se înghit şi cedează substanţa activă în 30-60’.
- sublinguale – conţin substanţe cu acţiune generală, care se absorb rapid la
nivelul mucoasei bucale foarte bine vascularizată. Medicamentele trec
direct în circulaţia sangvină cu scurtcircuitarea ficatului şi fără a suferi
acţiunea sucurilor digestive. Sunt în general mici şi subţiri, de formă
lenticulară sau plată. Cedează substanţa activă în 3’(ex. Nitroglicerină,
Bronhodilatin).
- bucale – sunt plate cu margini rotunjite pentru a nu provoca iritaţii locale,
au gust plăcut, fiind de obicei dulci şi uneori aromatizate, care se sug (ex.
Faringosept).
- efervescente – cedează substanţa activă în 5’. Substanţa activă este
inclusă în amestecuri de acid citric sau tartric cu bicarbonat de sodiu. În
contact cu apa componentele reacţionează cu degajare de CO2 care ajută la
desfacerea sau dizolvarea substanţei active. Ex. Calciu efervescent 200,
preparate polivitaminice, Upsarin. Au un cost mai ridicat decât
comprimatele orale.
- retard sau cu acţiune prelungită– asigură o cedare lentă şi controlată a
substanţei active. După administrarea pe cale orală are loc în prima fază
eliberarea unei doze iniţiale şi stabilirea rapidă a unei concentraţii eficace,
urmată de menţinerea acestei concentraţii o anumită perioadă de timp. Cea

28
 mai simplă formă este constituită din cele în care nucleul, acoperit cu o
peliculă enterosolubilă conţine doza de întreţinere. La administrare stratul
exterior se dezagregă imediat, iar sâmburele numai în 2-4 ore după ce
ajunge în intestin. Alte tipuri sunt cele cu straturi multiple sau de tip
sandwich şi cel cu matriţă inertă din plastic nedigerabil cum ar fi clorura
de polivinil.
- vaginale – de formă ovoidă, cedează substanţa activă în 2’; conţin de
obicei medicamente cu acţiune locală ca antiseptice, antimicotice,
antitricomonazice. Unele preparate sunt spumogene, ceea ce facilitează
împrăştierea substanţelor active pe mucoasa vaginală.
- pentru prepararea soluţiilor de uz extern – ex. Cloramina B.
- pentru implante subcutanate sau pelete – sunt sterile, se introduc cu
ajutorul unei incizii subcutanat şi cedează lent substanţa activă. De ex.
pelete cu hormoni sau cu disulfiram.

Greutatea unui comprimat este de 0,5 –1 g pentru adulţi şi de 0,05-0,1 g pentru copii
(microcomprimate).
Avantaje: preparare pe cale industrială cu randament ridicat şi la cost de preţ scăzut,
sunt uşor de mânuit, comod de administrat, se pot identifica relativ uşor (forma, mărimea,
culoarea, pot avea unele litere sau inscripţii imprimate pe suprafaţa lor); se pot diviza uşor
(pot avea unele şanţuri pe suprafaţă); gustul neplăcut se simte mai greu.
Se prescriu după regulile de la tipizate.
De exemplu, să prescriem Acidul acetilsalicilic, comprimate de 0,5 g.
Rp/ Acid acetilsalicilic compr. 0,5 g
Nr.XX
D.S. intern 3X1 comprimate pe zi, după mese

5.Drajeurile (compresii obducti) – se obţin numai pe cale industrială. Sunt comprimate

acoperite cu unul sau mai multe straturi, au formă biconvexă, suprafaţă lucioasă, sunt albe sau
colorate. Ex. Lanatozid C, Stamicin, Fenilbutazona.
După locul unde se dezagregă şi cedează substanţa activă se clasifică în:
- drajeuri gastrosolventes - care eliberează substanţa activă în
stomac în 60’.
- drajeuri enterosolventes - care eliberează substanţa activă în
intestin în 120’.

29
 Există drajeuri cu învelişuri duble sau triple (duplex sau triplex) care cedează mai lent
substanţa activă.
Se prescriu după regulile de la tipizate.
Vom prescrie Triferment, drajeuri.
Rp/ Triferment, draj.
Scat.Orig.Nr. I
D.S. intern 3X2 drajeuri pe zi în timpul meselor.

6.Granulele (granulata) – se obţin pe cale industrială. Sunt formaţiuni solide cu aspect de

fragmente vermiculare, sferice, cilindrice, uniforme cu gust plăcut, albe sau colorate,
constituite din agregate de pulberi medicamentoase, zahăr şi aromatizanţi. La temperatura de
37 0C cedează substanţa activă în 15’, iar cele efervescente în 5’. Sunt preferate îndeosebi la
copii. Se dozează cu linguriţa sau cu unitatea de măsură prevăzută în ambalaj.
Se prescriu după regulile de le tipizate. Să prescriem preparatul Bromosedin, granule.
Rp/ Bromosedin, gran.
Scat orig.Nr.I
D.S. intern 3X1 linguriţe pe zi.

III.2.FORME MEDICAMENTOASE SEMISOLIDE ŞI MOI

Sunt supozitoarele, unguentele, pastele, linimentele, emplastrele şi săpunurile.
1) Supozitoarele (suppositorium, suppositoria) – sunt forme semisolide care la
temperatura camerei sunt solide şi se topesc la temperatutra corpului de 37 0C.
După calea de admninistrare se clasifică în :
α) Rectale - au formă semicilindrică sau de torpilă, cu lungimea de 2-4 cm, diametru
de 5-8 mm, greutatea de 2 g la copii şi 2-4 g la adulţi. Se administrează rectal
pentru efecte resorbtive sau locale.
β) Vaginale – sunt de 2 tipuri: ovule (ovulum) sau supozitoare vaginale propriu-zise
şi globule (globulus) care se obţin prin turnări în forme speciale. Conţin
antiseptice, antimicotice, etc.
χ) Uretrale (bujiuri, cereoli) – au formă de bastonaşe lungi, cilindro-conice, cu un
capăt mai efilat, lungimea 4-5-10 cm, diametru 2 mm, greutatea 0,3-2 g.
Compoziţia supozitoarelor:
1. substanţe active
2. excipienţi
Excipienţii se aleg în funcţie de natura substanţei acitve şi scopul urmărit (local sau
resorbtiv).
30
 a) lipofili – sunt liposolubili. Se folosesc pentru prepararea supozitoarelor magistrale.
Cel mai utilizat este untul de cacao (Butyrum cacao), un ulei gras cu consistenţă
solidă, care se topeşte foarte repede la temperatura corpului, extras din seminţele
arborelui Theobroma cacao prin prăjire şi presare. Conţine trigliceride ale acizilor
palmitic, stearic, oleic şi acizi graşi liberi. Are dezavantajul că râncezeşte foarte
uşor.
b) hidrofili - sunt hidrosolubili. Se utilizează pentru obţinerea supozitoarelor pe cale
industrială. Sunt 2 reprezentanţi: masa gelatinoasă - un amestec de gelatină şi
glicerină, precum şi apă, care la cald este fluidă, la rece are consistenţă solidă
(gelatina se extrage din ţesuturile animale ce conţin colagen prin hidroliză). De
asemenea se mai folosesc macrogoli sau PEG-uri (din punct de vedere sunt
polimerizate de etilenglicol, care rezultă din condensarea oxidului de etilen cu
apa). În funcţie de greutatea moleculară au consistenţă solidă sau lichidă (cei cu
GM sub 600 sunt lichizi, iar cei cu GM peste 600 sunt solizi). Pentru prepararea
supozitoarelor tipizate se folosesc cei cu GM 1500-4000. Nu râncezesc, nu irită,
dar la administrarea supozitoarelor este necesară umectarea acestora pentru a
favoriza alunecarea.
Prescrierea supozitoarelor magistrale – este necesar să cunoaştem dozele unitare ale
substanţelor active, numărul de doze care este mic (V-X-XV), excipientul este întotdeauna
Butyrum cacao care se adaugă q.s. (quantum satis), metodele de prescriere fiind cele
cunoscute: metoda dispensatoare sau metoda de divizare.
Să prescriem prin ambele metode supozitoare cu Aminophenasonum D.U.=0,3 g,
Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,05 g.
- prin metoda dispensatoare:
Rp/ Aminophenasoni 0,3 g
Phenobarbitali natrici 0,05 g
Butyri cacao q.s.
M.f. supp
D.tal.dos. Nr. VI in chartam cerata
S.intrarectal un supozitor seara

- prin metoda de divizare:

Rp/ Aminophenasoni 1,8 g
Phenobarbitali natrici 0,3 g
Butyri cacao q.s.
M.f. supp
Div in dos.aeq. Nr. VI
D. in chartam cerata
S.intrarectal un supozitor seara

31
 Prescrierea supozitoarelor tipizate:
Rp/ Scobutil compus, sup. pentru adulţi
Scat.Orig.Nr. I
D.S. intrarectal, un supozitor în colică
2.Unguentele (unguentum, unguenta) – sunt preparate farmaceutice de consistenţă moale,
care se aplică pe tegumente şi mucoase în scop de protecţie sau terapeutic.
Compoziţia: substanţa sau substanţele active şi excipienţi. Aceştia se mai numesc şi
baze de unguente.
Clasificare:
a) după locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru plăgi (sterile).
b) după tipul acţiunii: de protecţie, epitelizante, cosmetice, revulsive,
dezinfectante.
c) după capacitatea de pătrundere: epidermice, endodermice, diadermice
(acestea din urmă au capacitate resorbtivă, la distanţă).
d) după baza de unguent şi modul de includere a substanţei active: unguente-
soluţii când substanţa activă se dizolvă în baza de unguent, unguente-suspensii
când substanţa activă este insolubilă în baza de unguent, fiind suspendată şi
unguente-emulsii care conţin două faze nemiscibile, una apoasă şi una uleioasă
care se amestecă cu ajutorul emulgatorilor. Emulgatorii sunt de 2 tipuri: A/U
amestecă picăturile de apă în ulei şi U/A amestecă picăturile de ulei în apă.
Cerinţe generale pentru unguente:
- să aibă aspect omogen
- să-şi menţină consistenţa la 36 0C
- să adere de tegumente sau mucoase
- să nu râncezească
- să aibă pH 4,5 – 8,5
- să cedeze uşor substanţa activă
- să penetreze uşor
Bazele de unguente sunt de 2 tipuri :
a) hidrofobe
b) hidrofile
a) Bazele de unguente hidrofobe – sunt liposolubile, produc stază de căldură, au
efect de protecţie.

32
 1.Geluri de hidrocarburi – sunt hidrocarburi saturate superioare care se obţin la
rafinarea petrolului. Nu râncezesc, nu irită tegumentele, produc stază de căldură. Ex.
Vaselinum album, Paraffinum liquidum.
2.Lipogeluri – sunt trigliceridele acizilor graşi superiori (grăsimi neutre). Ex. Oleum
cacao, Ol.helianthi (ulei de floarea soarelui), Ol.olivarum (ulei de măsline), Ol.ricini, Ol.lini
(ulei de in), Ol.jecoris.(ulei de peşte).
3.Baze emulsive tip A/U : grăsimea de pe lâna oilor - lanolina (Adeps Lanae anhidri),
Adeps Lanae hydrosus (conţine 25% apă), Alcoholes lanae. Lanolina poate emulsiona o
cantitate mare de apă. Alte baze A/U: Cetaceum – un produs ceros obţinut din cavităţile
pericraniene ale caşalotului; cerurile – Cera alba, Cera flava. În prescripţiile magistrale se
foloseşte Unguentum simplex, prevăzut de Farmacopeea Română care conţine 90% vaselină şi
10% lanolină.
b)Bazele de unguente hidrofile – sunt hidrosolubile, se usucă la aplicarea pe
tegumente şi permit evaporarea apei, au efect răcoritor.
1.Hidrogelurile – formează cu apa coloizi vâscoşi, cu efect răcoritor, se spală cu apă,
sunt alterabile datorită invadării de către microorganisme. Ex. Unguentum gliceroli
(glicerolatul de amidon), Methylcelulosum (macromolecule care cu apa dau soluţii sub formă
de geluri).
2.PEG (macrogolii) – baze hidrosolubile neiritante, neivadate de microorganisme cu
GM de 400, 1500, 4000, utilizate în diferite amestecuri. Ex. PEG 1540 aa cu PEG 400
(Macrogolum), PEG 400 aa cu PEG 4000 (Unguentum macrogoli).
3.Baze emulsive tip U/A – sunt lavabile, au efect răcoritor. Ex. Tween 80 (Sorbi
macrogoli oleas 300), cetilstearilsulfat de sodiu, alcool cetilic în amestec cu alcool stearilic,
Unguentum emulsificans, Unguentum emulsificans aquosum.
Prescrierea unguentelor magistrale – este necesară cunoaşterea concentraţiei
substanţei active şi cantitatea totală, în funcţie de suprafaţa pe care se aplică. Astfel, se
prescriu 10 g pentru unguentele oftalmice, 30 –50 g pentru faţă, 80-100 g pentru membrele
superioare sau inferioare şi 300 g pentru toată suprafaţa corpului.
Să prescriem unguentul Mikulitz, cu efect antiseptic şi epitelizant pentru escare.
Conţine 1% azotat de argint (Argenti nitras) şi 10% Balsamum Peruvianum (benzoatul de
benzil).
Rp/ Argenti nitratis 1,0 g
Balsami Peruviani 10,0 g
Unguenti simplicis ad 100,0 g
M.f. ung.
D.S. extern, pe escare

33
3.Pastele (pasta, pastae) – sunt unguente ce conţin între 50-60% din compoziţie substanţe
inerte, împreună cu substanţe active, care se aplică pe tegumente în scop sicativ sau de
protecţie. Excipientul este vaselina albă (Vaselinum album), care păstrează stază de căldură.
Efectul sicativ se datorează pulberilor interte: Talcum, Zincii oxydum, Amylum.
Să prescriem o pastă cu acid salicilic 2%.

Rp/ Acidi salicylici 2,0 g

Talci
Zincii oxydi aa 25,0 g
Vaselini albi ad 100,0 g
M.f. pasta
D.S. extern, pe tegumente

4.Linimentele (linimentum, linimenta) – sunt forme lichide sau semisolide ce conţin

amestecuri de săpunuri, uleiuri, alcooli şi alte substanţe, având efect lăptos, care se aplică pe
tegumente, după o agitare prealabilă. Existau 2 linimente oficinale: cel amoniacal cu rol
neutralizant în arsuri cu substanţe acide şi cel oleocalcar pentru arsuri calorice.
5.Săpunurile (sapo, sapones) – sunt sărurile alcaline ale acizilor graşi superiori. Săpunurile
de sodiu sunt solide iar cele de potasiu sunt lichide. Au efect de curăţire sau degresare; pot fi
folosite pentru pătrunderea unor substanţe active prin tegumente; există şi săpunuri
medicinale, care încorporează substanţe antiseptice: sulf, gudron, borax, resorcinol.
6.Emplastrele (emplastrum, emplastra) – sunt amestecuri de săpunuri, rezine, ceruri,
substanţe grase, cauciuc şi substanţe medicamentoase. După destinaţie se clasifică în
emplastre terapeutice şi adezive. Cele terapeutice conţin substanţe medicamentoase. Plasturii
adezivi pentru absorbţie transdermică (de tip TDDS - transdermal drug delivery system) se
aplică pe piele şi cedează lent substanţa activă în vederea absorbţiei transcutanate şi a
efectului sistemic. Exemple: cele cu nitroglicerină folosite pentru efectul antianginos sau cu
nicotină. Efectul este prelungit şi poate fi terminat cu uşurinţă prin înlăturarea plasturelui,
complianţa este superioară, dar pot exista inegalităţi în cadrul procesului de absorbţie. Cele
adezive se găsesc sub formă de rulouri de ex. leucoplast (folosit pentru fixarea
pansamentelor), sub formă de dreptunghiuri (include şi o substanţă activă antiseptică) de ex.
Romplast cu rivanol, URGO; dar şi sub formă de lichide adezive, constituite din soluţii de
răşini în eter, cloroform şi benzen de exemplu mastisolul (galifix).

III.3.FORME MEDICAMENTOASE LICHIDE

34
 Definiţie: sunt forme farmaceutice constituite dintr-un mediu de dispersie fluid
(solvent) în care se găsesc dispersate substanţe active solide lichide sau gazoase.
Clasificare – după complexitate sunt simple cu o singură substanţă activă şi compuse
sau amestecuri, mixturi.
- după gradul de omogenitate sunt soluţii omogene şi dispersii eterogene.
- după modul de preparare: soluţii, emulsii, suspensii şi soluţii extractive.
- după natura solventului: apoase, alcoolice şi uleioase.
- după calea de administrare :
1. forme lichide pentru uz extern
2. forme lichide pentrui uz extern cu întrebuinţări speciale
3. forme lichide pentru uz intern
4. forme lichide pentru administrare parenterală
5. ceaiuri, soluţii extractive, extracte.

Avantajele formelor lichide: efect terapeutic prompt, administrare controlabilă, este o

formă accesibilă copiilor.
Dezavantajele formelor lichide: gustul, mirosul neplăcut se simt mai uşor, volumul
mare, pot apare reacţii de incompatibilitate (precipitare, efervescenţă, de culoare).
1.Forme lichide pentru uz extern
1.1.Soluţii pentru uz extern (solutio) - sunt utilizate pentru aplicare pe tegumente şi
mucoase pentru badijonare, comprese, fricţiuni, spălături. Conţin substanţe active dizolvate în
următorii solvenţi: apă distilată (Aqua destillata), alcool diluat (Alcoholum dilutum) şi ulei de
floarea soarelui (Oleum Helianthi).
Uneor se poate adăuga şi glicerol pentru a creşte aderenţa de tegumente.
Prescrierea formelor lichide magistrale – este necesar să cunoaştem concentraţia
substanţei active şi cantitatea totală (în funcţie de suprafaţa pe care se aplică): 30-50 g pentru
faţă, 100-150 g pentru frecţii, 200 g pentru comprese, 300-1000 g pentru spălături.
Să prescriem soluţie apoasă de Rivanol 1 ‰ în cantitate de 500,0 g pentru spălarea
plăgilor infectate şi o soluţie alcoolică cu Acidum salicylicum 3% pentru badijonarea
leziunilor micotice, în cantitate de 50,0 g.
Rp/ Rivanoli 0,5 g
Aquae destillatae ad 500,0 g
M.f. sol.
D.S. extern pentru spălături
şi
Rp/ Acidi salicylici 1,5 g
Alcoholi diluti ad 50,0 g

35
 M.f. sol
D.S. extern, pentru badijonare

1.2.Suspensii pentru uz extern (suspensio) – conţin substanţe insolubile, care se

dispersează în apă sau ulei. Mai conţin şi agenţi de vâscoyitate (metilceluloza, gelatina,
glicerina, macrogoli). Necesită agitare înainte de aplicare, numindu-se mixturi agitande.
Substanţele insolubile care intră în compoziţie sunt oxidul de zinc, amidonul, talcul.
Se prescriu ca şi soluţiile pentru uz extern.
Să prescriem o suspensie pentru uz extern cu talc şi oxid de zinc aa 25%.
Rp/ Talci
Zincii oxydi aa 25,0 g

Gliceroli
Aquae destillatae aa ad 100,0 g
M.f. susp.
D.S. ext pe tegumente
( A se agita înainte de întrebuinţare!)

1.3.Emulsii pentru uz extern (emulsio) – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute

prin dispersarea a 2 lichide nemiscibile, unul apos şi altul uleios, cu ajutorul emulgatorilor de
tip A/U sau U/A. Se agită înainte de aplicare.

2.Forme lichide pentru uz extern cu întrebuinţări speciale

2.1.Picăturile pentru ochi (colire, oculoguttae) – se pot prezenta sub formă de soluţii,
emulsii sau suspensii care se aplică în sacul conjunctival, câte 1-3 picături odată în
tratamentul conjunctivitelor, iridociclitelor sau pentru examenul fundului de ochi. Trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii: să fie sterile şi să fie izotone şi izohidre cu lichidul
lacrimal.
Pentru prescrierea colirelor magistrale trebuie să cunoaştem concentraţia substanţei
active, cantitatea totală care este de 10 g şi solventul, care diferă în funcţie de concentraţia
substanţei active. Astfel, dacă concentraţia acesteia este mai mică sau egală cu 1% se
foloseşte Solvens pro oculoguttae, un lichid foarte asemănător cu lichidul lacrimal care
conţine fenilmercuriborat, un antiseptic. Dacă concentraţia substanţei active este mai mare
decât 1% se foloseşte apa distilată. La Subscriptio totdeauna vom scrie “M.f. oculoguttae”
pentru a fi preparat steril.
Să prescriem 2 colire: unul cu pilocarpină 1% şi unul cu azotat de argint 1,5%.
Rp/ Pilocarpini hydrochloridi 0,1 g
Solventis pro oculoguttae ad 10,0 g
M.f. oculoguttae
36
 D.S. în sacul conjunctival 3X1 pic pe zi.

Rp/ Argenti nitratis 0,15 g

Aquae destillatae ad 10,0 g
M.f. oculoguttae
D.S. în sacul conjunctival 3X1 pic pe zi.

Există şi colire tipizate de ex. colir cu sulfacetamidă 10%.

2.2. Picăturile pentru nas (rhinoguttae) se administrează în fiecare nară pentru

decongestionarea mucoasei nazale în rinite sau sinuzite. De obicei, se folosesc substanţe
vasoconstrictoare (cu excepţia nou-născuţilor la care în scop decongestionant se prescrie
întotdeauna ser fiziologic). Pentru prescriere este necesar să se cunoască concentraţia
substanţei active, cantitatea totală care este de 10 g şi solventul care este apa distilată.
Să prescriem soluţie de efedrină 1% pentru decongestionarea mucoasei nazale.
Rp/ Ephedrini hydrochloridi 0,1 g
Aquae destillatae ad 10,0 g
M.f. rhinoguttae
D.S.în fiecare nară 3x1 pic/zi.

2.3.Picăturile pentru urechi (otoguttae) pot fi preparate cu apă, ulei sau amestecuri,
cu sau fără glicerină. Trebuie să aibă u pH de 5-7,5. Există o soluţie pentru urechi tipizată
Boramid.
2.4.Gargarismele sau apele de gură – forme lichide, care după întrebuinţare se
expulzează fără să fie înghiţite. Sunt soluţii care conţin substanţe active cu acţiune antiseptică,
dezinfectantă, dezodorizantă dizolvate în apă, alcool sau amestecuri. Există preparate tipizate,
fie gata preparate, fie concentrate care se diluează în momentul utilizării. De obicei din
acestea se dizolvă 1-2 linguri în ½ pahar cu apă. Ex.Ticiverol.
Alte forme lichide asemănătoare sunt: duşurile buco-faringiene - soluţii apoase
administrate în jet sub presiune cu ajutorul unui dispozitiv adecvat (pară de cauciuc, seringă,
canulă pusă în legătură cu un irigator). Colutoriile sunt soluţii de consistenţă siropoasă,
vâscoasă pentru badijonarea cavităţii bucale, gingiilor, faringelui. Excipientul este un amestec
hidroglicerinat. Aceste soluţii formează un înveliş protector, ce favorizează contactul
prelungit al substanţelor medicamentoase cu mucoasa pe care au fost aplicate (ex. glicerina
boraxată 10%).
2.5. Clismele - conţin substanţe medicamentoase care se introduc pe cale rectală în
scop diagnostic, terapeutic sau evacuator. Ca solvenţi se folosesc apa, glicerina, amestecuri,
ulei, etc. În scop terapeutic se folosesc în tratamentul colitelor ulceroase, iar în scop
diagnostic pentru irigografie, irigoscopie.
37
3.Forme lichide pentru uz intern
După natura solventului sunt apoase, uleioase sau alcoolice. După modul de preparare
sunt soluţii, emulsii şi suspensii.
3.1. Picături pentru uz intern (gutta, guttae) – sunt soluţii care conţin substanţe
active dizolvate într-un solvent adecvat. Se introduc într-o linguriţă cu zahăr, compot
dulceaţă, miere sau pe un cub de zahăr sau pe un miez de pâine, pentru a masca gustul
neplăcut al substanţelor active.
Pentru prescriere trebuie să cunoaştem numărul de picături dintr-un gram de soluţie.
Doza unitară a substanţei active se include în 1 g sau 0,5 g de soluţie. Cantitatea totală este
cuprinsă între 10,0 şi 30,0 g . Numărul de picături dintr-un gram de soluţie diferă în funcţie de
natura solventului. Pentru soluţiile apoase (cu apă distilată) 1 g soluţie are 20 picături, iar
pentru soluţiile alcoolice 55-60 de picături.
1 g sol ………….20 pic…………..D.U.
sau
0,5 g sol …………10 pic…………..D.U.
Să prescriem picături pentru uz intern cu Atropini sulphas D.U. = 0,0005 g.
1 g sol …………20 pic…………….0,0005 g
10 g sol ……………………………..X
X= 10x 0,0005 g = 0,005 g Atropini sulphas
Rp/ Atropini sulphatis 0,005 g (miligrammata quinque)
Aquae destillatae ad 10,0 g
M.f. sol
D.S. intern, 3X20 pic/zi pe un cub de zahăr

S-a scris cantitatea şi în litere, deoarece atropina este o substanţă toxică !

Dacă includem doza unitară în 10 picături, vom avea următoarele calcule :
0,5 g sol………10 pic………….0,0005 g Atropini sulphas
10 g sol ……………………………..X’
X’ = 10 x 0,0005 / 0,5 = 0,01 g Atropini sulphas
Rp/ Atropini sulphatis 0,01 g (miligrammata decem)
Aquae destillatae ad 10,0 g
M.f. sol
D.S. intern, 3X10 pic/zi pe un cub de zahăr

3.2.Poţiunile – sunt forme destinate administrării pe cale orală cu lingura la adulţi şi

cu linguriţa la copii. În afară de substanţa sau substanţele active conţin edulcoranţi în
proporţie de 10-30% din cantitatea totală, iar solventul este apa distilată. Pentru prescriere
trebuie să cunoaştem că doza unitară D.U. se include într-o linguriţă la copii şi într-o lingură
38
la adulţi. O linguriţă conţine 5 g soluţie, iar o lingură 15 g soluţie. Se prescriu 10-20 linguri la
adult şi 20 linguriţe la copii.
Edulcoranţii sunt substanţe cu rol corectiv, folosite pentru ameliorarea gustului
necorespunzător al substanţelor active. Se folosesc:
a) ape aromatice – soluţii diluate de uleiuri volatile, reprezentând reziduurile care
rămân la distilarea plantelor ce conţin uleiuri volatile. Ex.apă de mentă, de
scorţişoară.
b) Siropurile - sunt soluţii dulci. Se folosesc Sirupus simplex, adică apă cu zahăr
67%, siropuri aromate: Sirupus citrici (de lămâie), Sirupus aurantiorum (de
portocale), Sirupus codeini (un sirop medicamentos).
c) Limonadele gazoase – soluţii acre conţin compuşi gazoşi, efervescenţi. Se folosesc
în cazul prescrierii bromurilor. Ex. Solutio effervescens, Solutio magnesii citras.
d) Mucilagiile – sunt soluţii coloidale vâscoase cu rol corectiv şi de protecţie. Din
punct de vedere chimic sunt glucide cu structură poliuronică. Formează o peliculă
fină pe suprafaţa mucoasei tubului digestiv, protejând-o de efectul iritant al
substanţei medicamentoase. Ex. Mucilago gummi arabici – un lichid gălbui
opalescen, produs natural de exsudaţie al arborilor din specia Accacia; Mucilago
gummi arabici diluti, Mucilago methylcelulosi. Sunt necesare când se prescrie
cloralhidrat.
e) Glicerolul sau glicerina – se foloseşte pentru prescrierea poţiunilor cu ioduri.
Să prescriem o poţiune pentru copii cu Aminophenasonum D.U.= 0,1 g şi
Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,01 g.
Rp/ Aminophenasoni 2,0 g
Phenobarbitali natrici 0,2 g
Sirupi simplicis 30,0 g
Aquae destillatae ad 100,0 g
M.f.solutio
D.S. intern. o linguriţă la 6 ore.
Calculele :
1 linguriţă …….5 g sol…….0,1 g Aminophenasonum……0,01 g Phenobarbitalum
20 linguriţe …..100 g sol……………..X…………………………….Y
X= 20 x 0,1 g= 2,0 g Aminophenasonum
Y = 20 x 0,01 g = 0,2 g Phenobarbitalum
Un exemplu de poţiune pentru adulţi cu Natrii bromidum, Kalii brobidum, Ammonii
bromidum aa D.U. = 0,3 g. Fiind vorba de bromuri vom folosi ca edulcorant întotdeauna o
limonadă gazoasă.
Rp/ Natrii bromidi

39
 Kalii bromidi
Ammonii bromidi aa 3,0 g
Solutionis effervescetis 15,0 g
Aquae destillatae ad 150,0 g
M.f.solutio
D.S. intern 3X1 linguri pe zi.
Calculele :
1 lingură…..15 g sol…………0,3 g NaBr/ KBr / NH4Br
10 linguri…..150 g sol ………….X
X = 10 x 0,3 g = 3,0 g NaBr/ KBr / NH4Br

3.3.Suspensii pentru uz intern – se prescriu ca şi poţiunile. Conţin substanţe

insolubile în solvent, dar şi agenţi de vâscozitate ca metilceluloza, mucilagul de gumă arabică.
Necesită agitare înainte de întrebuinţare.
3.4.Emulsii pentru uz intern – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin
dispersarea a 2 lichide nemiscibile. Omogenizarea se obţine cu ajutorul emulgatorilor.
Emulgatorii sunt substanţe tensioactive care reduc tensiunea superficială la nivelul suprafeţei
de contact între cele 2 faze şi permit o bună omogenizare a preparatului. Aceste emulsii mai
conţin şi agenţi de vâscozitate, de ex. mucilag de gumă arabică. Emulsiile pentru uz intern
sunt totdeauna de tip U/A, ca emulgatori folosindu-se Sorbi macrogoli oleas, PEG-uri.

4.Forme lichide pentru administrare parenterală : injecţiile şi perfuziile.

4.1.Injecţiile - sunt preparate farmaceutice sterile şi apirogene, obţinute pe cale
industrială. Prin filtrare şi sterilizare se îndepărtează impurităţile din soluţie şi
microorganismele. Soluţia injectabilă este condiţionată în fiole, flacoane sau seringi
preumplute. Fiolele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu o prelungire în care se introduce o
singură doză dintr-un medicament. Substanţele active conţinute se prezintă ca soluţii
adevărate, emulsii sau suspensii. Ca solvenţi se folosesc apa distilată sau bidistilată, uleiuri
vegetale, solvenţi sintetici, rareori solvenţi anhidri (propilenglicol). Pentru preparatele cu
acţiune prelungită se folosesc solvenţi anhidri, miscibili cu apa sau uleiul, soluţii de
macromolecule - gelatină, carboximetilceluloză sodică, polivinilpirolidona, dextran, alginat de
sodiu. Flacoanele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu un dop de cauciuc şi uneori armătură
metalică. Pot conţine soluţii, emulsii, suspensii sau substanţe active sub formă de pulbere
care se dizolvă extemporaneu.
Se prescriu după regulile de la preparatele tipizate.
De exemplu, vom prescrie Xilină fiole 1% pentru anestezia prin infiltraţie.
Rp/ Xilină f 1% a 10 ml

40
 Nr. II
D.S. suo nomine

Cînd prescriem flacoane care conţin pulberi ce se dizolvă extemporaneu (ex tempore),
trebuie să precizăm şi dizolvantul.
Rp/ Oxacilină, flac. 0,25 g
Nr.XX
D.S. i.m. 4X1 flac. pe zi
#
Rp/ Apă distilată , f 10 ml
Nr.XX
D.S. pentru dizolvare

4.2.Perfuziile - sunt soluţii sterile, apirogene care se administrează intravenos în

cantitate mare (250, 500, 1000 ml), în ritm lent, picătură cu picătură, cu ajutorul aparatului de
perfuzie. Nu pot fi decât soluţii adevărate, deoarece emulsiile provoacă embolie. Se
condiţionează în flacoane sau pungi de plastic. Se întrebuinţează pentru restabilirea
echilibrului hidroelectrolitic, ca înlocuitori de plasmă, pentru introducerea unor medicamente
care se elimină prea repede, în scop nutritiv.

5.Ceaiuri, soluţii extractive, extracte

5.1.Ceaiurile se numesc oficinal Species. Sunt amestecuri de plante uscate şi mărunţite
din care bolnavul îşi prepară singur medicamentul. Se comercializează prin unităţile PLAFAR,
se eliberează la cerere. Într-un ambalaj există 50-100 g de produs, din care se utilizează o
lingură (conţine 5 g) la ¼ l apă (250 ml). Se consumă ad libitum. Plantele conţin principii
active cu efect slab. Exemple: Ceai hepatic. Ceai laxativ, Ceai gastric, etc.
5.2.Soluţiile extractive – sunt preparate lichide obţinute prin extracţie unopr droguri
vegetale cu ajutorul unui solvent. Din punct de vedere al solventului pot fi apoase şi alcoolice.
α) Soluţiile extractive apoase – după modul de preparare se clasifică în 3 grupe:
infuzii, decocturi şi macerate.
-Infuziile (Infusum) se prepară conform modului prevăzut de farmacopee astfel:
plantele uscate şi mărunţite se amestecă cu apă clocotită, se lasă în contact 30’ sub un capac,
apoi se filtrează. Soluţia călduţă obţinută este o infuzie. Infuzarea este o metodă de obţinere a
prerparatelor oficinale cu efect expectorant.
Ex. infuzie din Ipecacuanhae radix - se folosesc 0,5 g plantă la 150,0 g apă. Se
administrează 3-4 linguri pe zi.
Rp/ Infusii Ipecacuanhae radicis 0,5 g/150,0 g
D.S. intern 3 X 1 linguri pe zi.

41
 O altă infuzie este din Primulae radix, din care se folosesc 4,0 g la 150,0 g apă.
Rp/ Infusii Primulae radicis 4,0 g/150,0 g
D.S. intern 3 X 1 linguri pe zi.

Întrucât aceste soluţii pot provoca greaţă, se poate adăuga un edulcorant. Se foloseşte
soluţia de clorură de amoniu cu ulei de anason (ultimul având efect antiseptic la nivelul căilor
respiratorii, dar şi gust plăcut, aromat) în cantitate de 5,0 g.
Rp/ Infusii Ipecacuanhae radicis 0,5 g/150,0 g
Solutionis ammonii chloridi anisati 5,0 g
M.D.S. intern 3X1 linguri pe zi.

-Decocturile (Decoctum) se prepară conform farmacopeei astfel: plantele uscate şi

mărunţite se fierb 30’, apoi se filtrează şi se reconstituie cu apă până la volumul iniţial de
soluţie. Se foloseşte această metodă pentru extragerea principiilor active din plante mai
cornoase.
-Maceratele (Maceratum) sunt soluţii extractive apoase care se obţin prin contactul
plantei cu apa la temperatura camerei timp de ore sau zile. Pentru extragerea mucilagiilor
extracţia durează câteva ore.
b)Soluţiile extractive alcoolice sunt tincturile şi vinurile medicinale. Tincturile sunt
soluţii hidroalcoolice obţinute din plante uscate şi mărunţite. Se obţin prin macerare sau
percolare (ultimul procedeu permite obţinerea picătură cu picătură într-un vas special numit
percolator, prin care de sus în jos circulă alcoolul). Se pot utiliza ca atare sau pentru obţinerea
altor medicamente. Prescrierea se face după regulile de la oficinale.
Rp/ Ticturae Valerianae 25,0 g
D.S. intern 3 X 20 picături pe zi

Vinurile medicinale – se obţin prin fermentarea alcoolică a glucozei. Conţinutul în

alcool este redus (12-16%). Se folosesc la convalescenţi, pentru stimularea apetitului. Ex. Vin
tonic, cu efect roborant.
5.3.Extractele sunt forme oficinale care se obţin prin concentrarea soluţiilor extractive
până la o anumită consistenţă, prin evaporarea solventului. Pot avea diferite consistenţe în
funcţie de cantitatea de solvent rămasă.
Ex. - fluide (fluidum) sunt asemănătoare cu tincturile. Extractum Seccalis cornuti
fluidum se foloseşte ca hemostatic uterin în tratamentul meno– şi metroragiilor.
- moi ( spissum) conţin 20 % solvent. Ex. Extractum Valeriane spissum folosit
pentru prepararea pilulelor cu efect sedativ.
- uscate (siccum) conţin numai 5% solvent. Ex. Extractum Belladonnae siccum

42
se foloseşte pentru efect antispastic, antisecretor, intrând în compoziţia pilulelor,
supozitoarelor, pulberilor dozate.

III.4.FORMELE MEDICAMENTOASE GAZOASE

Sunt gaze, lichide volatile şi aerosoli.

Gazele se administrează inhalator cu ajutorul aparatului de narcoză. De ex. protoxidul
de azot se livrează în cilindri de oţel sub presiune (54 atm). Are punct de fierbere – 89 0C.
Lichidele volatile sunt anestezicele generale (halotan, eter etilic) sau uleiuri volatile
(ulei de mentă, eucalipt)
Aerosolii (spray-urile) sunt sisteme heterogene constituite dintr-un mediu de dispersie
gazos în care se dispersează substanţe active lichide sau solide. Sunt de 2 tipuri: aeroemulsii
sau ceţuri (substanţa activă este lichidă) - ex. Codecam, Berotec şi aerosuspensii sau fumuri
(substanţa activă este solidă) - ex. Cromoglicat disodic.

43
IV.PRESCRIEREA MEDICAMENTELOR DIN DIFERITE GRUPE TERAPEUTICE

IV.1.MEDICAŢIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

1.Prescripţie pentru un bolnav cu glaucom. Se foloseşte un parasimpatomimetic – pilocarpina

nitrică, sub formă de gel 4%.

Rp/ Pilogel, gel 4% P-6L

Tub Orig. Nr. I
D.S. în sacul conjunctival de 3 ori pe zi

2.Prescripţie pentru un bolnav cu diagnosticul de miastenia gravis. Se utilizează un

parasimpatomimetic din grupa inhibitorilor de acetilcolinesterază – neostigmina bromură,
preparatul Miostin compr. 15 mg.

Rp/ Miostin, compr. 0,015 g P-RF

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int 2x1 compr./zi

3.Prescripţie pentru un bolnav cu colică renală. Se indică un antispastic neurotrop din grupa
parasimpatoliticelor semisintetice- bromura de butilscopolamoniu, preparatul Scobutil fiole de
10 mg.

Rp/ Scobutil, f 0,01 g P-RF

Nr. V
D.S. i.m. 1 f în colică

Se poate prescrie şi preparatul Scobutil compus, fiole care mai conţine şi

noraminofenazonă 2,5 g , dar acesta se poate injecta fie i.m., fie i.v.foarte lent, dar niciodată
s.c., datorită unor fenomene de intoleranţă locală.

Rp/ Scobutil compus, f P-6L

Nr. V
D.S. i.v. lent 1-2 f /zi

4.Prescripţie pentru un bolnav cu litiază renală, pentru atenuarea durerilor. Se foloseşte un

antispastic musculotrop - drotaverina sub forma preparatului No-spa compr. 40 mg

Rp/ No spa, compr. 0,04 g OTC

Scat.Orig.Nr.I
D.S. int.3x1 compr./zi

5.Prescripţie pentru prevenirea crizelor de astm bronşic. Se foloseşte un simpatomimetic alfa

şi beta-stimulator, efedrina, preparatul Efedrină compr. 50 mg.

Rp/ Efedrina, compr.0,05 g P-RF

Scat.Orig. Nr.I
D.S. int 3x1 compr/zi

44
6.Prescripţie pentru tratamentul unei crize uşoare de astm bronşic. Se foloseşte un beta 2
stimulator selectiv sub formă inhalatorie – fenoterol, preparatul Berotec spray.

Rp/ Berotec, spray

Flac. Orig. Nr.I
D.S. inhalator, un puff în criză. Se poate repeta după 5 min, max. 12 puff-uri pe
zi. Un flacon trebuie să ajungă 3 luni.

7.Prescripţie pentru un bolnav cu ateroscleroză cerebrală, cu tulburări de echilibru. Se

foloseşte un simpatolitic alfa-blocant din grupa alcaloizilor de ergot DH-ergotoxina,
preparatul Ergoceps sol uz int., administrată sub formă de picături.

Rp/ Ergoceps, sol.uz int. P-6L

Flac. Orig. nr. I
D.S. int 3x5 pic/zi. Se creşte progresiv până la 3x20-40 pic/zi, în funcţie de
valorile TA. Apoi se scade în acelaşi mod.

8. Prescripţie pentru un bolnav cu HTA avansată, cu diabet zaharat asociat. Folosim un alfa1-
blocant selectiv prazosinul, preparatul Minipres, compr 1 mg.

Rp/ Minipres, compr. 0,001 g P-6L

Scat.Orig. Nr. I
D.S. int ½ compr/zi , apoi 2 x½ compr.zi… 2-10
compr/zi (în funcţie de valorile TA)

9.Prescripţie pentru un bolnav tânăr cu HTA şi sindrom hiperkinetic. Se recomandă un beta-

blocant, de ex.propranolol -un blocant neselectiv, preparatul Propranolol, compr. 40 mg.

Rp/ Propranolol, compr.0,04 g P-6L

Scat.Orig. Nr. I
D.S. int 3x1 compr./zi

10.Prescripţie pentru un bolnav cu HTA şi IRC. Se recomandă un neurosimpatolitic, alfa-

metildopa sub forma preparatului Dopegyt, compr 250 mg.

Rp/Dopegyt, compr.0,25 g P-6L

Scat.Orig.Nr.I
D.S. int 2x1 compr/zi la început. Se creşte treptat până la 2x3-4 compr/zi, în
funcţie de valorile TA.

11.Prescripţie pentru un bolnav cu distonie neurovegetativă, cu manifestări digestive şi

cardiovasculare. Se recomandă o asociere de simpatolitice, parasimpatolitice şi sedative, de
ex. preparatul Calmogen, capsule.

Rp/ Calmogen, caps. P-6L

Scat.Orig.Nr.I
D.S. int 3x1 caps/zi cu 30’ înainte de mese sau la 2-3 ore după mese.

12.Prescripţie pentru un bolnav cu acces de migrenă. Se recomandă vasoconstrictoare în

teritoriul cerebral, preparatul Cofedol, care conţine ergotamină şi cofeină.

45
 Rp/ Cofedol, draj.
Scat Orig.Nr. I
D.S. int. 1 draj la începutul crizei, apoi încă unul, max 6/săpt.
Se mai poate indica sumatriptanul, un agonist serotoninergic pe receptorii 5-HT1 de la
nivelul vaselor cerebrale, preparatul Imigran compr.film.50 mg.

Rp/ Imigran, compr.film 0,05 g P-RF

Scat.Orig.Nr.I
D.S. int. 2 compr. în criză de migrenă. Nu se repetă doza la acelaşi atac!

IV.2.ANESTEZICE LOCALE
1.Prescripţie pentru realizarea unei anestezii locale prin infiltraţie. Folosim clorhidrat de
procaină 1% sau Xilină 0,5-1%

Rp/ Clorhidrat de procaină, f 1% a 20 ml P-RF

Nr. II
D.S. pentru anestezia prin infiltraţie

Rp/ Xilină, f 0,5% a 20 ml P-RF

Nr. III
D.S. pentru anestezia prin infiltraţie

2.Prescripţie pentru realizarea unei anestezii locale de conducere. Folosim xilină 2% cu

adrenalină 0,0005% sau articaină 4% cu adrenalină 0,6%.

Rp/ Xilină cu adrenalină, f P-RF

Nr. II
D.S. suo nomine

Rp/ Ultracain DS, f P-RF

Nr. II
D.S. suo nomine

3.Prescripţie cu un preparat pe bază de procaină cu efect eutrofic, pentru prevenirea

tulburărilor de senescenţă. Vom indica Gerovital H3 draj.

Rp/ Gerovital H3, draj. P-6L

Scat.Orig.Nr.I
D.S. int. 2 draj./zi dimineaţa, înainte de mâncare, timp de 24 de zile, apoi 10 zile
pauză

IV.3.ANESTEZICE GENERALE

1.Pentru realizarea unei anestezii generale intravenoase pentru reducerea unei fracturi sau
deschiderea unui abces se poate prescrie ketamina. Preparatul Calypsol, flac. cu 50 mg/ml a
10 ml. Doza este de cca 2 mg/kgc pentru calea i.v. La un bolnav de 75 kg avem nevoie de 150
mg substanţă, deci 3 ml din soluţia 5%.

46
 Rp/ Calypsol, flac.
Nr.I
D.S. i.v. lent 3 ml

2.Tot pentru anestezia intravenoasă se poate utiliza un barbituric cu acţiune ultrascurtă,

tiopentalul, preparatul Thiopental Sodium, flac.cu 0,5 g sau 1 g pulbere care se dizolvă
extempore cu apă distilată. Se foloseşte o soluţie cu concentraţia de 2,5-5%. De exemplu,
pentru a obţine o sol.cu conc.2,5% dizolvăm 0,5 g substanţă cu 20 ml apă distilată, obţinând o
sol. ce conţine 25 mg/ml. Pentru o intervenţii chirurgicale de scurtă durată se dau 400-800
mg, doza maximă fiind de 1000 mg. Dacă administrăm doza de 400 mg, se injectează i.v. lent
16 ml din sol.2,5% preparată.

Rp/ Thiopental Sodium, flac.0,5 g

Nr.I
D.S. i.v. lent 16 ml din sol. preparată prin dizolvarea unui flacon cu 20 ml apă
distilată.
Atenţie! A nu se injecta intraarterial (spasme şi risc de tromboză şi gangrenă). Nu se repetă
administrarea într-un interval de 24 de ore, datorită fenomenului de redistribuţie, apărând
pericol de supradozare.

IV.4.HIPNOTICE, SEDATIVE, ANXIOLITICE

1.Pentru un bolnav cu insomnie de trezire se poate indica in barbituric cu durată lungă de

acţiune, de ex. fenobarbitalul, compr. de 0,1 g, care produce un somn de cca 8 ore.

Rp/ Fenobarbital, compr. 0,1 g P-RF

Scat.Orig.Nr. I (una)
D.S. int. 1 comprimat seara

2.La un bolnav agitat, cu hiperexcitabilitate nervoasă se poate prescrie tot fenobarbital, dar în
doză sedativă de 15 mg odată.

Rp/ Fenobarbital, compr. 0,015 g P-RF

Scat.Orig.Nr. I (una)
D.S. int. 3X1 comprimate pe zi

3.În caz de insomnie există şi alte opţiuni terapeutice, care implică mai puţine riscuri şi efecte
adverse. De ex. de pot indica benzodiazepine, care prezintă o toxicitate mai mică sau
hipnotice moderne, cu profil asemănător benzodiazepinelor de tipul zopiclonei sau
zolpidemului.

Rp/ Dormicum, compr. 0,0075 g P-RF

Scat.Orig.Nr. I
D.S. int. 1 compr. seara. Durata somnului cca 4 ore. Nu influenţează fazele
REM.

Rp/ Stilnox, compr.0,01 g P-RF

Scat.orig.Nr.I
D.S. int. 1 compr. seara. Nu dezvoltă obişnuinţă şi farmacodependenţă, nu
afectează fazele REM

47
4.Pentru un bolnav cu hiperexcitabilitate nervoasă şi hipertiroidie se poate indica un preparat
combinat, cu sedative vegetale şi o doză mică de 20 mg fenobarbital, Extraveral compr.

Rp/ Extraveral, compr. OTC

Scat.Orig.Nr. I
D.S. int. 3X1 compr./zi

5.La un bolnav cu nevroză se poate prescrie în scop anxiolitic o benzodiazepină, de ex.

diazepam, preparatul Diazepam compr. de 2 mg, sau compuşi fără efect sedativ cum ar fi
medazepamul- preparatul Eurozepam caps.10 mg şi alprazolamul- preparatul Xanax, compr.
de 0,25 mg.

Rp/Diazepam, compr. 0,002 g P-RF

Scat.Orig.Nr. I
D.S. int 3x1 compr. pe zi

Rp/ Eurozepam, caps. 0,01 g P-RF

Scat.Orig.Nr. I
D.S. int 3X1 caps/zi

Rp/ Xanax, compr. 0,00025g P-RF

Scat. Orig.Nr.I
D.S. int. 3X1 compr./zi (Se poate da şi în atacul de panică- până la 10
mg/zi)

6.La un bolnav cu dureri lombare datorate unei contracturi reflexe a musculaturii

paravertebrale cauzată de o hernie de disc se poate prescrie diazepam în doză miorelaxantă
centrală de 10-30 mg odată.

Rp/Diazepam, compr. 0,01 g P-RF

Scat.Orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 compr. pe zi

7.Benzodiazepinele au şi acţiune antiepileptică-anticonvulsivantă. Astfel, în caz de convulsii

grave, cum ar fi status epilepticus, intoxicaţii sau eclampsie gravidică se poate administra
diazepamul în doză de 0,15-0,25 mg/kgc i.v. foarte lent, datorită pericolului deprimării
centrului respirator. Soluţia nu se amestecă cu nici un alt medicament în seringă.

Rp/ Diazepam, f 0,01 g P-RF

Nr. IV
D.S. i.v. f. lent, 1-2 f în criză

8.În caz de anxietate cronică în afara de benzodiazepine se mai poate folosi un alt compus
care este un agonist al receptorilor 5-HT1A, buspirona care are un efect sedativ slab.
Preparatul se numeşte Stressigal, compr. de 5 mg.

Rp/ Stressigal, compr. 0,005 g P-RF

Scat.Orig. nr. I
D.S. int. 2X1 compr. pe zi

48
9.Un anxiolitic foarte bine suportat, care are şi efect antigreţos, antihistaminic H1 şi
antispastic este hidroxizinul, în preparatul Atarax, compr. filmate de 25 mg.

Rp/ Atarax, compr.film.0,025 g P-RF

Scat.Orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 compr. pe zi

IV.5.NEUROLEPTICE (ANTIPSIHOTICE)

1.Un neuroleptic fenotiazinic foarte cunoscut este clorpromazina, care se indică astăzi foarte
rar în boli psihice, dar are frecvente utilizări simptomatice, de ex. în vărsături incoercibile,
sughiţ, colici, pentru prevenirea şocului traumatic, hiperpirexie, pentru potenţarea acţiunii
anestezicelor generale şi analgezicelor. Doza folosită în aceste indicaţii este de 25-50 mg.

Rp/ Clordelazin, draj. 0,025 g P-RF

Scat.Orig. Nr. I
D.S. int. 2x1 draj./zi

Rp/ Plegomazin, f 0,05 g P-RF

Nr. IV
D.S. i.m. profund, 1-2 f odată. Atenţie! Risc de colaps.

2.La copii cu tulburări de comportament se poate prescrie tioridazin, un neuroleptic

fenotiazinic sedativ.

Rp/ Tioridazin, draj. 0,005 g P-RF

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 3x1 draj. pe zi

3.În stări de agitaţie psihomotorie, de ex. la alcoolici în cursul sevrajului, care prezintă în plus
şi halucinaţii se poate folosi haloperidolul în doză mică, de 1-2 mg/zi. Folosim preparatul
Haldol, sol. pentru uz intern, 1 ml are 2 mg, respectiv 20 pic. Administrăm o doză pe zi de 1
mg, deci făcând calculele 1 mg are 10 picături, pe care le repartizăm în 3 prize.

Rp/Haldol, sol.uz int. P-RF

Flac.Orig. Nr. I
D.S. int. 3X3 pic. pe zi

4.Şi în prezent, uneori, se mai folosesc în tratamentul schizofreniei neurolepticele tipice, mai
ales haloperidolul. La aceşti pacienţi, este necesară, în cazul în care apar simptome
extrapiramidale, adăugarea în tratament a unui preparat antiparkinsonian anticolinergic, cel
mai des trihexifenidil (Romparkin).

Rp/ Haloperidol, sol. uz. int. P-RF

Flac. orig. Nr. I
D.S. int. 3x20 picături/zi
#
Rp/ Romparkin, compr. 2 mg.
Scat. orig. Nr. I
D.S int. 1-0-1 tbl./zi.

49
5.În prezent în tratamentul schizofreniei, cea mai frecventă afecţiune psihotică, se folosesc
neurolepticele atipice (de ex. olanzapina- Zyprexa). Să prescriem o reţetă pentru un pacient
diagnosticat cu schizofrenie, care prezintă halucinaţii auditive, idei delirante de persecuţie,
limbaj şi comportament dezorganizat.

Rp/ Zyprexa, compr. 0,01 g P-RF

Nx. XXX
D.S int. 1 compr. seara
6.Pacienţii diagnosticaţi cu schizofrenie, nu au conştiinţa tulburării psihice de care suferă,
motiv pentru care acceptă cu greu medicaţia. Pacienţii care sunt necomplianţi la medicaţia
administrată per oral, au indicaţie de tratament cu un neuroleptic tipic (clasic) de depozit.
Aceste preparate îşi păstrează utilitatea şi în prezent. Pentru un astfel de pacient prescriem o
reţetă cu flupentixol sub formă de prerarat de depozit (Fluanxol).

Rp/ Fluanxol, fiole P-RF

Nr. I
D.S i.m. 1 fiolă la 4 săptămâni

IV.6.ANTIDEPRESIVE

1.În trecut, mai puţin în prezent, în tratamentul depresiei se foloseau antidepresive triciclice şi
tetraciclice. Vom da două exemple de reţete cu preparate antidepresive, unul triciclic
(clomipramina – Anafranil, doza minimă eficace 100 mg./zi) şi unul tetraciclic (maprotilină –
Ludiomil) pentru un pacient diagnosticat cu depresie, care prezintă dispoziţie depresivă,
anhedonie, ideaţie suicidară, idei de devalorizare şi culpabilizare, anorexie şi insomnie.
Atenţie ! Aceste preparate sunt foarte periculoase în caz de supradozaj, datorită
cardiotoxicităţii lor, motiv pentru care este indicat să nu fie prescrise o dată cantităţi pentru
mai mult de aprox. 10 zile, ţinând cont şi de faptul că aceşti pacienţi prezintă de obicei un risc
autolitic.

Rp/ Anafranil, draj. 0,025 g P-RF

Nr. XL
D.S int. 1-1-2 draj./zi

Rp/ Ludiomil, compr. 0,025 g P-RF

Nr. XXX
D.S int. 3x1 compr./zi

2.În prezent, cel mai des sunt folosite în tratamentul depresiei, inhibitorii selectivi ai
recaptării serotoninei, care sunt mult mai bine toleraţi de către pacienţi şi mai siguri în caz de
supradozaj, putându-se elibera o dată cantitatea pentru o lună de tratament. Vom prescrie o
astfel de reţetă cu fluoxetină (Prozac).

Rp/ Prozac, caps. 0,02 g P-RF

Nr. XXX
D.S. int. 1 caps. dimineaţa

50
 IV.7.MEDICAMENTE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL BOLII ALZHEIMER

1.În tratamentul bolii Alzheimer, sunt folosite în prezent, cu o eficacitate modestă, inhibitorii
acetilcolinesterazei (anticoliesterazice). Vom prescrie o reţetă cu un astfel de preparat
(donepezil – Aricept) pentru un pacient vârstnic care prezintă tulburări progresive de
memorie, asociate cu alte deficite cognitive (afazie, apraxie, agnozie, dificultăţi ale gândirii
abstracte).

Rp/ Aricept, compr. 0,01 g P-RF

Scat. orig. Nr. I
D.S int. 1 compr. seara

IV.8.ANTIEPILEPTICE

1.Pentru un pacient cu crize focale (parţiale) simple (sau crize parţiale complexe – epilepsie
de lob temporal), tratamentul de primă intenţie este cu carbamazepină.

Rp/ Carbamazepină, compr. 0,2 g P-6L

Scat. orig. Nr. II
D.S. int. 3x1 compr./zi

2.Pentru un pacient cu crize grand mal (tonico-clonice generalizate), tratamentul de primă

intenţie este cu acid valproic (sau săruri ale acidului valproic). Vom prescrie preparatul
Orfiril (valproat de sodiu).

Rp/ Orfiril, compr. 0,3 g P-6L

Nr. XC
D.S. int. 3x1 compr./zi

3.Pentru un copil cu crize de tip petit mal (absenţe), este recomandată etosuximida, care este
totuşi în prezent de a doua alegere, după valproat. Etosuximida (Petinimid) este activă numai
în tratamentul absenţelor. Absenţele sunt crize epileptice specifice copilăriei.

Rp/ Petinimid, sirop P-6L

Flac. orig. Nr. I
D.S. int. 1-0-1 linguriţe/zi

IV.9.MEDICAMENTE EXCITANTE ALE SNC

1.Prescripţie la un bolnav cu tulburări de atenţie şi memorie după un traumatism cranio-

cerebral. Se foloseşte un activator al metabolismului neuronal din categoria nootropelor
(neurotrope).

Rp/ Meclofenoxat, compr. 0,1 g P-6L

Scat. Orig. Nr.III
D.S. int. 3X1-2 compr/zi, ultima administrare la ora 16, timp de 30 de zile.
sau
Rp/ Piracetam, compr. 0,4 g P-6L
Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 3X2 compr./zi, ultima administrare la ora 16.

51
2.Prescripţie la un bolnav cu obezitate. Se indică un preparat cu acţiune centrală care scade
apetitul, sibutramina.
Rp/ Reductil, caps.0,01 g P-RF
Scat.Orig. Nr. I.
D.S. int. 1 caps/zi dimineaţa. Dacă scăderea în greutate e mai mică de
5% în 3 luni, se întrerupe.

3.Pentru un bolnav intoxicat cu central-deprimante (ex. alcool, benzodiazepine) se recomandă

un analeptic bulbar, cafeina.
Rp/ Cofeina natriu benzoic, f 0,25 g P-RF
Nr. VI
D.S. s.c. 3X1 f pe zi

4.Prescripţie pentru un bolnav cu parapareză post-traumatică. Se indică un stimulator al

reflectivităţii medulare, stricnina.

Rp/ Sulfat de stricnină, f 0,001 g P-RF

Nr. XXX
D.S. s.c. 1 f pe zi 3 zile, 2X1 f pe zi 3 zile , 3x1 f pe zi în continuare

IV.10.ANALGEZICE

A) ANALGEZICE OPIOIDE
1.Prescripţie pentru un bolnav cu dureri provocate de cancer în fază terminală. Se poate
prescrie morfină, stupefiant. Este nevoie de formularul special cu timbru sec obţinut de la
Direcţia de Sănătate Publică. Doza pentru odată este de 10 mg, maximum 20 mg. Doza
maximă pe zi este de 60 mg, iar pe un formular, la începutul tratamentului se poate prescrie o
cantitate pentru 3 zile (180 mg). Ulterior, datorită instalării toleranţei pentru efectul analgezic
cantitatea va fi mai mare. Există mai multe tipuri de preparate care conţin morfină. De ex.
fiole cu 20 mg sau o combinaţie de morfină cu atropină. Atropina are rolul de a atenua
acţiunea deprimantă a morfinei asupra centrului respirator dar şi de a combate spasmele
musculaturii netede determinate de opioid. De asemenea, se găsesc preparate orale, unele cu
eliberare imediată (Sevredol), iar altele cu eliberare prelungită (MST Continus).

Rp/ Morfină f 0,02 g P-TS

Nr. IX (nouă)
D.S. s.c. 3X1 f pe zi

Rp/ Sevredol, compr.film.0,01 g P-TS

Nr. XVIII (optsprezece)
D.S. int. 6X1 compr. pe zi

Rp/ MST Continus, compr. 0,1 g P-TS

Scat.Orig. Nr.I (una)
D.S. int. 2X1 compr. pe zi. Pentru acest preparat nu există doză maximă
recomandată. Dezvoltarea toleranţei şi a deprimării respiratorii sunt rare.
52
2. Tot din grupa opioidelor face parte şi petidina (Mialgin), un compus sintetic cu acţiune
analgezică de cca 5 ori mai redusă decât a morfinei. Se poate administra şi în dureri
colicative, de asemenea în edem pulmonar acut, combaterea frisoanelor. Nu se injectează
subcutanat, deoarece injecţia este foarte dureroasă. Atenţie la injectarea intravenoasă, datorită
pericolului deprimării centrului respirator.

Rp/ Mialgin , f 0,1 g P-TS

Nr. X (zece)
D.S. i.m. 4X ½ f pe zi

3. Un analgezic opioid sintetic mai puternic decât morfina este metadona (Sintalgon). Are un
t1/2 lung, de cca 35 de ore şi o tendinţă la cumulare. Produce un sindrom de abstinenţă mai
blând decât morfina, fiind indicat în cura de dezintoxicare a morfinomanilor.

Rp/ Sintalgon, compr. 0,0025 g P-TS

Scat.Orig. Nr. I (una)
D.S. int. 4X1 compr. pe zi

4.Pentru dureri moderat-severe, acute şi cronice, inclusiv dureri neuropatice se poate prescrie
tramadol (Mabron, Tramal), un opioid sintetic cu mecanism de acţiune dual: opioid şi de
creştere a concentraţiei extraneuronale a noradrenalinei şi serotoninei prin inhibarea recaptării
acestor monoamine. Nu necesită reţetă cu timbru sec, putându-se prescrie pe formular
obişnuit, care se reţine la farmacie. Are un potenţial redus de deprimare a centrului respirator
şi de instalare a dependenţei majore.

Rp/ Mabron, caps. 0,05 g P-RF

Scat. Orig. Nr. I(una)
D.S. int. 4x1 caps. pe zi

5.În fazele incipiente ale durerilor canceroase sau pentru analgezia la naştere se poate folosi
pentazocina (Fortral), un opioid sintetic antagonist pe rec.miu şi agonist pe rec.kappa, care nu
produce euforie sau deprimarea respiraţiei. Atenţie! Poate induce sindrom de sevraj la
morfinomani. Se preferă calea i.m. deoarece s.c. apar edem, induraţie locală, atrofie cutanată.

Rp/ Fortral, f 0,03 g P-RF

Nr. XX(douăzeci)
D.S. i.m. 4X1 f pe zi

6. În caz de deprimare respiratorie cauzată de supradozare de opioide cu acţiune agonistă pe

rec.miu prin care este mediată deprimarea respiraţiei se pot administra antagonişti de opioide,
cum ar fi nalorfina – care are şi efect analgezic, fiind agonist pe rec.kappa sau naloxona şi
naltrexona, antagonişti puri pe toate tipurile de receptori opioizi (în special pe miu şi kappa).
De exemplu, la o parturientă care a primit Mialgin pentru analgezia obstetricală, în vederea
prevenirii deprimării centrului respirator al fătului se administrează naloxonă (Narcanti).

Rp/ Narcanti, f 0,0004 g

Nr. II
D.S. i.v. 1-2 f în stadiul II al travaliului
53
 B) ANALGEZICE ANTIPIRETICE ŞI ANTIINFLAMATOARE
Aceste analgezice prezintă, în general, pe lângă acţiunea antialgică, mai redusă
comparativ cu a opioidelor, şi efect antipiretic (readuc la valori obişnuite o temperatură
crescută, dar nu o influenţează pe cea normală) şi antiinflamator (numai în inflamaţiile acute).
Mecanismul de acţiune este fundamental diferit de al analgezicelor opioide, ele producând
inhibarea enzimei ciclooxigenază, care acţionează asupra acidului arahidonic determinând
sinteză de prostaglandine, prostacicline şi tromboxani. Dar, enzima ciclooxigenază prezintă
cel puţin 2 izoforme. COX-1 este enzima constitutivă, cu rol benefic în sinteza de
prostaglandine protectoare la nivelul mucoasei gastrice, a celor care intervin în reglarea
circulaţiei renale, în declanşarea travalilui (PGF-2alfa), a prostaciclinei care are efect
antiagregant plachetar şi bronhodilatator, a tromboxanilor (TXA2) cu rol în agregarea
plachetelor. COX-2 este enzima inductibilă, care nu se găseşte în ţesuturile normale, indusă
în cursul fenomenelor patologice de către citokine. Ea este responsabilă de sinteza de
prostaglandine cu rol în apariţia inflamaţiilor acute, a febrei, pentru hipersensibilizarea
nociceptorilor şi apariţia durerii. Majoritatea analgezicelor antipiretice şi antiinflamatoare
inhibă ambele forme ale enzimei COX. Astfel prin inhibarea COX-2 se explică apariţia
efectelor analgezic, antipiretic şi antiinflamator, iar prin inhibarea COX-1 apariţia unor efecte
adverse ale acestor compuşi, cum ar fi acţiune iritantă la nivelul mucoasei gastrice, chiar ulcer
gastric prin inhibarea sintezei de prostaglandine protectoare, perturbarea circulaţiei renale,
reacţii de tip anafilactoid prin inhibarea sintezei de prostaglandine E2 şi prostacicline (PGI2)
cu efect bronhodilatator şi totodată prin creşterea sintezei de leucotriene, cu acţiune
bronhoconstrictoare; cea mai frecventă formă de manifestare a reacţiilor de tip anafilactoid
sunt crizele de dispnee expiratorie- de ex. astmul indus de aspirină. Astăzi există şi compuşi
inhibitori selectivi ai enzimei COX-2 – în special coxibele, dar şi nimesulidul sau
meloxicamul - înalt selectivi, însă pentru aceste substanţe care practic prezintă un potenţial
scăzut de a induce reacţii adverse gastrointestinale, au apărut tot mai multe date privind riscul
de creştere a incidenţei trombozelor arteriale, ceea ce a dus în 2004 la retragerea de pe piaţă a
unui preparat – Vioxx (rofecoxib).

1.Pentru un bolnav cu febră sau dureri nevralgice, cefalee se poate prescrie acid
acetilsaliciclic, în doză de 0,5-1 g odată de 2-3 ori pe zi. Datorită efectului iritant gastric se
recomandă dezagregarea comprimatului în cavitatea bucală şi administrarea după mese, cu
multă apă. Riscul de apariţie a ulceraţiilor este cu atât mai mic cu cât dimensiunea particulelor
care vin în contact cu mucoasa este mai mică. Atenţie! Nu se poate folosi aspirina în caz de
infecţii virale cu virusul gripal sau al varicelei, deoarece mai ales la copii, poate apare
sindromul Reye (encefalopatie şi necroză hepatică), care poate fi mortal.

Rp/Acid acetilsalicilic, compr. 0,5 g OTC

Nr. XX
D.S. int. 3x1 compr. pe zi, după mese.

2. Pentru prevenirea trombozelor arteriale, ex. a infarctului miocardic acut se poate folosi acid
acetilsalicilic în doză mică, de 0,05-0,1 g pe zi, care are un efect antiagregant plachetar. Se
foloseşte un preparat special Thrombo AAS sau Aspenter.

Rp/ Aspenter, compr.film.0,075 g OTC

Nr. XXX
D.S. int. 1 compr. pe zi, după mese

54
3. La un bolnav cu poliartrită reumatoidă, aflat într-un puseu de acutizare a acesteia, se poate
administra acid acetilsalicilic, însă în doză mai mare, de 4-6 g pe zi, care are efect
antiinflamator.

Rp/ Acid acetilsalicilic, compr. 0,5 g OTC

Nr. LX
D.S. int. 4X2 compr. pe zi, după mese

4.Ca antipiretic şi analgezic se foloseşte foarte frecvent la noi paracetamolul (Acetaminophen,

Eferalgan). Atenţie! A nu se depăşi 2 g pe zi, deoarece prezintă toxicitate hepatică (peste 10 g
apare necroză şi hepatită toxică). Nu are efect antiinflamator.
Rp/Paracetamol, compr. 0,5 g OTC
Nr. XX
D.S. int. 3X1 compr. pe zi

5.Un analgezic şi antipiretic foarte eficient este noraminofenazona (Metamizol, Algocalmin),

care are şi efect antispastic musculotrop, putând fi administrat şi în dureri colicative. Atenţie!
Injectarea intravenoasă foarte rapidă poate duce la colaps. Poate determina şoc anafilactic şi
foarte rar, agranulocitoză. Nu se injectează s.c. datorită unor fenomene de intoleranţă locală.

Rp/Algocalmin, f 1,0 g OTC

Nr. X
D.S. i.m. 1 f în colică renală

6.Pentru un bolnav cu spondilită anchilopoetică se poate folosi un antiinflamator şi

antireumatic puternic, fenilbutazona. Datorită legării masive de proteinele plasmatice, se
administrează la început în doză de atac de 10 mg/kgc/zi, apoi se dă o doză de întreţinere de 3
mg/kgc/zi. Durata tratamentului max 10-12 zile, datorită efectelor adverse numeroase (risc
ulcerigen, edeme, alergie).

Rp/ Fenilbutazona, draj. 0,2 g P-RF

Scat.Orig. Nr. I
D.S. int 3X1 draj. pe zi 3 zile, apoi 1 draj pe zi 6 zile

7.La un bolnav cu lumbago, pe lângă un miorelaxant central, de ex. diazepam D.U. 10 mg,
sau tolperison (Mydocalm) D.U. 50-150 mg, se mai poate prescrie un antiinflamator
nesteroidian, care produce creşterea eficacităţii. De ex. se poate folosi indometacin sau
diclofenac. De asemenea, AINS se mai pot prescrie în inflamaţii provocate de infecţii,
afecţiuni dentare.
Rp/Indometacin, sup.0,05 g P-RF
Nr.XIV
D.S. intrarectal 2X1 sup pe zi

sau
Rp/ Diclofenac Duo, caps. 0,075 g P-RF
Nr. VII
D.S. int. 1 caps. pe zi. Bine tolerat gastric, preparat retard.

8. La copii cu febră şi dureri se poate recomanda ibuprofenul - preparatul Nurofen, sirop

100 mg/5 ml. Este bine tolerat gastric, comparativ cu alte antiinflamatoare
nesteroidiene.
9.

55
 Rp/ Nurofen, sirop OTC
Flac. Orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 linguriţe pe zi

9.La un bolnav cu boală artrozică se poate indica un inhibitor selectiv al COX-2, celecoxibul,
care nu este aşa de nociv pentru mucoasa gastrică. Totuşi, la bolnavi cu antecedente de ulcer
sau hemoragii digestive superioare, este strict interzis şi acest preparat.

Rp/ Celebrex, caps. 0,2 g P-6L

Nr. VII
D.S. int 1 caps. pe zi

IV.11.ANTIALERGICE (ANTIHISTAMINICE H1 BLOCANTE ŞI

ANTISEROTONINICE)

1. La un bolnav cu alergie sezonieră la polen (conjunctivită, rinită) sau la cei cu dermatoze

alergice, după înţepături de insecte, se poate prescrie un antihistaminic H1 blocant, de ex.
clorfeniramin din generaţia I, care au efect sedativ sau compuşi din generaţia a II-a, lipsiţi de
efect central deprimant, loratadina sau terfenadina. Atenţie! A nu se administra medicamente
din gen. I la şoferi şi dispeceri.

Rp/Claritine, compr. 0,01 g P-6L

Nr. X
D.S. int 1 compr. pe zi dimineaţa

2. Pentru un bolnav care urmează să fie supus unei intervenţii chirugicale, în seara dinaintea
operaţiei va primi premedicaţie cu prometazină (Romergan), antihistaminic H1 blocant din
gen. I, de noapte, care are efect sedativ puternic dar şi antivomitiv.

Rp/ Romergan, draj. 0,03 g

Nr. I
D.S. int. 1 draj. seara

3.La un copil de 7 ani cu dermatoză alergică şi anorexie se poate administra ciproheptadina,

un antiserotoninic pe rec.5-HT2 şi antihistaminic H1 blocant, care are efect sedativ,
anticolinergic şi de stimulare a apetitului.

Rp/ Peritol, sirop P-6L

Flac. orig. Nr. I
D.s. int. 3X1 linguriţe pe zi.

56
 IV.12.CORTICOSTEROIZII ŞI ACTH-UL

Glucocorticoizii au efect antiinflamator în inflamaţiile acute şi cronice, antialergic în

toate cele 4 tipuri de alergie şi imunodeprimant.
1.La un bolnav cu periartrită scapulohumerală se recomandă injecţii periarticulare cu
hidrocortizon acetat, suspensie. Efectele metabolice sunt reduse, iar efectul antiinflamator
intens.
Rp/ Hidrocortizon acetat, f 0,025 g P-RF
Nr. V
D.S. periarticular, 1 f pe zi . Atenţie! Este substanţă dopantă.

2.La un bolnav în stare de rău astmatic se indică administrarea de hidrocortizon hemisuccinat

intravenos în doză de 250-500 mg odată, putându-se ajunge până la 1 g pe zi, maximum 3-5
zile. Fiola transparentă conţine 25 mg-1 ml de substanţă activă, iar fiola brună 4 ml solvent -
bicarbonat de sodiu. Soluţia se prepară extemporaneu şi este incompatibilă cu alte
medicamente.

Rp/Hidrocortizon hemisuccinat, f 0,025 g P-RF

Nr. XLII
D.S. i.v. 10 f odată, apoi 4 f la 6 ore, 2 zile

3. Prescripţie recomandată unui bolnav cu astm bronşic, care prezintă crize foarte frecvente,
care nu mai răspund la spray-uri cu bronhodilatatoare sau glucocorticoizi. Se indică
prednisonul, antiinflamator şi antialergic mai eficient de cca 4-5 ori decât hidrocortizonul, dar
cu efecte de tip mineralocorticoid mai reduse. Se administrează într-o doză de atac de 1
mg/kgc/zi, realizându-se o scădere progresivă a dozelor cu 5 mg la 3-5 zile pentru a preveni
atrofia corticosuprarenalei. Doza de întreţinere este de 10-15 mg/zi. Având în vedere efectele
adverse ale acestui preparat, se recomandă unele măsuri igieno-dietetice, precum şi
administrarea unor simptomatice. Astfel, bolnavul va urma un regim hiposodat, hipoglucidic,
hipolipidic, bogat în proteine. Va primi zilnic cca 3-5 g de KCl (sau Aspacardin) pentru a
înlocui pierderile de K. I se vor administra pansamente gastrice sau antisecretoare,
antidiabetice orale dacă este cazul, steroizi anabolizanţi, sedative sau hipnotice.

Rp/ Prednison, compr. 0,005 g P-RF

Scat.Orig. Nr. I
D.S. int 12 compr. pe zi dimineaţa 5 zile, apoi 11 compr. pe zi dimineaţa 5
zile…până ce se ajunge la o doză de 3 compr. pe zi, care se poate administra timp îndelungat
sau se întrerupe.

4.Medicamentul antiinflamator de elecţie pentru edemul cerebral este dexametazona, deoarece

nu are deloc efect de tip mineralocorticoid. Doza de atac este de 2-10 mg/zi, doza de
întreţinere 0,5 mg –2 mg/zi. Deprimă puternic corticosuprarenala, nu se recomandă pentru
tratamente de lungă durată.

Rp/ Dexametazon sodium, flac.0,008 g P-RF

Nr. III
D.S. i.v. 1 flac pe zi
#
Rp/ Superprednol, compr. 0,0005 g
Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 15 compr. pe zi dimineaţa 3 zile, 14 compr. pe zi dimineaţa 3
zile…până se ajunge la 3 compr. pe zi, apoi se întrerupe
57
5.Pentru un bolnav cu artroză a genunchiului se poate injecta intraarticular preparatul retard
Diprophos, care conţine betametazonă sodiu fosfat şi betametazonă dipropionat.

Rp/Diprophos, flac. 0,007 g P-RF

Nr. IV
D.S. intraarticular ¼ flac. le 3-4 săptămâni

6.Prescripţie pentru un bolnav cu dermită sau eczemă. Se indică un glucocorticoid topic

puternic asociat cu antibiotic- Fluocinolon N unguent.

Rp/Fluocinolon N, ung. P-RF

Tub Orig. nr. I
D.S. local, 2-3 aplicaţii pe zi

IV.13.ANTIINFECŢIOASE

1.Prescripţie pentru un bolnav cu angină streptococică. Se va prescrie Penicilina G, antibiotic

de elecţie în infecţii cu Streptococ beta-hemolitic, grup A în doză de 4 mil. U.I. pe zi, timp de
7 zile. Datorită pericolului alergiei se va face înaintea injecţiei testare intradermică cu soluţie
de penicilină G 100 U.I./ml.

Rp/Penicilina G potasică, flac. 1.000.000 U.I. P-RF

Nr. XXVIII
D.S. i.m. 4X1 flac. pe zi
#
Rp/Ser fiziologic, f 10 ml
Nr. XXVIII
D.S. pentru dizolvare

2.Pentru profilaxia primară, secundară şi terţiară a reumatismului articular acut se

administrează o penicilină retard-benzatinpenicilina (Moldamin) odată pe lună. Atenţie! Se
dizolvă numai cu apă distilată şi se injectează imediat cu un ac gros, intramuscular profund.

Rp/Moldamin, flac. 1.200.000 U.I. P-RF

Nr. IV
D.S. i.m. profund 1 flac. pe lună
#
Rp/Apă distilată, f 10 ml
Nr. IV
D.S. pentru dizolvare

3.Pentru un bolnav cu infecţie cu Stafilococ auriu (furunculoză, abcese, etc) se indică o

penicilină rezistentă la beta-lactamază, oxacilina.

Rp/Oxacilina, flac. 0,5 g P-RF

Nr. XX
D.S. i.m. 4x1 flac. pe zi
#
Rp/ Apă distilată, f 10 ml
Nr. XX
D.S. pentru dizolvare

58
4.În infecţii respiratorii, urinare se pot folosi peniciline cu spectru larg-ampicilina,
amoxicilina. Dacă infecţia se produce cu germeni secretori de beta-lactamază, se pot alege
combinaţiile acestor antibiotice cu inhibitori de beta-lactamază: Unasyn (ampicilină +
sulbactam) sau Augmentin (amoxicilină+acid clavulanic). Aceste asocieri se pot folosi într-o
gamă largă de infecţii: respiratorii, urinare, puerperale, dentare, cutanate, osteoarticulare, etc.

Rp/Ampicilină, caps. 0,25 g P-RF

Nr. LVI
D.S. int. 4x2 caps. pe zi, cu 30’ înainte de mese, sau în caz de
iritaţie gastrică, la o oră după mese.
sau
Rp/Amoxicilină, caps. 0,5 g P-RF
Nr. XXI
D.S. int 3X1 caps. pe zi, cu 30’ înainte de mese, sau în caz de
iritaţie gastrică, la o oră după mese.
sau
Rp/Augmentin, compr. 625 mg P-RF
Nr. XV
D.S. int. 3x1 caps pe zi, cu 30’ înainte de mese, sau în caz de iritaţie
gastrică la o oră după mese
5.În caz de alergie sau rezistenţă la peniciline se pot folosi ca antibiotice de rezervă
cefalosporinele. Cele din generaţia I au spectru şi proprietăţi asemănătoare ampicilinei, fiind
indicate în infecţii respiratorii, urinare, de părţi moi, profilaxia infecţiilor chirurgicale.Se
foloseşte de ex. cefalexina (Ospexin), care se dă oral, în doză de 2-4 g/ zi la adult în 4 prize.
Cele din generaţia a II-a acţionează pe coci Gram pozitiv, bacili Gram negativ, se folosesc în
penumonii, sinuzite, infecţii biliare, urinare – ex. cefamandol, cefuroxima. Cele din generaţia
a III-a se indică în infecţii nosocomiale cu bacil Gram negativ multirezistenţi, septicemii cu
germeni neidentificaţi la bolnavi imunocompetenţi sau imunodeprimaţi neutropenici,
meningite cu H. influenzae, pneumococi, meningococi – ex. ceftriaxona, cefoperazona,
ceftazidima. Cele din generaţia a IV-a sunt utilizate exclusiv pentru tratamentul infecţiilor
nosocomiale şi a infecţiilor grave, septicemiilor, eventual în asociere cu aminoglicozide
pentru lărgirea spectrului –în infecţiile cu P.aeruginosa.-ex. cefepima.

Gen.I Rp/ Ospexin, caps. 0,25 g P-RF

Nr. XL
D.S. int 4X2 caps. pe zi cu 30’ înainte de mese

Gen. II Rp/ Zinnat, compr. 0,5 g P-RF

Nr. XIV
D.S. int. 2x1 compr. pe zi cu 30’ înainte de mese

Gen.III Rp/Rocephin, flac. 1 g P-RF

Nr. VII
D.S. i.m 1 flac. pe zi
#
Rp/Ser fiziologic, f 10 ml
Nr. VII
D.S. pentru dizolvare

6.În caz de pneumonie cu Mycoplasma, trahom, psitacoză sau pentru sterilizarea purtătorilor
de bacili difterici se foloseşte eritromicina, o macrolidă. De asemenea, este medicament de
elecţie în boala legionarilor.
59
 Rp/Eritromicina propionat, compr. 0,2 g P-RF
Nr. LVI
D.S. int. 4X2 compr. pe zi, cu 30’ înainte de mese

7.Un macrolid cu eficacitate superioară eritromicinei este claritromicina, care este activă pe
M. avium, hemofili, H. pylori. Se dă în 2 prize pe zi.

Rp/ Klacid, compr. film, 0,5 g P-RF

Nr. XIV
D.S. int. 2x1 compr.pe zi

8.O subgrupă a macrolidelor o constituie azalidele, reprezentantul fiind azitromicina

(Sumamed), care se poate da într-o singură priză pe zi, 3-4 zile, iar infecţii cu Chlamydia şi
alte infecţii cu transmitere sexuală în doză unică de 1 g.

Rp/Sumamed, caps. 0,25 g P-RF

Nr.IV
D.S. int. 2 caps.odată în prima zi, apoi o caps. pe zi

9.În caz de osteomielită se poate prescrie o lincosamidă, de ex. lincomicina, un antibiotic

activ pe Stafilococul auriu, care difuzează foarte bine în ţesutul osos.

Rp/ Lincocin, f.0,6 g P-RF

Nr.XIV
D.S. i.m. 2X1 f. pe zi

10.Aminoglicozidele sunt antibiotice bactericide, care difuzează în special extracelular şi se

concentrează în corticala renală, indicate în infecţii respiratorii, pielonefrite, în asociere cu
beta-lactamine pentru lărgirea spectrului. Prezintă ototoxicitate, nefrotoxiciate şi efect
pseudocurarizant. Rezistenţa la aceşti compuşi se instalează unidirecţional. De ex. într-o
infecţie urinară cu germeni rezistenţi la kanamicină, se poate prescrie gentamicina în doză de
160 mg/zi, timp de 7 zile.

Rp/Gentamicin f. 0,08 g P-RF

Nr. XIV
D.S. i.m. 2X1 f. pe zi

11.Pentru sterilizarea colonului înaintea unor intervenţii chirurgicale se poate indica

polimixina E (Colistin). Nu se absoarbe din tubul digestiv, deci nu există risc de ototoxicitate
şi nefrotoxicitate.
Rp/Colistin, compr. 250.000. U.I. P-RF
Nr. XCVI
D.S. int. 4X8 compr. pe zi

12.Medicamentul de elecţie în febra tifoidă este cloramfenicolul, un antibiotic bacteriostatic,

de rezervă, care poate produce prin mecanism idiosincrazic pancitopenie. Atenţie! Doza
maximă pe cură este de 25 g la adult şi de 700 mg/kgc la copii, durata tratamentului nu poate
depăşi 14 zile. Din cauza disbiozei, pot apare fenomene de hipovitaminoză B şi K, de aceea în
cursul tratamentului se poate asocia complexul de vitamine din grupul B.

60
 Rp/Cloramfenicol, caps. 0,25 g P-RF
Nr. LVI
D.S. int.4X2 caps.pe zi după mese
#
Rp/Vitamina B complex, sirop.
Flac. Orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 linguri pe zi

13. Un alt antibiotic cu spectru larg, bacteriostatic este tetraciclina care se poate folosi în
infecţii biliare, urinare, respiratorii, dentare, fiind medicament de elecţie în holeră. Poate
produce disbioză, cu suprainfecţii micotice, mai ales cu Candida albicans, precum şi
fenomene de hipovitaminoză B şi K. De aceea se poate administra un antimicotic activ pe
Candida albicans, nistatina (Stamicin), precum şi vitamine din complexul B. Atenţie! În
cursul tratamentului este interzis consumul preparatelor lactate, a medicamentelor antiacide, a
fierului, datorită proprietăţilor chelatoare ale antibioticului, producându-se o scădere a
absorbţiei digestive a acestuia. După terminarea tratamentului bolnavul va face cura de iaurt
sau de kefir, pentru reînsămânţarea intestinului cu lactobacili, şi deci înlăturarea efectelor
dismicrobismului. Contraindicaţii: la copii sub 8 ani, producându-se o hipoplazie a smalţului
şi o coloraţie cenuşie negricioasă a dentinei; la gravide. Se va evita expunerea la soare şi la
radiaţiile UV pe durata tratamentului, datorită pericolului fotosensibilizării.

Rp/Tetraciclina, caps.0,25 g P-RF

Nr. XL
D.S.int.4X2 caps. pe zi, după mese cu 30’.
#
Rp/Vitamina B complex, sirop.
Flac. Orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 linguri pe zi
#
Rp/Stamicin, draj.500.000. U.I.
Scat.Orig. Nr. I
D.S. int. 4X1 draj. pe zi

14.Un antibiotic eficient în pneumoniile interstiţiale (atipice), precum şi în puseele de

acutizare ale BPOC este o tetraciclină de generaţia a II-a, doxiciclina. Are biodisponibilitate
mai mare decât tetraciclina, se poate asocia cu cationi bivalenţi sau trivalenţi, dar nu cu fier.
Difuzează mai bine în ţesuturi, are t1/2 mai mare, de cca 22 de ore, disbioza este mai redusă.

Rp/Doxiciclina, caps.0,1 g P-RF

Nr.VIII
D.S. int 2 caps. pe zi în prima zi, apoi o caps. pe zi

15.În infecţii urinare acute se poate prescrie o sulfamidă cu acţiune sistemică de durată scurtă,
sulfafurazol (Neoxazol). Datorită legării de proteinele plasmatice, la început se administrează
o doză de atac de 2 g (4 comprimate odată), apoi se dă o doză de întreţinere de 1 g (2
comprimate) din 6 în 6 ore. Ca reacţii adverse se citează alergii cutanate, fotosensibilizare,
sindrom Lyell, sindrom Stevens Johnson, hemoliză.

Rp/Neoxazol, compr.0,5 g P-RF

Nr. XLII
D.S. int.4 compr. odată, apoi 2 compr. la 6 ore

61
16. Medicamentul de elecţie în rectocolita ulcero-hemoragică este sulfasalazina (Salazopyrin),
care în intestin pune în libertate acid 5’-aminosalicilic (mesalazina). Se mai indică în
poliartrita reumatoidă, având efect antiinflamator.

Rp/Salazopyrin, compr. 0,5 g P-6L

Scat. Orig. Nr. I
D.S.int.4X2 compr./zi în atacurile acute severe

17. Un preparat eficient care conţine o sulfamidă cu acţiune de durată – sulfametoxazol- şi un

chimioterapic inhibitor al dihidrofolatreductazei – trimetoprim (în proporţie de 5:1) este co-
trimoxazolul (Biseptol, Tagremin). Are efect bactericid şi spectru antimicrobian mai larg. Se
poate folosi în infecţii urinare recurente, dizenterie bacilară, salmoneloze, otite cu
Hemophylus influenzae, pneumonia cu Pneumocystis carinii (dar în acest ultim caz doze mari,
corespunzând la 20 mg/kgc trimetoprim). Atenţie! Contraindicat la gravide şi bolnavi cu
anemie megaloblastică. În timpul tratamentului se recomandă consumul unor cantităţi mai
mari de lichide (1,5-2 l pe zi) pentru a preveni precipitarea sulfamidei al nivel urinar, care
poate duce la cristalurie, hematurie.

Rp/Biseptol, compr. 0,48 g P-RF

Nr.XXXIV
D.S. int. 2X3 compr. pe zi 3 zile, apoi 2X2 compr. pe zi 4 zile.

18. În infecţii urinare acute se foloseşte frecvent un inhibitor de girază, o chinolonă din
generaţia I- acidul nalidixic (Negram). Se administrează în doză de 1 g odată, de 4 ori pe zi,
timp de 7 zile. Se contraindică în primul trimestru de sarcină, perioada de alăptare, copii până
la pubertate, epileptici.
Rp/Negram, compr. 0,5 g P-RF
Nr. LVI
D.S. int. 4X2 compr. pe zi, 7 zile

19. Chinolonele de generaţia a II-a (fluorochinolonele) sunt antiinfecţioase moderne, cu

biodisponibilitate bună, volum de distribuţie mare, realizând concentraţii mari în rinichi,
prostată, ficat, plămâni, bilă, oase, meninge. Spectrul este larg, incluzând coci Gram pozitiv,
negativ, chlamidii, Pseudomonas aeruginosa, mycoplasme, micobacterii. Se pot folosi în
infecţii urinare, prostatită, gonoree, infecţii pulmonare, tuberculoza pulmonară (în acest ultim
caz numai ofloxacina şi ciprofloxacina). Contraindicaţiile - asemănătoare acidului nalidixic.
Pot produce reacţii alergice uneori grave, convulsii, delir, halucinaţii.
Într-o infecţie urinară necomplicată se poate administra timp de 7 zile norfloxacina, în
2 prize pe zi:
Rp/Nolicin, compr. 0,4 g P-RF
Nr.XIV
D.S. int. 2x1 compr. pe zi

La un bolnav cu infecţie pulmonară se poate prescrie ciprofloxacină, 500 mg odată, în

2 prize timp de 5 zile.

Rp/Cuminol, compr. 0,5 g P-RF

Nr. X
D.S. int. 2x1 compr. pe zi

20. În diarei banale, estivale sau dizenterie amibiană, formă uşoară, se poate indica o
oxichinoleină halogenată – clorchinaldol (Saprosan). Este un eubiotic intestinal şi
62
antiprotozoaric. După administrate îndelungată (3 săptămâni) poate produce neuropatie
mielooptică subacută.

Rp/Saprosan, draj. 0,1 g OTC

Scat.Orig. Nr. I
D.S.int. 3x1 draj. pe zi

21. În enterocolite, toxiinfecţii alimentare sau lambliază se poate prescrie furazolidonul, un

derivat de nitrofuran. În asociere cu alcoolul poate produce reacţii de tip disulfiram.

Rp/Furazolidon, compr. 0,1 g P-RF

Scat. Orig.Nr. I
D.S. int.4x1 compr. pe zi

22.La un bolnav cu tuberculoză se administrează o polichimioterapie, constând în antibiotice

şi chimioterapice, sub supraveghere strictă medicală, pentru a preveni instalarea rezistenţei
bacilului Koch. În Programul Naţional Antituberculos (Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr.
733/1997), sunt prevăzute mai multe scheme. Prezentăm una din ele. Regimul de tratament
antituberculos I, aplicat în caz de tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară, tuberculoză
contagioasă - primele 2-3 luni se face tratament continuu 6-7 zile (6/7 sau 7/7) cu izoniazidă +
rifampicină + pirazinamidă + streptomicină. Următoarele 4 sau 6 luni se face tratament
intermitent 3 zile pe săptămână (3/7) cu asocierea izoniazidă + rifampicină. Tratamentul este
gratuit!

23. În caz de onicomicoză la mâini, se poate administra timp de 2 luni griseofulvina, un

antibiotic antimicotic, inhibitor al fusului de diviziune (inhibă mitoza). Se concentrează în
keratina celulelor precursoare ale fanerelor, realizând protecţie antifungică la nivelul fanerelor
nou crescute.
Rp/Griseofulvina, compr.0,125 g P-RF
Scat.Orig. nr. I
D.S. int 4X1 compr. pe zi

24. În infecţii ale pielii, părului şi unghiilor, induse de dermatofite şi/sau levuri
(dermatofitoze, onicomicoze, pitiriazis verzicolor, pitiriazis capitis, candidoză mucocutanată
cronică), dacă aceste infecţii nu pot fi tratate topic sau când aceste infecţii nu răspund la
tratament local; micoze ale tractului gastro-intestinal; candidoză vaginală cronică recurentă,
dacã această infecţie nu poate fi înlăturată prin terapie locală; infecţii fungice sistemice,
candidoză sistemică, histoplasmoză, coccidioidomicoză, blastomicoză se indică un derivat
imidazolic ketoconazolul (Nizoral). Doza este de 200-400 mg pe zi (la masă). Poate produce
hepatotoxicitate, efecte de tip antiandrogenic, inhibă citocromul P-450.

Rp/Nizoral, compr. 0,2 g P-RF

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int 2X1 compr. pe zi, la mese

25. În candidoză vaginală se poate prescrie un antimicotic local, de ex. clotrimazol (Canesten)
care are şi efect antistafilococic, antitrichomonazic. Se contraindică în timpul sarcinii şi al
ciclului menstrual.
Rp/ Clotrimazol, compr. vaginale 0,1 g OTC
Nr. VII
D.S. intravaginal profund, 1 compr. seara
63
26. În lambliază se indică un derivat imidazolic metronidazolul. Doza pe zi este de 3x250 mg,
timp de 7 zile. Poate produce gust amar, parestezii, ataxie. Atenţie! Are efect teratogen. A nu
se asocia cu alcoolul, datorită riscului reacţiilor de tip disulfiram. Se mai poate folosi în
infecţii cu anaerobi (Bacteroides), trichomonază, amibiază, dar într-un alt regim al dozelor.

Rp/ Metronidazol, compr. 0,25 g P-RF

Nr. XXI
D.S. int. 3X1 compr. pe zi, 7 zile

27. Un derivat imidazolic mai bine tolerat este ornidazolul (Tiberal), care se poate da în 2
prize pe zi, timp de 5-10 zile în lambliază şi amibiază.

Rp/ Tiberal, compr. 0,5 g P-RF

Nr. X
D.S. int 2X1 compr. pe zi, 5 zile

IV.14.MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV

1.În pancreatita cronică, dispesii cauzate de abuz alimentar se folosesc enzime pancreatice.
Există mai multe tipuri de preparate, unele care au numai enzime pancreatice (ex. Triferment),
iar altele care mai conţin şi alte enzime (hemicelulază, bromelină, papaină) sau bilă de bou.

Rp/Triferment, draj. OTC

Scat.Orig. Nr. I
D.S. int 3x2 draj. pe zi, în timpul meselor

2.În caz de hiperaciditate se folosesc antiacide (Dicarbocalm, Maalox, Novalox, Gatrobent,

etc). Se adminstrează între mese.

Rp/Dicarbocalm, compr. OTC

Nr. L
D.S. int. 3-5 compr. pe zi, între mese. Comprimatele se sfărâmă
sau se topesc în gură, ca bomboanele

3.În caz de reflux gastro-esofagian se poate administra preparatul Nicolen, care conţine
alginat de sodiu, obţinut din alge.

Rp/Nicolen, gran. OTC

Borcan Nr. I
D.S. int. 3X1 linguriţe pe zi (dizolvate în apă sau ceai), între
mese.

4.La un bolnav cu ulcer duodenal se administrează un antisecretor din grupa blocanţilor

receptorilor H2, ranitidina, 300 mg pe zi timp de o lună sau 6 săptămâni.

Rp/Zantac, compr. 0,15 g P-6L

Scat.Orig. Nr. II
D.S. int. 2 compr. pe zi, seara la culcare timp de o lună

5.Alte medicamente antiulceroase care acţionează prin mecansim antisecretor sunt

anticolinergicele, inhibitorii pompei de protoni şi analogii prostaglandinei PGE2. Un
64
parasimpatolitic care acţionează selectiv prin blocarea receptorilor colinergici M1 de la
nivelul mucoasei gastrice este pirenzepina (Gastrozepin). Cele mai puternice antisecretoare
sunt inhibitorii pompei de protoni, care se administrează ca medicamente de elecţie în
sindrom Zollinger-Ellison, dar pot produce după tratamente prelungite hiperplazia celulelor
enterocromafine sau tumori carcinoide. Analogii PGE2 – misoprostol, enprostil, arbaprostil-
scad secreţia gastrică acidă şi au efect citoprotector prin creşterea secreţiei de mucus şi
bicarbonat de sodiu, ameliorarea circulaţiei locale, favorizarea proceselor de reparare a
mucoasei. Sunt medicamente de elecţie în caz de gastrită sau ulcer provocate de administrarea
antiinflamatoarelor nesteroidiene. Atenţie! Au acţiune ocitocică pe uterul gravid, putând
provoca avort sau naştere prematură.

Rp/Gastrozepin, compr. 0,025 g

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int.1-0-1 compr. pe zi cu ½ oră înainte de mese

Rp/Losec, caps. 0,02 g

Scat. orig. Nr. I
D.S. int 1 caps. pe zi 4 săptămâni în ulcer duodenal

Rp/Cytotec, compr. 0,0002 g

Scat. Orig. nr. I
D.S. int 4x1 compr. pe zi, după mese şi seara la culcare.

6. În caz de ulcer cu Helicobacter pylori pozitiv se aplică diverse scheme farmacoterapeutice:

dublă, triplă sau quadruplă. Un exemplu de schemă de tratament triplă cu durată de 7-14 zile
cuprinde subcitrat de bismut coloidal 480 mg+tetraciclină 500 mg+metronidazol 250 mg. O
altă schemă cu durată de 10-14 zile cuprinde omeprazol 20 mg+subcitrat de bismut coloidal
240 mg+amoxicilină 500 mg+metronidazol 250 mg. Un preparat comercial care conţine
amoxicilină 750 mg (comprimatul oval) şi metronidazol 500 mg (comprimatul rotund) este
Helicocin, care se administrează 12 zile, câte 1 comprimat de 3 ori pe zi. Subcitratul de
bismut coloidal (De-Nol) are acţiune antiHP, dar formează un precipitat în contact cu acidul
gastric din stomac, la baza craterului ulcerului. Acest precipitat protejează mucoasa gastrică
împortiva acidităţii, inhibând totodată acţiunea pepsinei. De-Nol protejează mucoasa prin
stimularea sintezei şi a secreţiei de prostaglandine endogene prin care este crescută
producerea de bicarbonat şi mucus.

Rp/De-Nol, compr.0,12 g P-6L

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 4x1 compr. pe zi
#
Rp/Helicocin, compr. P-RF
Scat.Orig.Nr. I
D.S. int. 3X1 compr. pe zi 12 zile

7.În greţuri şi vărsături postoperatorii, sau în boala Meniere se poate folosi un antiemetic cu
mecanism antidopaminergic, tietilperazina (Torecan).

Rp/Torecan, draj, 0,00065 g P-RF

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 draj. pe zi

65
8.În vărsăturile provocate de citostatice şi radioterapie se administrează un antiemetic cu
mecanism antiserotoninergic, la nivelul rec. 5-HT3 - ondansetron (Zofran). Poate produce
sughiţ, constipaţie, aritmii cardiace.
Rp/Zofran, f. 0,004 g P-RF
Nr. V
D.S. i.v. lent în 15’ 2 f imediat înainte de chimioterapie, apoi perfuzie
lentă 1 mg/24 ore

9. Ca propulsive (prokinetice) în sindroame dispeptice se pot administra metoclopramidul sau

domperidonul (Motilium). Metoclopramidul are şi un bun efect antivomitiv prin mecanism
central, iar prin mecansimul periferic colinergic stimulează peristaltismul, contractă cardia şi
relaxează sfincterul piloric. Acesta poate produce efecte adverse de tip extrapiramidal şi
creşterea secreţiei de prolactină. Atenţie! Se contraindică în cancerul de sân
(hiperprolactinemia fiind dăunătoare).

Rp/Metoclopramid, compr. 0,01 g P-6L

Scat.Orig. nr. I
D.S. int. 3x1 compr. pe zi, cu 30’ îninte de mese

10.În sindromul colonului iritabil, o afecţiune funcţională, medicamentul de elecţie este

trimebutina (Debridat), reglator al motilităţii gastrointestinale, agonist enkefalinergic la
nivelul receptorilor gastrointestinali. Acţionează ca stimulator în hipomotilitate şi spasmolitic
în hipermotilitate.
Rp/ Debridat, susp. P-6L
Flac. orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 linguri pe zi la adult

11.În caz de constipaţie acută se pot administra laxative şi purgative. Un exemplu este
preparatul Carbocif, care conţie substanţe care acţionează prin mecanism iritant la nivelul
chemoreceptorilor. Atenţie! Glicozidele antrachinonice din scoarţa de cruşin pot provoca
hiperemie în micul bazin, de aceea nu se administrează la gravide deoarece declanşează avort
sau naştere prematură.

Rp/Carbocif, compr. OTC

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 1-2 compr. seara
Se pot administra şi purgative osmotice, de felul macrogolilor (Forlax, Fortrans).

Rp/Forlax, pulbere OTC

Plic. Nr. XX
D.S. int.3-4 plicuri pe zi la început. Apoi 1-2 plicuri pe zi(se
dizolvă un plic într-un pahar cu apă)
Pentru un efect mai blând se pot folosi supozitoarele cu glicerină.
12.În tratamentul diareei acute sau cronice la adulţi şi copii se poate folosi diosmectita
(Smecta), un compus aluminosilicat natural care creşte vâscozitatea şi cantitatea gelului
mucos de la suprafaţa epiteliului tubului digestiv, neutralizează virusuri, bacterii toxinogene,
săruri biliare, agenţi chimici, este citoprotector.

Rp/Smecta, pulbere OTC

Pachete Nr. X
D.S. int.3X1 pachete pe zi. Se suspendă conţinutul unui pachet în ½ pahar
cu apă

66
13.Un antidiareic activ, inhibitor al peristaltismului este loperamida (Imodium), opioid sintetic
care nu traversează bariera hematoencefalică.
Rp/Imodium, compr. 0,002g P-RF
Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. iniţial 2 compr. odată, apoi un compr. după fiecare
scaun nelegat, max. 8 pe zi

14.La un bolnav cu diskinezie biliară hipotonă, sindrom dispeptic se indică un colagog, care
conţine bilă de bou, preparatul Colebil.

Rp/Colebil, draj. OTC

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 draj.pe zi, după mese

15.În colecistită subacută şi cronică, hepatită cronică se poate un coleretic şi colecistokinetic

care stimulează funcţia antitoxică a ficatului Anghirol, care conţine extract uscat din Cynara
scolimus.
Rp/Anghirol, draj. OTC
Scat.Orig. Nr. I
D.S. int. 3x1 draj. pe zi, înainte de mese

IV.15.MEDICAŢIA APARATULUI RESPIRATOR

1.În caz de tuse uscată, chinuitoare, care împiedică odihna bolnavului se indică un antitusiv cu
acţiune centrală, de ex. codeina, opioid natural.Atenţie! Este contraindicat la copii mici (sub 5
ani), deoarece deprimă centrul respirator, se recomandă prudenţă la astmatici, bolnavi cu
emfizem pulmonar.
Rp/Codeine phospahte, compr. 0,015 g P-RF
Scat. Orig. Nr. I
D.S.int. 3x1 compr. pe zi

2.La copii mici se indică un antitusiv central eupneic, oxeladina (Paxeladine). Nu produce
somnolenţă şi constipaţie.

Rp/Paxeladine, sirop OTC

Flac.Orig. Nr. I
D.S.int.1-2 linguriţe pe zi

3.În caz de bronşită acută se prescriu expectorante – secretostimulatoare, de ex. Sirogal, Sirop
expectorant, sau mucolitice, de ex. acetilcisteina, bromhexina, ambroxol, erdosteina.
Rp/Sirop expectorant, sol. OTC
Flac. Orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 linguri pe zi
sau
Rp/ACC-200, caps. 0,2 g P-6L
Scat.Orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 caps. pe zi

67
4.La un bolnav cu astm bronşic sau bronşită astmatiformă se poate prescrie un bronhodilatator
prin mecanism musculotrop, teofilina, o metilxantină.

Rp/Theo SR-300, caps.ret. 0,3 g P-6L

Scat.Orig.Nr. I
D.S. int 1 caps. pe zi, dimineaţa

5.Dacă bolnavul este în criză de rău astmatic, se administrează i.v. foarte lent (cca 1- 20
minute!) aminofilină (Miofilin) 6 mg/kgc dacă era fără teofilină anterior, sau 2,5 mg/kgc dacă
se afla sub tratament cu teofilină. Atenţie! La injectarea prea rapidă poate apare hipotensiune
arterială, aritmii, convulsii, moarte subită.

Rp/Miofilin, f 0,24 g P-6L

Nr. III
D.S. i.v. foarte lent1 f în starea de rău astmatic.

6.În crize uşoare de astm bronşic, în treapta I de tratament conform Ghidului de tratament în 5
trepte a British Thoracic Society, 1997 se indică spray-uri cu beta2-mimetice, salbutamol,
fenoterol sau terbutalină. Atenţie! Contraindicat în starea de rău astmatic.
Rp/Salbutamol, aerosol P-6L
Flac.Orig. Nr.I
D.S. inhalator, un puf în criză (se poate repeta de 2-3 ori pe zi)

7.În tratamentul de fond al astmului bronşic (ex. în treapta a 3-a a Ghidului de tratament) se
pot prescrie glucocorticoizi inhalator, de ex. beclometazon, fluticason sau budesonid. Atenţie!
Sunt contraindicaţi la bolnavii cu tuberculoză pulmonară. Se recomandă clătirea cavităţii
bucale după fiecare inhalare cu soluţie de bicarbonat de sodiu, pentru a preveni apariţia
candidozei bucale.
Rp/Becotide inhaler, aerosol P-6L
Tub Orig. Nr. I
D.S. inhalator1-2 inhalaţii profunde de 2-3 ori pe zi

8.În astmul bronşic alergic la copii (peste 6 luni) se recomandă administrarea profilactică a
unor inhibitori ai degranulării mastocitare: cromoglicat, ac. cromoglicic sau ketotifen. Nu au
nici un efect în criză.
Rp/Ketotifen, compr. 0,001 g
Scat. orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 compr. pe zi

9.În astmul indus de aspirină şi pentru prevenirea bronhoconstricţiei produse de efort se indică
un antagonist al receptorilor pentru leucotriene, motelukast sodic (Singulair). Nu are efect în
criză.
Rp/ Singulair, compr. 0,005 g P-6L
Scat. orig. nr. I
D.S. int 1 compr. seara la culcare

IV.16.MEDICAŢIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

1.În insuficienţa cardiacă congestivă se prescriu tonicardiace, medicamente care cresc forţa de
contracţie, îmbunătăţesc randamentul cardiac, scad frecvenţa şi încetinesc conducerea
atrioventriculară. În caz de supradozare au efect batmotrop pozitiv şi tonotrop pozitiv. Aceste
medicamente au un indice terapeutic mic, o margine de siguranţă îngustă, astfel că la unii
68
bolnavi, mai ales în prezenţa unor factori favorizanţi (hipopotasemie, hipoxie) dozele
terapeutice produc fenomene toxice. Cele mai cunoscute tonicardiace sunt digitalicele,
glicozide extrase din diferite specii de Digitalis (purpurea, lanata). Se administrează conform
unei scheme numită “digitalizare” care cuprinde o doză de atac, o doză de saturaţie şi una de
întreţinere. Prezentăm mai jos 2 exemple de digitalizare: una lentă în 3-5 zile, folosind
preparate cu acţiune lentă şi durabilă – Digitalin sol. hidroalcoolică 1 ‰ sau Digitalis, compr.
0,1 g şi una rapidă în 2 zile, folosind un preparat cu acţiune rapidă şi durată medie – Digoxin
f. 0,0005g şi compr.0,00025g.
Pentru Digitalin, doza de atac este de 0,3-0,4 mg/zi, doza de saturaţie 1-2 mg, doza de
întreţinere 0,1-0,15 mg/zi.
Rp/Digitalin, sol.1 ‰
Flac. Orig. Nr. I
D.S. int. 3X8 pic. pe zi 3 zile, apoi 5 pic. pe zi 5-6 zile pe
săptămână
Calculele:
1ml sol. ……………50 pic ………………0,001 g
X……………………0,0015 g (doza de stauraţie)
X= 75 pic. care trebuie administrate în 3 zile, deci 25 pic. pe zi. Acestea se pot administra în 3
prize, deci 3X8 pic. pe zi. În continuare, dorim să aflăm la câte picături corespunde doza de
întreţinere de 0,0001 g.
1ml sol…………..50 pic……………….0,001 g
Y…………………..0,0001 g (doza de întreţinere)
Y=5 pic. pe zi. Se fac pauze de 1-2 zile pe săptămână datorită riscului cumulării (t1/2 5-6 zile,
rata eliminării zilnice 7%, persistenţa efectului după încetarea administrării 2-3 săptămâni).
Uneori se poate folosi în locul acestui preparat Digitalis, comprimate cu 0,1 g pulbere titrată
din frunze de Digitalis purpureea. Dozele corespunzătoare digitalizării sunt următoarele: doza
de atac 0,3-0,5 g/zi, doza de saturaţie 1-2 g, doza de întreţinere 0,1 g/zi. De obicei se foloseşte
pentru prepararea supozitoarelor magistrale, întrucât pe cale orală este foarte greu tolerat.

Rp/Digitalin 0,001g
Butyri cacao q.s.
M.f. supp.
D.tal.dos. Nr. XX in chartam cerata
S. intrarectal, 3X1 sup. pe zi 5 zile, apoi 1 sup. Pe zi 5-6 zile
pe săptămână.
Calculele:
1 sup (compr.)……………….0,1 g
X……………………………0,3 g (doza de atac)
Y……………………………1,5 g (doza de saturaţie)

X= 3 sup. pe zi
Y= 15 sup (administrate timp de 5 zile, deci 3 sup. pe zi). Observăm că doza de întreţinere
este de 0,1 g, cantitate conţinută într-un supozitor.

Pentru Digoxin, doza de atac 1-2 mg/zi, doza de saturaţie 2 mg, doza de întreţinere 0,25
mg/zi.
Rp/Digoxin, f 0,0005 g P-RF
Nr. IV
D.S. i.v. 2x1 f pe zi, 2 zile
#
Rp/Digoxin, compr. 0,00025 g P-6L
Scat. Orig. Nr. I

69
 D.S. int. 1 compr. pe zi, 5-6 zile pe săptămână
Calculele:
1 f Digoxin ………….0,0005 g
X…………………… 0,002g (doza de saturaţie)
X=4 fiole, care trebuie administrate în 2 zile, deci 2 fiole pe zi (0,001 g/zi, adică doza de
atac). După ce se realizează digitalizarea, se trece la tratament de întreţinere, doza fiind de
0,00025 g pe zi, deci exact cantitatea conţinută într-un comprimat de Digoxin.

2.În criza de angină pectorală se administrează nitroglicerina, sub formă de comprimate

sublinguale de 0,0005 g sau aerosol (Nitromint) cu 0,0004 g/puf. Dacă durerea nu dispare în
cca 30’, fie este vorba de durere de altă natură, sau poate fi vorba de durerea din infarctul
miocardic acut, care nu răspunde la administrarea sublinguală de nitroglicerină. Atenţie!
Comprimatele sunt volatile, de aceea după cca 6 luni, eficacitatea preparatului poate scădea.
Dacă se administrează abuziv, din cauza efectului vasodilatator intens, produce scăderea
puternică a tensiunii arteriale cu tahicardie reflexă, care poate precipita apariţia unei noi crize
anginoase.
Rp/Nitroglicerină, compr. 0,0005 g P-6L
Scat. Orig. nr. I
D.S. sublingual, un compr. în criză (max. 4 pe zi)

3.Pentru prevenirea crizelor de angină pectorală se poate aplica plasture cu nitroglicerină

(TTS) cu 25 mg, care eliberează 5 mg pe 24 ore, se aplică pe pielea toracelui şi se ţine 8-12
ore (tratament discontinuu) sau 24 ore tratament continuu. O alternativă este administrarea per
os a nitraţilor cu acţiune prelungită – izosorbid dinitrat şi mononitrat. Pentru prevenirea
instalării toleranţei în cazul tuturor acestor preparate se recomandă efectuarea pauzelor în
administrare, pentru refacerea grupărilor tiol de la nivelul endoteliului vascular, responsabile
de eliberarea de NO.
Rp/ Maycor retard, caps. 0,02 g P-6L
Scat.Orig. Nr. I
D.S. int 2X1 compr. pe zi (pauză duminica)

4.Pentru tratamentul de fond al cardiopatiei ischemice foarte mult se prescriu blocanţii

canalelor calciului: nifedipină, amlodipină, felodipină. Dezavantajul nifedipinei constă în
absorbţia foarte rapidă care determină vasodilataţie marcată, bufeuri de căldură, congestia
feţei şi chiar tahicardie reflexă. Aceste efecte adverse sunt scăzute la celelalte substanţe
amintite mai sus, care se administrează într-o singură priză pe zi.
Rp/ Norvasc, compr. 0,005 g P-6L
Scat. orig. Nr. I
D.S. int. 1 compr. pe zi

5.La un bolnav cu istoric de infarct miocardic, pentru reducerea riscului de recidivă şi

prelungirea duratei de viaţă se poate prescrie un beta-blocant, care scade consumul de oxigen
miocardic, protejând cordul de influenţa negativă a emoţiilor, efortului fizic, inervaţiei
simpatice.
Rp/Propranolol, compr. 0,04 g P-6L
Scat. Orig. Nr. I
D.S int. 3x1 compr. pe zi

6.În tratamentul hipertensiunii arteriale se pot prescrie simpatolitice, vasodilatatoare directe,

antiangiotensinice şi diuretice. Tratamentul acestei afecţiuni se face în funcţie de stadiul
afecţiunii şi mecanismul fiziopatologic. De ex. la hipertensivi cu insuficienţă cardiacă se
administrează diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, dar sunt contraindicaţi blocanţii

70
canalelor de calciu de tip verapamil şi diltiazem. În hipertensiunea de sarcină de elecţie este
metildopa, dar se contraindică antiangiotensinicele. La hipertensivii cu astm bronşic de elecţie
sunt dihidropiridinele, dar se contraindică beta-blocanţii neselectivi. De obicei, se
administrează mai multe medicamente, pentru a preveni mecanismele de contrareglare induse
de fiecare antihipertensiv. Foarte rar se face o monoterapie, mai ales la vârstnici la care se
administrează diuretice sau blocanţi ai canalelor de calciu.

Rp/Clonidină, compr. 75 microg P-6L

Scat. orig. Nr. I
D.S. int. 1 compr. pe zi 3 zile………4 compr. pe zi

sau
Rp/Dopegyt, compr. 0,25 g P-6L
Scat. orig. Nr. I
D.S. int. 1 compr. pe zi…………4 compr. pe zi

sau
Rp/Captopril, compr. 0,025 g P-6L
Scat. orig. Nr. I
D.S. int. ¼ compr. pe zi 3 zile………½ compr. pe zi 3 zile…2 compr.
pe zi (în funcţie de valorile TA)

Există numeroase preparate antihipertensive combinate: Hipazin, Neocristepin, Brinerdin, Co-

Renitec, etc. pentru care există o complianţă mai mare. De ex. Neocrystepin draj. conţine:
reserpină - neurosimpatolitic, dihidroergocristină - vasodilatator periferic şi clortalidon -
diuretic cu profil asemănător tiazidelor.

Rp/Neocrystepin, draj. P-6L

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 1 draj. pe zi
În urgenţe hipertensive se poate administra un diuretic de ansă – furosemidul, sau
vasodilatatoare în perfuzie – de ex. nitroprusiat, nitroglicerină, diazoxid.

Rp/Furosemid, f 0,02 g P-RF

Nr. IV
D.S. i.v. 1-2 f în criză de HTA

7.În sindroame ischemice periferice se prescriu vasodilatatoare care acţionează prin mecanism
neurotrop sau musculotrop. Un exemplu de vasodilatator prin mecanism musculotrop este
pentroxifilină, un derivat xantinic, care are şi efect reologic. Se indică în arteriopatii
obliterante ale membrelor inferioare, tulburări de circulaţie cerebrală. Atenţie! Potenţează
efectul hipoglicemiant al insulinei şi glibenclamidei; la asocierea cu anticoagulante sau
antiagregante plachetare se monitorizează timpul de sîngerare sau indicele de protrombină.

Rp/Pentoxifilin, draj. 0,1 g P-6L

Scat.Orig. Nr. I
D.S. int 3X2 draj. pe zi, 15 zile, apoi 3X1 draj. pe zi după mese

71
 IV.17.DIURETICE

1.În edeme cardiace, tratamentul de fond al HTA se prescriu diuretice tiazidice sau cu profil
asemănător (potenţă medie, inhibă reabsorbţia a cca 10% din sodiul din ultrafiltrat). Se pot
asocia cu Aspacardin sau KCl pentru a contracara pierderile de potasiu, hipopotasemia fiind
un mecanism autolimitant al efectului acestor diuretice.

Rp/Nefrix, compr. 0,025 g P-6L

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int.3X1 compr. pe zi 3 zile, apoi 1-2 compr la 3 zile

2.Un diuretic folosit foarte mult ca antihipertensiv este indapamida (Tertensif) care se
administrează zilnic în doză de 2,5 mg.

Rp/ Tertensif, compr. 0,0025 g P-6L

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 1 compr. pe zi

3.În edeme cu hiperaldosteronism secundar (cirotice, nefrotice) se poate prescrie

spironolactona, care acţionează ca un inhibitor competitiv la aldosteronului. Efectul se
instalează după o perioadă de latenţă de 24 ore, fiind maxim după 2 –3 zile.

Rp/Spironolactona, draj. 0,025 g P-6L

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 4x1 draj. pe zi 3 zile, apoi 1 draj. pe zi

IV.18.MEDICAŢIA SÂNGELUI

1.Pentru prevenirea trombozelor arteriale de indică antiagregante plachetare: acid acetil

salicilic, sulfinpirazonă, dipiridamol, clopidogrel, ticlopidină sau analogi sintetici ai
prostacliclinei. De ex. clopidogrelul (Plavix) acţionează prin blocarea selectivă şi ireversibilă
a receptorilor pentru ADP de la nivel plachetar şi se indică după intervenţii de chirurgie
cardiovasculară (by-pass-uri, stent-uri).

Rp/Plavix, compr.film. 0,075 g P-6L

Scat. Orig. Nr. I
D.S.int. 1 compr. pe zi

Medicamente mai noi cu efect antiagregant plachetar sunt eptifibatida un inhibitor peptidic
de tip RGD a receptorilor plachetari GPIIb/IIIa, tirofibanul un inhibitor nepeptidic al
receptorilor plachetari GPIIb/IIIa şi abciximabul un anticorp monoclonal blocant al
receptorilor GPIIb/IIIa.

2.În tromboze venoase, embolie pulmonară se indică un anticoagulant natural, heparina.

Controlul eficacităţii terapeutice de face prin determinarea timpului de sîngerare Howell, care
trebuie să crească de 2,5-3,5 ori. Antidotul în caz de supradozare este sulfatul de protamină.
Atenţie! A nu se injecta intramuscular (risc de hematom).

72
 Rp/Heparina, f 5.000 U.I. S
Nr. XXX
D.S. i.v. 6x1 f pe zi, 5 zile

3.La un bolnav cu fibrilaţie atrială pentru prevenirea emboliei arteriale se prescrie un

anticoagulant oral, de tip antivitamină K, de ex. acenocumarol (Trombostop). Atenţie!
Acţionează după un timp de latenţă de cca 72 de ore. Pentru controlul eficacităţii terapeutice
se determină indicele de protrombină (I.P.), care trebuie să scadă la 20-30% (normal
80-120%). Atenţie! Nu se administrează înainte şi câteva zile după intervenţii chirurgicale.
Poate prezenta interacţiuni de ordin farmacocinetic cu alte medicamente care se leagă de
proteinele plasmatice, de ex. AINS, cu apariţia de hemoragii. Antidotul în caz de supradozare
este vitamina K1.

Rp/Trombostop, compr. 0,002g P-6L

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. iniţial 5-8 compr. pe zi, apoi 1-3 compr pe zi( în funcţie de I.P.)

4.Pentru profilaxia bolii tromboembolice (tromboza venelor profunde, embolia pulmonară) în

chirurgia ortopedică şi generală sau prevenirea coagulării circuitului în circulaţia
extracorporeală în cursul hemodializei se prescriu heparine cu masă moleculară mică, obţinute
prin depolimerizarea chimică sau enzimatică a heparinei standard. Se administrează exclusiv
subcutanat, cu o absorbţie practic totală, iar durata acţiunii este de cca 18 ore. Au acţiune
antifactor Xa crescută, iar activitate antitrombinică practic absentă. Se preferă la vârstnici,
riscul de osteoporoză este mai mic. Se injectează în ţesutul subcutanat al centurii abdominale,
antero- şi posterolateral. Ex. enoxaparina (Clexane), nadroparina (Fraxiparine), reviparina
(Clivarin), dalteparina (Fragmine).
Rp/Clexane, f 0,04 g
Nr. VIII
D.S. s.c. 1 f cu 12 ore înaintea intevenţiei ortopedice, apoi 1 f
pe zi o săptămână
5.Pentru prevenirea sângerărilor profilactic în urologie, ORL, chirurgie pulmonară,
ginecologie se pot administra substanţe care cresc rezistenţa capilară: adrenostazin, etamsilat,
bioflavonoizi.Unele se pot folosi şi local (de ex. pentru etamsilat se îmbibă un tampon de vată
cu soluţia dintr-o fiolă şi se tamponează locul hemoragiei).

Rp/Etamsilat, f 0,5 g P-RF

Nr. X
D.S. i.m.1 f cu o oră înaintea intervenţiei, apoi 1 f la 6 ore

6.În caz de plăgi sângerânde, gingivoragie, otoragie, după amigdalectomie se pot folosi
hemostatice locale cum ar fi fibrina, trombina sau gelasponul. Buretele de fibrină se îmbibă la
saturare cu o soluţie de trombină în ser fiziologic şi se aplică pe plagă. În amigdalectomii şi
epistaxis se aplică soluţia de trombină (2 g în 10 ml apă distilată sau ser fiziologic) sub formă
de badijonări.

7.În caz de hemoragii prin hipoprotrombinemie (hipovitaminoză K, supradozare de

anticoagulante orale, icter mecanic, sindrom de malabsorbţie) se indică vitamina K. La noi
există în circulaţie fitomenadiona (Vitamina K1) preparat natural. Se injectează i.m. sau i.v.

73
 Rp/Fitomenadiona, f 0,01 g P-RF
Nr. X
D.S. i.m. 1 f pe zi

8.În caz de hemoragii prin hiperfibrinoliză (la canceroşi, leucemici, intervenţii ginecologice,
urologice) se indică antifibrinolitice- acid tranexamic, acid aminometilbenzoic sau aprotinina
(aceasta inhibă activatorii plasminogenului, dar este şi un inhibitor de proteaze şi kalicreină,
fiind de asemenea indicată în pancreatita acută necrotico-hemoragică şi şoc toxicoseptic).
Preparatul Exacyl conţine acid tranexamic, prezentându-se sub formă de fiole buvabile pentru
uz intern şi fiole injectabile.
Rp/Exacyl, f buvabile 1 g P-RF
Nr. X
D.S. int.3x1 f. pe zi

9.În caz de anemie feriprivă se prescriu preparate cu fier. De obicei se administrează oral, sub
formă feroasă (Fe2+), în asociere cu substanţe care să menţină fierul în stare redusă – vitamina
C, fructoză. Pe cale orală poate determina iritaţie gastrică, constipaţie, colorarea scaunului în
negru (diagnostic diferenţial cu melena), diaree, hemocromatoză în doze mari. În cazuri
grave, intoleranţă la preparate orale, bolnavi necooperanţi se administrează preparate
injectabile (situaţie nefiziologică de administrare a fierului, cu posibilitatea apariţiei unor
reacţii vasomotorii, spasme ale musculaturii netede, chiar şoc anafilactic). Injectarea
intramusculară se face conform tehnicii injecţiei “în Z” (deplasând pielea înainte de a
introduce acul, astfel încât după retragerea lui orificiul respectiv să fie acoperit de piele
intactă, evitând refularea soluţiei). Doza totală necesară pentru corectarea anemiei se
calculează din formula următoare: greutatea corporalã în kg x deficitul de hemoglobină
(100% minus concentraţia actuală a Hb) x 0,66 / 50. Valoarea obţinută se împarte la 2 şi
astfel se stabileşte numărul de fiole necesare. Antidotul în caz de intoxicaţie acută este
desferoxamina (Desferal) un chelator al fierului, care se poate administra oral şi parenteral.

Rp/Ferrogradumet, compr. retard 0,325 g P-6L

Nr. XXX
D.S. int. 1 compr. pe zi
sau
Rp/Fier polimaltozat, f 0,1 g P-RF
Nr. XX
D.S. i.m. profund în muşchiul fesier (injecţie în “Z”) 1 f la 2 zile

10. În anemie macrocitară prin deficit de acid folic, dar şi profilactic în sarcină şi lactaţie,
după gastrectomie se administrează acidul folic. Atenţie! A nu se administra la canceroşi,
deoarece favorizează creşterea tumorilor.

Rp/ Acid folic, draj. 0,005 g P-6L

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int. 3x1 draj. pe zi

11.În anemia Biermer (anemia pernicioasă datorată lipsei factorului intrinsec Castle, cu
imposibilitatea absorbţiei digestive a factorului extrinsec) se administrează cianocobalamina
(Vitamina B12). Poate produce reacţii anafilactice, hipopotasemie. Atenţie! Contraindicată în
stări precanceroase şi cancer, fiind un factor de creştere.

74
 Rp/Vitamina B12, f 1000 gamma P-RF
Nr. XX
D.S. i.m.1 pe zi 2 săptămâni, apoi 1 f la 4 săptămâni

IV.19.MEDICAŢIA ENDOCRINO-METABOLICĂ

1.La bolnavi caşectici, în convalescenţă, după arsuri extise, pentru grăbirea formării calusului
după fracturi osoase se indică steroizi anabolizanţi. De ex. nandrolon decanoat (Decanofort)
se injectează i.m odată la 3-4 săptămâni. Atenţie! Substanţă dopantă. A nu se administra în
cancer de prostată, graviditate. Precauţie la cântăreţe.

Rp/Decanofort, f 0,025 g P-6L

Nr. VI
D.S. i.m. profund 1 f la 3-4 săptămâni

2. În hipotiroidie se admninistrează hormoni tiroidieni şi iod. Un preparat combinat cu T4

(tiroxină) şi iod este Jodthyrox.

Rp/ Euthyrox, compr. 100 microg P-6L

Scat. Orig. Nr. I
D.S. int ¼ compr. pe zi 3 zile, apoi ½ compr pe zi 3 zile, 1 compr. pe zi
(tratamentul de individualizează)

3. Pentru profilaxia şi tratamentul guşei endemice se indică iodura de potasiu, la adult 1 mg de

2-3 ori pe săptămână. La copii 0,5-1 mg/săpt. Dar în doză mare (30-60 mg de 3 ori pe zi)
iodul are efect frenator asupra funcţiei tiroidiene, prin inhibarea secreţiei de TSH, fiind indicat
pentru pregătirea preoperatorie a bolnavilor ce urmează să fie tiroidectomizaţi (timp de 10-14
zile).
Rp/Iodură de potasiu, compr. 0,001 g G
Nr. XXX
D.S. int. 1 compr. pe zi marţi şi vineri

75
V. LUCRĂRI PRACTICE DE FARMACOLOGIE EXPERIMENTALĂ

V.1. STUDIUL ACŢIUNII SUBSTANŢELOR NARCOTICE ŞI SEDATO-HIPNOTICE

V.1.1. Rolul concentraţiei în acţiunea narcotică a eterului

Materiale: 3 şoareci, câte o sticlă de 1 l, de 5 l şi de 10 l, cu dopuri care astupă etanş,

pipetă de 1 ml, eter pentru narcoză.
Metodă: În cele trei sticle (de 1 l, de 5 l şi de 10 l) se introduce câte un şoarece.
Pipetăm aceeaşi cantitate de eter pentru narcoză (0,6 ml) în fiecare vas, astupându-l repede. Se
urmăreşte comportarea animalelor; notăm momentul instalării fazei de excitaţie şi a narcozei.
Timpul de inducţie se socoteşte de la momentul administrării narcoticului până la dispariţia
reflexului de redresare. În cazul sucombării unui animal, se notează momentul în care se
opreşte respiraţia. Animalele se menţin în borcan pe aceeaşi durată de timp: 8 minute, după
care scoatem animalele din borcane, le aşezăm pe flanc şi urmărim timpul de trezire.
Momentul trezirii este indicat de reapariţia reflexelor de redresare, adică ridicarea capului şi
întoarcerea în decubit ventral. (vezi fig.1).
Rezultate: Animalul din sticla de 1 l se narcotizează repede şi poate sucomba, cel din
sticla de 5 l ajunge în narcoză superficială, iar cel din sticla de 10 l prezintă numai faza de
excitaţie sau nici un semn al acţiunii narcoticului.

Fig. 1. Narcotizarea animalelor de experienţă în funcţie de volumul recipientului

Interpretare: Acţiunea anestezicelor generale volatile depinde între altele de

concentraţia lor în aerul inhalat, ceea ce determină presiunea parţială a vaporilor anestezici.
Din această cauză diferitele concentraţii de eter produc şi efecte de intensitate diferită,
76
deoaece aceleaşi cantităţi de eter s-au evaporat în sticle de volum diferit. Rezultatele se trec în
tabel.

Parametrii urmăriţi Concentraţia de eter

0.6 ml/1 l 0.6 ml/5 l 0.6 ml/10 l
Faza de excitaţie
Timp de inducţie(min)
Timp de trezire(min)
Paralizia bulbară

V.1.2. Demonstrarea lipotropiei substanţelor narcotice

Materiale: 2 şoareci sau broaşte, 2 pâlnii de sticlă, cutie Petri mică, sită de metal,
pipetă gradată, placă de sticlă, ulei de parafină, cloroform, vată.
Metodă: Sub 2 pâlnii de sticlă de aceeaşi mărime, astupate la vârf se pune câte un
animal de experienţă, aproximativ de aceeaşi greutate. Sub una din pâlnii se aşează un vas plat
(cutie Petri mică) cu ulei de parafină, acoperit cu sită. Sub ambele pâlnii se introduc
concomitent câte o bucată de vată pe care s-a pipetat câte 1 ml de cloroform. Se
cronometrează timpul de inducţie a narcozei. După 10 sec. de la instalarea narcozei animalele
se scot de sub pâlnii şi se cronometrează timpul de trezire. (vezi fig. 2)
Rezultate: Animalul de sub pâlnia unde se găseşte vasul cu ulei, adoarme mai târziu şi
se trezeşte mai devreme decât celălalt animal.

Fig. 2. Sub pâlnia din dreapta, unde se află cutia Petri cu ulei de parafină,
animalul se trezeşte mai devreme

Interpretare: Narcoza mai superficială constatată la primul animal se explică prin

faptul că vaporii de cloroform sunt absorbiţi în parte în ulei, datorită liposolubilităţii acestei
substanţe.

77
Realizându-se astfel o concentraţie mai mică în aerul inspirat, o cantitate mai mică de narcotic
ajunge la SNC. Datorită lipotropiei, în organism narcoticele se repartizează preferenţial în
nevrax şi în ţesutul adipos.

Tratament Timpul de inducţie Timpul de trezire

Cloroform

Cloroform+
Ulei de vaselină

V.1.3. Compararea acţiunii narcotice a eterului, halotanului şi a clorurii de etil

Materiale: 3 şoareci, 3 pâlnii de aceeaşi mărime, astupate la vârf, seringă de 1 ml, eter
etilic, halotan, clorură de etil.
Metodă: Se narcotizează pe rând câte un şoarece, cu substanţele de mai sus în felul
următor: lângă animalul aşezat sub o pâlnie se pune un tampon de vată imbibat cu 0,5 ml de
anestezic. Se cronometrează timpul decurs până la apariţia stării de narcoză şi se observă
fazele narcozei. După 5-10 secunde de somn narcotic, animalele se scot de sub pâlnie, se
aşează pe flanc şi se măsoară timpul de trezire.
Rezultate: Eterul produce narcoză după o fază de excitaţie marcată ca intensitate şi
durată. Narcoza cu halotan se instalează repede, producând o relaxare musculară bună.
Clorura de etil acţionează rapid, dar semnele de excitaţie motorică sunt pronunţate chiar şi în
timpul narcozei.
Interpretare: Desfăşurarea narcozei depinde de fluxul şi refluxul substanţelor narcotice
(în funcţie de gradientul de concentraţie), precum şi de afinitatea acestora faţă de diferitele
etaje ale sistemului nervos central (determinată de proprietăţile lor fizico-chimice şi
farmacodinamice). Timpul de inducţie lung al eterului se explică prin solubilitatea mare în
sânge.

Substanţe Timpul de Timpul de Relaxarea Excitaţia

administrate inducţie (sec.) trezire (sec.) musculară(scor.) motorică(scor.)
Eter etilic

Halotan

Clorură de etil

78
 V.1.4. Potenţarea acţiunii narcoticelor prin clorpromazină

Material: 5 şoareci, exicator de 4,5 litri, eter pentru narcoză, pipetă de 5 ml, seringă de
1 ml, placă de sticlă, sită de sârmă, soluţie de clorpromazină 0,1 %, cronometru.
Metodă: În exicatorul cu capacitatea de 4.5 litri se aşează 5 şoareci, se pipetează 3 ml
de eter etilic pe o bucată de vată pusă în exicator şi vasul se închide repede. În urma
evaporării eterului animalele se narcotizează. După 3 minute de somn narcotic scoatem
animalele, culcându-le pe flancuri. Se cronometrează timpul necesar până la trezire, adică
până la momentul apariţiei reflexelor de redresare, şi se calculează valoarea medie a timpului
de trezire.
După 20 minute se administrează subcutanat clorpromazină 10 mg/kg corp, adică 0,1
ml /10g corp din soluţia de 0,1% şi după un interval de încă 15 minute se repetă narcotizarea
animalelor în aceleaşi condiţii ca mai înainte. Se determină din nou valoarea medie a timpului
de trezire.
Rezultate: Potenţarea narcozei prin premedicaţie cu clorpromazină se manifestă prin
prelungirea considerabilă a timpului de trezire.
Interpretare: Potenţarea narcozei prin clorpromazină este rezultatul acţiunii central-
nevoase a medicaţiei neuroleptice, având un mecanism complex. Intensificarea efectului
narcotic nu se datoreşte inhibării metabolizării eterului, deoarece această substanţă nu se
descompune în organism.

Numărul Timpul de trezire după narcoza cu eter

animalelor Înainte de clorpromazină După clorpromazină
1.
2.
3.
4.
5.
Media:

79
 V.1.5. Acţiunea substanţelor neuroleptice, anxiolitice şi miorelaxante centrale în
testul de redresare pe bară

Materiale: 3 şoareci, dispozitiv experimental (descris mai jos) seringă de 1 ml,

cronometru, clorpromazină sol. 0,1 %, diazepam sol. 0,1 %, meprobamat sol. 1 %, colorant,
borcane.
Metodă: Dispozitivul experimental constă dintr-un fir metalic cu diametrul de 2-3 mm,
întins orizontal la o înălţime de 30-40 cm deasupra planului mesei, fiind fixat de 2 suporţi
care se află la o distanţă de 25 cm unul de celălalt. Şoarecele, prins de pielea spatelui şi de
ceafă, se plasează cu picioarele anterioare pe firul de sârmă şi e lăsat liber. În mod normal,
animalul se agaţă cu membrele anterioare şi efectuează o redresare în sensul că se prinde de
sârmă şi cu cel puţin unul din membrele posterioare, în decurs de 5 secunde. Se selecţionează
pentru experiment animale care prezintă o redresare în maximum 5 secunde şi se menţin pe
bară cel puţin 30 de secunde. (vezi fig. 3)

Fig. 3. Imaginea normală a redresării animalelor pe

bară

La câte un animal se administrează subcutanat clorpromazină 10 mg/kgc, diazepam 10

mg/kgc, meprobamat 100 mg/kgc, 0,1 ml la 10 g corp din soluţiile corespunzătoare. După 30
de minute se controlează redresarea animalelor, cronometrându-se timpul cât se menţin pe
bară.
Rezultate: Animalele tratate nu se redresează în 5 secunde şi cad de pe bară înainte
de 30 de secunde.
Interpretare: Testul pune în evidenţă influenţa substanţelor cercetate asupra reflexelor
statochinetice. Acestea pot fi afectate de neuroleptice, anxiolitice, miorelaxante, ca şi de alte
deprimante centrale administrate în doze toxice, care produc adinamie, ataxie.
80
 Redresare Timpul menţinerii pe bară
Tratament
Iniţial După Iniţial După
tratament tratament
1. Clorpromazină + 30 sec.
2. Diazepam + 30 sec.
3. Meprobamat + 30 sec.

V.2. STUDIUL ACŢIUNII SUBSTANŢELOR COLINERGICE ŞI

ANTICOLINERGICE

V.2.1 Efectul pilocarpinei şi al atropinei asupra secreţiei salivare

Materiale: 2 şoareci de acelaşi sex şi de aproximativ aceeaşi greutate corporală, benzi
de hârtie de filtru, seringă, sol. uretan etilic 10%, pilocarpină clorhidrică sol. 1%, atropină
sulfurică sol. 0,1%, ser fiziologic.
Metodă: Cei doi şoareci se narcotizează cu uretan etilic injectat intraperitoneal (i.p.) –
1,3 g/kgc. Primului se administrează subcutanat 1 mg/kgc atropină, apoi pilocarpină 2,5
mg/kgc. Al doilea primeşte ser fiziologic şi aceeaşi doză de pilocarpină. Animalele se aşează
în decubit ventral pe o bandă de hârtie de filtru şi din 10 în 10 minute sunt deplasate în lungul
benzii, observându-se mărimea suprafeţei imbibate cu salivă, încercuindu-se cu creion chimic.
Rezultate: Secreţia de salivă va fi mai abundentă la animalul tratat cu placebo (ser
fiziologic) + pilocarpină, iar la animalul tratat cu atropină + pilocarpină secreţia este minimă
sau poate chiar lipsi (vezi fig. 4).

Fig. 4. Animalul tratat cu placebo+pilocarpină (dreapta) salivează abundent

Interpretare: Pilocarpina declanşează salivaţie, având o acţiune parasimpatomimetică.

Acest efect este antagonizat de atropină, care este un parasimpatolitic. Această interacţiune se
produce la nivelul receptorilor colinergici muscarinici din celulele glandelor salivare.

81
 Substanţele administrate Cantitatea salivei secretate în ml.
în 30 de minute în 60 de minute
1.Ser fziologic
+Pilocarpină
2. Atropină
+Pilocarpină

V.2.2. Tabloul intoxicaţiei cu inhibitorii de colinesterază

Materiale: 4 şoareci, seringă de 1 ml, neostigmină (Miostin) sol. 0,1‰, fizostigmină

salicilat sol. 0,1‰, atropină sulfurică sol. 0,1%, colorant, 2 borcane.
Metodă: 2 animale se injectează subcutanat cu atropină 10 mg/kgc (0,1ml. din soluţia
0,1%) şi se marchează cu semne colorate. După 15-20 minute se administrează substanţele
anticolinesterazice: a) 2 animale - unul pretratat cu atropină, altul fără premedicaţie - primesc
pe cale subcutană (s.c.) neostigmină 2,5 mg/kgc, adică 0,25 ml la 10 g corp din sol. de 0,1‰.
Celelalte 2 animale – câte un atropinizat respectiv neatropinizat - primesc fizostigmină în
doză identică cu neostigmina. Animalele se aşează în borcane şi se observă comportamentul
lor.
Rezultate: După câteva minute de la administrarea substanţelor anticolinesterazice,
animalele fără premedicaţie devin neliniştite, prezintă tremurături, contracţii musculare,
fibrilaţii-fasciculaţii, tahipnee, convulsii, adinamie. Se observă de asemenea salivaţie, diaree,
lăcrimare, dispnee, cianoză şi sucombare prin asfixiere. La şoarecii prealabil atropinizaţi
simptomele vegetative (hipersecreţie, defecaţie etc.) sunt mult atenuate, şi sucombarea survine
după o perioadă de supravieţuire mai lungă.
Interpretare: Fizostigmina şi neostigmina inhibă activitatea colinesterazelor, ducând la
acumularea de acetilcolină în sinapse. Astfel se dezvoltă criza colinergică, caracterizată prin
fenomene central-nervoase (tremor, convulsii etc.), stimularea joncţiunilor neuro-musculare
(fasciculaţii, fibrilaţii, adinamie), precum şi semne de excitaţie parasimpatică la nivelul
glandelor, musculaturii netede şi a miocardului. La animalele intoxicate se instalează
insuficienţă circulatorie şi moartea survine prin paralizie a centrilor respiratori. Atropina
atenuează simptomele excitaţiei parasimpatice şi prelungeşte supravieţuirea animalelor, dar
nu conferă protecţie faţă de efectele nicotinice ale acetilcolinei la nivel central şi periferic.

82
 Nr. Tratament Efecte

1. Atropină +
neostigmină
2. Neostigmină

2. Atropină +
fizostigmină
3. Fizostigmină

V.2.3. Tabloul intoxicaţiei cu nicotină

Materiale: 1 şoarece, 1 borcan, seringă, cârpă, bitartrat de nicotină, sol. 0,1%.

Metodă: Şoarecelui i se administrează s.c. 20 mg./kgc. nicotină bitartrică (0,2 ml la 10
g corp).
Rezultate: După câteva minute de la injectare, şoarecele prezintă tahipnee, defecaţie,
tremurături, adinamie, apoi convulsii tonico-clonice, o stare de rigiditate şi sucombă prin
asfixie.
Interpretare: Nicotina acţionează bifazic asupra receptorilor N-colinergici periferici şi
centrali. Produce tremurături, convulsii şi rigiditate în urma excitării SNC. Iniţial stimulează
respiraţia excitând chemoreceptorii glomusului carotidian, apoi paralizează centrul respirator.
La nivelul muşchilor striaţi produce contracţii fibrilare urmate de paralizie.

Efecte

Nicotină
20 mg/kgc

V.2.4. Efectul relaxant muscular al curarizantelor la şoareci

Curarizantele în doze mici produc scăderea tonusului muscular şi a forţei de contracţie

care poate fi pusă în evidenţă prin incapacitatea animalelor de a se menţine pe o bară
orizontală sau un plan înclinat.
Materiale: 2 şoareci, seringă de 1 ml, cronometru, dispozitiv pentru testul de redresare
pe bară (vezi experienţa V.1.5), sol. de Flaxedil (Galamină) 1/2000 (0,5 ‰).
Metodă: Se selecţionează 2 şoareci capabili să se menţină agăţaţi pe bara orizontală
timp de 30 de secunde (vezi fig. 3). După testare li se administrează i.p. Flaxedil, 7,5 mg/kgc,
83
adică 0,15 ml la 10 g corp din soluţia 1/2000. După 5 minute, apoi la intervale de câte 5
minute se testează capacitatea animalelor de a se menţine pe bară. Se notează momentul în
care aceasta dispare şi momentul când reapare.
Rezultate: Sub efectul Flaxedilului, în doza folosită, dispare capacitatea animalelor de
a se redresa pe bară, fără să se producă paralizie musculară sau stop respirator. Incapacitatea
de a se menţine pe bară se datoreşte relaxării musculare şi scăderii forţei de contracţie, care se
manifestă prin căderea capului pe planul mesei. Animalele lăsate pe burtă prezintă tahipnee cu
respiraţie superficială. Efectul durează cca. 30 de minute.
Intrepretare: În doze mici curarizantele produc relaxare musculară. La doza
administrată în această experienţă produc efect asupra muşchilor: capului, gâtului,
abdomenului şi membrelor. Nu se extinde asupra muşchilor intercostali şi a diafragmului.
Trebuie însă ţinut cont de faptul că răspunsul la curarizante prezintă o variabilitate individuală
mare şi sunt diferenţe mici între dozele care produc relaxare, paralizie sau stop respirator. De
aceea doza trebuie riguros calculată (în funcţie de greutatea corporală). În clinică, la utilizarea
curarizantelor trebuie să existe la îndemână modalităţi de respiraţie asistată.

V.2.5. Efectul anticurarizant al neostigminei

Materiale: 4 şoareci, seringă de 1 ml, Flaxedil (galamină) sol. 1/2000 (0,5 mg/ml),
neostigmină metilsulfat (Miostin) sol. 1/20000 (0,05 mg/ml), colorant, 2 borcane.
Metodă: La 2 şoareci se injectează intraperitoneal Flaxedil 10 mg/kgc (0,2 ml la 10 g
corp din soluţia de 1/2000. La alte 2 animale, concomitent cu aceeaşi doză de Flaxedil, se
administrează tot intraperitoneal neostigmină 0,5 mg/kgc (0,1 ml la 10 g corp din soluţia de
1/20000). Aceste animale se marchează cu semn colorat.
Rezultate: La câteva minute după administrarea Flaxedilului apare tahipnee, adinamie,
hipotonie musculară. Animalele nu-şi mai pot ridica capul, îşi târăsc picioarele, se
imobilizează complet, respiră tot mai rar şi la urmă sucombă prin stop respirator. Animalele
tratate concomitent cu neostigmină îşi menţin motricitatea spontană, dar tonusul şi forţa
musculară diminuă.
Interpretare: Flaxedilul (galamina), ca şi d-tubocurarina, este un curarizant
antidepolarizant, fixându-se pe receptorii N-colinergici ai plăcii motorii, împiedicând acţiunea
acetilcolinei prin mecanism competitiv. Neostigmina are efect anticurarizant datorită inhibării
acetilcolinesterazei şi acumulării de acetilcolină în sinapse, dar în parte acţionează şi direct,
intrând în competiţie cu moleculele de curarizant la nivelul plăcii motorii.

84
 V.3. STUDIUL ACŢIUNII SUBSTANŢELOR ANALGEZICE

Durerea e un fenomen comun la toate animalele, cel puţin la cele vertebrate, similar
durerii la oameni, efectul analgezic al diferitelor substanţe observat la animale fiind similar
efectului terapeutic al aceloraşi substanţe administrat pentru tratarea diferitelor afecţiuni
însoţite de durere. Nocicepţia implică percepţia unor stimuli nocivi şi diferă de durere, care
este o experienţă subiectivă care include o importantă componentă emoţională (afectivă).
Modele animale de durere măsoară nocicepţia şi implică testarea reacţiei unui animal la un
stimul dureros. Deseori există o corelaţie slabă între activitatea analgezicelor în testele
animale, care în principal măsoară activitatea antinociceptivă) şi utilitatea clinică a acestora.
Spre deoasebire de caracterul polimorf al durerii descrise ca o senzaţie de oameni, la
animalele de experienţă, durerea poate fi doar estimată direct prin examinarea răspunsului la
diferiţi stimuli nociceptivi. Acest obstacol este similar celui întâlnit de pediatri, geriatri sau
psihiatri care trebuie să trateze pacienţi care nu se pot întotdeauna exprima adecvat verbal.
Studiile de analgezie experimentală pe animale sunt numite şi “studii
comportamentale”, deoarece toate răspunsurile urmărite, chiar şi simplele reflexe de retragere
sunt părţi ale repertoriului comportamental ale animalelor.

V.3.1. Studiul efectului analgetic al amidopirinei prin testul plăcii încălzite (hot
plate test). Potenţarea efectului prin clorpromazină

Principiul metodei:
Observaţii îndelungate au arătat că labele şoarecilor sunt foarte sensibile la căldură, la
temperaturi care nu sunt dăunătoare pentru tegument. Şoarecii reacţionează prin două tipuri
de răspunsuri comportamentale ce pot fi măsurate prin determinarea timpului de reacţie:
sărituri şi lingerea labelor, ambele fiind răspunsuri integrate supraspinal.
Şoarecele este plasat pe o placă de metal (din cupru sau alt metal) sau o placă de sticlă
special construite şi disponibile comercial, care este menţinută la o temperatură constantă.
Placa de metal este încălzită fie electric, fie de către apă încălzită. Şoarecele are posibilitatea
de a se mişca liber. În trecut se folosea termostatul Höppler, însă în prezent se folosesc
aparate cu mult mai moderne. În experienţă se va folosi aparatul Hot Plate al firmei Ugo
Basile (vezi fig.5). Temperatura este reglată la o valoare scăzută (55-56oC) pentru a permite
animalului să rămână pe placă pentru câteva secunde înainte de a simţi durerea. Se măsoară
latenţa răspunsului din momentul în care şoarecele este plasat pe placă până când şoarecii fie

85
îşi ling labele, fie sar. Animalele din fiecare lot sunt astfel selectate încât fiecare animal să
reacţioneze evident în cel mult 25 de secunde înainte de administrarea substanţei ce urmează
a fi testate. După tratament animalele pot fi lăsate pe placa încălzită timp de maximum 60 de
secunde. Dacă nu reacţionează în acest interval, atunci acesta se consideră ca timp de reacţie
maxim.

timp de prelungirea timpului de reacţie

reacţie după administrarea unui
iniţial analgezic

Fig. 5. Stânga - Aparatul Hot Plate al firmei Ugo Basile folosit în cadrul experienţei.
Dreapta – Prelungirea timpului de reacţie după administrarea unui analgezic (după
Timmons R, Hamilton L: Principles of Behavioral Pharmacology, Prentice Hall in
1990).

Materiale: 10 soareci, 2 borcane, seringă de 1 ml, ace, cântar, cronometru, aparatul

Hot Plate, colorant, amidopirina (aminofenazona ) sol. 0,8%, clorpromazina sol. 0,1%.
Metoda : Se selecţioneaza 2 loturi de câte 5 şoareci determinându-se timpul de reacţie
iniţial (TRI) al animalelor la stimulul temic. Se calculează media pe lot a valorilor TRI. La un
lot se administrează intraperitoneal clorpromazină 10 mg/kgc (0,1ml la 10g corp) din soluţie,
apoi ambele loturi se tratează cu amidopirină 80 mg/kgc pe cale subcutană (0,1ml la 10g corp
din soluţia de 0,8%). După 30 min de la administrarea amidopirinei se repetă determinarea
timpului de reacţie şi se calculează media pe lot a valorilor timpului de reacţie medicamentos
(TRM). Dacă un animal nu reacţionează în cel mult 60 secunde, atunci această valoare se
consideră ca timp de reacţie medicamentos. Se calculează la cele 2 loturi prelungirea timpului
de reactie exprimată în secunde şi procentual, ca şi în experienţa precedentă. Cifrele se trec in
tabel.

86
 Fig. 6. Se observă momentul în care
şoricelul îşi linge lăbuţele, moment în care
se întrerupe cronometrul.

Rezultate: După administrarea de amidopirină, timpul de reacţie se prelungeşte,

prelungirea fiind considerabil mai mare după tratamentul cu clorpromazină + amidopirină.
Prelungirea TR denotă intensificarea efectului analgetic al amidopirinei în urma combinării cu
clorpromazină.

Tratament Timp de reacţie Prelungirea timpului de reacţie

iniţial medicamentos în secunde în procente

amidopirină 80 mg/kg

clorpromazină 10mg/kg
+ amidopirină 80mg/kgc

V.3.2. Studiul efectului analgezic al dioninei, metamizolului şi al codeinei prin

metoda stimulului chimic (testul contorsionării - writhing test)

Principiul metodei: Este unul dintre primele modele experimentale de durere

viscerală şi cel mai frecvent folosit. Testul constă în provocarea durerii prin injectare de
agenţi iritanţi în cavitatea peritoneală la şoarece. Durerea este similară celei din peritonite.
Agenţii iritanţi ai membranei peritoneale provoacă la şoarece un comportament foarte
stereotip (contorsiuni), caracterizat prin contracţii abdominale, mişcări ale organismului în
întregime (mai ales ale labelor posterioare), răsuciri ale muşchilor dorso-abdominali, o
scădere a activităţii motorii şi deficite de coordonare motorie. Aceste manifestări nu sunt însă
specifice agentului iritant. Numărul contorsiunilor scade sau dispare sub acţiunea
analgezicelor.
Metoda a fost descrisă iniţial de către Siegmund şi colab. în 1957, care au folosit ca
agent iritant fenilbenzoquinonă. În timp, au fost descrise numeroasele variante ale testului
care se deosebesc sub aspectul substanţelor iritante utilizate (acetilcolină, acid acetic sau
clorhidric diluat, bradikinină, adrenalină, adenozin trifosfat, clorură de potasiu, triptamină,
87
ocitocină), a volumului, concentraţiei, a temperaturii substanţei injectate, a condiţiilor
experimentale şi a monitorizării modificărilor comportamentale.
Prin acest experiment se testează atât analgezia centrală, cât şi cea periferică, motiv
pentru care este recomandat ca o metodă uşoară de screening. Testul prezintă avantajul că este
foarte sensibil şi provoacă durere profundă viscerală pe o arie largă şi durată lungă.
Totuşi, acest test are o specificitate redusă deoarece nu numai analgezicele minore şi
majore prezintă activitate în acest test, ci şi alte substanţe fără efect analgezic (simpatolitice,
antihistamine, miorelaxante, neuroleptice şi inhibitori ai monoaminoxidazei), ceea ce
înseamnă că un test pozitiv nu înseamnă neapărat că substanţa cercetată are efect analgezic.
Din cauza lipsei de specificitate, se cere precauţie în interpretarea rezultatelor, până la
efectuarea altor teste. Cu toate acestea, există o bună corelaţie între puterea analgezicelor în
proba contorsionărilor şi eficacitatea lor clinică. Deşi unii autori consideră că acest test nu
întruneşte criteriile de validare, el rămâne încă un model experimental de studiere a durerii
viscerale, larg utilizat.
Materiale: 4 loturi de animale a câte 2 şoareci (lotul martor şi alte trei loturi tratate la
care se va administra dionină, metamizol şi codeină), borcane pentru animale, cronometre,
seringi de 1 ml, cântar, soluţie de dionină (etilmorfină) 0,2 %, soluţie de codeină
(metilmorfină) 1,6 %o, soluţie de metamizol (noraminofenazonă, Algocalmin) 1,2 %, sol. de
acid acetic 3 %, ser fiziologic, foi de observaţie, colorant.
Metoda: Experienţele vor fi realizate la 4 mese separate.
1. Lotul martor primeşte subcutanat în regiunea interscapulară 0,1 ml. la 10 g corp ser
fiziologic. După 20 min. li se administrează intraperitoneal 0,1 ml/10 g corp soluţie de
acid acetic 3%. Animalele sunt plasate imediat în borcane, individual şi se numără
contorsiunile executate de fiecare timp de 20 minute.
2. Al doilea lot tratat primeşte subcutanat codeină 0,1 ml la 10 g corp din soluţia 1,6 %o.
După 20 minute se injectează intraperitoneal 0,1 ml/10 g corp acid acetic 3 % şi se
numără contorsiunile tot timp de 20 de minute.
3. Al treilea lot tratat primeşte subcutanat dionină 0,1 ml la 10 g corp din soluţia 0,2 %
(20 mg/kg corp). După 20 min. se administrează intraperitoneal 0,1 ml/ 10 g corp acid
acetic 3% şi se trece la numărarea contorsiunilor, tot timp de 20 de minute.
4. Al patrulea lot tratat primeşte metamizol 0,1 ml la 10 g corp din soluţia 1,2 % (120
mg/kgcorp). După 20 minute se injectează intraperitoneal 0,1 ml/10 g corp acid acetic
3 % şi se numără contorsiunile tot timp de 20 de minute.
Numărul contorsiunilor se consemnează într-o foaie de observaţie.

88
 Tratament Numărul mediu de Efect antinociceptiv (%)
contorsiuni în 20 minute.
Martor placebo

Codeină

Dionină

Metamizol

Rezultate : Şoarecii martori prezintă în medie 20-40 de contorsiuni în 20 de minute,

medicaţia analgezică reducând considerabil acest număr. Efectul se exprimă calculând
numărul mediu de contorsiuni pe animal la lotul tratat şi raportându-l la numărul mediu de
contorsiuni consemnat la animalele martore. Se calculează efectul antinociceptiv prin
calcularea procentului de inhibiţie: media contorsionărilor în lotul martor, din care se scade
numărul de contorsionări în lotul tratat, totul împărţit la contorsionările din lotul de control,
înmulţit cu 100%. Substanţele care au o inhibiţie mai mică de 50% sunt considerate a avea
activitate minimă. Suprimarea completă a contorsiunilor reprezintă efect antinociceptiv 100 5.
Rezultatele se trec în tabel.

Procentul de inhibiţie (%) = (A-B)X100/A

A – media contorsiunilor la lotul martor

B – media contorsiunilor la lotul tratat

Interpretare: Dionina şi codeina (analgezice opioide) au acţiune analgezică evidentă,

deşi mai slabă decât morfina, care în doză de 4-5 mg/kg corp suprimă complet sindromul de
contorsionare. Metamizolul este un analgezic neopioid, de asemenea eficace în testul
contorsionării.

V.3.3. Acţiunea stimulantă medulară a morfinei la soarece. Influenţa

meprobamatului asupra fenomenului Straub.

Materiale: 2 soareci, borcan, colorant, seringă de 1 ml, sol. de meprobamat 4%, sol. de
morfină clorhidrică 2%, 2 cristalizatoare.

89
 Metoda: Unui animal marcat cu semn colorat i se injectează subcutanat 1g/kgc
meprobamat (0,25 ml la 10g corp din sol. 4%). După de 30 minute ambelor animale li se
administrează subcutanat morfină în doză de 20-40 mg/kgc (0,1-0,2 ml la 10g corp din sol.
2%).
Rezultate: Animalul tratat numai cu morfină după 10-15 min devine neliniştit, se
mişcă mai mult si prezintă fenomenul Straub: o poziţie caracteristică a cozii, ridicată vertical
sau chiar inclinată în forma unui S alungit deasupra spatelui. La animalul pretratat cu
meprobamat aceste fenomene sunt numai schiţate sau nu apar deloc.
Interpretare: La unele specii de animale morfina produce stimularea marcată a SNC.
La pisică şi cal produce o stare de agitaţie, furie şi stimulare motorie. O astfel de acţiune se
manifestă şi la şoareci prin activitatea locomotorie crescută si fenomenul Straub. Acesta este
cauzat de contracţia tonică a musculaturii paravertebrale şi perianale în urma excitaţiei
centrilor motori la nivel medular. Meprobamatul (anxiolitic cu structură diferită de a
benzodiazepinelor), care are şi efect miorelaxant central, reduce tonusul muscular prin
deprimarea căilor polisinaptice din sistemul nervos central. Datorită acţiunii sale
miorelaxante, împiedica apariţia fenomenului Straub sub efectul morfinei.

Fig. 7. Fenomenul Straub (după Lülmann şi colab., Color Atlas of Pharmacology, 2nd
edition, Thieme, 2000)

Fig. 8. Fenomen Straub observat la un animal de experienţă.

90
 V.3.4. Acţiunea deprimantă a morfinei asupra respiraţiei

Morfina, ca prototip al analgezicelor cu acţiune centrală, are efecte adverse

caracteristice, relevante pentru tratamentul pacienţilor: deprimarea respiraţiei, dependenţa,
toleranţa şi constipaţia. Deprimarea respiraţiei este unul dintre cele mai supărătoare efecte
adverse ale analgezicelor opioide, fiind mediată de către receptorii μ.
Materiale: 1 şoarece, sol. de morfină clorhidrică 2%, seringă de 2ml, cronometru,
borcan.
Metoda: La şoarece se notează numărul respiraţiilor într-un minut şi se observă
amplitudinea mişcarilor respiratorii. Se administrează 150 mg/kgc morfină subcutanat. Se
cronometrează respiraţia din 30 în 30 min.
Rezultate: După 30 min frecvenţa respiraţiei scade, iar amplitudinea mişcărilor
respiratorii, după o creştere tranzitorie, se micşorează. Apoi pot apare forme patologice ale
ritmului respirator de tip Biot sau Cheyne-Stokes: întreruperea ritmului respirator prin
perioade de apnee, respectiv creşterea şi scăderea periodică a amplitudinii mişcărilor
respiratorii.
Interpretare: Morfina are efect deprimant la nivelul centrului respirator, diminuând
excitabilitatea acestuia faţă de excitanţii fiziologici (de exemplu dioxidul de carbon). În caz de
supradozare cu opioide, deprimarea respiraţiei se combate cu naloxonă.

Timpul observatiilor Frevenţa Modificarea Amplitudinea

respiraţiilor/minut frecvenţei
Iniţial

La 30 min. după
administrarea morfinei
La 60 min. după
administrarea morfinei
La 90 min. după
administrarea morfinei

91
 V.4. STUDIUL ACŢIUNII SUBSTANŢELOR CU EFECTE LOCALE,
ANTIINFLAMATOARE ŞI CU EFECT ASUPRA TRACTULUI DIGESTIV

V.4.1. Influenţa solventului în efectul local al fenolului

Materiale: 4 pahare Berzelius de 50 ml, sol. de fenol 5% în apă, în alcool de 25 grade,

în glicerină şi în ulei de floarea soarelui.
Metoda: În 4 pahare Berzelius se pun soluţii de fenol de concentraţie identică dar
având diferiţi solvenţi. Se introduce câte un deget în fiecare pahar timp de câteva minute.
Rezultate: Efectul mumifiant al fenolului se manifestă prin albirea si zbârcirea pielii.
Se observă deosebirile apărute în gradul acestui efect la diferite degete, efectul fiind cel mai
pronunţat în soluţia apoasă şi neînsemnat în cea uleioasă.
Interpretare: Cantitatea de fenol pătrunsă în piele şi intensitatea acţiunii mumifiante
depinde de coeficientul de repartiţie al substanţei între solvent şi ţesutul cutanat. Efectul scade
în următoarea ordine: sol. apoasă, alcoolică, glicerinată, uleioasă, adică paralel cu creşterea
solubilităţii fenolului în aceşti solvenţi.

V.4.2. Efectul unor substanţe caustice la nivelul mucoasei stomacale

Materiale: 4 şoareci ţinuţi la post timp de 24 de ore, 2 borcane, pipetă, planşe de

contenţie, 4 sticle de ceasornic, foarfecă, pensă, tavă, acid clorhidric sol. 10%, hidroxid de
sodiu sol. 10%, nitrat de argint sol 20%, sol. apoasă de fenol 5%.
Metodă: Şoarecii sunt sacrificaţi prin decapitare. Se îndepărtează stomacele
animalelor, asezându-le pe câte o sticlă de ceasornic cu mucoasa spre sus. Se observa aspectul
normal al mucoasei. Se picură pe mucoasa celor 4 stomace câte 2 picături din soluţiile de mai
sus şi se studiază leziunile produse.
Rezultate: Hidroxidul de sodiu provoacă o necroza de colicvaţie, determinând
edemaţierea şi ramolirea mucoasei, care se transformă într-o masă gelatinoasă, brună. Acidul
clorhidric şi nitratul de argint provoacă necroză de coagulare cu formarea unor cruste dense,
uscate, de culoare mai închisă. Suprafaţa tratată cu nitrat de argint se colorează treptat în
cenuşiu-negricios, datorită eliberării de argint metalic sub forma de particule mici. Fenolul
produce tot o necroză de coagulare cu suprafaţa albicioasă.
Interpretare: Causticele produc distrugerea, respectiv dizolvarea tesuturilor, ceea ce
poate cauza perforaţia peretelui stomacal.

92
 hidroxid de sodiu acid clorhidric nitrat de argint

Fig. 9. Efectul substanţelor caustice asupra mucoasei

stomacale. Se observă colorarea în cenuşiu negricios în
cazul suprafeţei tratate cu nitrat de argint.

V.4.3. Acţiunea hidrocortizonului asupra inflamaţiei provocate de formalină

Materiale: 4 şoareci cu greutăţi apropiate, seringi de 1ml, ace, şubler pentru măsurarea
diametrului dorsoplantar al labei, hidrocortizon hemisuccinat sol 0,25%, formalină sol. de
0,5%.
Metodă: Se măsoară diametrul dorsoplantar al labelor posterioare ale animalelor. Doi
şoareci se tratează intraperitoneal cu hidrocortizon hemisuccinat 25-50 mg/kgc
(0,1-0,2ml/10g din sol. 0,25% preparată extemporaneu prin amestecarea soluţiei din fiola cu
solvent). Două animale primesc ser fiziologic în aceeaşi cantitate. Apoi se administrează la
toate cele 4 animale în porţiunea dorsală a regiunii metatarsiene a labei drepte 0,02 ml sol.
formalină 0,5%. După 30 si 60 min se examinează animalele şi se măsoară din nou diametrul
dorsoplantar al labelor.
Rezultate: La cele 2 animale martore, la nivelul injectării formalinei apar fenomenele
inflamatiei acute: tumefierea accentuată a labei, roşeaţă de nuanţă lividă, creşterea
temperaturii locale, tulburare funcţională motorie. Leziunea este şi dureroasă, ceea ce se
constată din comportamentul animalelor care devin agitate, îşi ling laba şi zona adiacentă, îşi
apără membrul afectat. Pot prezenta frisoane. Cele 2 animale pretratate cu hidrocortizon
prezintă fenomene locale de inflamaţie mult mai atenuate, iar reacţia generala abia se
schiţează.

93
 Interpretare: Formaldehida determină o inflamaţie acută, prin care se produce
vasodilataţie, creşterea permeabilităţii capilare, dezvoltarea unui exsudat şi a unei infiltraţii
celulare locale. Glucocorticoizii exercită o acţiune antiinflamatoare pronunţată în toate tipurile
şi formele de inflamaţie. În cazul de faţă, au acţionat prin reducerea permeabilitătii capilarelor
(efect antiexsudativ), împiedicând totodată diapedeza granulocitelor, îngrămădirea
histiocitelor si macrofagelor in focarul inflamator.

Lot Tratament Animale Diametrul Diferenţa Observaţie

dorsoplantar
la 1 oră după
în în
formalină milimetr procente
(mm) i
I. Placebo 1.
2.
media
II. Hidrocortizon 1.
2.

media

V.4.4. Acţiunea unor substanţe purgative şi antidiareice asupra tranzitului

intestinal

Materiale: 3 soareci, sondă nazogastrică, depărtător, seringă de 2 ml, cutie de sticlă cu

capac, foarfeci, pense, 3 planşete, taviţă, cloroform, 3 doze de cărbune medicinal de 0,05g în
eprubete, 3 cristalizoare, sulfat de magneziu sol. 25%, apă distilată, tinctură de opiu, vată, aţă,
panglică de centimetru.
Metoda: 3 şoareci de greutate aproximativ egală, ţinuţi la post timp de 24 de ore,
primesc prin gavaj următoarele tratamente:
• primul primeste 0,5 ml din suspensie 10% de cărbune medicinal în apă distilată;
• al doilea este tratat cu aceeaşi cantitate de cărbune medicinal suspendată în sol. de
sulfat de magneziu 25%;
• celui de al treilea animal i se administrează 0,25 ml de tinctură de opiu plus 0,05 g de
cărbune medicinal suspendat în 0,25ml de apă distilată;
Dupa 30 min animalele se sacrifică. Se deschide cavitatea abdominală, se ligaturează
pilorul, se îndepărtează intestinele şi se aplică încă o ligatură la capatul distal al porţiunii
intestinale colorate în negru. Se măsoară lungimea acestei porţiuni intestinale la cele 3
animale. Se observă gradul de distensie şi vascularizaţia intestinului.
94
 Rezultate si interpretarea lor: Lungimea porţiunii intestinale parcursă de conţinutul
colorat demonstrează accelerarea tranzitului sub efectul substanţei purgative, respectiv
încetinirea tranzitului în urma medicaţiei antidiareice. Distensia intestinală observată la
animalul tratat cu sulfatul de magneziu se datoreşte volumului crescut al sucului intestinal în
urma împiedicării absorbţiei de apă prin acest purgativ salin. Tinctura de opiu, diminuând
peristaltismul, încetineşte propagarea chimului.

Animal Tratament Lungimea porţiunii

e intestinale colorate (cm)
1 apă distilată + cărbune

2 sulfat de magneziu +
cărbune
3 tinctură de opiu +
cărbune

V.4.5. Antagonizarea efectului stricninei prin împiedicarea absorbţiei sale cu

cărbune medicinal

Materiale: 2 şoareci, nitrat de stricnină, sol. 1‰, seringă de 1 ml, cărbune medicinal, 2
eprubete mici, stativ de eprubete, 1 pâlnie, hârtie filtru.
Metodă: Într-o eprubetă se amestecă bine 5 ml din sol. de stricnină cu o linguriţă de
cărbune medicinal şi se filtrează. Se iau 2 şoareci, unul marcat pe spate cu un colorant. Primul
animal se injectează intraperitoneal cu 0,2 ml din sol de stricnină, iar altul cu aceeaşi cantitate
din soluţia filtrată.
Rezultate. Animalul tratat cu stricnină prezintă convulsii tonice şi sucombă, iar la
celălalt nu se observă nimic dosebit.
Interpretare. Este vorba despre o interacţiune fizică înaintea procesului de absorbţie:
stricnina din soluţie a fost adsorbită pe particulele de cărbune şi rămânând cu acestea pe filtru,
nu s-a putut absorbi. Stricnina este un stimulent al reflectivităţii care are o margine terapeutică
foarte îngustă, putând duce la o supradozare periculoasă care se manifestă prin convulsii
tonice.

95
 Nr. Soluţia injectată Efectul
animal
1. Soluţie de stricnină

2. Soluţie de stricnină filtrată

după adsorbţia pe cărbune

V.5. STUDIUL ACŢIUNII SUBSTANŢELOR CARDIOTONICE ŞI ANTIARITMICE

V.5.1 Studiul acţiunii tonicardiacelor asupra cordului izolat de broască.

Interacţiunea cu ionii calciu şi potasiu

Materiale:
• animale si instrumente: 1 broască, planşetă, kimograf, peniţă de înscriere montată pe
stativ, canulă Straub cu dop de plută, clamă cu mufă, foarfecă mare si mică, serfin cu
aţă, ac pentru distrugerea măduvei, clamă de eprubeta din lemn, pahar Berzelius, pipeta
Pasteur, aţă, cârpă.
• substanţe: sol. Ringer pentru broască, sol. Ringer fără conţinut de calciu, sol. Ringer cu
conţinut de potasiu mărit la 3:1, strofantină sol. 1/10000, clorură de calciu sol. 1%,
clorură de K sol. 1%.
Metoda: Se decapitează broasca, se distruge măduva spinarii şi se fixează animalul pe
o planşetă în decubit dorsal. Se incizează pielea sub capătul inferior al sternului şi se face un
lambou în forma de V. Se face apoi o incizie transversală în musculatura abdominală şi
introducând capătul bont al foarfecii înspre umărul drept şi stâng, se secţionează claviculele.
Plastronul costal astfel obţinut se apucă cu pensa la extremitatea inferioară, se ridică usor şi
se îndepărtează printr-o incizie transversală făcută în regiunea supraclaviculară. În continuare
se decolează pericardul şi se secţionează frâul cu foarfeca mică. Se prinde cu un serfin vârful
inimii, se ridică uşor şi se introduc cu o pensă două fire de aţă sub cele două arcuri aortice.
Se ligaturează venele mari cât mai profund dedesubtul sinusului venos. Apoi se face o mică
incizie pe ramura stânga a aortei, introducând o canulă Straub care conţine sol. Ringer şi este
astupată cu dop. Vârful canulei se împinge până la nivelul valvulelor aortice, urmând să fie
introdus în cavitatea ventriculară printr-o uşoară apăsare în timpul unei sistole. Se fixează cu
fir de aţă arcurile aortice de canulă. Se îndepărtează inima secţionând arcurile aortice
deasupra, iar venele dedesubtul ligaturilor. Se scoate dopul din canulă şi cu ajutorul pipetei
96
Pasteur se schimba sol. Ringer amestecată cu sânge, înlocuind-o cu soluţia proaspată. Canula
se fixează cu o clemă pe stativ, legând firul de aţă al serfinului de pârgia înscriptoare
-echilibrată izotonic- în aşa fel ca peniţa să înscrie o curbă ascendentă în timpul sistolelor. În
cursul experienţei se umectează din când în când suprafaţa cordului cu sol. Ringer. După
înregistrarea contracţiilor cardiace normale, se trece la administrarea substanţelor de cercetat
adăugându-le la cantitatea de 1 ml de lichid din canulă, în succesiunea de mai jos. (se va opri
cilindrul kimografului atunci când se spală conţinutul canulei) Se cercetează efectul
urmatoarelor substante:
1. sol. Ringer fără conţinut de calciu
2. se spală canula cu sol. Ringer
3. sol. de CaCl2 1%, 3-5 picături, asteptând 1 minut
4. sol. Ringer cu conţinut de potasiu sporit, 5-10 picături
5. spălare cu sol. Ringer
6. sol. de strofantină 1/10000, 10-15 picături
7. sol. de CaCl2 1%, 3-5 picături
8. sol. Ringer cu conţinut de K sporit, 5-10 picături
9. spălare cu sol. Ringer
10. sol. de strofantina 1/10000, 20 de picături.
Rezultate: Deficitul în calciu şi excesul în potasiu duce la diminuarea amplitudinii
contracţiilor sistolice. Excesul moderat de calciu măreşte tonusul şi contracţiile miocardului.
Sub acţiunea strofantinei se accentueaza efectul excesului de calciu asupra miocardului.
Concentraţia crescută a ionilor potasiu antagonizează efectele intoxicaţiei cu strofantină şi
calciu (aritmia, oprirea cordului în contractură sistolică ).
Interpretare: Există o corelaţie sinergică între sărurile de calciu şi efectul digitalicelor
care măresc concentraţia ionilor de calciu liberi din mioplasmă în timpul sistolei. Acest
sinergism se poate manifesta prin accentuarea fenomenelor de intoxicaţie. Surplusul de
potasiu, având un efect antagonist faţă de calciu, combate contractura sistolică şi alte
simptome ale intoxicaţiei cu digitalice. Excesul de potasiu, deprimând miocardul, micşorează
amplitudinea contracţiilor inimii.

V.5.2. Actiunea deprimantă a chinidinei asupra cordului izolat. Efectul

izoprenalinei şi a cafeinei.

Materiale:
• instrumentele sunt similare experienţei precedente

97
 • substanţe: sol. Ringer pentru broască, chinidină sulfurică sol. 1/5000, cafeină
natriubenzoica sol. 1/5000, izoprenalină sol. 1/10000.
Metoda: Se experimentează pe cordul izolat de broască după metoda lui Straub
descrisă în experineţa anterioară. Se cercetează efectul următoarelor substanţe:
1. chinidină sol. 1/5000, 2 picături
2. spălare, administrare de izoprenalina sol. 1/10000, 4 picături
3. spălare, administrare de cafeină sol. 1/5000, 4 picături.
Rezultate: Chinidina scade amplitudinea contracţiilor sistolice şi poate rări ritmul
activităţii ventriculare. Izoprenalina măreste atât amplitudinea contracţiilor, cât şi frecvenţa
cardiacă. Cafeina stimulează uşor activitatea inimii.
Interpretare: Chinidina deprimă, spre deosebire de cafeină şi mai ales de
izoprenalină, care stimulează activitatea cordului. Efectul izoprenalinei se produce prin
activarea receptorilor beta-adrenergici şi a adenilatciclazei, ce duce la sporirea concentraţiei
de AMPc şi a influxului ionilor de Ca++. Cafeina actionează pe receptorii adenozinici, măreşte
nivelul AMPc prin inhibarea enzimei fosfodiesterază, favorizează eliberarea de Ca++ în
mioplasmă.

V.5.3. Actiunea unor narcotice volatile asupra cordului de broasca. Efectul

adrenalinei asupra miocardului deprimat

Materiale:
• instrumentele sunt similare experienţei anterioare
• substanţe: sol. Ringer pentru broască, eter etilic 0,8% în sol. Ringer, cloroform 0,08%
în sol. Ringer, sol. adrenalină 1/10000, sol. cafeina natriubenzoică sol. 1/5000.
Metoda: Se face un preparat de cord izolat de broască după tehnica lui Straub şi se
urmăreşte efectul următoarelor substanţe:
1. eter etilic 0,8% în sol. Ringer
2. cloroform 0,08% în sol. Ringer
3. spălare
4. adrenalina sol. 1/10000, 1-3 picături
5. cafeina sol. 1/5000, 2-4 picaturi
Rezultate: Soluţia de eter scade foarte puţin sau deloc activitatea cordului în
concentraţia administrată. Cloroformul deprimă puternic miocardul, micşorând amplitudinea

98
şi frecvenţa bătăilor cardiace. Adrenalina are un efect stimulant intens asupra amplitudinii
contracţiilor şi asupra ritmului cardiac. Cafeina stimulează mai slab activitatea cardiacă.
Interpretare: Eterul etilic şi cloroformul sunt lichide volatile folosite în trecut ca
narcotice inhalatorii. Cloroformul se deosebeşte de eter, printre altele, printr-o puternică
acţiune deprimantă directă asupra fibrelor cardiace. Datorită cardiotoxicităţii, dar şi a
hepatotoxicităţii, cloroformul este prea periculos pentru folosirea în practică.

V.5.4. Modificarile electrocardiografice în cursul intoxicaţiei cu digitalice

Materiale: 1 cobai, strofantină sol. 0,02%, uretan etilic sol. 20%, seringă de 5 ml,
aparat de perfuzie, bisturiu, foarfeci pense ace de injecţie, aţă, vată, ser fiziologic, aparat
EKG.
Metoda: Un cobai cu greutatea corporală în jur de 500 g se narcotizează cu uretan
etilic 1,4 g/kgc, subcutanat (7 ml/kgc din sol 20%). Se înregistrează electrocardiograma în
derivaţiile standard. Se începe perfuzia i.v (în vena jugulară externă) a unei soluţii de
strofantina 1/50000 cu un debit de 0,8ml pe minut, continuându-se înscrierea
electrocardiogramei.
Rezultate: Efectul apare repede (după 2 min) şi evoluează rapid în faza toxică,
constatându-se:
- rărirea ritmului cardiac,
- subdenivelarea segmentului ST,
- prelungirea progresivă a intervalului P-Q (R),
- aparitia de extrasistole ventriculare, bigeminism, extrasistole în salve,
- tahicardie ventriculare, fibrilaţie.
Interpretare: Tonicardiacele în doza toxică produc bradicardie, tulburări de conducere
atrioventriculară şi de repolarizare ventriculară, aritmie ectopică, având adeseori caracter
bigeminat, tahicardie ectopica, fibrilaţie.

V.5.5. Acţiunea unor substanţe simpatomimetice şi simpatolitice asupra cordului

de broască “in situ“

Materiale: 1 broască mare, planşetă, ace cu gamălie, ciocan, kimograf, peniţa de

înscriere, stativ, foarfecă mare şi mică, pensă, serfin, pipetă, aţă, sol. Ringer pentru broască,
sol. de adrenalină 1/50000, sol. de izoprenalină 1/10000, sol. de tolazolină 1/10000, sol. de
propanolol 1/10000, sol. de amobarbital sodic 1%.
99
 Metoda: Se narcotizează broasca cu amobarbital sodic 50 mg la 100 g. corp (0,5 ml la
10 g corp din sol. 1%). Se înregistrează activitatea cordului in situ după metoda descrisă mai
sus. Se cercetează efectul următoarelor soluţii medicamentoase, care se picură pe cord :
1. Adrenalina sol.1/50000, 1-2 picături
2. Se spală epicardul cu sol. Ringer şi se aplică izoprenalina sol. 1.10000, 1-2 picături
3. Tolazolină sol. 1/10000, 2 picături
4. Propanolol sol. 1/10000, 3 picături
Rezultate: Adrenalina măreşte frecvenşa şi amplitudinea contracţiilor cardiace.
Izoprenalina are un efect asemănător. Tolazolina nu modifică efectul produs de izoprenalină.
Propanololul antagonizează acest efect, scăzând frecvenţa şi amplitudinea contracţiilor. După
propanolol, adrenalina nu mai stimulează activitatea cordului.
Interpretare: Adrenalina şi izoprenalina stimulează activitatea cardiacă prin receptorii
beta1-adrenergici, determinând sporirea concentraţiei de AMPc (datorită activării enzimei
adenilatciclază), a influxului ionilor Ca++ şi a activităţii Ca-ATP-azei din reticulul
sarcoplasmic. Tolazolina, având actiune alfa-blocantă, nu antagonizează acest efect.
Propanololul, care blochează receptorii beta-adrenergici împiedică acţiunea
cardiostimulatoare a izoprenalinei ca şi a altor simpatomimetice.

V.5.6. Studiul acţiunii digitalicelor asupra cordului de broască “in situ”

Materiale: 4 broaşte, planşete numerotate, uretan etilic, foarfeci mari şi mici, pense
anatomice, ace cu gămălie, cântar, ciocan, seringă de 2 ml, pipetă, digitoxină sol. 0,1%,
digoxină 0,2%, sol. Ringer pntru broască.
Metodă: Animalele se spinalizează apoi se fixează pe planşetele numerotate, în
decubit dorsal. În regiunea precordială se îndepărtează peretele toracic, se decolează
pericardul, punându-se în evidenţă cordul şi se observă activitatea cardiacă. În sacul limfatic
dorsal se injectează următoarele soluţii:
• lotul I (la animalele 1 şi 2) - digitoxină sol. 0,1%, 0,5 ml/50 g corp.
• lotul II (la animalele 3 şi 4) - digoxină sol. 0,2%, 0,5 ml/50 g corp.
Se notează momentul administrării. Se urmăresc modificările frecvenţei cardiace, ale
amplitudinii contracţiilor (gradul de umplere şi golire a ventricolului), apariţia tulburărilor de
ritm, ale conducerii atrioventriculare şi timpul opririi inimii în sistolă. Din când în când inima
se umezeşte cu o picătură de sol. Ringer. Datele înregistrate la intervale de 10 minute se trec
în tabel.

100
 Lo Tratament Timpul Frecvenţa/min. Amplitudinea Conducerea atrio-
t observaţiilor (media pentru contracţiilor şi ventriculară şi
(min.) animalele 1 şi 2) tonusului excitabilitatea
I. Digitoxină Iniţial
10
20
30
40
50
60
II. Digoxină Iniţial
10
20
30
40
50
60

Rezultate şi interpretare: Acţiunea digitalicelor asupra cordului se manifestă prin

creşterea amplitudinii contracţiilor (efect inotrop pozitiv), bradicardie (efect cronotrop
negativ), creşterea tonusului ventricular (efect tonotrop pozitiv), iar după doze toxice apar
tulburări de ritm datorită scăderii coductibilităţii atrioventriculare (efect dromotrop negativ) şi
creşte excitabilitatea în focare ectopice: extrasistole, bigeminism, (efect batmotrop pozitiv). În
final cordul se va opri, ventricolul fiind în contractură sistolică. Aceste efecte se produc în
primul rând printr-o acţiune directă asupra fibrelor miocardului contractil şi asupra
elementelor sistemului excito-conductor, iar în parte prin intermediul sistemului nervos
vegetativ.
Efectul digoxinei apare mai repede decât cel al digitoxinei, dar digitoxina scade mai
mult frecvenţa cardiacă.
Una din metodele de standardizare a digitalicelor, efectuată pe broaşte, se bazează pe
urmărirea efectului cardiotoxic ce duce la oprirea cordului în contractură sistolică la un
anumit procentaj (de ex. 50%) al animalelor, în comparaţie cu un preparat etalon (standard).

101
 V.5.7. Înregistrarea modificărilor activităţii cardiace în cursul intoxicaţiei cu
digoxină

Materiale: 1 broască, planşetă, kimograf, peniţă de înscriere, stativ, foarfecă mare şi

mică, pensă, serfin, pipetă Pasteur, aţă, digoxină sol. 0,1 ‰, uretan etilic.
Metodă: Broasca, narcotizată cu uretan etilic pe cale cutanată, se fixează pe planşetă în
decubit dorsal. Se îndepărtează plastronul costal, se decolează pericardul, se secţionează frâul
şi se prinde vârful inimii un serfin care se leagă de peniţa de înscriere echilibrată izotonic. Se
înregistrează cardiograma normală, apoi se picură pe cord 1-2 picături din sol. de digoxină 0,1
‰. Se înregistrează cardiograma, urmărindu-se modificările de ritm şi contractilitate.
Observarea se continuă până la oprirea inimii în sistolă.
Rezultate şi interpretare: Acţiunea digitalicelor asupra cordului se manifestă prin
creşterea amplitudinii contracţiilor (efect inotrop pozitiv), bradicardie (efect cronotrop
negativ), creşterea tonusului ventricular (efect tonotrop pozitiv), iar după doze toxice apar
tulburări de ritm datorită scăderii coductibilităţii atrioventriculare (efect dromotrop negativ) şi
creşte excitabilitatea în focare ectopice: axtrasistole, bigeminism, (efect batmotrop pozitiv). În
final cordul se va opri, ventricolul fiind în contractură sistolică.

Fig. Exemplu de cardiogramă, obţinută după administrarea unui digitalic. Se observă iniţial efectul
inotrop pozitiv, ulterior apărând efectul aritmogen şi în final oprirea activităţii cordului în contractură
(sistolă). (după Lülmann şi colab., Color Atlas of Pharmacology, 2nd edition, Thieme, 2000)

V.5.8. Studiul efectului antiaritmic al chinidinei şi al propranololului la iepure

Materiale: 1 iepure, aparat EKG, masă de contenţie, sol. BaCl2 2%, sol. de propranolol
1%, seringă de 1 ml., ace, vată.
Metodă: Se urmăreşte pe EKG acţiunea aritmogenă a clorurii de bariu, precum şi
influenţa chinidinei şi a propranololului asupra acestui tip de aritmie cardiacă. Se
înregistrează EKG-ul normal în derivaţiile standard DII şi precordial V1. Se administrează lent
(în decurs de 20 de secunde) BaCl2 în doză de 4 mg/kgc (0,2 ml kgc din sol. 2%), în vena
marginală a urechii animalului. După câteva secunde apare o aritmie extrasistolică politopă de
origine ventriculară. Din acest moment EKG-ul se înregistrează din 30 în 30 de secunde. La 2

102
minute de la injectarea de BaCl2 se administrează i.v. chinidină sulfurică în doză de 6 mg/kgc.
(0,3 ml la kgc din sol. de 2%). Rezultatul va fi sistarea promtă a aritmiei, efectul având o
durată de câteva minute. După reapariţia aritmiei (la aproximativ 5 minute), se injectează
propranolol i.v. în doză de 4 mg/kgc. (0,4 ml la kgc. din sol. de 1%), înregistrându-se EKG-ul
din minut în minut. După o latenţă de câteva minute, se constată normalizarea temporară a
ritmului cardiac şi scăderea frecvenţei cardiace.
Interpretare: Chinidina îşi exercită efectul antiaritmic printr-o acţiune stabilizatoare
membranară. Astfel este inhibat influxul ionilor de Na+ în celulele miocardice şi implicit
depolarizarea, fiind suspendată activitatea focarelor ectopice. Propranololul contracarează
efectul BaCl2 atât prin blocarea receptorilor β-adrenergici cât şi printr-o acţiune directă de tip
chinidinic.

Fig.10. Sus – ECG-ul normal şi

momentul administrării clorurii
de bariu. La mijloc – aritmia
extrasistolică de origine
ventriculară apărută şi sistarea
promptă a acesteia după
administrarea de chinidină. Jos –
reapariţia aritmiei şi normalizarea
traseului ECG după
administrarea propanololului.

103
 VI.REŢETE MAGISTRALE - RECAPITULARE

1.Colir cu efect miotic şi antiglaucomatos: Pilocarpini hydrochloridum 2% (Pilocarpină

hidroclorică)

Rp/ Pilocarpini hydrochloridi 0,2 g

Aquae destillatae ad 10,0 g
M.f. oculoguttae
D.S. în sacul conjunctival

2. Colir cu efect midriatic: Atropini sulphas 1% (Sulfat de atropină)

Rp/ Atropini sulphatis 0,1 g (una sută miligrame)

Solventis pro oculoguttae ad 10,0 g
M.f. oculoguttae
D.S. în sacul conjunctival o picătură pt. examenul F.O.

3. Picături pentru uz intern cu efect antisecretor şi antispastic: Atropini sulphatis

D.U.=0,001 g

Rp/ Atropini sulphatis 0,01 g (zece miligrame)

Aquae destillatae ad 10,0 g
M.f. solutio
D.S. int. 3x20 picături/zi pe un cub de zahăr, cu 1 oră înaintea meselor

4. Pilule cu efect antisecretor şi antispastic:

Extractum Belladonnae siccum D.U.=0,02 g
Papaverini hydrochloridum D.U.=0,04 g

Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,02 g

Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Massae pilulae q.s.
M.f. pil.
D.tal.dos. Nr. L
S int. 3x1 pilule/zi, cu 1 oră înaintea meselor

5.Supozitoare cu efect analgezic, spasmolitic şi sedativ:

Noraminophenasonum (Noraminofenazonă) D.U.=0,5 g
Extractum Belladonnae siccum (Extract uscat de mătrăgună) D.U.=0,02 g
Papaverini hydrochloridum (Papaverină hidroclorică) D.U.=0,04 g
Phenobarbitalum (Fenobarbital) D.U.=0,03 g

Rp/ Noraminophenasoni 0,5 g

Extracti Belladonnae sicci 0,02 g
Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Phenobarbitali 0,03 g
Butyri cacao q.s.
M.f. supp.
D. tal. dos. Nr. VI in chartam cerata
S. intrarectal 2x1 sup./zi
104
6.Poţiune cu efect hipnotic pentru adulţi:
Chlorali hydras (Cloralhidrat) D.U.=1 g (10 linguri)

Rp/ Chlorali hydratis 10,0 g

Mucilaginis gummi arabici 30,0 g
Aquae destillatae ad 150,0 g
M.f. sol.
D.S. int. o lingură seara

7.Poţiune cu efect sedativ pentru adulţi:

Phenobarbitalum natricum (Fenobarbital sodic) D.U.=0,05 g
Kalii bromidum (Bromură de potasiu)
Natrii bromidum (Bromură de sodiu) D.U.=0,3 g

Rp/ Phenobarbitali natrici 0,5 g

Kalii bromidi
Natrii bromidi 3,0 g
Solutionis effervescentis 30,0 g
Aquae destillatae ad 150,0 g
M.f. sol.
D.S. int. 3x1 linguri/zi

8.Picături pentru uz intern cu efect analgezic puternic:

Morphini hydrochloridum (Clorhidrat de morfină) D.U.=10 mg

Rp/ Morphini hydrochloridi 0,1 g (una suta miligrame)

Aquae destillatae ad 10,0 g
M.f. sol.
D.S. int. 3x20 picături/zi

9.Picături pentru uz intern cu efect analgezic:

Codeini phosphas (Fosfat de codeină)
Dioninum (Dionină) D.U.=20 mg

Rp/ Codeini phosphatis

Dionini 0,2 g
Aquae destillatae ad 10,0 g
M.f. sol.
D.S. 3x20 pic./zi pe un cub de zahăr

10.Poţiune antipiretică şi sedativă pentru copii:

Aminophenasonum (Aminofenazonă) D.U.=0,1 g
Phenobarbitalum natricum (Fenobarbital sodic) D.U.=0,01g
(20 linguriţe)
Rp/ Aminophenasoni 2,0 g
Phenobarbitali natrici 0,2 g
Sirupi simplicis 30,0 g
Aquae destillatae ad 100,0 g
M.f. sol.
D.S. int. o linguriţă la 6 ore
105
11.Pilule cu efect analeptic şi tonizant:
Ephedrini hydrochloridum (Efedrină hidroclorică) D.U.=0,02 g
Coffeinum purum (Cofeină pură) D.U.=0,05 g
Strychnini sulphas (Sulfat de strihnină) D.U.=0,001 g

Rp/ Ephedrini hydrochloridi 0,02 g

Coffeini puri 0,05 g
Strychnini sulphatis 0,001 g (un miligram)
Massae pilulae q.s.
M.f. pil.
D.tal.dos. Nr. L
S int 3x1 pilule/zi , ultima la ora 16

12.Praf dozat pentru uz intern cu efect antipiretic, analgezic, antitusiv, sedativ:

Aminophenasonum D.U.=0,3 g
Acidum acethylsalicylicum
Phenacetinum D.U.=0,15 g
Codeini phosphas D.U.=0,02 g
Phenobarbitalum D.U.=0,03 g

Rp/ Aminophenasoni 0,3 g

Acidi acethylsalicylici
Phenacetini 0,15 g
Codeini phosphatis 0,02 g
Phenobarbitali 0,03 g
Amyli tritici ad 1,0 g
M.f. pulvis
D.tal.dos. Nr.XX in caps. amylac.
S int 3x1 capsule/zi, după mese

13.Supozitoare cu efect cardiotonic, vasodilatator şi antidispneic cardiac:

Digitalis purpureae folium pulvis titratus D.U.=0,1 g (Pulbere titrată de frunze de
degeţel roşu), Theophyllinum (Teofilină) D.U.=0,2 g, Dioninum (Dionină) D.U.=0,02 g

Rp/ Digitalis purpureae folium pulvis titrati 0,1 g

Theophyllini 0,2 g
Dionini 0,02 g
Butyri cacao q.s.
M.f. supp.
D.tal.dos. Nr. X
S intrarectal 1 sup./zi (doză de întreţinere)

14.Supozitoare cu efect vasodilatator şi spasmolitic:

Theophyllinum D.U.=0,15 g
Papaverini hydrochloridum D.U.=0,04 g

Rp/ Theophyllini 0,15 g

Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Butyri cacao q.s.
M.f. supp.
D.tal.dos. Nr.VI
S intrarectal 2x1 sup./zi
106
15.Pilule cu efect vasodilatator prelungit şi spasmolitic:
Natrii nitras D.U.=0,05 g
Theophillinum D.U.=0,1 g
Papaverini hydrochloridum D.U.=0,06 g

Rp/ Natrii nitratis 0,05 g

Theophillini 0,1 g
Papaverini hydrochloridi 0,06 g
Massae pilulae q.s.
M.f. pil.
D.tal.dos. Nr. L
S int. 3x1 pilule/zi

16.Picături cu efect coronarodilatator prompt:

Nitroglicerini soluti 1%

Rp/ Nitroglicerini soluti 1% 30,0 g

D.S. sublingual 3 pic. în criză

17.Praf dozat cu efect antidispneic, vasodilatator, antispastic:

Dioninum D.U.=0.02 g
Theophyllinum D.U.=0,2 g
Papaverini hydrochloridum D.U.=0.06 g

Rp/ Dionini 0,02 g

Theophyllini 0,2 g
Papaverini hydrochloridi 0,06 g
Amyli tritici ad 1,0 g
M.f. pulvis
D.tal.dos. Nr.XX in caps. amylac.
S int. 2x1 caps./zi

18.Praf dozat pentru uz intern, pentru prevenirea crizelor de bronhospasm:

Theophyllinum D.U.=0,2 g
Ephedrini hydrochloridum D.U.=0,02 g
Papaverini hydrochloridum D.U.=0,04 g
Phenobarbitalum D.U.=0,03 g

Rp/ Theophyllini 0,2 g

Ephedrini hydrochloridi 0,02 g
Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Phonobarbitali 0,03 g
Amyli tritici ad 1,0 g
M.f. pulvis
D.tal. dos. Nr.XX in caps. amylac.
S int. 3x1 caps./zi

19.Infuzie expectorantă: Rădăcină de Primula 4,0 g / 150,0 g

Rp/ Infusii Primulae radicis 4,0 g/ 150,0 g

D.S. int. 3x1 linguri/zi

107
20.Infuzie expectorantă cu edulcorant:
Rădăcină de Ipeca 0,5 g/ 150,0 g
Edulcorant: Soluţie de clorură de amoniu cu ulei de anason 5,0 g

Rp/ Infusii Ipecacuanhae radicis 0,5 g/ 150,0 g

Solutionis ammonii chloridi anisati 5,0 g
M.D.S. int. 3x1 linguri /zi

21.Poţiune cu efect expectorant şi bronhodilatator pentru adulţi:

Kalii iodidum D.U.=0,2 g
Ammonii chloridum D.U.=0,5 g
Aminophyllinum D.U.=0,1 g

Rp/ Kalii iodidi 2,0 g

Ammonii chloridi 5,0 g
Aminophyllini 1,0 g
Gliceroli 30,0 g
Aquae destillatae ad 150,0 g
M.f. sol.
D.S. int. 3x1 linguri/zi, ultima la ora 16

22.Picături pentru uz intern cu efect antitusiv:

Codeini phosphas D.U.=0,02 g (20 mg)

Rp/ Codeini phosphatis 0,2 g

Aquae destillatae ad 10,0 g
M.f. sol.
D.S. int. 3x20 picături/zi pe un cub de zahăr

23.Pulbere nedozată pentru uz intern cu substanţe antiacide:

Natrii hydrogencarbonas (Bicarbonat de sodiu)
Magnesii oxydum (Oxid de magneziu)
Calcii carbonas (Carbonat de calciu)
Aluminii hydroxydum (Hidroxid de aluminiu) D.U.=0,5 g
Fixăm cant. totală de pulbere :100 g (L doze)

Rp/ Natrii hydrogencarbonatis

Magnesii oxydi
Calcii carbonatis
Aluminii hydroxydi 25,0 g
M.f. pulvis
D. in sacculum
S int 3x1 linguriţe rase/zi, între mese
(sau 5x1 vârfuri de cuţit/zi)

24.Pulbere dozată pentru uz intern cu efect antisecretor, antispastic şi antiacid:

Extractum Belladonnae siccum D.U.=0,02 g
Papaverini hydrochloridum D.U.=0,04 g
Natrii hydrogencarbonas D.U.=0,5 g

108
 Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,02g
Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Natrii hydrogencarbonatis 0,5 g
M.f. pulvis
D.tal.dos. Nr.XX in caps. amylac.
S int. 3x1 capsule/zi între mese

25.Colir cu efect antiseptic şi astringent:

Zincii sulphas 0,2% (Sulfat de zinc)

Rp/ Zincii sulphatis 0,02 g

Solventis pro oculoguttae ad 10,0 g
M.f. oculoguttae
D.S. în sacul conjuntival 3x1 pic./zi

26.Colir cu efect vasoconstrictor şi midriatic:

Ephedrini hydrochloridum 1% (Clorhidrat de efedrină)

Rp/ Ephedrini hydrochloridi 0,1 g

Solventis pro oculoguttae ad 10,0 g
M.f. oculoguttae
D.S. în sacul conjunctival 3x1 picături/zi

27.Soluţie antimicotică pentru badijonarea mucoasei bucale în candidoză:

Glicerină boraxată 10% (subst. Activă = Natrii tetraboras (boraxul) 10%)

Rp/ Natrii tetraboratis 5,0 g

Gliceroli ad 50,0 g
M.f. sol.
D.S. ext. pentru badijonarea mucoasei bucale

28.Suspensie antimicotică pentru badijonarea mucoasei bucale în candidoză:

Glicerină boraxată + Nystatinum D.U.=100.000/g suspensie

Rp/ Natrii tetraboratis 5,0 g

Nystatini 5.000.000 UI
Gliceroli ad 50,0 g
M.f. susp.
D.S. ext. pentru badijonarea mucoasei bucale

29.Soluţie alcoolică cu efect antiseptic, antimicotic şi keratolitic:

Acidum salicylicum 3% (Acid salicilic)
Resorcinolum 2% (Rezorcinol)
Glicerolum 5% (Glicerol)

Rp/ Acidi salicylici 3,0 g

Resorcinoli 2,0 g
Gliceroli 5,0 g
Alcoholi diluti ad 100, 0 g
M.f. sol.
D.S. ext. pentru badijonare interdigitală

109
30.Soluţie antiseptică pentru spălături pe plăgi supurate:
Rivanolum 1‰

Rp/ Rivanoli 0,5 g

Aquae destillatae ad 500,0 g
M.f. sol.
D.S.ext. pentru spălături

31.Unguent antiseptic şi epitelizant pt. escare (unguent MIKULITZ):

Argenti nitras 1% (Nitrat de argint)
Balsamum Peruvianum 10% (Balsam de Peru)

Rp/ Argenti nitratis 0,5 g

Balsami Peruviani 5,0 g
Unguenti simplicis ad 50,0 g
M.f. ung.
D.S. ext. pe escare

32.Pastă cu efect keratolitic, astringent şi sicativ:

Acidum salicylicum 3%
Zincii oxydum (Oxid de zinc)
Talcum (Talc) 25%

Rp/ Acidi salicylici 3,0 g

Zincii oxydi
Talci 25,0 g
Vaselini albi ad 100,0 g
M.f. pasta
D.S. ext. pe tegumente

33.Unguent cu efect anestezic local şi răcoritor:

Anesthesinum (Anestezină) 10%
Mentholum (Mentol) 1%

Rp/ Anesthesini 10,0 g

Mentholi 1,0 g
Unguenti simplicis ad 100,0 g
M.f. ung.
D.S. ext. pe tegumente

34.Soluţie alcoolică cu efect răcoritor şi antipruriginos:

Mentholum (Mentol) 0,5 %
Thymolum (Timol)
Phenolum (Fenol) 1%

Rp/ Mentholi 0,5 g

Thymoli
Phenoli 1,0 g
Alcoholi diluti ad 100.0 g
M.f. sol.
D.S. ext. pentru frecţii

110
35.Pulbere dozată pentru uz intern cu efect antiaritmic, bradicardizant, spasmolitic şi
sedativ: Chinidini sulphas 0,2 g
Propranololum 0,04 g
Papaverini hydrochloridum 0,04 g
Phenobarbitalum 0.03 g

Rp/ Chinidini sulphatis 0,2 g

Propranololi
Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Phenobarbitali 0,03 g
Amyli tritici ad 1,0 g
M.f. pulvis
D.tal dos. Nr. XX in caps. amylac.
S int. 2x1 caps./zi

36.Soluţie antiseptică şi antimicotică pt. badijonarea tegumentelor:

Pioctanină 1% ( Methylrosanilini chloridum 1%)

Rp/ Methylrosanilini chloridi 1,0 g

Aquae dest. ad 100,0 g
M.f. sol.
D.S. ext. pentru badijonarea tegumentelor

37.Soluţie antiseptică pentru badijonare faringiană:

Albastru de metilen 1% ( Methylthionini chloridum sau Methylei coerulei 1%)

Rp/ Methylthionini chloridi 0,3 g

Aquae dest. ad 30,0 g
M.f. sol.
D.S. ext. pentru badijonarea mucoasei faringiene

-Suplimentar pentru Medicină dentară:

38.Soluţie cu efect antiseptic, antimicotic pentru badijonarea mucoasei bucale ( iod

iodurat sau soluţie Lugol):
Iodum (Iod) 2%
Kalii iodidum (Iodură de potasiu) 5%
Glicerolum (Glicerol sau Glicerină) 25%

Rp/ Iodi 1,0 g

Kalii iodidi 2,5 g
Gliceroli 12,5 g
Aquae destillatae ad 50,0 g
M.f. sol.
D.S. ext. pentru badijonarea mucoasei bucale

39.Soluţie cu efect antimicrobian, antiprotozoaric şi anestezic local pentru badijonarea

leziunilor aftoase:
Metronidazolum 0,3 g
Lidocainum 50 mg
Glicerolum 20,0 g
111
 Alcool diluat până la 30,0 g

Rp/ Metronidazoli 0,3 g

Lidocaini 0,05 g
Gliceroli 20,0 g
Alcoholi diluti ad 30,0 g
M.f. sol.
D.S. pentru badijonarea mucoasei bucale în stomatită aftoasă

40.Soluţie cu efect astringent şi cauterizant pentru cauterizarea leziunilor gingivale:

Sol. Zincii chloridum (Clorură de zinc) 15-30%

Rp/ Zincii chloridi 3,0 g

Aquae destillatae ad 10,0 g
M.f. sol.
D.S. extern pentru badijonare

112
 VII. INDICATOR DE PREPARATE TIPIZATE

MEDICAŢIA VEGETATIVĂ ŞI NEUROMUSCULARĂ

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
A.PARASIMPATOMIMETICE
I.Cu acţiune directă Pilocarpina clorhidrat f cu 1 mg
Pilogel ung. oftalmic 2 %, gel 4% pilocarpina
nitrică
Miostat colir 0,01% cu carbachol
II.Cu acţiune indirectă Miostin f 0,5 mg; 2,5 mg neostigmină metilsulfat,
compr.15 mg neostigmină bromură
Kalymin (Mestinon) draj.60 mg, f 5 mg piridostigmină
bromură
Ubretid compr.5 mg; f 0,5 mg distigmină

III. Reactivator de Toxogonin f 250 mg obidoximă clorură

colinesterază
B.PARASIMPATOLITICE
I.Naturale Atropina sulfat f 1 mg; 0,25 mg atropină
Bromhidrat de f 0,25 mg scopolamină
scopolamină
Foladon compr. 0,25 mg alcaloizi totali din Radix
Belladonna
II .Semisintetice Scobutil, Buscopan f compr., supp. 10 mg bromură
de butilscopolamoniu, supp. 7,5 mg
Scobutil compus f 20 mg scobutil şi 2,5 g
noraminofenazonă, supp. 10 mg scobutil
şi 1 g noraminofenazonă
Atrovent aerosol cu bromură de ipratropiu
III. Sintetice Propantelina draj.15 mg propantelină bromură
Antrenyl, Oxifen compr. 5 mg oxifenoniu
Gastrozepin compr. 25 mg pirenzepină
IV. Midriatice Atropinol sol.oftalmică 1% atropină
Mydrum sol.oftalmică 0,5% tropicamidă
C. ANTISPASTICE
I.Musculotrope Papaverina f.40 mg; 200 mg; compr.100 mg
papaverină clorhidrică
No-spa compr.40 mg, 80 mg; f. 40 mg
drotaverină
II. Compuse Lizadon compr.papaverină, atropină,
fenobarbital, aminofenazona,
supp.cu papaverină, atropină, fenobarbital

Lizadon P caps. cu propifenazonă în locul

aminofenazonei
Piafen compr., f, supp.cu metamizol,
pitofenonă, fenpipramidă

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia

comercială
113
D. CURARIZANTE

a)Antidepolarizante Tubocurarin f. 15 mg/1,5 ml

b) Depolarizante
E. SIMPATOMIMETICE
Pavulon f. 2 mg/ml; 4 mg/2 ml pancuroniu
Alloferin f. 10 mg/2 ml alcuroniu
Norcuron flac.pulb.inj. 4 mg, 10 mg vecuroniu
Tracrium f. 25 mg/2,5 ml atracuriu
Mivacron f. 20 mg/10 ml mivacurium
Flaxedil, Relaxan f. 40 mg/2 ml ; 80 mg/2 ml galamina
Lystenon, Myorelaxin f.50 mg/ml; 100 mg/ml, flac.inj. 500 mg
suxametoniu

I. Alfa şi betastimulatoare Adrenalină f. 1 mg/ml epinefrină

Thomasin compr. 10 mg, fiole buvabile 15 mg/ml
etilefrină
Efedrină compr. 50 mg, f. 10 şi 50 mg efedrină
Dopamină clorhidrat f. 10 ml sol 0,5%
Dobutrex flac.inj 250 mg/20 ml dobutamină
II. Predominant alfa- Norartrinal f. 2 mg, 4 mg levarterenol bitartrat
stimulatoare
Rinofug sol.ext. 1mg/ml nafazolină clorhidrică

Proculin sol.oftalmică 0,3 mg/ml nafazolină

III. Combinaţii cu efect Fedrocain sol.uz ext. cu sulfacetamidă 2 g, efedrină
decongestionant nazal 1g
Picnaz sol.uz ext. cu neomicină 0,05 g şi
efedrină 0,1 g
Uvofed sol.uz ext. cu uleiuri volatile
şi 0,5 g efedrină
Bixtonim sol.uz ext. cu 0,5 g efedrină, 0,1 g
nafazolină, 0,02 g hidrocortizon alcool
Nurofen răceală şi compr.film.cu 0,2 g ibuprofen,
gripă 0,03 g pseudoefedrină
Paracetamol sinus compr. cu 0,5 g paracetamol, 3 mg
clorfeniramin, 30 mg pseudoefedrină
IV.Predominant beta- Bronhodilatin sol.0,5% pt.aerosoli, compr.
stimulatoare sublinguale10 mg izoprenalină
Beta neselective Izoprenalin f 0,2 mg izoprenalină
Astmopent sol.0,2 % orciprenalină pt. aerosoli
Beta 2 selective Salbutamol sol.0,2% pt. aerosoli, compr. 2 şi 4 mg

Berotec sol.0,4% fenoterol pt. aerosoli

Bricanyl sol.inh.2,5 mg/ ml, compr. 2,5 mg

terbutalin
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
F. SIMPATOLITICE

114
I. ALFA-BLOCANTE Tolazolin compr. 25 mg, f. 10 mg
a. neselective Ergoceps (Secatoxin) sol.int. 1mg/ml dihidroergotoxină
Hydergine compr.1,5 mg, f 0,3 mg/ml
dihidroergotoxină

b.alfa-1 blocante Minipres compr. 1; 2 mg prazosin

Cardura compr.1;2;4 mg doxazosin
II. BETA – BLOCANTE Propranolol compr.10; 40 şi 80 mg propranolol
Trasicor compr.40; 160 mg oxprenolol
a. neselective Visken compr. 5 mg pindolol
Darob compr.80; 160 mg, sol.inj sotalol
Trimepranol compr. 10 mg metipranolol
b. selective Bloxan compr.50 100; 200 mg metoprolol
Tenormin compr.50 ; 100 mg atenolol
Acecor compr.200 mg acebutolol
Lokren compr.film.20 mg betaxolol
Concor compr.film.2,5; 5; 10 mg bisoprolol
Celectol compr.200 mg celiprolol
Nebilet compr. 5 mg nebivolol
Dilatrend
c.cu acţiune alfa şi beta- compr.6,25; 12,5; 25 mg carvedilol
blocantă
III.NEUROSIMPATOLIT Hiposerpil compr.0,25 mg reserpină
ICE Hipazin compr.0,1 mg reserpină, 10 mg
dihidralazină
Raunervil f. 2,5 mg reserpină
Guanetidină compr. 10 mg guanetidină
Dopegyt compr. 250 mg metil-dopa
IV.ASOCIAŢII DE Distonocalm compr. filmate cu alcaloizi din Radix
SIMPATOLITICE ŞI Belladonnae, Secara cornută, propranolol,
PARASIMPATOLITICE amobarbital
Calmogen caps. cu alcaloizi din Radix Belladonnae
sau sulfat de atropină; dihidroergotoxină,
propranolol, hidroxizin

V. ANTIMIGRENOASE Cofedol draj.1 mg ergotamină, 100 mg cafeină

Cornhidral sol.int. 2mg/ml dihidroergotamină

Imigran compr.filmate 50, 100 mg, sol.inj. 12 mg/
ml sumatriptan

115
 ANESTEZICE LOCALE
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

A. Injectabile Clorhidrat de procaina f. a 20 ml sol 1%, f a 2 ml sol.2%;

4%

Clorhidrat de procaina cu f. a 2 ml procaina 4% si adrenalina

adrenalina 0,0005%

Xilina (xylocaine) f. a 20 ml sol. 0,5%, 1%, 2%,

f a 10 ml sol.1%, f a 2 ml sol.2%,
4% lidocaina
Xilină cu adrenalina f. a 2 ml sol lidocaina 2% şi
adrenalină 0,0005%

Mepivastesin f. 1,7 ml 3% mepivacaină

Scandonest 2% special f. 1,8 ml cu mepivacaină 2% şi

adrenalină 1%o
Marcaine f. a 2 ml, 20 ml, 30 ml sol.0,5%
bupivacaină
Marcaine – adrenaline f sol. 0,25% bupivacaină şi 0,5%
adrenalină

Chirocaine f.10 ml 2,5 mg/ml şi 5 mg/ml

levobupivacaină
Ultracain f. a 1,7 ml, 2 ml sol 4% articaină

Ultracain DS f. sol. 4% articaină şi 0,0006%

adrenalină, f sol 4% articaină şi
0,0012% adrenalină
Septanest cu adrenalină cartuşe cu 1,7 ml sol. articaină 40
mg şi adrenalină 0,5 mg
Naropin f. a 10 ml, 20 ml cu 2 mg/ml, 10
mg/ ml ropivacaină
Dixidextracaină f. a 2 ml sol. lidocaină 2%,
cincocaină 0,5%,
dextran 70 6% (hiperbară pentru
rahianestezie
B.De suprafaţă Lidocain (Stomacain, sol. uz ext 10% (spray)
Xylocaine)
Xylocaine gelly gel 2%
EMLA şi EMLA CREAM plasture şi cremă cu lidocaină şi
prilocaina

C. Prin refrigerare Clorura de etil (Kelen) flacoane sol. buvabilă 50 g clorură

de etil
EUTROFICE PE BAZĂ ASLAVITAL draj. cu 0,1 g procaină
DE PROCAINĂ
GEROVITAL H3 draj, f. cu 0,1 g procaină, acid
benzoic, KCl, fosfat de sodiu

116
 ANESTEZICE GENERALE
Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială

I. Inhalatorii Eter etilic (Aether pro flac 150 ml

narcosi)
Protoxid de azot gaz, recipient 2, 5, 10, 40 l
Narcotan flac cu 250 ml halotan
Ethrane flac cu 250 ml enfluran
Forane flac cu 100 ml isofluran

Sevorane flac 250 ml sevofluran

II. Narcotice intravenoase
Penthotal pulb.inj.0,5g ; 1 g tiopental
Brietal sodium pulb.inj.500 mg metohexital
Fentanyl flac inf 0,05 mg/ml a 2 ml
Droperidol f 10 ml 2,5 mg/ml
Rapifen sol.inj 0,5 mg/ ml alfentanil
Calypsol sol.inj 10mg/ml, 50 mg/ml ketamină
Etomidat emuls.inj.2mg/ml –10 ml etomidat
Diprivan f 10 mg/ml propofol

MEDICAMENTE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL INSOMNIEI

(HIPNOTICE)

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia

comercială
I. Benzodiazepine folosite în Gerodorm compr. 40 mg cinolazepam
scop hipnotic
Rohypnol compr. 1 mg flunitrazepam

Nitrazepam compr. 2,5 mg., 5 mg nitrazepam

Dormicum compr. film. 7,5 mg midazolam

II. Barbiturice hipnotice Fenobarbital compr 100 mg. fenobarbital

(rareori folosite în prezent)
Ciclobarbital sare de compr.200 mg. ciclobarbital
calciu

III. Alte hipnotice (în afara Stilnox, Hypnogen, compr. film. 10 mg. zolpidem
benzodiazepinelor şi Sanval
barbituricelor) Imovane compr. 7,5 mg. zopiclonă

Glutetimid compr. 250 mg. glutetimid

117
 MEDICAMENTE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL ANXIETĂŢII
(ANXIOLITICE, TRANCHILIZANTE MINORE)

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia

comercială

I. Benzodiazepine folosite în Xanax, Frontin, Helex, compr. 0,25 mg., 0,5 mg., 1 mg, 2
scop anxiolitic Alprazolam mg. alprazolam
Diazepam compr. 2, 5, 10 mg. diazepam
Bromazepam, compr. 1,5 mg., 3 mg. bromazepam
Calmepam, Lexotanil
Lorivan compr. 1 mg. lorazepam
Tranxene caps. 5, 10 mg. clorazepat dipotasic
Grandaxin compr. 50 mg. tofisopam
Ansilan, Rudotel, compr. 10 mg. medazepam
Rusedal
II. Alte anxiolitice (în afara Meprobamat compr. 400 mg. meprobamat
benzodiazepinelor) Hidroxizin draj. 25 mg. hidroxizin
Spitomin compr. 5, 10 mg. buspironă

În prezent în tratamentul anxietăţii se folosesc antidepresive de tipul inhibitorilor

selectiv ai recaptării serotoninei (ISRS) sau a venlafaxinei (vezi antidepresive),
benzodiazepinele fiind prescrise doar pe termen scurt, până la apariţia efectului anxiolitic al
antidepresivelor.

NEUROLEPTICE (ANTIPSIHOTICE)

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia

comercială

NEUROLEPTICELE TIPICE

Plegomazin sol. inj. 5 mg./ml

I. Fenotiazine alifatice
Levomepromazin compr. 25 mg. levomepromazină

II. Fenotiazine piperidinice Tioridazin draj. 5, 50 mg. tioridazină

III. Fenotiazine piperazinice Emetiral draj. 5 mg. proclorperazină (folosit

IV. Butirofenonice
ca antiemetic)
Haloperidol sol. orală în picături 2 mg/ml.,
compr. 1, 2 mg., sol. inj. 5 mg./ml.
haloperidol
Haloperidol decanoat sol. inj. 50 mg./ml. haloperidol
(preparat retard)

118
 Fluanxol depot sol. inj. 20 mg./ml. flupentixol
Clopixol compr. film. 2, 10, 25 mg.
zuclopentixol
V. Tioxantenice Clopixol acuphase sol. inj. 50 mg./ml. zuclopentixol

Clopixol depot sol. inj 200 mg./ml (preparat

retard) zuclopentixol
NEUROLEPTICELE ATIPICE

Leponex compr. 25, 100 mg. clozapină

Zyprexa compr. film. 2,5 mg, 5 mg, 7,5

mg, 10 mg, 15 mg, 20 mg, pulbere
pt. sol. inj. 10 mg. olanzapină
Seroquel compr. film. 25, 100, 200
quetiapină
Eglonyl compr. 50 mg., 200 mg. sulpiridă
Solian compr. 50, 100, 200, 400 mg.
amisulpridă
Rispolept sol. orală 1 mg/ml, compr. 1,2,3,4
mg. risperidonă
Rispolept Consta pulb. 25, 37,5, 50 mg. risperidonă
(preparat retard)

ANTIDEPRESIVE

Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

I. Antidepresive triciclice Anafranil compr. film. 10 mg. şi draj. 25 mg.

clomipramină
Amitriptilină compr. film. 25 mg. amitriptilină

Doxepin draj. 25 mg. doxepin

II. Antidepresiv tetraciclic Ludiomil, Siprotilin compr. film. 10, 25, 75 mg.
maprotilină
III. Inhibitori selectivi ai Prozac caps. şi compr. dispersabile de 20
recaptării serotoninei (ISRS) mg fluoxetină
Fevarin compr. film. 50 şi 100 mg
fluvoxamină
Seroxat compr. film. 20,30 mg paroxetină
Cipramil compr. film. 20 mg citalopram
Cipralex compr. film. 5,10, 15, 20 mg
escitalopram
Zoloft, Asentra, Serlift, compr. film. de 50 şi 100 mg
Stimuloton sertralină
IV. Inhibitor selectiv al Edronax compr. 4 mg. reboxetină
recaptării noradrenalinei
V. Inhibitor selectiv al Wellbutrin SR compr. film. retard 150 mg.
recaptării noradrenalinei şi bupropion
dopaminei
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

119
VI. Inhibitori selectivi ai Effectin ER caps. cu eliberare prelungită 37,5 ,
recaptării serotoninei şi 75 şi 150 mg. venlafaxină
noradrenalinei Ixel caps. 25 şi 50 mg. milnacipram

VII. Antidepresiv cu acţiune Remeron, Mirzaten, compr. film. 15, 30, 45 mg.
duală serotoninergică şi Esprital mirtazapină
noradrenergică prin
antagonizarea receptorilor
α2
VIII. Antidepresiv cu acţiune Trittico AC 150 compr. elib. prelungită 150 mg.
duală de antagonism al trazodonă
receptorilor 2A ai serotoninei
şi inhibare a recaptării
serotoninei
Coaxil compr. film. 12,5 mg. tianeptină –
neclasificat în prezent (accelerează
recaptarea serotoninei, dar are şi
efecte neurotrofice)

ANTIMANIACAL

Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

Antimaniacal Carbonat de litiu compr. 250; 450 mg

MEDICAŢIA BOLII ALZHEIMER

Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

I.Inhibitori ai Aricept compr. film. 5, 10 mg. donepezil

acetilcolinesterazei
(anticolinesterazice) Exelon caps. 1,5 mg., 3 mg., 4,5 mg., 6
mg., sol. orală 2 mg./ml
rivastigmină
II. Antagonist al receptorilor Ebixa compr. film. 10 mg., sol. orală în
NMDA ai glutamatului picături 10 mg./g memantină

120
 EXCITANTELE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL ŞI ALTE
MEDICAMENTE ASEMĂNĂTOARE
Grupa de medicamente
I. Medicamente de tip
amfetaminic folosite ca
anorexigene
II. Derivat de xantină
III. Medicaţia neurotropă
(nootrope, activatoare ale
metabolismului cerebral)
IV. Antagonişti ai
hipnoticelor
V. Cu acţiune predominant
medulară
MIORELAXANTE CENTRALE
Grupa de medicamente
Denumirea comercială Forma şi compoziţia
Regenon caps.25 mg amfepramon
Cofein natriu benzoic sol. inj. 250 mg/ml
Encephabol draj. 100 mg, susp. orală 80,5 mg/5
ml piritinol
Piracetam, Nootropil, compr. 400, 800, 1200 mg, sol. inj.
Lucetam, Memotal 1 g şi 3 g piracetam
Pramistar compr. film. 600 mg pramiracetam
Romener draj. 100 mg meclosulfonat
Cavinton compr. 5, 10 mg, conc. pt. sol.
perf. 5 mg./ml vinpocetină
Cerebrolysin sol. inj./perf. 1, 5, 10 ml. hidrolizat
de proteină din creier de porcină
Tanakan, Bilobil, caps. 40 mg./ compr. 40 mg. / sol.
Flavotan orală 40 mg./ml. cu extract
standardizat din Ginkgo biloba
Ahypnon f 50 mg bemegrid
Dopram f 20 mg doxapram
Sulfat de stricnină f 1; 2; 4 mg stricnina sulfurică
Denumirea comercială Forma şi compoziţia
Clorzoxazon compr. 250 mg clorzoxazonă
Mydocalm compr.film 50 mg, draj.150 mg,
f.100 mg/ml tolperison
Lioresal compr. 10; 25 mg baclofen
Myolastan compr.film. 50 mg tetrazepam
Sirdalud compr. 4 mg tizanidin
Trecid compr. 100 mg, sirop 2%
guaifenezină
Diazepam (vezi “tranchilizante minore”)
Oxazepam (vezi “tranchilizante minore”)
Meprobamat (vezi “tranchilizante minore”)
121

Grupa de medicamente
I. Derivaţi barbiturici
II. Derivaţi hidantoinici
III. Derivaţi benzodiazepinici
IV. Derivaţi de succinimidă
(active doar în crize generalizate
de tip absenţă (petit mal)
V. Carbamazepina şi
oxcarbazepina
De primă intenţie în crizele focale
(parţiale) simple sau complexe
(epilepsia de lob temporal).
Carbamazepina este folosită şi ca
antimaniacal.
VI. Acid valproic + săruri
De primă intenţie în crizele
generalizate (tonico-clonice,
tonice, clonice, mioclonice şi
absenţe). Aceste preparate sunt
folosite şi pentru efect
antimaniacal.
VII. Antiepileptice noi Lamictal, Plexxo
(folosite de obicei ca adjuvante)
VIII. Inhibitor
carboanhidrazei
ANTIEPILEPTICE
Denumirea comercială Forma şi compoziţia
Fenobarbital compr. 15, 100 mg sol. inj. 4% şi
10 % fenobarbital (FB)
Fenitoin compr. 100 mg, fenitoină
(difenilhidantoina – DFH)
Phenhydan sol. inj. 50 mg./ml fenitoină
Diazepam compr. 2, 5, 10 mg, sol. inj. 10
mg./2ml diazepam (DZ)
Diazepam Desitin Soluţie soluţie rectală 5 mg/2,5 ml., 10
rectală mg./2,5 ml. diazepam
Rivotril compr. 0,5 mg, 2 mg clonazepam
Petinimid caps. 250 mg., sirop 50 mg/ml.
etosuximidă
Carbamazepin, Finlepsin, compr. 200 sau 400 mg, sirop 100
Neurotop, Stazepine, mg/ 5 ml (doar pentru Timonil)
Taver, Tegretol, Timonil carbamazepină
Trileptal compr. 300, 600 mg oxcarbazepină
Depakine Chrono compr. film. cu eliberare prelungită
300, 500 mg 1/3 acid valproic + 2/3
valproat de sodiu
Depakine sirop şi compr. filmate
gastrorezistente (200 mg) valproat
de sodiu
Orfiril Long minicompr. cu eliberare prelungită
500, 1000 mg, caps. cu eliberare
prelungită 150, 300 mg valproat de
sodiu
Orfiril sirop, compr. film. gastrorezistente
(150, 300 mg) valproat de sodiu
Convulex sirop 50 mg./ml valproat de sodiu
50 mg/ml şi caps. 150, 300, 500
mg acid valroic
compr. 2, 5, 25, 100 mg lamotrigin
Neurontin caps.100, 300 mg gabapentin
Keppra compr. film. 250, 500, 1000 mg
levetiracetam
Topamax compr. film. 25, 50, 100, 200 mg
topiramat
Gabitril compr.film.5, 10, 15 mg tiagabin
al Ederen compr. 250 mg acetazolamidă
122
 ANTIPARKINSONIENE

Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

Anticolinergice Romparkin compr. 2 mg trihexifenidil

Akineton compr. 2 mg biperiden

Agonişti dopaminergici Brocriptin draj. 2,5 mg bromocriptină

Permax compr. 1 mg, 0,25 mg, 0,05 mg

pergolid
Requip compr. film. 0,25 mg, 1 mg, 2
mg, 5 mg ropinirol
Mirapexin compr. 1 mg, 0,25 mg
pramipexol

Dostinex compr. 0,5 mg cabergolină

Asociaţiile levodopa – Nakom compr. 250 mg levodopa + 25 mg

inhibitori de carbidopa
dopadecarboxilază Madopar 125 compr. orale disp. 100 mg
levodopa + 25 mg benserazidă
Madopar 250 compr. 200 mg levodopa + 50 mg
benserazidă
Inhibitori de COMT Comtan compr. film. 200 mg entacaponă

Asociaţie levodopa – Stalevo 50 50 mg levodopa + 12,5 mg

inhibitor de carbidopa + 200 mg entacaponă
dopadecarboxilază –
inhibitor de COMT Stalevo 100 100 mg levodopa + 25 mg
carbidopa + 200 mg entacaponă

Stalevo 150 150 mg levodopa + 37,5 mg

carbidopa + 200 mg. entacaponă

Inhibitori ai Jumex, Cognitiv compr. de 5 mg. sau 10 mg

monoaminoxidazei B selegilină
Altele Viregyt-K caps. 100 mg amantadină

123
 ANALGEZICE OPIOIDE ŞI ANALGEZICE ANTIPIRETICE ŞI
ANTIINFLAMATOARE
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

ANALGEZICE EUFORIZANTE (OPIOIDE)

I. Opioide naturale Morfina f. 20 mg

Morfina + Atropină f. 20 mg morfină şi 1 mg atropină

Sevredol compr.10; 20 mg morfină

MST CONTINUS compr.retard 10; 30; 60; 100; 200

mg morfină
Dolatard compr.retard 10; 30¸60; 100 mg
II. Opioide semisintetice Hidromorfon f. 2 mg

Hidromorfon+ atropină f. 2 mg hidromorfon şi 0,3 mg

atropină

Hidromorfon + f. 2 mg hidromorfon şi 0,3 mg

scopolamină scopolamină
Oxycontin compr.elib.modif.10, 20, 40, 80 mg
oxicodonă
DHC CONTINUS compr. retard 60; 90; 120 mg
dihidrocodeina
III.Compuşi sintetici Mialgin f. 100 mg petidină clorh.

Sintalgon compr.2,5 mg metadonă clorh.

Dipidolor f. 15 mg piritramida

Fentanyl f. 0,5 mg fentanyl

Darvon caps. 50 mg dextropropoxifen

Tramal (Mabron) f.,sol.uz int,compr, sup. 50, 100 mg

tramadol

Fortral f. 30 mg, compr. 50 mg

pentazocină
Moradol f. 2 mg butorfanol

Nubain f. 10 mg nalbufină
IV. Antagonişti de opioide Nalorfină f. 5 mg nalorfină

Narcanti f. 0,4 mg/ml naloxonă

124
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

ANALGEZICE, ANTIPIRETICE ŞI ANTIINFLAMATOARE

I. Salicilaţi Acid acetilsalicilic compr. 0,5 g, 0,3 g, 0,1 g, 0,05 g

II. Derivaţi de anilină
Askine compr.0,3 g acid acetilsalicilic,
0,01 g cafeină
Acid acetilsalicilic cu compr.0,4 g ASA, 0,2 gluconat de
gluconat de calciu calciu
Diflunisal compr.film.0,5 g diflunisal
Aspegic pulb.sol.buvabilă 100, 250, 500
mg, 1 g acetilsalicilat de DL-lizină
Paracetamol, Eferalgan, compr.0,5 g, sup.0,25 şi 0,125 g,
Panadol compr.efervescente
Saridon compr. paracetamol,
propifenazonă,cafeină
Coldrex compr. paracetamol, codeină,
cafeină
Paracetamol plus compr. paracetamol, clorfeniramin

compr.
paraceta
mol,
codeină,
cafeină
III. Derivaţi de pirazolonă Metamizol compr.0,5 g, f 1g, sup.0,5 şi 1 g
noraminofenazonă
Quarelin compr. metamizol, cafeină,
drotaverină
Propifenazonă compr.300 mg, sup.100,200,300
mg propifenazonă

125
IV. Preparate predominant Fenilbutazonă dj.0,2 g, sup.0,25 g, ung.4%
antiinflamatoare (AINS) Ketazon f 1 g, dj.0,25 g kebuzon
Indometacin caps.25 mg, sup.50 mg
Paduden (Nurofen) dj. 0,2 g; sirop 100 mg/5 ml
ibuprofen
Profenid compr.0,1 g, pulb.inj.0,1 g
ketoprofen
Voltaren, Rewodina dj.50 mg, sup 100 mg, caps retard
75 mg diclofenac
Arthrotec compr. diclofenac şi misoprostol
Piroxicam compr.20 mg, sup.20; 40 mg,
ung.3%
Tilcotil compr 20 mg, pulb.inj 20 mg
tenoxicam
Mesid(Aulin) gran.susp.,compr.0,1 g nimesulid
Movalis compr.7,5 ; 15 mg, sup.15 mg
meloxicam
Celebrex caps. 100; 200 mg celecoxib
Dynastat pulb.sol.inj.20, 40 mg parecoxib
Arcoxia compr.film.60, 90, 120 mg
etoricoxib

Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

V.Medicamente combinate Antinevralgic P compr.acid acetilsaclicilic,

analgezice paracetamol, cafeină
Codamin P compr.paracetamol, codeină,
cafeină
Fasconal P compr.acid acetilsalicilic,
paracetamol, cafeină, fenobarbital
Piafen compr., f., sup. metamizol,
pitofenonă, fenpipramidă

126
 MEDICAŢIA ANTIALERGICĂ ŞI ANTIINFLAMATOARE

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia

comercială

MEDICAŢIA ANTIALERGICĂ

I. Histamina şi Histamina f. a 0,1 şi 1 mg histamină

antihistaminice
Nilfan draj.25 mg cloropiramină

Clorfeniramina compr. 4 mg clorfeniramină

Clorfenoxamina draj. 20 mg clorfenoxamină

Romergan draj.30 mg, f. 50 mg prometazină,
sirop copii 0,1%, sirop adulţi 0,1%
rometazină şi 0,1% efedrină
Clemastin compr.1 mg, sirop 0,067%
clemastină
Hismanal compr 5; 10 mg, sol uz int 1mg/ml
astemizol
Histadin compr. 60 mg, susp 30 mg/5 ml
terfenadină
Claritine compr.10 mg, sirop 1 mg/ml
loratadin
Primalan compr.10 mg, sirop 0,05%
mequitazina
Alerid/Zyrtec compr.film.10 mg cetirizina

Allergodil compr.film 2 mg. spray nazal 0,14

mg/doză azelastin
Kestine compr. 10 mg ebastin

Aerius compr.film.5 mg, sirop 0,5 mg/ml

desloratadină
II. Antiserotoninic Peritol compr. 4 mg, sirop 2 mg/5 ml
ciproheptadină

127
 CORTICOSTEROIZII ŞI ACTH-UL

Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

I. Glucocorticoizii Cortizon acetat f. 25 mg

Hidrocortizon acetat f. 25 mg suspensie
Hidrocortizon hemisuccinat f. 25 mg/ml +f. a 4 ml solvent
Unguent cu hidrocortizon ung. 1%
acetat
Locoid ung, cremă 0,1% cu hidrocortizon
butirat
Prednison compr. 1 şi 5 mg deltacortizon

Supercortizol compr 5 mg, f 25 mg prednisolon

Urbason solubile pulb.inj. 20 mg metilprednisolon

Prednol-L f 20; 40 mg metilprednisolon sodiu

succinat + solvent
Medrol compr. 4; 32 mg metilprednisolon

Triamcinolon/Berlicort compr.4 mg, f 10; 40 mg

Superprednol compr. 0,5 mg dexametazonă

Dexametazon sodium flac inj.8 mg dexametazonă

Diprophos susp. 7 mg/ml betametazonă

Celestone f. 4 mg betametazonă

Unguent cu triamcinolon ung.0,1%

acetonid
Fluocinolon N ung.,cremă 0,025% fluocinolon
acetonid şi 0,5% neomicină
Locacorten ung.0,02% flumetazon pivalat

Ultralan ung. 0,5% fluocortolonă

Betaderm cremă şi ung. 0,1% betametazon

valerat
Cutivate cremă şi ung.0,05% fluticazon

Elocom cremă şi ung. mometason

Dermovate/Cloderm cremă şi ung.0,05% clobetasol

128
II. Mineralocorticoid Mincortid f 10 mg dezoxicorticosteron acetat
(DOCA)
Astonin-H compr. 0,1 mg fludrocortizon

III. ACTH-ul ACTH flac inj. 50 UI corticotrofină

Cortrosyn depot f 1 mg/ ml tetracosactid

129
 MEDICAŢIA ANTIMICROBIANĂ ŞI ANTIPARAZITARĂ

Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

ANTIBIOTICE ANTIBACTERIENE

A) BETALACTAMINE
A1.PENICILINE

I. Benzilpeniciline Penicilina G potasică flac.400.000, 1.000.000, 5.000.000

UI
benzilpenicilină sare de potasiu
Penicilina G sodică idem, sare de sodiu

Efitard flac conţinând în proporţie de 3:1

procainpenicilină şi
benzilpenicilină de 800.000,
1.000.000, 2.000.000,4.000.000UI
Moldamin (Retarpen) flac cu 600.000; 1.200.000 şi
2.400.000 UI benzatin-penicilină
II.Penicilină orală Penicilina V (Ospen) compr.400.000, 500.000, 1x106 ,
1,5x106 UI, sirop 400.000 UI/5 ml
fenoximetilpenicilină
III.Penicilină rezistentă la Oxacilină caps.250, 500 mg,flac.250, 500 mg
penicilinază oxacilina
IV. Peniciline cu spectru Ampicilină caps.250, 500 mg,flac.250, 500 mg,
larg şi combinaţii gran.susp. 125,250 mg/5 ml
ampicilină
Amoxicilină (Ospamox) pulb.susp.125 mg/5 ml, caps.250,
500 mg, compr.film.500,750,1000
mg amoxicilină
Augmentin(Amoxiklav) compr.625(500+125) mg, 1 g
(875+125)mg,
flac.inj.600 (500+100) mg, 1,2 g
(1000+200mg)
pulb.susp.156,25 şi 312,5 mg/5 ml
amoxicilină + acid clavulanic
Unasyn compr.375 mg, flac.1,5 g,
pul.susp.250 mg/5 ml
ampicilină + sulbactam
Timentin flac.inj.1,6g, 3,2 g ticarcilină + acid
clavulanic
Pipril pulb.liof.2 g, 4 g piperacilină

Tazocin pulb.pt.inj.2,25 g şi 4,5 g

piperacilină+tazobactam
Ampiclox caps.250 mg ampicilină şi 250 mg
cloxacilină
Carbenicilină flac.1 şi 5 g carebenicilină

Geopen compr. 0,5 g carindacilină

130
 Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

A2.CEFALOSPORINE

Generaţia I Kefzol flac.inj. 1 g cefazolină

Cefalotina sodică pulb.inj. 1 g cefalotină

Cefalexin (Ospexin) caps.250,500 mg, pulb.susp.125 şi

250 mg/5 ml cefalexină
Cexyl caps.250, 500 mg cefadroxil
Generaţia a II-a Cefuroxim (Zinacef, compr.125, 250 mg, flac.inj.250,
Zinnat) 750 mg, 1,5 g cefuroxim
Ceclor caps.250,500 mg, pulb.susp.125 şi
250 mg/5 ml cefaclor
Mandol flac.inj. 500 mg,1 şi 2 g
cefamandol
Generaţia a III-a Rocephin flac.inj.250, 500mg şi 1 g
ceftriaxonă
Fortum flac.inj.500 mg; 1 g ceftazidimă

Claforan pulb.inj. 0,5; 1 g cefotaximă

Cefobid flac.inj. 1 şi 2 g cefoperazonă

Cedax caps.200, 400 mg ceftibuten

Cefzil compr.film.250, 500 mg cefprozil

Generaţia a IV-a Maxipime pulb.inj. 500 mg cefepima

Cefrom pulb.inj.1; 2 g cefpiron

A3.CARBAPENEME ŞI MONOBACTAMI

Meronem pulb.inj. 500 mg i.m şi 500 mg i.v.

Carbapeneme meropenem
Tienam flac.120 ml cu 500 mg imipenem şi
500 mg cilastatin
Invanz pulb.sol.perf. 1 g ertapenem

Azactam flac.inj.0,5 şi 1 g aztreonam

Monobactami

131
 Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

B.MACROLIDE ŞI LINCOSAMIDE
Macrolide Eritromicină propionil compr. 0,2 g

Eritromicină lactobionat flac.inj.0,3 g

Rovamycine compr. 1,5 x 106, 3x106UI,flac.inj.

1,5 x 106 UI spiramicină
Klacid/Fromilid compr.film.250, 500 mg, pulb.inj.
500 mg claritromicină
Sumamed caps.250 mg, pulb.susp.100 şi 200
mg/5 ml azitromicina
Ketek compr.film 400 mg telitromicina
Rulid compr. 150, 300 mg roxitromicina
Lincosamide Lincomycin sol.inj.300 mg/ml lincomicină

Lincocin caps.500 mg, sol.inj.600 mg/ml

lincomicină
Klimicin caps.150 mg, sol.inj.150 mg/ml
clindamicină
C.AMINOGLICOZIDE Streptomicina sulfat flac.inj.1 şi 5 g streptomicina
Kanamicina flac.inj.1 g, ung.oftalmic 1%
kanamicina
Gentamicin f. 40 mg, 80 mg gentamicina

Gentasept colir 0,5 % gentamicină

Nebcin f. 20, 40, 80 mg tobramicină

Pierami f.100 mg, 250 mg amikacină

Negamicin compr.0,5 g neomicină

Negamicin B ung. cu neomicină şi bacitracină

Neobasept pudră cu neomicină şi bacitracină

D. POLIMIXINE Colistin(Colimicin) flac.inj.500.000 şi 1.000.000 UI,

compr. 2.500.000 UI colistin
Unguent oftalmic cu tub
polimixină B şi neomicină
E. ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG
Tetracicline Tetraciclină caps.250 mg, ung.3% tetraciclină
Doxiciclină compr.,caps.100 mg doxiciclină
(Vibramycin)
Amfenicoli Cloramfenicol caps.250 mg, draj.125 mg
cloramfenicol
Cloramfenicol flac. pulb.inj. 1 g
hemisuccinat

132
 Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
ANTITUBERCULOASE

Chimioterapice Isoniazida compr. 100, 250, 300 mg,

f.500 mg/10 ml isoniazidă
Etambutol (Syntomen) caps.250, 400 mg etambutol
Promid draj.250 mg protionamidă
Pirazinamida compr. 0,5 g pirazinamidă
Antibiotice Sinerdol caps.150 mg rifampicină
Mycobutin caps. 150 mg rifabutin
Cicloserina caps. 250 mg cicloserină
(Tebemicin)
Combinaţii de Izorifam caps. izoniazida, rifampicină,
antituberculoase pirazinamidă
Myrin compr. etambutol, izoniauida,
rifampicina
Rifater draj.rifampicină, izoniazidă,
pirazinamidă
Oboliz compr. rifampicină şi izoniazidă
SULFAMIDE
a. Cu acţiune generală de Neoxazol compr. 0,5 g, f 2 g/5 ml sulfafurazol
durată scurtă
b. Cu acţiune generală Sulfametin compr. 0,5 g sulfametoxidiazină
prelungită

c. Pentru infecţii intestinale Salazopyrin compr. 0,5 g salazosulfapiridină

d. Pentru infecţii locale Colir cu sulfacetamidă colir 10%
Sulfamylon cremă cu mafenid
Dermazin cremă 1% cu sulfadiazină argentică
e. Preparate compuse cu Cotrimoxazol compr. 400/80 mg, sirop 125/25 mg/
trimetoprim (Tagremin, Blexon, 5 ml susp. 200/40 /5 ml
Biseptol, Sumetrolim sulfametoxazol/trimetoprim 5:1
Lidaprim compr.100/20 mg; 400/80 mg,
800/160 mg sulfametrol/trimetoprim
ANTISEPTICE INTESTINALE
Saprosan draj.100 mg, microtabl.10 mg,
pulb3% clorchinaldol
Furazolidon compr.0,1 g (adulţi); 0,025 g (copii)
furazolidonă
Intetrix compr. 0,1 g tiliquinol+ 0,2 g
tilbroquinol
Ercefuryl caps.200 mg, susp. nifuroxazid

133
 Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială

ANTISEPTICE URINARE Nitrofurantoin compr. 0,1 g nitrofurantoină

Negram compr. 0,5 g acid nalidixic

Cinobac caps.500 mg cinoxacin

Metenamin compr. 0,5 g hexametilentetramină

FLUOROCHINOLONE Nolicin/Utibid compr. 0,4 g norfloxacină
(FLOXACINE)
Tarivid compr. 0,2 g, sol.perf 200 mg/100
ml ofloxacină
Ciprinol/Cuminol compr. 0,25 şi 0,5 g, sol.inj.0,1 g
ciprofloxacină
Abactal compr. şi f 0,4 g pefloxacină

Lomaday compr.film. 400 mg lomefloxacina

Raxar compr.film.400; 600 mg

grepafloxacina
Avelox compr.film. 400 mg moxifloxacina
ANTIMICOTICE
Griseofulvin compr.0,125g griseofulvină
microcristalină
Stamicin draj. 500.000 U.I. nistatină
Nizoral compr. 0,2 g ketoconazol
Diflucan caps.50, 150 mg, sol.perf.2 mg/ml
fluconazol
Amfotericin B flac. inj.50 mg amfotericină B
Pimafucin compr. 100 mg natamicină
b.Locale Nistatin pulb.susp.400.000 U.I. /g,
compr.vaginale 200.000 U.I.
nistatină
Miconazol compr.orale 0,25 g, compr.
vaginale 0,15 g miconazol
Canesten sol.1%, cremă 1%, compr.vaginale
0,1 g clotrimazol
Nizoral cremă şi şampon 2% ketoconazol
Zalain cremă 2% sertaconazol
Batrafen crema, sol.ext., lac unghii
ciclopirox
Miconaft cremă 1% tolnaftat
Mycospor cremă, sol. ext. bifonazol
Lamisil cremă 1% terbinafin
Exoderil cremă, sol ext. naftifin

134
 Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială

CHIMIOTERAPICE ANTIPROTOZOARICE
Antimalarice Cloroquine compr. 0,1 g clorochină
Hidroxiclorochină draj. 0,2 g

Daraprim compr. 25 mg pirimetamină

Antiamoebiene, Metronidazol/Klion compr.orale 0,25 g,
antitrichomonazice compr.vaginale0,5 g metronidazol
Fasigyn compr. 0,5g, sol.perf.0,2%
tinidazol
Tiberal compr. 0,5 g ornidazol

Tricomicon compr.vaginale metronidazol,

nistatin,cloramfenicol
Meclozol compr.vaginale cu metronidazol,
clotrimazol, neomicină, hexestrol,
azulenă
ANTIHELMINTICE
Contra nematodelor Nematocton compr.0,3 g piperazină adipat,
sirop 20% piperazină hidrat
Vermigal susp. 1% pirviniu pamoat
Helmintox compr.150; 250 mg pirantel pamoat

Decaris compr. 150 şi 50 mg levamisol

Vermox compr. 100 mg mebendazol
Zentel/Duador compr.film. 200 mg albendazol
Contra trematodelor Cesol-R/Epiquantel compr.film 150; 600 mg
praziquantel
Contra cestodelor Niclosamid compr. 0,5 g niclosamid
ANTIVIROTICE
Viregyt caps.0,1 g amantadină
Dendrid colir 0,1% idoxuridină
Zovirax ung.oft 3%, compr.0,2; 0,4 g
aciclovir
Cymevene caps.250 mg, f pulb.500 mg/10 ml
ganciclovir
Famvir compr.0,125; 0,250 g famciclovir
Retrovir caps.0,1 g, flac.inj.20 mg/ml
zidovudin
Stocrin caps.50,100,200 mg efavirenz

Epivir compr.150 mg, sol orală10 mg/ml

lamivudin
Tamiflu caps. 75 mg oseltamivir

135
 Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială

ANTISEPTICE
ANTISEPTICE PENTRU UZ Cloramina B compr. 0,5 g
EXTERN Clorhexidin spray 1%, sol. sterilă 0,05%
clorhexidină
Betadine sol. ext. 7,5%, 10%, săpun chir.,
ung. 10 polividonum
Septozol flacon 500 ml sol. ext. nonilfenol-
polietoxilat şi iod
Sintosept bidon sol. benzalconiu clorură,
ortofenilfenol, detergent neionic
Fenosept flac. sol. ext. 2%0 fenilmercuriborat

Perogen compr. peroxid de uree, acid citric

Romazulan flac. sol.extr. şi ulei Chamomilla

ANTISEPTICE BUCO- Faringosept compr. 0,01 g ambazonă
DENTARE
Hexoral sol.ext.1%, spray 2% hexetidin

UCI fresh lemon/mint aerosol 0,05g% dequalinium

flavour
Citrolin flacon apă de gură cetirimoniu
0,025%, lidocaină 0,003%
Orofar compr. ptr supt benzalconiu,
lidocaină
Soluţie contra aftelor flac benzalconiu, bborat
bucale fenilmercuric, formol, lidocaină,
glicerină, alcool etilic
Ticiverol flacon sol. extracte hidroalcolice

Voseptol compr. bioflavonoide, uleiuri

volatile, tinctură de propolis
Fenosept compr. 0,0003 g fenilmercuriborat

Dentocalmin sol. lidocaină, fenol, mentol

Tantum verde compr. ptr. supt, sol. ext, pastă de

dinţi cu benzydamin

136
 MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia

comercială

A. ENZIME
ENZIME PANCREATICE ŞI Triferment draj.cu tripsină, lipază, amilază
COMBINAŢII
Zymogen draj.cu pepsină, lipază, amilază
protează, acid dehidrocolic,
hemicelulază
Digestin caps.cu gran.enterosolubile de
pancreatină
Festal draj.cu lipază, amilază, proteaze
pancreatice, hemicelulază, bilă de
bou
B. ANTIACIDE ŞI ANTIULCEROASE
1.NEUTRALIZANTE Bicarbonat de sodiu compr.0,5 g
Dicarbocalm compr.CaCO3, MgCO3, trisilicat de
Mg
Calmogastrin compr.Al(OH)3, Extr.Belladonnae
siccum 0,5 mg
Trisilicalm compr.0,5 g trisilicat de Mg
Gastrobent flac.susp.bentonită, MgCO3,
sorbitol, glicol, xilină
Almagel susp. Al(OH)3, Mg(OH)3
Almagel A -“- +
benzocaină
Rennie compr.masticabile cu CaCO3,
MgCO3
Maalox/Novalox compr.masticabile cu Al(OH)3,
Mg(OH)2
Epicogel susp. Al(OH)3, Mg(OH)2,
dimeticon
Talcid/Rutacid compr.masticabile 500 mg
hidrotalcit
Tri-Om Gel gel cu 30% aluminiusilicat de
magneziu şi calciu amorf
Nicolen granule cu alginat de sodiu, fosfat
de aluminiu, trisilicat de magneziu
2.ANTISECRETOARE
2.1.Antihistaminice H2 Cimetidin/Histodil compr.0,2 g cimetidină
blocante Ranitidin /Zantac compr.0,15; 0,3 g ranitidină
Famosan/Quamatel compr.20 şi 40 mg famotidină
Axid/Nizotin caps.0,15 g, 0,3 g, f 0,1 g nizatidină

Roxane caps.75; 150 mg roxatidină

Pylorid compr. 400 mg ranitidin bismut
citrat

137
 Grupa de medicamente
2.ANTISECRETOARE (continuare)
2.2. Parasimpatolitice
2.3.Inhibitori ai pompei de
protoni
2.4.Prostaglandine
3.ALTE ANTIULCEROASE
C. ANTIEMETICE ŞI PROPULSIVE
Antiemetice
Propulsive
Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
Atropina Vezi Medicaţia SNV
Scopolamina Vezi Medicaţia SNV
Propantelina Vezi Medicaţia SNV
Foladon Vezi Medicaţia SNV
Scobutil Vezi Medicaţia SNV
Gastrozepin Vezi Medicaţia SNV
Spasmomen compr.film.40 mg otilonium
Losec/Omeran caps. 10, 20 mg omeprazol
Lanzap caps. 30 mg lansoprazol
Controloc compr. 40 mg pantoprazol
Nexium compr.film.20, 40 mg esomeprazol
Pariet compr.film.20 mg rabeprazol
Cytotec compr.200 mcg misoprostol
Sucralan/Venter compr. 1 g sucralfat
De Nol compr.120 mg subcitrat coloidal de
bismut
Helicocin 1 compr.750 mg amoxicilină şi 1
compr.500 mg metronidazol
Pylorid compr. 400 mg complex al
ranitidinei cu bismut şi citrat
Emetiral draj. 5 mg, sup. 5, 25 mg
proclorperazină
Torecan draj., f. 6,5 mg tietilperazină
Zofran compr. 4 şi 8 mg, f 8 mg ondansetron
Kytril compr.film.2 mg, f 3 mg granisetron
Metoclopramid/Reglan compr.10 mg, f 10 mg/2 ml
metoclopramid
Motilium compr. 10 mg domperidon
Coordinax compr. 10 mg cisaprid
Debridat compr. 100 mg, susp.trimebutină
138
 Grupa de Denumirea Forma şi compoziţia
medicamente comercială

D. PURGATIVE ŞI LAXATIVE
IRITANTE
DE VOLUM
LUBREFIANTE
OSMOTICE
CU ACŢIUNE RECTALĂ
E. ADSORBANTE ŞI ANTIDIAREICE
Adsorbante, astringente,
antiperistaltice
Microorganisme antidiareice
Carbocif draj.cu sulf, bilă de bou uscată,
fenolftaleină, cărbune medicinal,
cruşin, atropină
Cortelax draj.extract cruşin, Rhei, Cichorium,
Glicirrhiziae
Laxatin draj.cruşin, fenolftaleină, stricnină,
atropină
Ciocolax compr. 480 mg fenolftaleină
Dulcolax/Stadalax draj.5 mg bisacodil
Regulax cuburi masticabile cu frunze şi fructe
de Senna, parafină, gem de prune şi
smochine
Galcorin granule cu mucilag de Carrageen
Diom -fibra compr. tărâţă de grâu stabilizată,
lactoză, dextroză
Mucofalk-apple, -orange plicuri cu granule ptr. suspensie orală
cu seminţe de Psylla (Ispaghula)
Paragel gel cu ulei de parafină, corectori de
gust
Sintolax draj. 50 mg docusat
Lactuloza sirop 65g/100 ml
Forlax pulb.macrogol 4000
Fortrans pulb.macrogol 4000, Na2SO4,
NaHCO3, NaCl, KCl, aromă
Enemax flacon sol. hipertonă fosfat
monosodic, fosfat disodic
Microlax gel rectal cu citrat de Na, D-sorbitol,
laurilsulfoacetat de Na
Supozitoare cu glicerină sup.pentru adulţi şi copii
Carbo medicinalis compr.400 mg cărbune medicinal
Smecta plic cu pulb.pentru suspensie
diosmectită
Imodium caps. 2 mg loperamid
Tanalbin compr.0,5 g tanat de albumină
Eridiarom compr. Extract Myrtili fructus
Pink Bismuth Tabletes compr.mastic.bismut subsalicilat
Ceolat compr.mastic.dimeticon
Enterolactil caps.0,25 g liofilizat de Lactobacillus
acidophilus şi L.casei
Enterol-250 caps. 250mg pulb.liofil.celule vii de
Saccharomyces boulardi

139
 Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
F. COLAGOGE ŞI COLERETICE
Chenofalk caps.250 mg ac.chenodezoxicolic
Ursofalk caps.25 mg ac.ursodezoxicolic
Lithofalk compr.film ac.ursodezoxicolic şi
chenodezoxicolic
Oxbill draj.extract bilă bovină, frunze de
mentă, extr.Ginger
Colebil draj.bilă de bou uscată, salicilat de
Na, metenamină, ulei de mentă
Fiobilin compr.250 mg ac.dehidrocolic
Anghirol draj.şi sol.uz int Extr.Cynara
scolimus
Instamixt granule cu extract de anghinare,
păpădie, rostopască, sunătoare
Rowachol sol.uz int, caps.cu uleiuri volatile
Choleol sol.int cu ul.de mentă, ienupăr,
eucalipt
Hepatobil compr.din pulbere de rostopască,
sunătoare, anghinare, hamei,
Valeriana
G. TERAPIA HEPATICĂ, LIPOTROPE
Hepatoprotectoare Arginină-sorbitol flac.perf. 250, 500 ml
Sargenor compr.mastic., sol.buv. aspartat de
arginină
Aspatofort f 10 ml acid aspartic, piridoxină
Hepabionta draj.vit.B1, B2, B6, B12,
nicotinamidă, calciu pantotenat,
biotină, tocoferol acetat, rutozid, acid
oroti, acid lipoic, inozitol
Multiglutin f 10 ml ac.glutamic, carbonat de Ca,
uree
Lipovitan draj.colină, metionină, inositol,
vit.B1, B2, B6, pantenol,
nicotinamidă, vit.B12
Mecopar forte compr.film. colină, metionină,
vit.B1, B2, B6, B12, E, ac.nicotinic,
pantotenat de Ca
Metaspar caps.metionină, ac.aspartic, vit.B1,
B2, B6, PP
Silimarina compr.35 mg silimarina (silibina,
silidianina, silicristina)
Liv 52 compr. plante (India)
Redigest caps.extr.armurariu, cuticulă de
pipotă
Fosfolipide esenţiale în Essentiale forte caps.fosfolipide esenţiale , vit.B1, 2,
combinaţii 6, 12, E, PP
Esfogran gran. cu fosfolipide esenţiale,
aspartat de K

140
 MEDICAŢIA APARATULUI RESPIRATOR

Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

A. ANTITUSIVE
Codenal compr.15,5 mg codeină, 8,5 mg
fenobarbital
Codeine phosphate compr. 15 mg codeină fosforică
Tusan compr. 10 şi 50 mg noscapină
Glaucină draj.25 mg glaucină
Calmotusin sol.5g/100 ml clofedanol
Paxeladine sirop 0,2 g%, gelule 40 mg oxeladină

Tusin-forte/Humex compr.10 şi 20 mg dextrometorfan

Sinecod/Tusif sol.5 mg/ml, compr.retard 50 mg
butamirat
Libexin compr.100 mg prenoxdiazină
Levopront sirop levodropropizină

B.EXPECTORANTE
Sirogal sol.guaiacolsulfonat de K, benzoat de
Na,T-ră de Aconit
Sirop expectorant sol. cu clorură de amoniu şi extract
pectoral
Trecid compr.0,1 g, sirop 2% guaifenezină
Sirop de patlagină extract fluid de patlagină, benzoat de
Na
Brofimen compr.8 mg, sol.0,25 bromhexin
Mucosolvan sirop 30 mg/5 ml, compr.30 mg
ambroxol
ACC-200/Siran caps., compr.efervescente 200 mg
acetilcisteină
Humex sirop 2%(copii, sugari), 5% (adulţi)
expectorant/Mucosol carbocisteină
Erdomed caps.150, 300 mg erdostein

Pulmozyme sol.inhal.1mg/ml dornaza alfa

COMBINAŢII Bronchicum elixir sirop iarbă de cimbru, Grindelia,

Quebracho, etc
Tusomag sol.int. codeină, benzoat de Na, t-ră
de cimbru, de aconit, Belladonna,
bromoform
Tusinogal sirop guaiacolsulfonat, prometazină,
ac.ascorbic
Plopisan compr.extr.muguri de plop

Stoptusin sol.orală butamirat, guaiacol

141
 Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială

C. ANTIASTMATICE
I. BRONHODILATATOARE
I.a. Beta-stimulatoare Astmopent aerosol orciprenalină
adrenergice
Bronhodilatin compr.sublinguale 10 mg
izoprenalină
Salbutamol compr.4 mg, aerosol salbutamol
Bricanyl sol.inhal. terbutalină
Berotec aerosol fenoterol
Bambec compr.1, 2 mg bambuterol
Spiropent compr.0,02 mg clenbuterol
Serevent aerosol salmeterol
Oxis Tubuhaler pulb.inhal formoterol
Efedrina compr.50 mg, f 1%, 5% efedrină
I.b.Anticolinergice Atrovent aerosol ipratropium bromură
Spiriva caps.pulb.ptr.inhal. tiotropium
I.c.Musculotrope Teofilină retard/Theo- compr. 0,3 g , caps.elib.prel 400 mg,
SR/Uni-Dur 600 mg teofilină
Miofilin compr. 100 mg, f 240 mg
aminofilină
II.GLUCOCORTICOIZI

Preparate inhalatoare Beclomet aerosol beclometazonă

Flixotide aerosol fluticason
Pulmicort Tubuhaler pulb.inhal.budesonid
Bronilide aerosol flunisolid
Azmacort Inhaler sol.inhal.triamcinolon
III.ANTIALERGICE
Inhibitori ai degranulării Cromolyn caps.ptr. inhalaţii 20 mg
mastocitare ac.cromoglicic
Tilade aerosol cu nedocromil sodic
Ketotifen/Zaditen compr. 1 mg ketotiofen
Antagonist al leucotrienelor Singulair compr.5 şi 10 mg montelukast sodic

142
 MEDICAŢIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia

comercială

I.TONICARDIACE
Din Digitalis purpureea Digitalis compr.0,1g Digitalis purpureea folium
pulvis titrati
Digitalin sol.1%o (1 mg/ml, 1 ml ……50 pic)
digitoxină
Din Digitalis lanata Digoxin f 0,5 mg, compr. 0,25 mg, sol. 0,5
mg/ml (1 ml ..30 pic) digoxină
Lanatozid C draj.0,25 mg lanatozid C
Deslanozid f 0,4 mg/ml dezacetillanatozid C
II. STIMULATOARE ALE RITMULUI ŞI CONTRACTILITĂŢII
MIOCARDICE
Izoprenalin f 0,2 mg/ml
Dopamina clorhidrat f 10 ml sol 0,5 %
Dobutrex flac.inj.250 mg/20 ml dobutamină
Adrenalina fiole 1mg/ml
Gutron compr.2,5; 5 mg, sol.buv.1%
midodrină
Inocor sol.inj 5 mg/ml – 20 ml amrinonă
Corotrope sol.inj. 1 mg/ml – 10 ml milrinonă
III. ANTIANGINOASE ŞI CORONARODILATATOARE
A)NITRAŢI ORGANICI Nitroglicerină compr.0,5 mg, sol.alcoolică 1% (1 g
….62 pic)
Lenitral sol.perf.1,5 mg/ml, caps.retard 2,5 şi
7,5 mg nitroglicerină
Maycor nitro spray aerosol 0,4 mg/doză nitroglicerină
Nitroderm TTS 5 sau 10 sistem transdermic conţ.25 mg NG,
eliberând 5 sau 10 mg/24 ore
Nitropector/Pentalong compr.20 mg pentaeritritil tetranitrat
Isodinit/Maycor compr.10 mg, compr.şi caps.retard 20
şi 40 mg isosorbid dinitrat
Monomack compr. 20 şi 40 mg isosorbid
mononitrat
B)BLOCANŢI AI Nifedipina/Corinfar draj., caps.10 mg, compr.retard 20 mg
CANALELOR DE CALCIU Norvasc compr. 5 mg amlodipină
Plendil compr.retard 2,5; 5; 10 mg felodipină
Agozol draj. 60 mg prenilamină
Isoptin draj. 80 mg, compr.film. 40 mg,
f 5 mg/2 ml verapamil
Diltiazem compr. 60 mg diltiazem

143
 Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială

III. ANTIANGINOASE ŞI CORONARODILATATOARE (continuare)

C)BETA-BLOCANŢI
1.Neselectivi Propranolol compr.10, 40 mg, f 5mg/5 ml
propranolol
Oxprenolol draj.40 mg oxprenolol
Visken compr. 5 mg pindolol
Darob compr.80, 160 mg sotalol
2.Selectivi Bloxan/Egiloc compr.25, 50, 100 mg metoprolol
Atenocor/Tenormin compr.50, 100 mg atenolol
Acecor compr. 200 mg acebutolol
Lokren compr.film.20 mg betaxolol
Concor compr.film.2,5; 5; 10 mg bisoprolol
Nebilet compr.5 mg nebivolol
3.Beta-blocant cu acţiune Dilatrend compr.6,25; 12,5; 25 mg carvedilol
alfa-blocantă
D)CORONARODILATATOARE SELECTIVE
Dipiridamol draj. 25 şi 75 mg, f 10 mg
Carbocromen draj.75 mg, f 40 mg
E)ALTE VASODILATATOARE
Corvaton compr., f 2 mg molsidomin
Preductal compr.filmate 20 mg trimetazidin

IV. ANTIARITMICE
I. Membran-stabilizatoare Chinidina sulfat compr. 200 mg
Fosfat de disopiramid compr. 100 mg
Xilină (uz cardiologic) sol. inj 1%, f a 5, 10 şi 20 ml
Mexitil caps.200 mg, f 250 mg mexiletin
Gilurytmal f. 50 mg ajmalina
Rytmonorm draj. 10 mg propafenonă
Tambocor compr.50, 100 mg flecainida
II. Beta-blocanţi Propranolol Vezi mai sus
Oxprenolol Vezi mai sus
Cordanum draj. 50 mg talinolol
III. Gr. amiodaronei Amiodarona/Cordarone compr. 200 mg amiodaronă
IV. Blocanţi ai canalelor Isoptin/Falicard/ draj 40; 80 mg, f. 5 mg verapamil
calciului Cordamil
V. Cu acţiune metabolică Aspacardin compr.cu aspartat de potasiu şi
magneziu

144
 Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială

V.VASODILATATOARE PERIFERICE (ANTIISCHEMICE)

A)MUSCULOTROPE Miofilin compr. 100 mg, f. 240 mg aminofilină
Pentoxifilin draj., f. 100 mg pentoxifilină
Trental draj. 400 mg pentoxifilină
Xantinol nicotinat compr. 150 mg, f. 300 mg
Epicol retard compr.retard 150 mg nicotinil alcool
Acid nicotinic compr.100 mg
Fosfobion f.10 mg ATP
Vadicreină flac.pulb.liofilizată 40 UK
kalidinogenază
Sermion (Nicerium) draj.10, 30 mg, pulb.inj. 4 mg
nicergolin
Vincamină (Oxibral) draj., f. 10 mg vincamină
Naftidrofuril oxalat caps. 50 mg naftidrofuril
Halidor compr. 100 mg, f. 50 mg benciclan
Dialon compr.film. 300 mg buflomedil
B)NEUROTROPE Ergoceps (Santamin) sol.uz int. 1 mg/ml (20 pic) DH-
ergotoxină
Hydergin f. 0,3 mg dihidroergocriptină, -
ergocristină, - ergocornină
Tolazolină compr. 25 mg, f. 10 mg
Duvadilan compr.20 mg, caps.ret. 40 mg, f. 10 mg
isoxsuprină
VI.ANTIHIPERTENSIVE
I.SIMPATOPLEGICE Clonidina (Haemiton) compr. 75, 100 micrograme clonidină
CENTRALE ŞI Physiotens compr.film. 0,2; 0,3; 0,4 mg
PERIFERICE moxonidină
Tenaxum compr.1 mg rilmenidin

Hiposerpil compr. 0,25 mg reserpină

Raunervil f. 2,5 mg reserpină
Dopegyt compr. 250 mg metil-dopa
Guanetidin compr. 10 mg
Minipress compr. 1; 2 mg prazosin
Cardura compr. 1; 2; 4; 8 mg doxazosin
Hytrin compr.2, 5, 10 mg terazosin
Beta-blocanţi vezi Medicaţia SNV

145
 Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

ANTIHIPERTENSIVE (contin.)
II.VASODILATATOARE Hipopresol draj. 25 mg dihidralazină
DIRECTE Nipride pulb.inj. 50 mg nitroprusiat de sodiu
Nifedipin(Adalat, draj., caps. 10 mg, compr.retard 20 mg
Corinfar) nifedipină
Baypress compr. 10; 20 mg nitrendipină
Norvasc compr. 5; 10 mg amlodipină
Plendil compr.retard 2,5; 5; 10 mg felodipină
Verapamil (Isoptin) compr.film. 40; 80 mg , f. 5 mg
verapamil
Diacord compr. 60 mg, compr.ret. 90 mg
diltiazem

III. Captopril (Tensiomin) compr. 12,5; 25, 50 mg captopril

ANTIANGIOTENSINICE Enap (Renitec) compr. 5; 10; 20 mg, f. 1,25 mg/ml
enalapril
a) Inhibitorii ECA Lipril compr.5; 10 mg lisinopril
Accupro compr.film. 5, 10; 20 mg quinapril
Monopril compr. 10; 10 mg fosinopril
Gopten caps. 0,5; 2 mg trandolapril
Zomen compr.film.7,5; 30 mg zofenopril
Cibacen compr.film.5; 10 20 mg benazepril
III.ANTIANGIOTENSINI Cozaar compr. 12,5; 50 mg losartan
Diovan caps. 80 mg valsartan
CE
Aprovel compr.75; 150; 300 mg irbesartan
b)Antagonişti ai
Micardis compr.20, 40, 80 mg telmisartan
angiotensinei II
Teveten compr.film,200, 300, 400, 600 mg
eprosartan
Atacand compr.4, 8, 16 mg candesartan cilexetil

IV.SALURETICE Nefrix compr.25 mg hidroclorotiazidă

Clortalidon compr. 100 mg
Tertensif compr.film. 2,5 mg indapamid
Furosemid compr.40 mg, f 20 mg/2 ml
V. COMBINAŢII Hipazin compr. 0,1 mg reserpină şi 10 mg
dihidralazină
Neocristepin draj. 0,1 mg reserpină, 0,58 mg DH-
ergocristină, 25 mg clortalidon
Co-Renitec compr.20 mg enalapril, 12,5 mg
hidroclorotiazidă
Coaprovel compr. 150 mg irbesartan, 12,5 mg
hidroclorotiazidă

146
 MEDICAŢIA DIURETICĂ

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia

comercială
Diuretice tiazidice şi cu profil Nefrix compr. 25 mg hidroclorotiazidă
asemănător Clortalidon compr. 100 mg
Tertensif compr.film. 2,5 mg indapamid
Diuretice de ansă Furosemid/Lasix compr. 40 mg, f 20 mg furosemid
Edecrin compr. 50 mg acid etacrinic
Antagonist de aldosteron Spironolactonă draj. 25 mg
Aldactone caps.100 mg, f 200 mg spironolactonă
Combinaţii diuretice Ecodurex (Diursan, compr. 5 mg amilorid, 50 mg
Moduretic) hidroclorotiazidă
Triampur compr. 25 mg triamteren, 12,5 mg
compositum hidroclorotiazidă

MEDICAŢIA SISTEMULUI SANGVIN

I. SUBSTITUENŢI DE PLASMĂ
Naturali Albumina umană flac. inj. 100 ml albumină umană 5%
Plasmă defibrinată flac.pulb.(se diz.în 500 ml ser fiz.)
Plasmă uscată flac. 150 ml
Artificiali Dextran 40 flac.sol.perf. 10% în ser fiz sau G5%
500 ml
Dextran 70 flac.sol.perf. 6% în ser fiz sau G 5%
500 ml
Gelofusine flac.sol.perf. 4% succinilgelatină, 500
ml
Plasmasteril flac.sol.perf. 6% hidroxietilamidon
(HES) şi 0,9% NaCl - 500 ml
II. ALTE SOLUŢII I.V.
Clorură de sodiu sol.inj. 10,20% fiole a 10 ml
Ser fiziologic sol.inj. 0,9% fiole a 10 ml Sol.perf.
0,9% saci p.v.c. 250, 500 şi 1000 ml
Ringer’s saci p.v.c. a 1000 ml sol. 8,6 g NaCl,
0,33 g CaCl2, 0,3 g KCl
Sol.Ringer lactată saci p.v.c. 250, 500 ml
Glucoză sol.perf. 5; 10, 20; 30 % , flac a 250 şi
500 ml f a 10 ml sol. 33%
Sorbitol sol.perf. 5% saci p.v.c 500 ml
Bicarbonat de sodiu flac. 100 ml, 250 ml
8,4%
Natrii chloridi sol.perf.0,9% NaCl, 5% glucoză
infundibile cum flac.500 ml
glucosi 5%

147
 Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială

III. ANTIANEMICE
A. PREPARATE DE FIER
a. Fe bivalent – preparate Glubifer draj.100 mg, sol.buv. 2%, 4% glutamat
orale feros
Ferglurom f. buv. 5 ml sol. 2%, 4% gluconat feros

Ferro-gradumet compr.retard 325 mg sulfat feros (105

mg fier)
Ferronat susp.uz int. 3% 100ml, 1 l-ţă = 50 mg
fier
b. Fe trivalent – preparate Fier polimaltozat f.buv. 2 ml fier trivalent (100 mg)
orale Fer-sol f.buv. 15 ml fericolinat (200 mg
fier/ml)
c. Fe trivalent – preparate Fier polimaltozat f 100 mg/2 ml dextriferon pentru
parenterale inj.i.m.
Venofer f 100 mg/5 ml oxid feric zaharat
Jectofer f 100 mg/2 ml complex Fe-sorbitol acid
lactic
B) FACTORI DE MATURAŢIE
Vitamina B12 f. 50, 1000 gamma / ml
Acid folic draj. 5 mg
C) COMBINAŢII Ferretab caps. fumarat feros - acid folic
Ferrograd folic compr.film.sulfat feros- acid folic
E) ERITROPOETINA Epomax (Eprex) sol.inj. 2000 u/ml, 4000 u/ml

IV. ANTITROMBOTICE
Anticoagulante naturale Heparina f 5000 UI/ml a 5 ml

Calciparine seringi preumplute 5000 UI/0,2 ml

fiole + seringi 12.500UI/0,5 ml, 25.000
UI/ml heparinat de calciu
Fragmin f 2500UI/ml a 4 ml, 10.000 UI/ml
dalteparină sodică
Clexane f 20 mg/0,2 ml, 40 mg/0,4 ml, 60
mg/0,6 ml, 80mg/0,8 ml enoxaparina
Fraxiparine sol.inj.s.c. 9500 UI AXa/ml
nadroparină
Clivarin seringi preumplute 1432 UI/ 0,25 ml,
3426 UI/ 0,6 ml reviparină
Innohep sol.inj.1000UI antiFXa/ml tinzaparina

Troparin sol.inj.3000UIAXa/0,3 ml certoparina

148
 Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
IV. ANTITROMBOTICE(contin.)
Anticoagulante orale Trombostop/Sintrom compr. 2 mg acenocumarol
Orfarin compr. 3; 5 mg warfarină
Antiagregante plachetare Plavix compr.film. 75 mg clopidogrel
Ticlid/Ipaton compr.film. 250 mg ticlopidină
Thrombo ASS/ compr.film. 50 mg acid acetilsalicilic/
Aspenter compr.film. 75 mg - ,, -
Dipiridamol compr.film. 25 mg, f 10 mg
Reopro f 2 mg/ml-5 ml abciximab
Integrilin sol.perf.0,75 mg/ml, f 2 mg/ml-10 ml
eptifibatida
Ilomedin conc.ptr.sol.perf.20 microg/ml iloprost
Aggrastat conc.ptr.sol.perf.0,25 mg/ml-50 ml
tirofiban
Fibrinolitice Streptase pulb.liofil. 250.000, 750.000,
1.500.000 U.I. streptokinază
Ukidan pulb.liof. 5000, 250.000 U.I. urokinază

Actilyse pulb.liof. 20 mg alteplază (sin. Tissue

plasminogen activator)
Rapilysin pulb.ptr.sol.inj.10 U reteplaza
Metalyse pulb.+solv.ptr.sol.inj.6000, 10000 U.I.
tenecteplaza
V. HEMOSTATICE-COAGULANTE
1.Cu acţiune vasculară Adrenostazin f. 0,3 mg/ml a 5 ml carbazocrom
Etamsilat/Dicynone f. 250 mg/2 ml etamsilat
Rutosid f. 80 mg
Tarosin compr. 50 mg acid ascorbic, 20 mg
rutozid
Difebiom compr. 100 mg antocianozid
2.Cu acţiune coagulantă Fitomenadiona f. 10mg/ml vitamina K1
sistemică Crioconcentrat de flac.
globulină antihemofilică
A congelat
Fibrinogen uman flac. 1 g prod. liofilizat
3.Cu acţiune coagulantă Trombină uscată sterilă flac. 2 g pulbere
locală Bureţi de fibrină flac. cu fibrină umană liofilizată
Pudră de fibrină flac. 2 g
Gelaspon benzi din burete de gelatină
Tachocomb burete de colagen învelit cu fibrinogen
uman, trombină, aprotinină
Grupa de medicamente
Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
V. HEMOSTATICE-COAGULANTE (contin.)

149
4.Cu acţiune antifibrinolitică Gumbix compr. 100 mg, f 50 mg
ac.aminometilbenzoic
Exacyl sol.buvabilă 100 mg/ml, f 10 ml
ac. tranexamic
Trasylol/Gordox f 500.000 UIK/50 ml aprotinină
5.Cu acţiune antiheparinică Protamină sulfat f 50 mg

MEDICAŢIA UTERINĂ ŞI ENDOCRINO-METABOLICĂ

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia

comercială
A. OCITOCICE ŞI UTEROTONICE
Ocitocice Oxitocin S f. 2; 5 U.I. oxitocină
Prostin F2 f. 10 mg/ml, 0,5 ml/ml, gel vaginal 1 mg/
3 g dinoprostum (prostaglandină F)
Uterotonice Ergomet f. 0,2 mg/ml ergometrină
Methylergometrina draj. 0,125 mg metilergometrină
B. ANTIDIURETICE
Adiuretin sol.ext. (pic.nazale) 0,01%, sol.inj.4
mg/ml desmopresină
Remestyp f. 0,1 mg/ml a 2, 5, 10 ml terlipresină
C. STEROIZI ANABOLIZANŢI
Naposim compr. 5 mg metandienon
Norbetalon f. 25 mg nandrolon fenilpropionat
Decanofort f. 1 ml sol.uleioasă inj. 25 mg nandrolon
decanoat
D) TIROIDIENE ŞI ANTITIROIDIENE
a)Hormoni Euthyrox compr. 25, 50, 100, 100 mcg levotiroxină
Thyreotom compr. 0,1 microgr liothyroxin, 40
microgr. Levothyroxin
Jodthyrox compr. 100 mcg levotiroxina, 130,8 mcg
KI
b) Antitiroidiene Metiltiouracil compr. 50 mg
Thyrozol compr. 5, 10, 20 mg tiamazol (metimazol)

Carbimazole 5 compr.film. 5 mg carbimazol

c) Ioduri Iodură de compr. 1 mg KI/ compr.100, 200 mcg KI
potasiu/Jodid

150
 Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială

D. ANTIDIABETICE
1.INSULINE Insulin Actrapid HM sol.inj. 40 UI/ml 10 ml insulină
solubilă cu acţiune rapidă
Novorapid Flexpen sol.inj. 100 U.i./ml insulină rapidă
aspartat
Humalog sol.inj.40 UI/ml, 100 UI/ml insulină
LISPRO (analog al insulinei umane
obţ. prin tehnologia ADN
recombinant)
Insulin semilente MC susp.inj.40 U.I./ml –10 ml insulină
porcină cu acţ.intermediară
Insulin Mixtard susp.inj 100 U.I./ml insulină umană
cun acţ.intermed.şi debut rapid
Humulin L susp.inj.40 U.I./ml insulină umană cu
acţ.prelungită
Insulin Monotard HM susp.inj. 40 şi 100 UI/ml insulină
umană cu acţiune intermediară
Insulin Lente MC susp.inj. 40 UI/ml insulină porcină
Insulin Ultratard HM susp.inj. 40 UI/ml insulină cu acţiune
prel.
2.ANTIDIABETICE ORALE
Sulfonamide Tolbutamid compr. 0,5 g tolbutamidă
Glibenclamid /Maninil compr. 1,75; 3,5; 5 mg glibenclamidă
Minidiab compr. 5 mg glipizid

Diaprel compr. 80 mg gliclazid

Glurenorm compr. 30 mg gliquidon

Amaryl compr. 1, 2, 3 mg glimepirid
Biguanide Meguan/Glucophage compr. 0,5 g metformin
Silubin retard draj. 100 mg buformin
Tiazolidindione Avandia compr. film.1, 2, 4, 8 mg rosiglitazon
Actos compr.15, 30, 45 mg pioglitazon
Oze-inhib.ai alfaglucozidazei Glucobay compr.50, 100 mg acarboza

Alte hipoglicemiante orale Novonorm compr.0,5; 1; 2 mg repaglinid

151
 ANTICANCEROASE

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia

comercială

I.Alchilante Ciclophosphamide compr.50 mg, pulb.liof. 100, 200 mg

ciclofosfamidă
Leukeran compr.2; 5 mg clorambucil
Levofalan pulb.inj. 10 mg melfalan
Holoxan pulb.liof.200, 500 mg, 1,2 g ifosfamida
Myleran compr.2 mg busulfan
Girostan sol.inj. 10 mg/ml TIOTEPA
Nipalkin caps. 20 mg lomustin
Daltrizen pulb.inj. 100, 200 mg dacarbazina
Cisplatyl pulb.liof. 25 mg cisplatin
Natulan caps. 50 mg procarbazina
II.Antimetaboliţi Antifolan compr.2,5 mg, pulb.liof.5; 50 mg
metotrexat
Puri-nethol compr.50 mg mercaptopurină
Lanvis compr. 40 mg tioguanină
Alexan sol.inj.20 mg/ml-2,5 ml citarabina
Fluorosindan sol.inj.50 mg/ml-5 ml fluorouracil

III.Antibiotice Lyovac Cosmegen pulb.liof. 0,5 mg dactinomicină

Doxorubicin flac.inj. 10, 50 mg doxorubicină
Daunoblastina pulb.inj. 20 mg daunorubicina
Farmarubicin pulb.liof. 10, 50 mg epirubicina
Bleomycin f 15 mg bleomicină
Mutamycin pulb.liof. flac. 5, 20, 40 mg mitomicină
IV.Alcaloizi din plante Vinblastin pulb.liof. 5 mg
Oncovin pulb.liof. 1 mg vincristin
Etoposide sol.inj. 20 mg/ml-5 ml etopozid
V.Substanţe hormonale şi Clanisen compr. 24 mg clortrianisen
antihormonale Androcur compr. 50 mg ciproteron
Honvan compr.120mg, sol.inj.300 mg fosfestrol
Megace compr. 40, 160 mg megestrol
Suprercur spray nazal buserelin
Zoladex depot fiolă seringă goserelin
Tamoneprin compr. 10 mg tamoxifen
Flutamida Sindan compr. 250 mg flutamid
Rogluten compr. 250 mg aminoglutetimida

152
 IMUNOSUPRESIVE, IMUNOMODULATOARE

Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia

comercială
a.IMUNOSUPRESIVE Imuran compr., pulb.liof. 50 mg azatioprin
Sandimun sol.inj. 50 mg/ml ciclosporina
Zenapax conc.pt.sol.perf. daclizumab
Prednison compr. 1; 5 mg prednison
b.IMUNOMODULATOARE Decaris vezi Antihelmintice
Roferon A pulb.inj 18 M UI interferon alfa 2a
Intron A pulb.inj.3; 5; 10 M interferon alfa 2b

Avonex pulb.liof.pt.sol.inj. interferon beta1a

Betaferon pulb.liof.9,6 M UI interferon beta1b
Cantastim extr.etan.purif. din Ps.aeruginosa f a
1 ml
Orostim caps. 250 mg

Polidin f. 2 ml
Rodilemid f. a 10 ml edetamin, cisteină clorh.,
gluconat de calciu
Isorel-A sol.inj.obţ.din 60 mg Viscum album

Codurile folosite (conform Ord. Guv. Nr. 152/1999 şi hotărârii Consiliului ştiinţific al
ANM Nr. 9/1999) privind modul de eliberare a medicamentelor este următorul:
S = medicamente eliberate în spaţii cu destinaţie specială
P-6L= medicamente eliberate în farmacii pe bază de prescripţie medicală valabilă 6 luni
P-RF= medicamente eliberate în farmacii pe bază de prescripţie medicală care se reţine la
farmacie
P-TS= medicamente eliberate în farmacii pe bază de reţetă cu timbru sec
OTC= medicamente eliberate în farmacii sau drogherii fără prescripţie medicală
G = medicamente eliberate gratuit

153
 BIBLIOGRAFIE

1. Dobrescu D, Manolescu E, Subţirică V et al - MEMOMED 2004, ed a 10-a, Ed.Minesan

2. Cristea AN - Tratat de farmacologie, ed I., Editura Medicală, Bucureşti 2005
3. Feszt G (editor) – Îndrumător de lucrări practice de farmacologie, Litografia U.M.F Tg.
Mureş, 1988
4. Le Bars D, Gozariu M, Cadden S: Animal Models of Nociception, Pharmacological
Reviews, Vol. 53, Issue 4, 597-652, December 2001
5. Lüllmann şi colab. - Color Atlas of Pharmacology, 2nd edition, Thieme, 2000
6. Monea M, Cucuiet S, Bengea S – Curs de farmacologie, vol. I, Litografia U.M.F Tg.
Mureş, 2001
7. Mungiu OC (sub redacţia) – Tratat de algeziologie, Editura Polirom, 2002
8. Mungiu OC, Jaba IM, Tarţău L – Prescripţia medicală, Ghid practic. Editura Edit DAN,
Iaşi, 2004
9. Rang H. P. et al: Pharmacology, Fifth edition, Churchill Livingstone 2003
10. Stroescu V, Corciovei CI, Fulga I, Coman OA – Îndreptar pentru prescrierea
medicamentelor. Editura ALL, Bucureşti, 1998
11. Timmons R, Hamilton L: Principles of Behavioral Pharmacology, Prentice Hall in 1990
12. Vogel G, Vogel W (editori): Drug discovery and evaluation. Pharmacological assays.
Springer, 1997
13. *** Nomenclatorul medicamentelor de uz uman, Editura Medicală, 2004
14. www.anm.ro

154