Sunteți pe pagina 1din 79

LUCRĂRI PRACTICE SPECIALIZAREA ASISTENŢI MEDICALI , ANUL II

I. SUBSTANŢE ŞI FORME (PREPARATE MEDICAMENTOASE)

Definiţia medicamentului – orice compus chimic pur sau produs complex, care datorită acţiunii exercitate asupra organismului poate fi folosit pentru diagnosticul, prevenirea, tratamentul şi ameliorarea bolilor. Originea medicamentelor

vegetală – diferite părţi ale plantelor: frunze, flori, rădăcini, seminţe, scoarţă. Ex. morfina, atropina, digoxinul.

animală: hormoni (insulina porcină, bovină); enzime (tripsina, amilaza)

minerală: caolinul, bentonita

semisintetice: unele antibiotice (penicilina G)

sintetice: chimioterapicele, sulfamidele antibacteriene, etc.

metode biotehnologice:tehnologia ADN-ului recombinant, tehnica hibridomului (pentru obţinerea anticorpilor monoclonali).

Drogul – este materia primă brută folosită pentru prepararea medicamentelor. Conţine una sau mai multe substanţe active care se pot extrage, izola sau reproduce şi materii balast.

Principiile active: substanţe medicamentoase chimic pure, cu efect farmacodinamic. Se clasifică în funcţie de structura chimică, proprietăţile fizico-chimice şi efectele biologice în:

1. Alcaloizi – compuşi organici cu azot, baze cuaternare de amoniu, au reacţie alcalină; sărurile lor sunt hidrosolubile. Au efect farmacodinamic puternic. Ex. morfina, atropina. 2. Glicozide – au molecula formată din 2 componente – o parte neglucidică cu structură steroidică, numită aglicon sau genină, responsabilă de efectul farmacodinamic şi o parte glucidică, compusă din una sau mai multe oze. Ex. glicozidele tonicardiace, glicozidele antrachinonice.

3. Saponine – au structură glicozidică, dar agliconul are structură steroidică sau triterpenică. Au proprietăţi tensioactive, emulgatoare, producând spumă în contact cu apa. Local au efect iritant, injectate intravascular produc hemoliză. Ex. infuzia din rădăcină de Primula, cu efect expectorant.

4. Materii tanante – au structură chimică de derivaţi polifenolici condensaţi. Au acţiune astringentă (de strângere) datorită precipitării proteinelor extracelulare. Se găsesc, de exemplu în fructele de afin, care sunt folosite pentru tratamentul simptomatic al diareelor. 5. Uleiurile volatile (eterice) – sunt compuşi liposolubili, volatili, cu miros aromatic. Se obţin din plante prin antrenare cu vapori de apă. Ex. uleiul de mentă, de cimbrişor, de eucalipt. Au acţiune antiseptică şi spasmolitică.

ce formează cu apa soluţii coloidale vâscoase. Acoperă suprafaţa mucoaselor cu o peliculă protectoare. Ex. infuzia de flori de tei.

COMPOZIŢIA PREPARATELOR MEDICAMENTOASE

Medicamentele sunt constituite din substanţe sau ingrediente (materii prime farmaceutice). Pentru obţinerea unui medicament, materiile prime sunt transformate prin intermediul unui proces tehnologic complex specific, ce cuprinde o serie de operaţii farmaceutice într-o formă farmaceutică, care poate fi administrată bolnavului. Forma farmaceutică facilitează administrarea şi poate determina activitatea terapeutică a unui medicament!

1. substanţa activă principală - responsabilă de efectul terapeutic.

2. substanţele adjuvante - care pot avea rolul de a intensifica efectul substanţei active principale sau de a contracara/atenua unele efecte nedorite ale acesteia (nu este obligatorie prezenţa acestora).

3. substanţele cu rol corectiv - folosite pentru ameliorarea proprietăţilor organoleptice necorespunzătoare ale substanţelor active principale şi adjuvante (ex. edulcoranţi pentru corectarea gustului, substanţe pentru corectarea mirosului, coloranţi).

4. excipientul - o substanţă inertă, cu rol de completare a cantităţilor şi de înglobare a tuturor celorlalte ingrediente. În cazul preparatelor lichide excipientul se numeşte vehicul.

stabilizanţi. 6. materiale şi recipiente de condiţionare-ambalare - ce servesc la închiderea formei farmaceutice într-un recipient, asigurând protecţia, stabilitatea şi eficacitatea până în momentul utilizării, facilitatea de administrare şi informare asupra medicamentului.

Clasificarea preparatelor medicamentoase

a)după starea de agregare:

-

solide

-

semisolide şi moi

-

lichide

-

gazoase

b)după calea de administrare:

pentru uz extern – care se aplică pe tegumentele şi mucoasele accesibile

pentru uz intern - care se administrează prin înghiţire sau per os

pentru administrare parenterală sau injectabile: injecţiile şi

perfuziile c)după modul de prescriere şi preparare magistrale - se prepară în farmacie numai după prescripţia medicului, având o compoziţie individualizată, indicată de reţetă, fiind medicamente unicat, pentru un singur bolnav. Prezintă durată de păstrare scurtă, se prepară în cantităţi mici şi sunt destinate utilizării imediate.

oficinale - se prepară în farmacie după modul de preparare standard prevăzut de farmacopee, având deci o formulă stabilă şi cu anumite condiţii de calitate impuse. Au o durată de păstrare mai mare şi o utilizare largă. Se prepară în cantităţi mari din care se fac diviziuni şi se pot elibera bolnavului imediat, la cerere, cu sau fără prescripţie medicală. Pot fi folosite ca atare sau intră în compoziţia preparatelor magistrale.

tipizate (specialităţile farmaceutice) - au ponderea cea mai mare a eliberărilor din farmacie (98%). Se prepară în formă finită pe scară industrială în fabricile de medicamente, fiind eliberate bolnavilor în farmacii pe baza prescripţiei medicale sau la cerere - OTC (over the counter), care corespund automedicaţiei. Se caracterizează printr-o denumire specială – marcă sau nume comercial. Au compoziţie fixă, o acţiune determinată, aspectul exterior, ca formă, culoare şi ambalaj este constant. Au o valabilitate mare de 1, 3 sau chiar 5 ani. Se produc în cantităţi mari numite şarje sau loturi de fabricare.

d)după intensitatea acţiunii toxice şi stupefiante (stupefiantele sunt medicamente care pot determina dependenţă de tipul toxicomaniilor). În Farmacopee se găsesc înscrise în tabelul cu denumirea generică “Venena”. Trebuie păstrate în dulap special, cu uşi duble, sub cheie. Se inscripţionează cu semnul cap de mort sau menţiunea “otravă”. Se eliberează numai pe bază de reţetă şi numai prelucrate într-o formă

farmaceutică.

puternic active în doze mici au efecte terapeutice bine definite, dar în doze mari determină intoxicaţii primejdioase. Sunt enumerate în Farmacopee în tabelul “Separanda”. În farmacie se păstrează într-un dulap separat, recipientele având eticheta cu inscripţia roşie pe fond alb. Se eliberează numai pe bază de reţetă.

anodine (obişnuite) au efecte de intensitate redusă. Se utilizează în cantităţi de ordinul gramelor, fără să producă tulburări în organism. Se pot elibera şi fără reţetă.

e)după modul de calculare a dozelor prescrise

forme divizate – se eliberează în doze parţiale (ex. comprimate, fiole, supozitoare).

forme care se eliberează nedivizat, dar se împart în doze parţiale la administrare (ex. picături pentru uz intern, poţiuni).

forme care nu necesită divizare (ex. unguente, pudre, soluţii pentru uz extern).

Denumirea medicamentelor

1.Denumirea chimică – indică structura chimică a produsului. De multe ori este complicată, fiind folosită numai pentru compuşii cu structură simplă, de obicei anorganici. Ex. sulfatul de magneziu.

2.Denumirea comună internaţională (DCI) – recomandată de OMS, sau denumirea generică, derivă uneori din denumirea chimică, este scurtă şi se foloseşte ca denumire ştiinţifică a substanţelor medicamentoase. Ex. pornind de la denumirea chimică de “metil-propil-propandiol dicarbamat”

s-a stabilit denumirea comună internaţională de “meprobamat”. 3. Denumirea oficinală – este prevăzută de Farmacopee şi e în limba latină. Se foloseşte în cazul prescrierii reţetelor magistrale. Uneori coincide cu DCI. 4.Denumirea comercială – este stabilită de compania farmaceutică producătoare. Este simplă, uşor de memorat, dar nu întotdeuna adecvată, putând fi fantezistă, alteori sugerând efectul terapeutic. Denumirea este înregistrată (notată cu ® abreviere de la engl. registered=înregistrat). Denumirile comerciale reprezintă patente referitoare la medicamentele în formă finită (substanţa activă şi forma farmaceutică). Ex. Dormicum ® , Enap ® . Medicamentul generic este un medicament industrial reprodus (copiat) după formula unui medicament original, existent deja în circulaţie care îndeplineşte următoarele condiţii: are aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă, aceeaşi formă farmaceutică, aceleaşi indicaţii terapeutice, prin studii de bioechivalenţă demonstrează aceeaşi biodisponibilitate cu produsul original, e comercializat de altă firmă decât cea inovatoare sub numele generic (stabilit) sau sub nume propriu, având un preţ mai mic. Medicamentele esenţiale sunt medicamente stabilite de O.M.S. pentru ajutorul ţărilor în curs de dezvoltare, în scopul construirii arsenalului lor terapeutic. Se pot elibera cu sau fară reţetă.

FORME MEDICAMENTOASE SOLIDE

Sunt: pulberile, pilulele, capsulele, comprimatele, drajeurile şi granulele şi alte forme solide asemănătoare.

1.PULBERILE sunt substanţe solide dispersate în particule uniforme, cu grad de diviziune determinat, aspect omogen. Se obţin din substanţe solide uscate, mărunţite şi trecute prin site cu ochiuri de diferite

dimensiuni. În Farmacopeea Română sunt prevăzute 9 tipuri de site (se pot obţine pulberi foarte fine, semifine, groscioare, etc). Clasificare:

după compoziţie sunt pulberi simple (cu o singură substanţă activă) şi compuse (conţin două sau mai multe substanţe active).

după calea de administrare există pulberi pentru uz extern şi pulberi pentru uz intern (se înghit). Compoziţie: substanţa sau substanţele active şi excipientul.

Excipienţii sunt de 2 tipuri, în funcţie de calea de administrare a pulberii.

pentru uz intern: zahărul, lactoza şi amidonul din diferite specii de graminee sau din alte plante. Ex. din grâu, porumb, orez, cartof.

pentru uz extern: talcul, amidonul şi mai rar Lycopodium (o pulbere

galbenă, onctuoasă, foarte fină care reprezintă sporii unei specii de ferigă, fiind folosită în special pentru obţinerea pudrelor cosmetice). Rolul excipienţilor: completează cantităţile, pot funcţiona şi ca substanţe cu rol corector, pot preveni apariţia reacţiilor fizico-chimice nedorite. După calea de administrare se cunosc 2 tipuri de pulberi:

a) pulberi pentru uz extern

b) pulberi pentru uz intern

a) Pulberile pentru uz extern se folosesc în boli dermatologice, răni, având acţiune antimicrobiană, dezinfectantă, dezodorizantă, adsorbantă, sicativă. Pulberile administrate pe răni deschise, piele lezată, arsuri, pielea sugarilor trebuie să fie sterile. Pudrele sunt cele mai fine pulberi şi servesc la protejarea mecanică, uscarea sau răcorirea pielii. Pudrele cosmetice (farduri, pudre depilatoare) se folosesc timp îndelungat pentru îngrijirea pielii sănătoase şi pentru protecţie împotriva agenţilor atmosferici şi a razelor solare şi conţin excipienţi, parfumuri, coloranţi. b) Pulberile pentru uz intern sunt de 2 feluri: nedivizate şi divizate. Pulberile nedivizate se eliberează într-un singur ambalaj (pachet, pungă de hârtie). Substanţele active au acţiune de intensitate redusă, dozarea este imprecisă. Nu conţin excipient. Bolnavul îşi măsoară aproximativ cantitatea de administrat pentru odată, folosind unităţi de măsură casnice (linguriţă rasă, vârf de cuţit). Un exemplu este reprezentat de pulberile cu antiacide. Pulberile divizate sunt nişte preparate magistrale, conţin substanţe puternic active, greutatea unui praf este cuprinsă între 0,25 g şi 1 g; fiecare doză este împachetată în plicuri sau se poate introduce în nişte capsule de amidon (caşete). Avantajele pulberilor: se prepară uşor; au aspect omogen, cele pentru uz intern au absorbţie bună prin diluare, acţionând mai rapid decât alte forme farmaceutice (de ex. comprimatele). Dezavantajele pulberilor: conservare dificilă datorită suprafeţei mari

de contact cu aerul, umiditatea, lumina, microorganismele; administrare dificilă în cazul pulberilor amare, uneori se poate produce lichefierea pulberilor. Pulberile se depozitează în recipiente bine închise, ferite de lumină şi umiditate, la temperatura camerei. Pulberile efervescente se condiţionează în recipiente închise ermetic, în prezenţa unei substanţe deshidratante.

2.PILULELE se obţin în farmacie, fiind preparate magistrale. Sunt formaţiuni solide, sferice cu greutatea de 0,2-0,3 grame, ce conţin substanţe active înglobate în excipienţi potriviţi ca: sirop, mucilagii, pulberi, glicerină, etc. Cel mai folosit excipient este masa pilulară. Se administrează pe cale orală, prin înghiţire, fără a fi amestecate cu salivă sau sfărâmate în gură. Avantaje: pot fi preparate foarte uşor, cu materii prime şi ustensile simple, gustul şi mirosul neplăcut al unor componente este diminuat, au o stabilitate bună. Dezavantaje: riscul de a nu se dezagrega în timp util pentu a ceda substanţele active, întărirea, eliminarea ca atare.

3.CAPSULELE sunt preparate farmaceutice destinate administrării orale, formate dintr-un înveliş care conţine doze unitare de substanţe active solide sau lichide. După compoziţia lor se clasifică în:

a)amilacee (caşete) - preparate din amidon (de obicei din făină de orez). Sunt formate din 2 cilindri plaţi, turtiţi, cu diametrele puţin diferite care se închid prin suprapunere şi uşoară apăsare. Au un perete poros, permeabil pentru gaze şi umiditate. Se folosesc exclusiv ca ambalaje pentru pulberile dozate, într-o capsulă putând fi introdusă o cantitate de

0,25-3 grame. Se recomandă ca în momentul administrării capsula să fie scufundată în apă, după care se introduce în gură şi se înghite cu apă sau ceai. Prin umectare cu apă se înmoaie, devin elastice şi lunecoase în scurt timp şi se digeră sub acţiunea mecanică a bolului alimentar şi a amilazelor, eliberând substanţele medicamentoase incluse în ele. b)gelatinoase - se prepară din gelatină, pe cale industrială. După forma lor sunt de 2 tipuri:

1. operculate – sunt capsule cu înveliş tare, numite şi capsule dure, fiind constituite din 2 cilindri coloraţi identic sau diferit, alungiţi, terminaţi în emisferă, care se îmbină unul cu altul. Frecvent conţin substanţe active sub formă de pulberi. Capsulele pot fi inscripţionate cu marca fabricii, concentraţia de substanţă activă sau un cod de identificare. De ex., unele antibiotice se condiţionează sub formă de capsule: ampicilina, oxacilina, etc. Avantaje: maschează gustul şi mirosul neplăcut al unor substanţe, asigură protecţia şi stabilitatea substanţelor active, sunt uşor de înghiţit, datorită formei lor alungite, suprafeţei lucioase şi umectării rapide în contact cu saliva, astfel încât alunecă uşor, au biodisponibilitate bună, se conservă timp îndelungat. Dezavantaje:

cost de producţie ridicat, limite de aplicare (nu toate persoanele le pot înghiţi – copii, bătrâni), stagnare în esofag.

2. sferice – sau capsulele gelatinoase moi au formă sferică, prezintă un înveliş continuu, elastic, sigilat ermetic, uneori fiind translucide. Se mai numesc şi perle. De obicei se administrează oral. Datorită elasticităţii pereţilor, se deformează uşor şi pot fi înghiţite chiar şi atunci când au un volum mai mare. Astfel se

condiţionează unele vitamine liposolubile, de ex. vitamina E. Avantaje: se înghit uşor, nu au gust sau miros neplăcut, au aspect modern, atractiv, substanţa activă se absoarbe foarte uşor după ruperea învelişului, biodisponibilitatea este mare, sunt foarte stabile. Există şi capsule moi pentru alte căi: rectală, vaginală, oftalmică, pentru supt, etc. c)enterosolubile – sunt constituite dintr-un înveliş de gelatină formolizată sau cheratinizată. Sunt gastrorezistente sau alcalinosolubile, rezistând la acţiunea sucului gastric şi se dizolvă doar în lichidul intestinal. O varietate de capsule operculate (transparente sau nu) este reprezentată de spansule, care conţin un amestec de granule sau microdrajeuri, unele solubile la nivelul stomacului, altele în intestin. Ele pot conţine granule sau microdrajeuri cu una sau mai multe substanţe active, eliberată sau eliberate la intervale diferite, sau niveluri diferite. Avantajele capsulelor: pot mascha gustul neplăcut, pot proteja mucoasa gastrică de acţiunea iritantă a substanţelor active; pot proteja substanţele active de inactivarea prin acidul clorhidric din sucul gastric, pot dirija absorbţia.

(TABLETELE) se obţin pe cale

industrială, prin comprimarea substanţelor medicamentoase sub formă de pulberi ca atare sau cu diferiţi excipienţi. Conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active. De obicei au formă de discuri plate sau bombate cu diametru de 3-15 mm, dar există şi comprimate de formă dreptunghiulară sau triunghiulară. Sunt albe sau de diferite culori. Comprimatele din pulberi vegetale pot prezenta pigmentări sau particule

4.COMPRIMATELE

diferit colorate, dar sunt omogen repartizate. Ocupă un loc important în terapeutică, impunându-se în faţa pulberilor şi capsulelor datorită următoarelor avantaje:

- preparare industrială cu randament ridicat şi cost scăzut

- cântărirea substanţelor se face riguros

- sunt stabile

- ocupă un spaţiu redus, fiind uşor manipulabile şi transportabile

- pe suprafaţă se imprimă diferite semne care permit identificarea sau şanţuri care ajută la divizarea lor.

- mirosul şi gustul neplăcut sunt resimţite mai puţin ca la pulberi

- dezagregarea este mai rapidă ca a pilulelor

Dezavantaje: lipsa dezagregării, cimentarea, dificultăţi la înghiţire la

copii sau bătrâni, doar unele substanţe medicamentoase rezistă presării. Există mai multe tipuri de comprimate:

- comprimatele bucale sunt plate, cu margini rotunjite (pentru a nu provoca iritaţii locale), au gust plăcut, fiind de obicei dulci şi uneori aromatizate. Ele sunt de 2 feluri: comprimate pentru supt, care trebuie să se dizolve treptat în gură în contact cu secreţia salivară şi conţin de obicei substanţe medicamentoase cu acţiune locală la nivelul mucoasei bucale (antiseptice – ex. Faringosept) sau la nivelul mucoasei gastrointestinale (antiacide – ex. Dicarbocalm) şi comprimate sublinguale, care conţin substanţe liposolubile cu acţiune generală, care se absorb rapid la nivelul mucoasei bucale foarte bine vascularizată. Medicamentele trec direct în circulaţia sangvină cu scurtcircuitarea ficatului şi fără a suferi

acţiunea sucurilor digestive. Sunt în general mici şi subţiri, de formă lenticulară sau plată. Cedează substanţa activă în 3’(ex. Nitroglicerina). - comprimatele clasice sau neacoperite - care se administrează pe cale orală, prin ingerare. De obicei, se caracterizează prin dezagregare şi cedare rapidă a substanţelor medicamentoase. Majoritatea conţin substanţe active solubile în apă, destinate să fie absorbite din tractul gastrointestinal pentru acţiune sistemică. Cedează substanţa activă în cca 30-60’. - comprimatele acoperite - sunt acoperite cu unul sau mai multe straturi de amestecuri din variate substanţe ca: rezine, gume, gelatină, ceruri, coloranţi, zaharuri, care sunt aplicate ca soluţie sau suspensie, urmată de evaporare. Au suprafaţa netedă, adesea colorată şi lustruită. Dacă învelişul este un film polimeric subţire sunt numite comprimate filmate. Acest strat de înveliş se distruge relativ repede. Comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege în 60', iar cele filmate în 30'. - comprimatele efervescente - cedează substanţa activă în cca 5’. Substanţa activă este inclusă în amestecuri de acid citric sau tartric cu bicarbonat de sodiu. În contact cu apa componentele reacţionează cu degajare de CO 2 care ajută la desfacerea sau dizolvarea substanţei active. Ex. Calciu efervescent 200, Upsarin, preparate polivitaminice. Maschează gustul neplăcut, amar prin adăugarea de

edulcoranţi, au o complianţă mai mare în special la copii şi bătrâni, sunt mai puţin iritante pentru mucoasa gastrică, dar au o tehnologie de fabricare mai complexă, sunt mai instabile din punct de vedere chimic, au mărime şi greutate mai mare decât comprimatele convenţionale şi au un cost mai ridicat. -comprimatele retard sau cu acţiune prelungită sunt forme cu eliberare modificată care asigură o cedare lentă şi controlată a substanţei active. După administrarea pe cale orală are loc în prima fază eliberarea unei doze iniţiale şi stabilirea rapidă a unei concentraţii eficace, urmată de menţinerea acestei concentraţii o anumită perioadă de timp. Cea mai simplă formă este constituită din cele în care nucleul, acoperit cu o peliculă enterosolubilă conţine doza de întreţinere. La administrare stratul exterior se dezagregă imediat, iar sâmburele numai în 2-4 ore după ce ajunge în intestin. Alte tipuri sunt cele cu straturi multiple sau de tip sandwich şi cele cu matriţă inertă din plastic nedigerabil cum ar fi clorura de polivinil.

- comprimatele vaginale - de formă ovoidă, cedează substanţa activă în 2’; conţin de obicei medicamente cu acţiune locală. Unele preparate sunt spumogene, ceea ce facilitează împrăştierea substanţelor active pe mucoasa vaginală.

- comprimatele pentru prepararea soluţiilor de uz extern – conţin antiseptice cu care se prepară soluţii ce se aplică la nivelul pielii şi mucoaselor. Ex. Cloramina B.

-comprimatele subcutanate (comprimate pentru implante sau pelete) - sunt sterile, se introduc cu ajutorul unei incizii subcutanat şi cedează lent substanţa activă. Conţin mai ales hormoni şi reprezintă forme de depozit sau retard, eliberând substanţa lent, timp de zile sau săptămâni. Ex pelete cu disulfiram.

5.DRAJEURILE se obţin pe cale industrială prin acoperirea comprimatelor cu un înveliş - drajefiere. Sunt acoperite cu unul sau mai multe straturi, au formă biconvexă, suprafaţă lucioasă, sunt albe sau colorate. Ex. Lanatozid C, Stamicin, Triferment. Drajeurile cu învelişuri duble sau triple (duplex sau triplex) cedează mai lent substanţa activă. Învelişul drajeurilor poate fi solubil în apă în mediu acid -drajeuri gastrosolubile sau numai în intestin - drajeuri enterosolubile.

6.GRANULELE se obţin pe cale industrială. Sunt formaţiuni solide cu aspect de fragmente vermiculare, sferice, cilindrice, uniforme cu gust plăcut, albe sau colorate, constituite din agregate de pulberi medicamentoase, zahăr şi aromatizanţi destinate administrării orale. Se dozează cu linguriţa sau cu unitatea de măsură prevăzută în ambalaj. Pot fi înghiţite sau mestecate ca atare ori sunt dizolvate în apă sau ceai înainte de administrare. La temperatura de 37 0 C cedează substanţa activă în 15’, iar cele efervescente în 5’. Sunt preferate îndeosebi la copii. Avantaje: stabilitate crescută, omogenitate ridicată, biodisponibilitate mare. Dezavantaje: nu corespund pentru substanţele cu gust neplăcut, care se inactivează la nivel gastrointestinal sau iritante.

Alte forme solide sunt: pastilele, tabletele turnate şi ciocolatele medicamentoase. Pastilele sunt preparate unidoză obţinute prin turnare destinate suptului prin dezintegrarea lentă în gură în vederea obţinerii, în general, a unui efect local în cavitatea bucală sau la nivelul faringelui. Sunt cunoscute şi sub denumirea de lozenges = romb, sau hard candy lozenges = bomboane tari. O formă asemănătoare sunt acadelele sau lollipops, produse solide pe băţ, care se sug (ex.Fentanil citrat). Tabletele turnate sunt preparate de formă cilindrică care se mestecă în cavitatea bucală şi apoi se înghit (Cavit). Ciocolatele medicamentoase se obţin prin amestecarea substanţelor active în principal cu cacao sau ciocolată. Pot conţine substanţe purgative, vitamine.

FORME MEDICAMENTOASE SEMISOLIDE

ŞI MOI

Sunt supozitoarele, unguentele, pastele, emplastrele şi săpunurile.

1.SUPOZITOARELE sunt forme farmaceutice semisolide, ce conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active, care la temperatura camerei sunt solide şi se topesc la temperatura corpului de 37 0 C. Pot fi magistrale şi tipizate.

După calea de administrare se clasifică în:

a.rectale - au formă semicilindrică sau de torpilă, care se

administrează rectal pentru efecte locale sau resorbtive. Când se folosesc pentru efecte sistemice ficatul este evitat, deoarece prin venele hemoroidale medicamentele ajung direct în vena cavă inferioară. În acest scop se indică atunci când calea orală nu e abordabilă (în tulburări gastrointestinale, la bolnavii hepatici, la comatoşi, la copii mici) şi când substanţa medicamentoasă e foarte iritantă ori este distrusă sau suferă un efect de biotransformare puternic în cadrul primului pasaj hepatic. Dezavantaje: unii bolnavi refuză administrarea pe această cale, antibioticele se pot da limitat astfel, cantitatea şi viteza absorbţiei sunt mai reduse decât pe cale orală, nu se pot administra în caz de fisuri anale, leziuni rectale, uneori la sugari mucoasa fiind foarte sensibilă permite absorbţia mărită a substanţei active, cu acţiune energică, chiar toxică. Conţin una sau mai multe substanţe active şi excipient. Excipientul pentru supozitoarele magistrale este untul de cacao, extras din seminţele arborelui Theobroma cacao prin prăjire şi presare, care la temperatura corpului se topeşte rapid şi cedează aproape instantaneu substanţa activă, dar are dezavantajul că râncezeşte uşor. Excipienţii pentru supozitoarele tipizate sunt: masa gelatinoasă şi macrogolii, compuşi hidrosolubili. Macrogolii sau PEG-urile sunt din punct de vedere chimic polimerizate de etilenglicol, care rezultă din condensarea oxidului de etilen cu apa. În funcţie de greutatea moleculară au consistenţă solidă sau lichidă. Nu râncezesc, nu irită. Pentru a favoriza alunecarea supozitoarele tipizate trebuie umectate înainte de administrare.

b.vaginale sunt numite globule sau ovule, având formă sferică sau

ovoidală. Conţin de obicei substanţe destinate eliberării substanţelor active intravaginal, pentru a trata afecţiuni ginecologice, deşi există şi posibilitatea absorbţiei sistemice, mai ales a unor hormoni.

c.uretrale (bujiuri) au formă de bastonaşe lungi, cilindro-conice, cu un capăt mai efilat, destinate tratamentului afecţiunilor uretrale, ce conţin ca substanţe active medicamente pentru tratamentul unor afecţiuni inflamatoare sau microbiene.

2.UNGUENTELE sunt preparate farmaceutice de consistenţă moale, care se aplică pe tegumente şi mucoase în scop de protecţie sau terapeutic. Conţin una sau mai multe substanţe active şi excipienţi, care se mai numesc şi baze de unguente.

Cerinţe generale pentru unguente:

să aibă aspect omogen

să-şi menţină consistenţa la temperaturi între 20-37 0 C

să adere bine de tegumente sau mucoase

să nu râncezească

să aibă pH 4,5 – 8,5

să cedeze uşor substanţa activă

să aibă capacitate de penetraţie adecvată scopului terapeutic

Clasificare:

după locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru plăgi.

după tipul acţiunii: de protecţie, epitelizante, cosmetice, revulsive,

dezinfectante. după capacitatea de pătrundere: epidermice, endodermice, diadermice (acestea din urmă au capacitate resorbtivă, la distanţă). după baza de unguent şi modul de includere a substanţei active:

unguente-soluţii, unguente-suspensii şi unguente-emulsii.

Bazele de unguente sunt de 2 tipuri :

hidrofobe

hidrofile

a). Bazele de unguente hidrofobe - sunt liposolubile, produc stază de căldură, împiedică perspiraţia şi evaporarea sudorii, au efect de protecţie. 1.Geluri de hidrocarburi - sunt hidrocarburi saturate superioare care se obţin la distilarea petrolului. Nu râncezesc, nu irită tegumentele, dar nu sunt bine tolerate de piela inflamată. Ex. Vaselina albă, Parafina lichidă. 2.Lipogeluri - sunt trigliceridele acizilor graşi superiori (grăsimi neutre). Ex. ulei de floarea soarelui, ulei de măsline, ulei de in, ulei de peşte.

3.Baze de unguent cu proprietăţi emulsive şi emulsii tip A/U:

lanolina - ceara lânii oilor, care este secreţia glandelor sebacee ale oilor, obţinută prin spălare de pe lână şi purificare. Lanolina hidratată poate încorpora o cantitate mare de apă. Alte exemple: cetaceum - un produs ceros obţinut din cavităţile pericraniene ale caşalotului; ceara albă, ceara galbenă. Pentru unguentele magistrale se foloseşte Unguentum simplex, prevăzut de Farmacopeea Română, care conţine 90% vaselină şi 10% lanolină.

b)Bazele de unguente hidrofile - sunt hidrosolubile, permit evaporarea apei, având efect răcoritor şi antiinflamator. 1.Hidrogelurile - formează cu apa coloizi vâscoşi, cu efect răcoritor, se spală cu apă, sunt alterabile datorită invadării de către microorganisme. Ex. glicerolatul de amidon, metilceluloza, macromolecule care cu apa dau soluţii sub formă de geluri. 2.Geluri de polietilenglicoli PEG (macrogoli) – constituie baze de unguente hidrosolubile negrase, neiritante pentru tegumente, care cedează treptat substanţele active înglobate în ele. 3.Emulgatori hidrofili – pot fi ionici şi neionici. Dintre emulgatorii hidrofili neionici este oficinal oleatul de sorbimacrogol 300 numit şi Tween 80. Unguentele soluţii conţin baze liposolubile şi sunt denumite pomezi sau unguente propriu-zise. Au o consistenţă grasă, formează un strat protector subţire pe suprafaţa pielii, cedând lent medicamentul. Se indică în dermatoze cronice sau subacute, pe piele uscată sau scamoasă. Nu se aplică pe leziuni congestive, în situaţii acute. Unguentele emulsii, care conţin apă 10% sunt denumite creme. Cremele favorizează pătrunderea medicamentelor în piele, amestecându-se cu grăsimile de pe suprafaţă, emulsionându-le şi înmuind epiderma prin apa conţinută. Au efect emolient sau răcoritor, se spală cu uşurinţă. Sunt avantajoase în dermatitele pruriginoase, în ultima fază a eczemei, pentru îngrijirea tenului, în dermatoze acute şi subacute.

3.PASTELE sunt unguente suspensii, care conţin pulberi (talc, oxid de zinc, amidon) peste 25%. Excipientul este vaselina albă, care păstrează

stază de căldură. Pastele au efect protector, sicativ, calmant.Se aplică în zonele lichenificate sau pe leziuni uşor zemuinde.

4.SĂPUNURILE sunt sărurile alcaline ale acizilor graşi superiori. Au efect de curăţire sau degresare; pot fi folosite pentru pătrunderea unor substanţe active prin tegumente; există şi săpunuri medicinale, care încorporează substanţe antiseptice: sulf, gudron, borax, resorcinol.

5.EMPLASTRELE sunt constituite din săpunuri, rezine, ceruri, substanţe grase, cauciuc, în care pot fi încorporate şi substanţe medicamentoase. După destinaţie se clasifică în emplastre medicamentoase, utilizate în scop terapeutic şi emplastre adezive, utilizate pentru acoperirea leziunilor pielii şi fixarea pansamentelor. Un exemplu de emplastre medicamentoase este reprezentat de plasturii adezivi pentru absorbţie transdermică (TTS – transdermal therapeutic system sau TDDS - transdermal drug delivery system), care se numesc şi patch-uri şi se aplică pe pielea nelezată, cedând lent substanţa activă în vederea absorbţiei transcutanate şi a efectului sistemic. Calea transdermică asigură o administrare prelungită, controlată şi constantă a substanţei medicamentoase în timp, pe durata aplicării, evitându-se efectul primului pasaj hepatic. Exemple: plasturii cu nitroglicerină folosiţi pentru efectul antianginos, cei cu scopolamină pentru răul de mişcare. Efectul poate fi terminat cu uşurinţă prin înlăturarea plasturelui, complianţa este superioară, dar totuşi pot exista inegalităţi în cadrul procesului de absorbţie. După scoaterea de pe piele a unui plasture, mulţi adezivi antrenează celulele primului strat cornos de deasupra (stripping effect -

exfoliere, detaşare), de aceea reaplicarea în acelaşi loc a plasturelui este rareori posibilă. Emplastrele adezive se pot găsi sub formă de benzi rulate (rulouri), cum este leucoplastul (folosit pentru fixarea pansamentelor), sub formă de dreptunghiuri (pe ţesătura textilă acoperită cu emplastru se fixează mici comprese îmbibate cu substanţe antiseptice -de ex. Romplast cu rivanol, URGO). Dezavantajele emplastrelor adezive: sunt impermeabile pentru apă şi datorită efectului ocluziv produc macerarea pielii, pentru pielea sensibilă find indicată utilizarea celor cu perforaţii.

FORME MEDICAMENTOASE LICHIDE

Sunt forme farmaceutice constituite dintr-un mediu de dispersie fluid

(solvent), în care se găsesc dispersate substanţe active solide lichide sau gazoase. Clasificare:

după complexitate sunt: simple cu o singură substanţă activă şi compuse (amestecuri, mixturi).

după gradul de omogenitate sunt soluţii omogene şi dispersii eterogene.

după modul de preparare: soluţii, emulsii, suspensii şi soluţii extractive.

după natura solventului: apoase, alcoolice şi uleioase.

după calea de administrare:

forme lichide pentru uz extern

forme lichide pentru uz extern cu întrebuinţări speciale

forme lichide pentru uz intern

forme lichide pentru administrare parenterală

Avantajele formelor lichide: efect terapeutic prompt, sunt forme accesibile copiilor. Dezavantajele formelor lichide: gustul, mirosul neplăcut se simt mai uşor, volumul mare, pot apare reacţii de incompatibilitate (precipitare, efervescenţă, de culoare).

1.FORME LICHIDE PENTRU UZ EXTERN pot fi

soluţii, emulsii, suspensii care se aplică pe tegumente sau mucoase. Ca solvenţi se pot utiliza apa distilată, alcoolul etilic diluat sau uleiul de floarea soarelui. Soluţiile pentru uz extern sunt utilizate pentru aplicare pe tegumente şi mucoase pentru badijonare, comprese, fricţiuni, spălături. Conţin substanţe active dizolvate în apă distilată, alcool diluat sau ulei de floarea soarelui. Uneori mai conţin şi glicerol pentru a creşte aderenţa de tegumente. Ex. soluţie apoasă de Rivanol 1‰ pentru spălarea plăgilor infectate şi soluţie alcoolică cu Acid salicilic 3% pentru badijonarea leziunilor micotice. Suspensiile pentru uz extern conţin substanţe solide insolubile (oxid de zinc, amidon, talc), care se dispersează în apă sau ulei. Pentru menţinerea stabilităţii şi omogenităţii mai conţin substanţe ajutătoare, cum aunt agenţii de vâscozitate (metilceluloza, gelatina, macrogoli). Adaosul de

glicerină favorizează aderarea la locul de aplicare. Necesită agitare înainte de aplicare, numindu-se mixturi agitande. Emulsiile pentru uz extern sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin dispersarea a două lichide nemiscibile, unul apos şi altul uleios. Mai conţin emulgatori de tip A/U sau U/A. Se agită înainte de aplicare.

2.FORME

ÎNTREBUINŢĂRI SPECIALE

Picăturile pentru ochi (colirele) se pot prezenta sub formă de soluţii, emulsii sau suspensii care se aplică în sacul conjunctival, câte 1-2 picături odată, în tratamentul conjunctivitelor, iridociclitelor, glaucomului sau pentru examenul fundului de ochi. Trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie sterile, să fie izotone cu lichidul lacrimal. Se eliberează în flacoane prevăzute cu picător. Picăturile pentru nas se administrează în fiecare nară pentru decongestionarea mucoasei nazale în rinite sau sinuzite. De obicei, se folosesc substanţe vasoconstrictoare (cu excepţia nou-născuţilor la care în scop decongestionant se prescrie de obicei ser fiziologic), antiseptice, antibiotice. Se eliberează în flacoane prevăzute cu picător. Picăturile pentru urechi pot fi soluţii, emulsii, suspensii preparate cu apă, ulei vegetal, sau alţi solvenţi. Trebuie să aibă un pH de 5-7,5. Ex. soluţie tipizată Boramid. Gargarismele şi apele de gură sunt forme lichide, care după întrebuinţare se expulzează fără să fie înghiţite. Sunt soluţii care conţin substanţe active cu acţiune antiseptică, dezodorizantă sau răcoritoare, utilizate în afecţiunile cavităţii bucale şi cele faringiene. Există preparate

CU

LICHIDE

PENTRU

UZ

EXTERN

tipizate, fie gata preparate, fie concentrate care se diluează în momentul utilizării. De obicei, din acestea se dizolvă 1-2 linguri în ½ pahar cu apă. Ex.Ticiverol. Alte forme lichide asemănătoare sunt: duşurile buco-faringiene - soluţii apoase administrate în jet sub presiune cu ajutorul unui dispozitiv adecvat (pară de cauciuc, seringă, canulă pusă în legătură cu un irigator). Colutoriile sunt soluţii de consistenţă siropoasă, vâscoasă pentru badijonarea cavităţii bucale, gingiilor, faringelui. Excipientul este un amestec hidroglicerinat. Aceste soluţii formează un înveliş protector, ce favorizează contactul prelungit al substanţelor medicamentoase cu mucoasa pe care au fost aplicate (ex. glicerina boraxată 10%). Clismele sunt soluţii apoase sau uleioase, care conţin substanţe medicamentoase care se introduc pe cale rectală în scop diagnostic, terapeutic sau evacuator. În scop terapeutic se folosesc de exemplu în tratamentul colitelor ulceroase, iar în scop diagnostic pentru irigografie, irigoscopie.

3.FORME LICHIDE PENTRU UZ INTERN

După natura solventului sunt apoase, uleioase sau alcoolice. După modul de preparare sunt soluţii, emulsii şi suspensii. Picături pentru uz intern sunt soluţii care conţin substanţe active dizolvate într-un solvent adecvat. Doza administrată se măsoară prin numărul de picături, cu ajutorul unei pipete care dă picături de o mărime stabilită. Se introduc într-o linguriţă cu zahăr, compot, dulceaţă, miere sau pe un cub de zahăr sau pe un miez de pâine, pentru a masca gustul neplăcut al substanţelor active.

Poţiunile sunt forme destinate administrării pe cale orală cu lingura la adulţi şi cu linguriţa la copii. În afară de substanţa sau substanţele active conţin edulcoranţi în proporţie de 10-30% din cantitatea totală, iar solventul este apa distilată. Doza unitară se include într-o linguriţă la copii şi într-o lingură la adulţi. O linguriţă conţine 5 g soluţie, iar o lingură 15 g soluţie. Se prescriu de obicei 10-20 linguri la adult şi 20 linguriţe la copii. Edulcoranţii sunt substanţe cu rol corectiv, folosite pentru ameliorarea gustului necorespunzător al substanţelor active. Se folosesc:

ape aromatice - soluţii diluate de uleiuri volatile, care se obţin fie prin dizolvarea acestora, fie prin distilarea părţilor din plante cu vapori de apă. Ex. apă de mentă, apa de scorţişoară.

siropurile - sunt soluţii dulci. Se folosesc siropul simplu, adică apă cu zahăr 64%, siropuri aromate: sirop de lămâie, sirop de portocale sau siropuri medicamentoase (siropul de codeină).

limonadele gazoase - sunt soluţii apoase îndulcite şi aromatizate, conţinând acizi şi săruri ale acidului carbonic, astfel ele degajă dioxid de carbon, producând efervescenţă şi având un gust răcoritor. Se folosesc în cazul prescrierii bromurilor. Ex. soluţia efervescentă.

mucilagiile - sunt soluţii coloidale vâscoase cu rol corectiv şi de protecţie. Formează o peliculă fină pe suprafaţa mucoasei tubului digestiv, protejând-o de efectul iritant al substanţei medicamentoase. Ex. mucilagul de gumă arabică - un lichid gălbui, opalescent, fără gust şi miros, conţine gumă arabică, un produs natural de exsudaţie al arborilor din specia Acacia. Este necesar când se prescrie cloralhidrat.

glicerolul sau glicerina - se foloseşte pentru prescrierea poţiunilor

cu ioduri. Suspensiile pentru uz intern - conţin substanţe insolubile în solvent, dar şi agenţi de vâscozitate ca metilceluloza, guma arabică. Necesită agitare înainte de întrebuinţare. Se administrează ca şi poţiunile. Emulsiile pentru uz intern - sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin dispersarea a 2 lichide nemiscibile. Omogenizarea se obţine cu ajutorul emulgatorilor. Emulgatorii sunt substanţe tensioactive care reduc tensiunea superficială la nivelul suprafeţei de contact între cele 2 faze şi permit o bună omogenizare a preparatului. Aceste emulsii mai conţin gumă arabică, lecitină, cazeină. Emulsiile pentru uz intern sunt totdeauna de tip U/A.

4.FORME LICHIDE PENTRU ADMINISTRARE PARENTERALĂ: INJECŢIILE ŞI PERFUZIILE

INJECŢIILE - sunt preparate farmaceutice sterile şi apirogene, obţinute pe cale industrială. Prin filtrare şi sterilizare se îndepărtează impurităţile din soluţie şi microorganismele. Soluţia injectabilă este condiţionată în fiole, flacoane sau seringi preumplute. Substanţele active conţinute se prezintă ca soluţii adevărate, emulsii sau suspensii. Ca solvenţi se folosesc apa distilată sau bidistilată, uleiuri vegetale, solvenţi sintetici, rareori solvenţi anhidri (propilenglicol). Pentru preparatele cu acţiune prelungită se folosesc solvenţi anhidri, miscibili cu apa sau uleiul, soluţii de macromolecule - gelatină, carboximetilceluloză sodică, polivinilpirolidona, dextran, alginat de sodiu. Fiolele sunt recipiente de sticlă terminate cu o prelungire închisă

ermetic prin sudare la flacără, în care se introduce o singură doză dintr-un medicament. Flacoanele sunt recipiente de sticlă astupate ermetic cu dopuri sau capsule de cauciuc, fixate cu garnituri metalice. Pot conţine soluţii, emulsii, suspensii. În cazul în care medicamentul se găseşte sub formă de pulbere, dizolvarea se efecutează în flacon, introducându-se solventul printr-un ac de seringă după perforarea dopului de cauciuc. Soluţia se scoate tot prin ac, fără a îndepărta dopul. PERFUZIILE - sunt soluţii sterile, apirogene care se administrează intravenos în cantitate mare (250, 500, 1000 ml), în ritm lent, picătură cu picătură, pe o durată de 30 minute - câteva ore, cu ajutorul aparatului de perfuzie. Rareori pot fi emulsii. Se condiţionează în flacoane sau pungi de plastic. Se întrebuinţează pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic, ca înlocuitori de plasmă, pentru introducerea unor medicamente care se elimină prea repede, în scop nutritiv.

Tot în categoria formelor lichide intră şi ceaiurile, soluţiile extractive şi extractele, care sunt preparate oficinal, conform procedeelor indicate de Farmacopee.

5.CEAIURI, SOLUŢII EXTRACTIVE, EXTRACTE

CEAIURILE se numesc oficinal Species. Sunt amestecuri de plante uscate şi mărunţite din care bolnavul îşi prepară singur medicamentul. Se eliberează la cerere. De obicei, într-un ambalaj există 50-100 g de produs, din care se utilizează o lingură (conţine 5 g) la ¼ l apă (250 ml). Se consumă ad libitum. Plantele conţin

principii active cu efect slab. Exemple: Ceai hepatic. Ceai laxativ, Ceai gastric, etc. SOLUŢIILE EXTRACTIVE sunt preparate lichide obţinute prin extracţie unor droguri vegetale cu ajutorul unui solvent. Din punct de vedere al solventului pot fi apoase şi alcoolice. a)Soluţiile extractive apoase - după modul de preparare se clasifică în 3 grupe: infuzii, decocturi şi macerate. -infuziile se prepară conform modului prevăzut de farmacopee astfel: plantele uscate şi mărunţite se umectează timp de 5 minute, apoi se tratează cu apă clocotită, se lasă în contact 30’ sub un capac, apoi se filtrează. Soluţia călduţă obţinută este o infuzie. Infuzarea este o metodă de obţinere a prerparatelor oficinale cu efect expectorant. -decocturile se prepară conform farmacopeei astfel:

plantele uscate şi mărunţite se umectează, apoi se fierb 30’, în apa de extracţie, apoi se filtrează şi se reconstituie cu apă până la volumul iniţial de soluţie. -maceratele sunt soluţii extractive apoase care se obţin prin contactul plantei cu apa la temperatura camerei minute, ore sau zile. Se foloseşte pentru extracţia mucilagiilor şi a principiilor termolabile. b)Soluţiile extractive alcoolice sunt tincturile şi vinurile medicamentoase. Tincturile sunt soluţii extractive alcoolice obţinute prin macerare sau percolare (ultimul procedeu permite obţinerea picătură cu picătură într-un vas special numit percolator, prin care de sus în jos circulă alcoolul). Se pot utiliza ca atare sau

pentru obţinerea altor medicamente. Ex. Tinctura de Valeriana, folosită în scop sedativ. Vinurile medicamentoase se obţin prin fermentarea alcoolică a glucozei şi au un conţinut redus în principii active. Concentraţia de alcool este redusă (12-16%). Ex. Vin tonic. a) EXTRACTELE sunt forme oficinale care se obţin prin concentrarea soluţiilor extractive până la o anumită concentraţie sau consistenţă. Pot avea diferite consistenţe în funcţie de cantitatea de solvent rămasă. Extractele pot intra în compoziţia preparatelor magistrale şi tipizate. În funcţie de consistenţă există 3 feluri de extracte:

fluid - se prezintă sub formă lichidă. Ex. Extractul fluid de Secară cornută. moale - conţine maximum 20 % umiditate, fiind de consistenţă vâscoasă. Ex. Extractul moale de Valeriana. uscat - apare sub formă puverizabilă, cu cel mult 5% umiditate. Ex. Extractul uscat de Belladonna.

FORMELE MEDICAMENTOASE

GAZOASE

Pot fi gaze, lichide volatile, aerosoli şi alte forme asemănătoare.

GAZELE se administrează inhalator cu ajutorul aparatului de narcoză. De ex. protoxidul de azot se livrează în cilindri de oţel sub presiune (54 atm). Are punct de fierbere – 89 0 C.

LICHIDE VOLATILE sunt unele anestezice generale

(halotan, eter etilic).

ULEIURILE VOLATILE (ulei de mentă, eucalipt) se introduc în apă fierbinte. Prin inhalaţie vaporii ajung în căile aeriene, chiar până la alveole, exercitând efecte predominent locale.

AEROSOLII (spray-urile) sunt sisteme disperse heterogene, constituite dintr-un mediu de dispersie gazos în care se dispersează substanţe active lichide sau solide. Sunt de 2 tipuri: aeroemulsii sau ceţuri (când substanţa activă este lichidă), care se pot administra inhalator (Berotec), pe tegumente, pe mucoase (Codecam), şi aerosuspensii sau fumuri (când substanţa activă este solidă). În vederea administrării unor doze uniforme de aerosuspensii există un dispozitiv special de inhalare care expulzează doza de pulbere (conţinută într-o capsulă operculată) printr-un sistem de turbină în cavitatea bucală, de unde aceasta este aspirată în arborele bronşic. Alte dispozitive asemănătoare sunt cele folosite pentru administrarea medicamentelor antiastmatice: clickhalerul şi diskhalerul (accuhaler).

INSTRUCŢIUNI PRIVIND ADMINISTRAREA UNOR FORME

FARMACEUTICE

Este foarte important ca personalul sanitar să instruiască bolnavul asupra modului corect de administrare a diferitelor forme farmaceutice şi acest lucru trebuie făcut inteligibil, folosind cuvinte potrivite, adaptate

nivelului de educaţie al personalului respectiv.

a) Picăturile oculare (colirele)

- se spală mâinile

- se deschide flaconul fără a atinge extremitatea picătoare

- se îndepărtează pleoapa inferioară, bolnavul fiind rugat să privească în sus

- se apropie vârful picător de şanţul format (fără a atinge conjunctiva)

- se introduce în sacul conjunctival o picătură de soluţie, iar ochiul se

închide 2 min, ştergându-se, dacă e cazul, excesul de lichid scurs -parte din lichidul ajuns în sacul conjunctival se scurge prin canalul nazo- lacrimal, de aceea apăsarea cu degetul pe cantul intern timp de 1-2 min permite o mai bună reţinere a soluţiei local -repetarea administrării nu se face la un interval mai mic de 5 min

b) Picăturile pentru nas

- bolnavul este rugat sa-şi sufle bine nasul

- se dă capul mult pe spate, bolnavul fiind în poziţie şezând sau culcat pe spate cu o pernă sub umeri

- se introduce picătorul 1 cm în nară

- se administrează lichidul în cantitatea prescrisă

- imediat se apleacă capul înainte şi se ţine astfel câteva secunde

- se repetă procedeul pentru cealaltă nară

- se şterge picătorul cu apă fiartă

c) Picăturile pentru urechi (picăturile otice)

- se ţine flaconul în mână câteva minute pentru a încălzi lichidul

- se ţine capul într-o parte sau bolnavul se culcă lateral

- se trage uşor de pavilion pentru a expune conductul auditiv

- se administrează picăturile, apoi se aşteaptă 5 min (eventual se poate

introduce în conduct un tampon de vată pentru a evita scurgerea lichidului)

- se întoarce capul bolnavului pentru repetarea procedeului cu cealaltă ureche, dacă e cazul

d) Spray-ul nazal

- se suflă bine nasul

- bolnavul este rugat să aplece mult capul înainte (fiind în poziţie şezândă)

- se agită bine flaconul, se introduce vârful în nară, se astupă cealaltă nară şi se închide gura

- se introduce aerosolul prin apăsarea flaconului şi se trage uşor pe nas

- se îndepărtează flaconul şi se ţine capul mult aplecat înainte câteva secunde, după care se îndreaptă

- bolnavul respiră pe gură câteva minute

- se curăţă vârful flaconului cu apă fiartă

e) aerosoli presurizaţi dozaţi pentru inhalaţie

- se elimină sputa prin tuse

- se agită flaconul energic

- se scoate capacul de protecţie şi se întoarce flaconul cu partea inferioară în sus

- se apucă piesa bucală între buze sau aceasta se poate aşeza înaintea gurii la 4 cm (conform instrucţiunilor din prospect)

- bolnavul înclină uşor capul pe spate, deschide gura, expiră lent şi complet, apoi inspiră lent ţinând limba în jos

- în mijlocul ultimului inspir se descarcă inhalatorul eliberând un puf, iar apoi se continuă inspirul pe gură

- se opreşte respiraţia 8-10 secunde, iar apoi se expiră pe nas

- se pune capacul de protecţie pe flacon

-se clăteşte bine cavitatea bucală -când flaconul este prevăzut cu un dispozitiv de expansiune (spacer), acesta se interpune între flacon şi gură. Aerosolul se eliberează din flacon în spacer, apoi bolnavul inspiră lent şi profund de 3-4 ori din acesta.

f) plasturii adezivi pentru absorbţie transdermică

- se alege locul de aplicare - de obicei pielea toracelui anterior (Atenţie, a nu se aplica pe pielea lezată şi a nu se îmbrăca deasupra haine groase, cutate!)

- se spală şi se usucă mâinile şi locul de aplicare

- se desface plasturele, fără a atinge partea care conţine medicamentul

- se aplică pe piele şi se apasă marginile adezive

- se îndepărtează sau se înlocuieşte conform instrucţiunilor din prospect

g) supozitoarele tipizate

- se spală mâinile

- se scoate supozitorul din folia de protecţie şi se umezeşte uşor vârful cu apă rece

- bolnavul se aşează în decubit lateral cu picioarele flectate pe abdomen

- se introduce uşor supozitorul cu vârful rotunjit înainte

- bolnavul mai rămâne culcat câteva minute şi evită scaunul cca o oră (în cazul unui efect resorbtiv)

h) Injecţiile

- se verifică dacă medicamentul nu e expirat, dacă substanţa şi doza sunt corecte

- se spală mâinile

- se dezinfectează pielea

- se elimină bulele de aer din seringă

- cadrul medical trebuie sa fie foarte atent pentru a nu atinge acul înainte de injecţie şi a nu se înţepa accidental după efectuarea injecţiei

- seringa folosită se aruncă în recipientul special destinat

Aspirarea din fiolă

- se spală mâinile

- se montează acul în seringă

- se bate cu unghia fiola pentru ca întreg conţinutul să ajungă jos

- se rupe vârful fiolei

- se aspiră din fiolă

- se îndepărtează aerul din seringă

- se face curăţenie, se spală mâinile

Aspirarea din flacon a unei soluţii, emulsii sau suspensii

- se spală mâinile

- se dezinfectează cu alcool dopul flaconului

- se utilizează o seringă cu volum dublu de al flaconului

- se trage în seringă înainte de a introduce acul în flacon un volum de aer corespunzător lichidului ce trebuie aspirat

- se introduce acul prin dop în flacon şi se întoarce flaconul cu partea

inferioară în sus

- se introduce aerul din seringă în flacon pentru a face presiune

- se aspiră lichidul în cantitatea dorită plus încă 0,1 ml

- se scoate acul din flacon

- se îndepărtează aerul din seringă

- se face curăţenie, se spală mâinile

Dizolvarea în flacon a unei pulberi

- se spală mâinile

- se dezinfectează dopul cu alcool

- se introduce acul în flacon, acesta se întoarce cu partea inferioară în sus şi se scoate din flacon un volum de aer egal cu cantitatea de solvent necesară

- se trage în seringă lichidul pentru dizolvat şi se introduce în flacon

- se agită flaconul până la dizolvare

- se întoarce flaconul cu partea inferioară în sus şi se introduce aer pentru presiune

- se aspiră din flacon lichidul de injectat

- se scoate acul din flacon

- se îndepărtează aerul din seringă

- se face curăţenie, se spală mâinile

II. Tehnica injecţiei subcutanate

- se spală mâinile

- se dau explicaţii bolnavului

- se descoperă zona de injectat (braţ, coapsă, abdomen)

- se dezinfectează pielea local

- se prinde între degete un pliu de piele

- se introduce acul la baza pliului în unghi de 20-30 de grade

- se eliberează pliul de piele

-se aspiră scurt: dacă apare sânge, se scoate acul, se înlocuieşte şi se repetă procedura

- se injectează lent în 1-2 min

- se tamponează locul cu vată

- se controlează reacţia bolnavului

- se face curăţenie, se spală mâinile

Tehnica injecţiei intramusculare

- se spală mâinile

- se dau explicaţii bolnavului

- se descoperă zona de injectat (pătrimea laterală superioară a fesei,

porţiunea laterală a coapsei, zona deltoidului)

- se dezinfectează pielea local

- se solicită relaxarea musculaturii

- se introduce acul în unghi de 90 grade

- se aspiră scurt: dacă apare sânge se scoate acul, se înlocuieşte şi se repetă procedura

- se injectează lent

- se scoate acul, se tamponează cu vată locul

- se verifică reacţia bolnavului

- se face curăţenie, se spală mâinile

Tehnica injecţiei intravenoase

- se spală mâinile

- se dau explicaţii bolnavului

- se descoperă membrul superior

- se poziţionează şi se sprijină braţul cu zona venelor de injectat în sus

- se aplică garou şi se caută vena potrivită

- se dezinfectează pielea local

- se fixează vena trăgând pielea longitudinal cu mâna stângă

- se introduce acul în unghi de 35 grade, trecând prin piele şi pătrunzând apoi în venă - se trage puţin sânge pentru a confirma prezenţa în venă (dacă nu vine sânge se caută vena în continuare)

- se desface cu grijă garoul

- se injectează lent (cel puţin într-un minut, dar pentru aminofilină durata este de cca 10-20 de minute)

- atenţie la durere, tumefacţie, hematom şi reacţia bolnavului !

- se scoate acul

- se tamponează cu vată locul injecţiei şi se ţine apăsat câteva minute, eventual se fixează cu un leucoplast

- se controlează reacţia bolnavului

-se face curăţenie, se spală mâinile

BIBLIOGRAFIE

1. Feszt G. şi colab.- Îndrumător de lucrări practice de farmacologie. Litografia I.M.F. Tg.Mureş, 1988

2. Popovici I., Lupuleasa D. - Tehnologie farmaceutică, vol.1, Editura Polirom, Iaşi, 1997

3. Popovici I., Lupuleasa D. - Tehnologie farmaceutică, vol. 2, Editura Polirom,

2008

4. Popovici I., Lupuleasa D. - Tehnologie farmaceutică, vol.3, Editura Polirom,

2009

5. Stroescu V., Constantinescu Corciovei I., Fulga I., Coman O.A. - Îndreptar pentru prescrierea medicamentelor. Ed. A III-a. Editura ALL, 1998

6. Mungiu O.C., Jaba I.M., Tarţău L. - Prescripţia medicală. Ghid practic. Edit

DAN, 2004

7. Fulga I.- Farmacologie, Editura Medicală, Bucureşti, 2004

VII. INDICATOR DE PREPARATE TIPIZATE

 

MEDICAŢIA VEGETATIVĂ ŞI NEUROMUSCULARĂ

Grupa de medicamente

 

Denumirea

Forma şi compoziţia

 

comercială

A.PARASIMPATOMIMETICE

 

I.Cu acţiune directă

 

Pilocarpina clorhidrat

f

cu 1 mg

 

Pilogel

ung. oftalmic 2 %, gel 4% pilocarpina nitrică

Miostat

colir 0,01% cu carbachol

 

II.Cu acţiune indirectă

 

Miostin

0,5 mg; 2,5 mg neostigmină metilsulfat, compr.15 mg neostigmină bromură

f

 

Kalymin (Mestinon)

draj.60 mg, f 5 mg piridostigmină bromură

Ubretid

compr.5 mg; f 0,5 mg distigmină

 
 

III.

Reactivator

de

Toxogonin

f

250 mg obidoximă clorură

colinesterază

 

B.PARASIMPATOLITICE

 

I.Naturale

 

Atropina sulfat

f

1 mg; 0,25 mg atropină

 

Bromhidrat de

f

0,25 mg scopolamină

scopolamină

 

Foladon

compr. 0,25 mg alcaloizi totali din Radix

Belladonna

 

II .Semisintetice

 

Scobutil, Buscopan

f

compr., supp. 10 mg bromură

 

de butilscopolamoniu, supp. 7,5 mg

Scobutil compus

f

20 mg scobutil şi 2,5 g

noraminofenazonă, supp. 10 mg scobutil şi 1

g

noraminofenazonă

Atrovent

aerosol cu bromură de ipratropiu

 

III. Sintetice

 

Propantelina

draj.15 mg propantelină bromură

 
 

Antrenyl, Oxifen

compr. 5 mg oxifenoniu

 

Gastrozepin

compr. 25 mg pirenzepină

 

IV.

Midriatice

 

Atropinol

sol.oftalmică 1% atropină

 
 

Mydrum

sol.oftalmică 0,5% tropicamidă

 

C. ANTISPASTICE

 

I.Musculotrope

 

Papaverina

f.40 mg; 200 mg; compr.100 mg

papaverină

 

clorhidrică

 

No-spa

compr.40 mg, 80 mg; f. 40 mg drotaverină

II.

Compuse

 

Lizadon

compr.papaverină, atropină, fenobarbital, aminofenazona, supp.cu papaverină, atropină, fenobarbital

 

Lizadon P

caps. cu propifenazonă în locul

 

aminofenazonei

Piafen

compr., f, supp.cu metamizol, pitofenonă, fenpipramidă

 
 

Grupa de medicamente

Denumirea

   

Forma şi compoziţia

 
 

comercială

 

D.

CURARIZANTE

 

a)Antidepolarizante

 

Tubocurarin

 

f.

15 mg/1,5 ml

 

Pavulon

f.

2 mg/ml; 4 mg/2 ml pancuroniu

 

Alloferin

f. 10 mg/2 ml alcuroniu

 

Norcuron

flac.pulb.inj. 4 mg, 10 mg vecuroniu

 

Tracrium

f.

25 mg/2,5 ml atracuriu

 

Mivacron

 

f.

20 mg/10 ml mivacurium

 

Flaxedil, Relaxan

 

f.

40 mg/2 ml ; 80 mg/2 ml galamina

 

b) Depolarizante

 

Lystenon, Myorelaxin

f.50 mg/ml; 100 mg/ml, flac.inj. 500 mg suxametoniu

E.

SIMPATOMIMETICE

 

I. Alfa şi betastimulatoare

Adrenalină

 

f.

1 mg/ml epinefrină

 

Thomasin

 

compr.

10

mg,

fiole

buvabile

15

mg/ml

 

etilefrină

 

Efedrină

compr. 50 mg, f. 10 şi 50 mg efedrină

 

Dopamină clorhidrat

 

f.

10 ml sol 0,5%

Dobutrex

flac.inj 250 mg/20 ml dobutamină

 

II.

Predominant

alfa-

Norartrinal

 

f.

2 mg, 4 mg levarterenol bitartrat

 

stimulatoare

     
 

Rinofug

sol.ext. 1mg/ml nafazolină clorhidrică

 

Proculin

sol.oftalmică 0,3 mg/ml nafazolină

 

III.

Combinaţii

cu

efect

Fedrocain

 

sol.uz ext. cu sulfacetamidă 2 g, efedrină 1 g

decongestionant nazal

 

Picnaz

sol.uz ext. cu 0,1 g

neomicină 0,05 g şi efedrină

 

Uvofed

sol.uz ext. cu uleiuri volatile şi 0,5 g efedrină

 

Bixtonim

sol.uz ext. cu 0,5 g efedrină, nafazolină, 0,02 g hidrocortizon alcool

0,1

g

Nurofen

răceală

şi

compr.film.cu 0,2 g ibuprofen, 0,03 g pseudoefedrină

 

gripă

Paracetamol sinus

 

compr. cu 0,5 g paracetamol, clorfeniramin, 30 mg pseudoefedrină

3

mg

IV.Predominant stimulatoare Beta neselective

 

beta-

Bronhodilatin

 

sol.0,5% pt.aerosoli, mg izoprenalină

compr. sublinguale10

 

Izoprenalin

 

f 0,2 mg izoprenalină

 
 

Astmopent

 

sol.0,2 % orciprenalină pt. aerosoli

 

Beta 2 selective

 

Salbutamol

 

sol.0,2% pt. aerosoli, compr. 2 şi 4 mg

 
 

Berotec

sol.0,4% fenoterol pt. aerosoli

 

Bricanyl

sol.inh.2,5

mg/

ml,

compr.

2,5

mg

terbutalin

 

Grupa de medicamente

Denumirea

Forma şi compoziţia

comercială

F.

SIMPATOLITICE

I. ALFA-BLOCANTE

Tolazolin

compr. 25 mg, f. 10 mg

a.

neselective

Ergoceps (Secatoxin)

sol.int. 1mg/ml dihidroergotoxină

 

Hydergine

compr.1,5 mg, f 0,3 mg/ml dihidroergotoxină

b.alfa-1 blocante

Minipres

compr. 1; 2 mg prazosin

Cardura

compr.1;2;4 mg doxazosin

II. BETA – BLOCANTE

Propranolol

compr.10; 40 şi 80 mg propranolol

Trasicor

compr.40; 160 mg oxprenolol

a. neselective

Visken

compr. 5 mg pindolol

Darob

compr.80; 160 mg, sol.inj sotalol

Trimepranol

compr. 10 mg metipranolol

b. selective

Bloxan

compr.50 100; 200 mg metoprolol

Tenormin

compr.50 ; 100 mg atenolol

Acecor

compr.200 mg acebutolol

Lokren

compr.film.20 mg betaxolol

Concor

compr.film.2,5; 5; 10 mg bisoprolol

Celectol

compr.200 mg celiprolol

Nebilet

compr. 5 mg nebivolol

c.cu acţiune alfa şi beta- blocantă

Dilatrend

compr.6,25; 12,5; 25 mg carvedilol

III.NEUROSIMPATOLIT

Hiposerpil

compr.0,25 mg reserpină

ICE

Hipazin

compr.0,1 mg reserpină, 10 mg dihidralazină

Raunervil

f. 2,5 mg reserpină

Guanetidină

compr. 10 mg guanetidină

Dopegyt

compr. 250 mg metil-dopa

IV.ASOCIAŢII DE SIMPATOLITICE ŞI PARASIMPATOLITICE

Distonocalm

compr. filmate cu alcaloizi din Radix Belladonnae, Secara cornută, propranolol, amobarbital

Calmogen

caps. cu alcaloizi din Radix Belladonnae sau sulfat de atropină; dihidroergotoxină, propranolol, hidroxizin

V.

ANTIMIGRENOASE

Cofedol

draj.1 mg ergotamină, 100 mg cafeină

 

Cornhidral

sol.int. 2mg/ml dihidroergotamină

Imigran

compr.filmate 50, 100 mg, sol.inj. 12 mg/ml sumatriptan

ANESTEZICE LOCALE

Grupa de medicamente

Denumirea comercială

 

Forma şi compoziţia

 

A. Injectabile

Clorhidrat de procaina

 

f.

a 20 ml sol 1%, f a 2 ml sol.2%; 4 %

Clorhidrat

de

procaina

cu

f.

a 2 ml procaina 4% si adrenalina

adrenalina

0,0005%

 

Xilina (xylocaine)

 

f.

a

20

ml

sol.

0,5%,

1%, 2%,

 

f

a 10 ml sol.1%, f a 2 ml sol.2%, 4%

lidocaina

 

Xilină cu adrenalina

 

f.

a

2

ml

sol

lidocaina

2%

şi

 

adrenalină 0,0005%

 

Mepivastesin

 

f.

1,7 ml 3% mepivacaină

 

Scandonest 2% special

 

f.

1,8

 

ml

cu

mepivacaină

2%

şi

 

adrenalină 1% o

 

Marcaine

f.

a

2

ml,

20

ml,

30

ml

sol.0,5%

bupivacaină

 

Marcaine – adrenaline

 

f

sol. 0,25% bupivacaină şi

 

0,5%

 

adrenalină

 

Chirocaine

f.10

ml

2,5

mg/ml

şi

5

mg/ml

levobupivacaină

 

Ultracain

f.

a 1,7 ml, 2 ml sol 4% articaină

 

Ultracain DS

 

f.

sol.

 

4%

articaină

şi

0,0006%

 

adrenalină,

f

sol

4%

articaină

şi

0,0012% adrenalină

 

Septanest cu adrenalină

 

cartuşe cu 1,7 ml sol. articaină 40 mg şi adrenalină 0,5 mg

Naropin

a 10 ml, 20 ml cu 2 mg/ml, 10 mg/ ml ropivacaină

f.

Dixidextracaină

 

f.

a 2 ml sol. lidocaină 2%, cincocaină

 
 

0,5%,

 

dextran 70 6% (hiperbară pentru

 

rahianestezie

 

B.De suprafaţă

Lidocain

(Stomacain,

sol. uz ext 10% (spray)

 

Xylocaine)

 

Xylocaine gelly

 

gel 2%

 

EMLA şi EMLA CREAM

 

plasture

şi

cremă

cu

lidocaină

şi

 

prilocaina

 

C. Prin refrigerare

 

Clorura de etil (Kelen)

 

flacoane sol. buvabilă 50 g clorură de

   

etil

EUTROFICE

PE

BAZĂ

ASLAVITAL

 

draj. cu 0,1 g procaină

 

DE PROCAINĂ

   
 

GEROVITAL H3

 

draj, f. cu 0,1 g procaină, acid benzoic, KCl, fosfat de sodiu

ANESTEZICE GENERALE

Grupa de medicamente

 

Denumirea

 

Forma şi compoziţia

comercială

I. Inhalatorii

Eter

etilic

(Aether

pro

flac 150 ml

narcosi)

 

Protoxid de azot

 

gaz, recipient 2, 5, 10, 40 l

Narcotan

 

flac cu 250 ml halotan

Ethrane

 

flac cu 250 ml enfluran

Forane

flac cu 100 ml isofluran

Sevorane

 

flac 250 ml sevofluran

II. Narcotice intravenoase

Penthotal

 

pulb.inj.0,5g ; 1 g tiopental

Brietal sodium

 

pulb.inj.500 mg metohexital

Fentanyl

 

flac inf 0,05 mg/ml a 2 ml

Droperidol

 

f

10 ml 2,5 mg/ml

Rapifen

 

sol.inj 0,5 mg/ ml alfentanil

Calypsol

 

sol.inj 10mg/ml, 50 mg/ml ketamină

Etomidat

 

emuls.inj.2mg/ml –10 ml etomidat

Diprivan

 

f

10 mg/ml propofol

MEDICAMENTE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL INSOMNIEI (HIPNOTICE)

Grupa de medicamente

Denumirea

 

Forma şi compoziţia

comercială

I. Benzodiazepine folosite în scop hipnotic

Gerodorm

compr. 40 mg cinolazepam

Rohypnol

compr. 1 mg flunitrazepam

Nitrazepam

compr. 2,5 mg., 5 mg nitrazepam

Dormicum

compr. film. 7,5 mg midazolam

II. Barbiturice hipnotice (rareori folosite în prezent)

Fenobarbital

compr 100 mg. fenobarbital

Ciclobarbital

sare

de

compr.200 mg. ciclobarbital

 

calciu

III. Alte hipnotice (în afara

Stilnox,

Hypnogen,

compr. film. 10 mg. zolpidem

benzodiazepinelor

şi

Sanval

barbituricelor)

Imovane

compr. 7,5 mg. zopiclonă

Glutetimid

compr. 250 mg. glutetimid

MEDICAMENTE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL ANXIETĂŢII (ANXIOLITICE, TRANCHILIZANTE MINORE)

 

Grupa de medicamente

Denumirea

 

Forma şi compoziţia

 

comercială

I.

Benzodiazepine folosite în

Xanax,

Frontin,

Helex,

compr. 0,25 mg., 0,5 mg., 1 mg, 2 mg.

scop anxiolitic

Alprazolam

alprazolam

Diazepam

 

compr. 2, 5, 10 mg. diazepam

Bromazepam, Calmepam, Lexotanil

compr. 1,5 mg., 3 mg. bromazepam

Lorivan

compr. 1 mg. lorazepam

Tranxene

 

caps. 5, 10 mg. clorazepat dipotasic

Grandaxin

 

compr. 50 mg. tofisopam

Ansilan, Rudotel,

 

compr. 10 mg. medazepam

Rusedal

II.

Alte anxiolitice (în afara

Meprobamat

 

compr. 400 mg. meprobamat

benzodiazepinelor)

Hidroxizin

 

draj. 25 mg. hidroxizin

Spitomin

 

compr. 5, 10 mg. buspironă

În prezent în tratamentul anxietăţii se folosesc antidepresive de tipul inhibitorilor selectiv ai recaptării serotoninei (ISRS) sau a venlafaxinei (vezi antidepresive), benzodiazepinele fiind prescrise doar pe termen scurt, până la apariţia efectului anxiolitic al antidepresivelor.

NEUROLEPTICE (ANTIPSIHOTICE)

 

Grupa de medicamente

Denumirea

 

Forma şi compoziţia

 
 

comercială

 

NEUROLEPTICELE TIPICE

 

I. Fenotiazine alifatice

Plegomazin

sol. inj. 5 mg./ml

 

Levomepromazin

compr. 25 mg. levomepromazină

 

II.

Fenotiazine piperidinice

Tioridazin

draj. 5, 50 mg. tioridazină

 

III. Fenotiazine piperazinice

Emetiral

draj. 5 mg. proclorperazină antiemetic)

(folosit ca

IV.

Butirofenonice

Haloperidol

sol. orală în picături 2 mg/ml., compr. 1, 2 mg., sol. inj. 5 mg./ml. haloperidol

 

Haloperidol decanoat

sol.

inj.

50

mg./ml.

haloperidol

(preparat retard)

 
 

Fluanxol depot

sol. inj. 20 mg./ml. flupentixol

 

Clopixol

compr.

film.

2,

10,

25

mg.

zuclopentixol

 

V.

Tioxantenice

Clopixol acuphase

sol. inj. 50 mg./ml. zuclopentixol

 
 

Clopixol depot

sol. inj

200 mg./ml (preparat retard)

zuclopentixol

 

NEUROLEPTICELE ATIPICE

 

Leponex

compr. 25, 100 mg. clozapină

 

Zyprexa

compr. film. 2,5 mg, 5 mg, 7,5 mg, 10 mg, 15 mg, 20 mg, pulbere pt. sol. inj. 10 mg. olanzapină

Seroquel

compr. film. 25, 100, 200 quetiapină

Eglonyl

compr. 50 mg., 200 mg. sulpiridă

 

Solian

compr.

50,

100,

200,

400

mg.

amisulpridă

 

Rispolept

sol. orală 1 mg/ml, compr. 1,2,3,4 mg. risperidonă

Rispolept Consta

pulb.

25,

37,5,

50

mg.

risperidonă

(preparat retard)

 

ANTIDEPRESIVE

Grupa de medicamente

 

Denumirea comercială

Forma şi compoziţia

I. Antidepresive triciclice

 

Anafranil

compr. film. 10 mg. şi draj. 25 mg. clomipramină

 

Amitriptilină

 

compr. film. 25 mg. amitriptilină

Doxepin

draj. 25 mg. doxepin

II. Antidepresiv tetraciclic

 

Ludiomil, Siprotilin

 

compr. film. 10, 25, 75 mg. maprotilină

III.

Inhibitori

selectivi

ai

Prozac

caps. şi compr. dispersabile de 20 mg fluoxetină

recaptării serotoninei (ISRS)

Fevarin

compr. film. 50 şi 100 mg fluvoxamină

Seroxat

compr. film. 20,30 mg paroxetină

Cipramil

compr. film. 20 mg citalopram

Cipralex

compr. film. 5,10, 15, 20 mg escitalopram

Zoloft,

Asentra,

Serlift,

compr. film. de 50 şi 100 mg sertralină

Stimuloton

IV.

Inhibitor

selectiv

al

Edronax

compr. 4 mg. reboxetină

recaptării noradrenalinei

V.

Inhibitor selectiv al

Wellbutrin SR

 

compr. film. retard 150 mg. bupropion

recaptării noradrenalinei şi dopaminei

 

Grupa de medicamente

 

Denumirea comercială

Forma şi compoziţia

VI.

Inhibitori selectivi ai

Effectin ER

 

caps. cu eliberare prelungită 37,5 , 75 şi 150 mg. venlafaxină

recaptării serotoninei şi

 

noradrenalinei

Ixel

caps. 25 şi 50 mg. milnacipram

VII. Antidepresiv cu acţiune duală serotoninergică şi noradrenergică prin antagonizarea receptorilor

Remeron,

Mirzaten,

compr. film. 15, 30, 45 mg. mirtazapină

Esprital

2

 

VIII. Antidepresiv cu acţiune duală de antagonism al receptorilor 2A ai serotoninei şi inhibare a recaptării serotoninei

Trittico AC 150

compr. elib. prelungită 150 mg. trazodonă

 

Coaxil

compr. film. 12,5 mg. tianeptină – neclasificat în prezent (accelerează recaptarea serotoninei, dar are şi efecte neurotrofice)

ANTIMANIACAL

Grupa de medicamente

Denumirea comercială

Forma şi compoziţia

Antimaniacal

Carbonat de litiu

compr. 250; 450 mg

MEDICAŢIA BOLII ALZHEIMER

Grupa de medicamente

Denumirea comercială

Forma şi compoziţia

I.Inhibitori ai acetilcolinesterazei (anticolinesterazice)

Aricept

compr. film. 5, 10 mg. donepezil

Exelon

caps. 1,5 mg., 3 mg., 4,5 mg., 6 mg., sol. orală 2 mg./ml rivastigmină

II. Antagonist al receptorilor NMDA ai glutamatului

Ebixa

compr. film. 10 mg., sol. orală în picături 10 mg./g memantină

EXCITANTELE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL ŞI ALTE MEDICAMENTE ASEMĂNĂTOARE

Grupa de medicamente

Denumirea comercială

Forma şi compoziţia

I. Medicamente de tip amfetaminic folosite ca anorexigene

Regenon

caps.25 mg amfepramon

II.

Derivat de xantină

Cofein natriu benzoic

sol. inj. 250 mg/ml

III. Medicaţia neurotropă (nootrope, activatoare ale metabolismului cerebral)

Encephabol

draj. 100 mg, susp. orală 80,5 mg/5 ml

piritinol

Piracetam,

Nootropil,

compr. 400, 800, 1200 mg, sol. inj. 1 g şi 3 g piracetam

 

Lucetam, Memotal

Pramistar

compr. film. 600 mg pramiracetam

Romener

draj. 100 mg meclosulfonat

Cavinton

compr. 5, 10 mg, conc. pt. sol. perf. 5 mg./ml vinpocetină

Cerebrolysin

sol. inj./perf. 1, 5, 10 ml. hidrolizat de proteină din creier de porcină

Tanakan, Bilobil,

caps. 40 mg./ compr. 40 mg. / sol. orală 40 mg./ml. cu extract standardizat din Ginkgo biloba

Flavotan

IV.

Antagonişti ai

Ahypnon

f

50 mg bemegrid

hipnoticelor

Dopram

f

20 mg doxapram

V.

Cu acţiune predominant

Sulfat de stricnină

f

1; 2; 4 mg stricnina sulfurică

medulară

 

MIORELAXANTE CENTRALE

Grupa de medicamente

Denumirea comercială

Forma şi compoziţia

 

Clorzoxazon

compr. 250 mg clorzoxazonă

Mydocalm

compr.film 50 mg, draj.150 mg, f.100 mg/ml tolperison

Lioresal

compr. 10; 25 mg baclofen

Myolastan

compr.film. 50 mg tetrazepam

Sirdalud

compr. 4 mg tizanidin

Trecid

compr. 100 mg, sirop 2% guaifenezină

Diazepam

(vezi “tranchilizante minore”)

Oxazepam

(vezi “tranchilizante minore”)

Meprobamat

(vezi “tranchilizante minore”)

ANTIEPILEPTICE

Grupa de medicamente

Denumirea comercială

Forma şi compoziţia

 

I. Derivaţi barbiturici

 

Fenobarbital

compr. 15, 100 mg sol. inj. 4% şi 10 % fenobarbital (FB)

II.

Derivaţi hidantoinici

Fenitoin

compr. 100

mg,

fenitoină

 

(difenilhidantoina – DFH)

 

Phenhydan

sol.

inj. 50 mg./ml fenitoină

 

III.

Derivaţi benzodiazepinici

Diazepam

compr. 2, 5, 10

mg,

sol.

inj.

10

 

mg./2ml diazepam (DZ)

 

Diazepam Desitin Soluţie rectală

soluţie rectală 5 mg/2,5 ml., 10 mg./2,5

ml.

diazepam

Rivotril

compr. 0,5 mg, 2 mg clonazepam

 

IV. Derivaţi de succinimidă

Petinimid

caps.

250

mg.,

sirop

50

mg/ml.

(active doar în crize generalizate de tip absenţă (petit mal)

etosuximidă

 

V.

Carbamazepina şi

Carbamazepin, Finlepsin, Neurotop, Stazepine, Taver, Tegretol, Timonil

compr. 200 sau 400 mg, sirop 100 mg/

oxcarbazepina

 

5

ml

(doar pentru Timonil)

De primă intenţie în crizele focale (parţiale) simple sau complexe (epilepsia de lob temporal). Carbamazepina este folosită şi ca antimaniacal.

carbamazepină

 

Trileptal

compr. 300, 600 mg oxcarbazepină

 

VI.

Acid valproic + săruri

Depakine Chrono

compr. film. cu eliberare prelungită 300, 500 mg 1/3 acid valproic + 2/3 valproat de sodiu

 

De primă intenţie în crizele generalizate (tonico-clonice, tonice, clonice, mioclonice şi absenţe). Aceste preparate sunt folosite şi pentru efect antimaniacal.

Depakine

sirop şi compr. filmate gastrorezistente (200 mg) valproat de sodiu

Orfiril Long

minicompr. cu eliberare prelungită 500, 1000 mg, caps. cu eliberare prelungită 150, 300 mg valproat de sodiu

 

Orfiril

sirop, compr. film. gastrorezistente (150, 300 mg) valproat de sodiu

 

Convulex

sirop 50 mg./ml

valproat de sodiu 50

mg/ml şi

caps. 150, 300, 500 mg acid

valroic

 

VII.

Antiepileptice

noi

Lamictal, Plexxo

compr. 2, 5, 25, 100 mg lamotrigin

 

(folosite de obicei ca adjuvante)

Neurontin

caps.100, 300 mg gabapentin

 

Keppra

compr.

film.

250,

500,

1000

mg

levetiracetam

 

Topamax

compr.

film.

25,

50,

100,

200

mg

topiramat

 

Gabitril

compr.film.5, 10, 15 mg tiagabin

 

VIII.

Inhibitor

al

Ederen

compr. 250 mg acetazolamidă

 

carboanhidrazei

 

ANTIPARKINSONIENE

Grupa de medicamente

Denumirea comercială

Forma şi compoziţia

 

Anticolinergice

Romparkin

compr. 2 mg trihexifenidil

 

Akineton

compr. 2 mg biperiden

 

Agonişti dopaminergici

Brocriptin

draj. 2,5 mg bromocriptină

 

Permax

compr.

1

mg,

0,25

mg,

0,05

mg

pergolid

 

Requip

compr. film. 0,25 mg, 1 mg, 2 mg, 5 mg ropinirol

Mirapexin

compr. 1 mg, 0,25 mg pramipexol

 

Dostinex

compr. 0,5 mg cabergolină

 

Asociaţiile levodopa – inhibitori de dopadecarboxilază

Nakom

compr. 250 mg levodopa + 25 mg carbidopa

Madopar 125

compr. orale disp. 100 mg levodopa + 25 mg benserazidă

 

Madopar 250

compr. 200 mg levodopa + 50 mg benserazidă

Inhibitori de COMT

Comtan

compr. film. 200 mg entacaponă

 

Asociaţie levodopa – inhibitor de dopadecarboxilază – inhibitor de COMT

Stalevo 50

50 mg levodopa + 12,5 mg carbidopa

+

200 mg entacaponă

 

Stalevo 100

100 mg levodopa + 25 mg carbidopa

 

+

200 mg entacaponă

 

Stalevo 150

150 mg levodopa + 37,5 carbidopa + 200 mg. entacaponă

mg

Inhibitori ai monoaminoxidazei B

Jumex, Cognitiv

compr. de 5 mg. sau 10 mg selegilină

Altele

Viregyt-K

caps. 100 mg amantadină

 

ANALGEZICE OPIOIDE ŞI ANALGEZICE ANTIPIRETICE ŞI ANTIINFLAMATOARE

Grupa de medicamente

Denumirea comercială

 

Forma şi compoziţia

ANALGEZICE EUFORIZANTE (OPIOIDE)

 

I. Opioide naturale

Morfina

f.

20 mg

Morfina + Atropină

f.

20 mg morfină şi 1 mg atropină

Sevredol

compr.10; 20 mg morfină

MST CONTINUS

compr.retard 10; 30; 60; 100; 200 mg morfină

Dolatard

compr.retard 10; 30¸60; 100 mg

II.

Opioide semisintetice

Hidromorfon

f.

2 mg

 

Hidromorfon+ atropină

f.

2 mg hidromorfon şi 0,3 mg atropină

Hidromorfon

+

2 mg hidromorfon şi 0,3 mg scopolamină

f.

scopolamină

Oxycontin

compr.elib.modif.10, 20, 40, 80 mg oxicodonă

DHC CONTINUS

compr. retard 60; 90; 120 mg dihidrocodeina

III.Compuşi sintetici

Mialgin

f.

100 mg petidină clorh.

Sintalgon

compr.2,5 mg metadonă clorh.

Dipidolor

f.

15 mg piritramida

Fentanyl

f.

0,5 mg fentanyl

Darvon

caps. 50 mg dextropropoxifen

Tramal (Mabron)

f.,sol.uz int,compr, sup. 50, 100 mg tramadol

Fortral

f.

30 mg, compr. 50 mg pentazocină

Moradol

f.

2 mg butorfanol

Nubain

f.

10 mg nalbufină

IV.

Antagonişti de opioide

Nalorfină

f.

5 mg nalorfină

 

Narcanti

f.

0,4 mg/ml naloxonă

Grupa de medicamente

Denumirea comercială

 

Forma şi compoziţia

ANALGEZICE, ANTIPIRETICE ŞI ANTIINFLAMATOARE

I. Salicilaţi

Acid acetilsalicilic

compr. 0,5 g, 0,3 g, 0,1 g, 0,05 g

Askine

compr.0,3 g acid acetilsalicilic, 0,01 g

cafeină

Acid acetilsalicilic cu gluconat de calciu

compr.0,4 g ASA, 0,2 gluconat de

calciu

Diflunisal

compr.film.0,5 g diflunisal

Aspegic

pulb.sol.buvabilă 100, 250, 500 mg, 1

g

acetilsalicilat de DL-lizină

II. Derivaţi de anilină

Paracetamol, Eferalgan, Panadol

compr.0,5 g, sup.0,25 şi 0,125 g, compr.efervescente

Saridon

compr. paracetamol,

propifenazonă,cafeină

Coldrex

compr. paracetamol, codeină, cafeină

Paracetamol plus

compr. paracetamol, clorfeniramin

compr. paracetamol, codeină, cafeină

III. Derivaţi de pirazolonă

Metamizol

compr.0,5 g, f 1g, sup.0,5 şi 1 g

noraminofenazonă

Quarelin

compr. metamizol, cafeină, drotaverină

Propifenazonă

compr.300 mg, sup.100,200,300 mg

propifenazonă

IV. Preparate predominant antiinflamatoare (AINS)

Fenilbutazonă

dj.0,2 g, sup.0,25 g, ung.4%

Ketazon

f

1 g, dj.0,25 g kebuzon

 

Indometacin

caps.25 mg, sup.50 mg

Paduden (Nurofen)

dj. 0,2 g; sirop 100 mg/5 ml ibuprofen

Profenid

compr.0,1 g, pulb.inj.0,1 g ketoprofen

Voltaren, Rewodina

dj.50 mg, sup 100 mg, caps retard 75 mg diclofenac

Arthrotec

compr. diclofenac şi misoprostol

Piroxicam

compr.20 mg, sup.20; 40 mg, ung.3%

Tilcotil

compr 20 mg, pulb.inj 20 mg

tenoxicam

Mesid(Aulin)

gran.susp.,compr.0,1 g nimesulid

Movalis

compr.7,5 ; 15 mg, sup.15 mg

meloxicam

Celebrex

caps. 100; 200 mg celecoxib

Dynastat

pulb.sol.inj.20, 40 mg parecoxib

Arcoxia

compr.film.60, 90, 120 mg etoricoxib

Grupa de medicamente

Denumirea comercială

Forma şi compoziţia

V.Medicamente

combinate

Antinevralgic P

compr.acid acetilsaclicilic, paracetamol, cafeină

analgezice

Codamin P

compr.paracetamol, codeină, cafeină

Fasconal P

compr.acid acetilsalicilic, paracetamol, cafeină, fenobarbital

Piafen

compr., f., sup. metamizol, pitofenonă, fenpipramidă

MEDICAŢIA ANTIALERGICĂ ŞI ANTIINFLAMATOARE

Grupa de medicamente

Denumirea

Forma şi compoziţia

comercială

MEDICAŢIA ANTIALERGICĂ

 

I. Histamina şi antihistaminice

Histamina

f. a 0,1 şi 1 mg histamină

Nilfan

draj.25 mg cloropiramină

Clorfeniramina

compr. 4 mg clorfeniramină

Clorfenoxamina

draj. 20 mg clorfenoxamină

Romergan

draj.30 mg, f. 50 mg prometazină, sirop copii 0,1%, sirop adulţi 0,1% rometazină şi 0,1% efedrină

Clemastin

compr.1 mg, sirop 0,067% clemastină

Hismanal

compr 5; 10 mg, sol uz int 1mg/ml astemizol

Histadin

compr. 60 mg, susp 30 mg/5 ml terfenadină

Claritine

compr.10 mg, sirop 1 mg/ml loratadin

Primalan

compr.10 mg, sirop 0,05% mequitazina

Alerid/Zyrtec

compr.film.10 mg cetirizina

Allergodil

compr.film 2 mg. spray nazal 0,14 mg/doză azelastin

Kestine

compr. 10 mg ebastin

Aerius

compr.film.5 mg, sirop 0,5 mg/ml desloratadină

III.

Antiserotoninic

Peritol

compr. 4 mg, sirop 2 mg/5 ml ciproheptadină

CORTICOSTEROIZII ŞI ACTH-UL

Grupa de medicamente

Denumirea comercială

Forma şi compoziţia

 

I. Glucocorticoizii

Cortizon acetat

 

f.