GERIATRIE, GERONTOLOGIE

I
NURSING SPECIFIC

SUPORT
DE CURS
2016

INGRIJIRI
IN GERIATRIE
GERIATRIA este ramura medicinei care studiaza aspectele patologice ale proceselor de
imbatranire (medicina varstnicilor).
Vrstnicii reprezint un segment important din populaia total n lumea ntreag. Au o
fragilitate imunologica, metabolica, vasculara, osoasa mai accentuata decat tinerii si adultii, ceea
ce explica frecventa mare de boli cronice peste care se suprapun si numeroase afectiuni acute.
Batranetii ii sunt specifice procesele evolutive ce se manifesta diferentiat la nivelul tuturor
organelor si tesuturilor, determinand scaderea capacitatii functionale a acestora, deci a intregului
organism.
Varstei a treia ii sunt specifice anumite modificari de ordin anatomic, fizic, psihologic si
social care privite in ansamblu nu ne ofera posibilitatea sa conturam profilul batranului. Odata cu
inaintarea in varsta apare o crestere de tesut adipos, modificari articulare datorate artrozelor,
fragilitatea oaselor, ca urmare a osteoporozei, muschii sunt afectati in procese degenerative care le
modifica troficitatea si masa musculara. . Pentru a ajuta populatia varstnica, trebuie cunoscute
modificarile fiziologice care apar la batrani. Astfel,facultatile de perceptie sunt in regresie la
batrani :
-Scaderea acuitatii vizuale- care devine factor de risc important pentru accidente soldate cu
luxaii sau fracturi;
-Auzul prin diminuarea sa, odata cu inaintarea in varsta, poate crea dificultati socio-
profesionale;
-Senzatiile dureroase si termice diminuate ; adeseori apar afectiuni miocardice, ulcere
perforate , fracturi fara dureri;
-Scaderea performantelor batranilor este legata de varsta si complexitatea, modificarilor
morfologice si functional-patologice, va favorizeaza aparitia unor afectiuni cronice sau acute,
astfel:
-Modificari ale aparatului digestiv
- Aparatul respirator prezinta modificari de tip emfizem pulmonar, pot fi consecintele unei
patologii pulmonare anterioare sau actuale.
-Aparatul cardiovascular in conditii de imbatranire accelerata, genereaza o ingustare a
arterelor cu pulsatii episternale si cu o crestere a tensiunii arteriale sistolice. De asemenea EKG-
ul poate evidentia unele semne de cardiopatie ischemica, ateroscleroza membrelor inferioare si
accidente vasculare cerebrale.
-La varsta a treia se mai pot gasi: tendinta la bradicardie, deplasarea in jos a socului
apexian si aparitia de sulfuri sistolice.
-La sistemul nervos cu inaintarea in varsta a persoanei,pot aparea: abolirea reflexelor
cutanate, abdominale, velopalatine, alterarea simtului vibrator la membrele inferioare si amiotrofii
la maini.
-Aparatul osteo-articular sau locomotor al batranilor genereaza durerea provocata sau
spontana, cracmente, rigiditatea sau anchiloza, datorita fenomenului de imbatranire a cartilagiilor
si sinovialei. Procesul de imbatranire afecteaza dominant osul si articulatiile favorizand
imobilizarea prelungita. Caracteristice sunt: osteoporoza, fractura de col femural si artrozele, care
apar aproape intotdeauna; de asemenea, apar modificari de posturi specifice varstnicilor. Scheletul
si articulatiile, in ciuda aparentei lor soliditati sunt relativ fragile in fata procesului de
imbatranire.La nivelul oaselor, se produce osteoporoza, iar la nivelul articulatiilor apar artrozele
(osteoartrozele).

OSTEOPOROZA este un proces lent si difuz de diminuare a masei osoase (osteoponie) si de

modificari ale arhitecturii trabeculare. Procesul implica fenomene de eroziune in profunzime si
de subtiere a peretilor ososi si scaderea rezistentei mecanice a osului si producerea de fracturi la
traumatisme minime sau chiar spontane.
Cele mai clasice tipuri de osteoporoza intalnite la varsta a treia sunt:
 a) Osteoporoza de menopauza (osteoporoza de tip I), prin lipsa hormonilor estrogeni.
b) Osteoporoza senila (osteoporoza de tip II), se produce cu efect al varstei, este singura forma
de osteoporoza la barbati si la femei se suprapune cu osteoporoza de tip I afectand atat osul
trabecular, cat si pe cel cortical. Osteoporoza de varsta sau senila (de tip II) este declansata de
reducerea masei osoase, care este urma scaderii stimularii osteoblastice secundare unor factori
legati de varsta :
-scaderea absorbtiei intestinale de calciu ;
-scaderea productiei de calcitonina ;
-reducerea masei renale cu scaderea
-diminuarea expunerii la soare;

ARTROZELE
Artroza este o afeciune care face parte din grupul reumatismelor degenerative. Ea este una dintre
cele mai frecvente afeciuni cronice i, totodat, cea mai frecvent afeciune a aparatului
locomotor. Frecvena artrozelor crete cu vrsta. Dup vrsta de 35 ani, circa 50% din populaie
prezint leziuni artrozice, iar dup vrsta de 55 ani, peste 80% din populaie.
Artroza este rspndit mai ales n zona temperat i apare la ambele sexe, cu o uoar
predominan la sexul feminin.
Artrozele (reumatism degenerativ, osteoartrita sau artrite deformante) se caracterizeaz
morfopatologic prin leziuni regresive degenerative ale cartilajului hialin articular, cu interesarea
osului subcondral, sinovialei i esuturilor moi. Din punct de vedere clinic se manifest prin
dureri, deformri i limitarea micrilor articulaiilor respective. Artrozele afecteaz articulaiile
mobile (diartroze) i pot fi mono- sau poliarticulare.
Cea mai frecventa forma de reumatism pentru varsta a treia este boala degenerativa a
articulatiei (artroza sau osteoartroza).
Artrozele sau reumatismul cronic degenerativ sunt afectiuni (neinflamatoare) cronice
caracterizate prin degradarea cartilajului articular la care se asociaza leziuni ale celorlalte structuri
articulare (sinoviale, capsule, meniscuri) si in special ale osului subcondral.

DATE EPIDEMIOLOGICE
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) considera osteoporoza ca una din bolile majore ale epocii
moderne; ea recunoaste ca osteoporoza reprezinta un cost important pentru comunitate; ca acest
cost este in crestere (pe masura cresterii ponderii in populatie a persoanelor de varsta a treia), atat
pentru pacient cat si pentru societate.
Artrozele afecteaza de obicei o singura articulatie si boala poate ramane cantonata multa
vreme numai la aceea articulatie. Debutul boli este insidios. Sunt afectat indivizi peste 50-60 ani.
Atat in osteoporoza cat si in artroza trebuie precizat caracterul dureri initiale, evolutia sa si
influenta diferitelor tratamente. Bolnavul artrozic are o stare generala buna si adesea este obez, nu
sunt precizate simptome generale (astenie, anorexie) nu are loc o alterare a starii generale, nu
prezinta febra si nici amnezie.

ETIOPATOGENIE
 Osteoporoza In etiopatogenia osteoporozei, au loc mai multi factori importanti:
-Factori hormonali (scaderea si apoi disparitia hormonilor estrogeni-progestativi);
-Factori nutritionali (carente proteice, calorice si vitaminice);
-Nivelul maxim de capital osos acumulat pana in a patra decada a vietii, depinde el insusi de
amprentele genetice: sex, alimentatie, rasa (osteoporoza fiind mai des intalnita la albi);
-Odata cu inaintarea in varsta, pot aparea resorbtii ale vitaminei D si a calciului;
-Ereditatea (la familii de osteoporotici);
-Consumul excesiv de alcool si tutun;
-Inactivitati fizice (ortostatism prelungit, sedentarism, activitati casnice si mers mai redus);
-fracturi de col femural, numite si fracturi ale batranilor. Conditile de risc de cadere care pe
fondul osteoporozeice de tip I sau II duc la fractura de col femural sunt:
-Caderi accidentale, prin simpla impiedicare .
-Tulburari vestibulare, ameteli.
-Hipotensiunea ortostatica.
-Deficiente functionale a membrului inferior.
-Tulburari cardiace, anemii grave.
Artroza. Procesul degenerativ rezult din interaciunea complex a unor factori extrinseci i
intrinseci.
Factori extrinseci:
-Traumatisme (fracturi, microtraumatisme profesionale, luxaii)
-Inflamaii (poliartrit reumatoid, infecii articulare)
-Factori mecanici (suprasolicitarea articulaiei)
-Factori de mediu (profesia, stilul de via)
-Boli neurologice (neuropatii)
-Malformaii congenitale (cubitus varus sau valgus)
-Boli metabolice (diabet, hemocromatoz)
-Boli de snge (hemofilie)
-Factori endocrini (acromegalie, mixedem, menopauz)
Factori intrinseci:
-Ereditatea
- Vrsta influeneaz prin mbtrnirea fiziologic (cartilaj deshidratat, cu rezisten sczut i
vulnerabil la agresiunile mecanice

Investigatii Paraclinice - ex. radiologic, probe de laborator

Ex. radiologic.
Osteoporoza se descopera accidental sau daca este cautata prin radiografie care o pune in
evidenta.
Cand sunt afectate predominant oasele corticale, radiografia oaselor lungi (humerus, femur) arata
demineralizarea difuza cu sustinerea corticalului. Cand este afectat predominant osul trabecular,
radiografia oaselor late (vertebre) arata demineralizarea difuza, scaderea numarului de travee
osoase, neregularitati in suprafetele endostale datorate dezechilibrului dintre discului
intervertebral normal si osul osteoporotic slab rezistent la care se mai adauga prezenta de tasari
vertebrale. Se considera ca tasarile vertebrale osteoporotice cu aspectul lor radiografice (vertebra
in forma de lentila biconcava, vertebra coada de peste) semnifica aparitia fracturilor vertebrale:
- Trasparenta crescuta a oaselor;
- Rarefierea semnificativa in textura trabeculara in diafize, corpuri vertebrale;
Diagnosticul se confirma si gravitatea procesului de osteoporoza se apreciaza prin
osteodenditometrie si prin tomografie computerizata. Sunt examene speciale care nu pot fi facute
decat in centre speciale.
Examenul radiologic este cea mai utila explorarea si pentru obiectivarea bolii artrozice care
pune in evidenta :
- Ingustarea spatiului articular datorat deteriorari cartilajului;
- Osteocondensarea osului subcondral;
- Osteofitoza marginala;
- Aparitia de chisturi osoase subcondrale sau periarticulare;
- Calcificari in ligamente;
- Deformari ale extremitatilor osoase cu eventuale subluxatii;
-Aspecte de osteoliza in cazul coexistentei unui diabet zaharat;
Diagnostic radiologic este cel mai important pentru obiectivarea artrozei.
Semnele radiologice cele mai importante sunt:
ngustarea spaiului articular, uneori pn la dispariie, datorit pierderii cartilajului
prezena osteofitelor marginale
calcificrile ligamentelor laterale i a inseriilor tendinoase
osteoporoz paraarticular (de inactivitate)
dezaxri
n cazurile incipiente aspectul radiologic este normal.

Probe de laborator
Determinarea serica si urinara a calciului si fosforului, precum si determinarea serica a PTH-ului
si vitaminei D ofera valori normale in majoritatea cazurilor de osteoporoza.
Testele biologice de orice natura, nu slujesc diagnosticului de artroza, dar sunt utile pentru
stabilirea diagnosticului etiologic al formelor secundare de boala (endocrine, metabolice).
Extrapolarile biochimice de inflamatie ce sunt intotdeauna negative :VSH, fibrinogenul,
numarul de leucocite si formula leucocitala, electroforeza sunt normale.
Examenul lichidului sinovial este util pentru excluderea altor afectiuni reumatismale. Lichidul
sinovial este clar sau galben-pal si cu celularitate sub 2000 elemente/mmc si vascovitatea
crescuta. Prin examen microscopic se pot evidentia microcristale si pirofosfat de calciu.
In cazul artrozelor secundare se impune determinarea etiologiei (endocrina, metabolica
,etc. ) si in cazul artrozelor inflamatorii.

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Evolutia osteoporozei este de lunga durata.

Fracturile de col femural sunt cele mai grave complicatii ale osteoporozei care pot evolua la
 formarea unei pseudartroze sau la nevroza capului femural.
Artrozele au evolutie lenta, cu accentuarea leziunilor de uzura, cu perioade de intensificare a
durerilor si a impotentei functionale, alterand cu perioade lungi de alcamie, remisiunile fiind
spontane sau terapeutice.
Prognosticul osteoporozei este variabil in functie de rata fracturilor pe os osteoporotic,
raspunzatoare de morbiditatea si mortalitatea prin boala.
Prognosticul general al artrozelor este favorabil; prognosticul functional este rezervat. Artrozele
sunt incurabile, dar nu sunt invalidante, boala se agraveaza si chinuie bolnavul, dar nu duc la
anchiloze (cu exceptia coxatrozei, ce poate deveni invalidanta).
Este influenat de urmtorii factori:
Varsta naintat (se accentueaz procesele degenerative)
Afectarea artrozic multiarticular sau general
Slbire muscular
Prezena de cristale n articulaie
Solicitri mecanice vicioase necorectate (muncitori)
Neuropatii periferice ale membrului superior
Prezena unor boli cronice (diabetul favorizeaz creterea osteofitozei)
Necorectarea malformaiilor congenitale care intereseaz articulatiile

TRATAMENT
Scopul lui este sa incetineasca la maxim imbatranirea, sa elimine imbatranirile patologice si
accelerate sa amelioreze calitatea vietii persoanelor in varsta.
Aceste strategii trebuie aplicate continuu si inca din perioada adulta, ca si tratamentul unei boli
cronice precum diabetul, hipertensiune arteriala, etc.,prin :
-intarzierea aparitiei batranetii
-desfasurarea mai lenta a imbatrinirii odata instalata;
-ameliorarea calitatii vietii batranilor prin optimizarea starilor biopsihologice;
Prevenirea artrozei are la baz cunoaterea factorilor de risc i favorizani. Este necesar
instituirea ct mai devreme a msurilor de educaie, de modificare a stilului de via.
Exerciiile fizice amelioreaz mobilitatea articular i previne atrofia prin inactivitate a
musculaturii periarticulare. Sunt preferate exerciiile izometrice.

1 Tratamentul profilatic
Osteoporoza este exemplul clasic de suferinta reumatica in care este mai usor sa previi decat sa
tratezi, deoarece rezultatele tratamentului sunt variate si imprevizibile. Tratamentul osteoporozei
este preventiv si curativ.
Preventia in osteoporoza ramane de importanta covarsitoare, atata timp cat nu exista efectiv
nici o metoda de restabilire a calitatii osului atins de osteoporoza.Cele mai promitatoare tendinte
de profilaxie le reprezinta incercarile de atingere a maximului de masa osoasa
scheletica.Modalitati de profilaxie primara propuse sunt:
-identificarea adolescentilor/adultilor supusi la risc, cu valoare clinica pentru predictie si
acordarea de sfaturi competente;
 -inceperea profilaxiei in perioada peripubertara, de la 10 ani, care ar fi cea mai efectiva, cu
scopul atingerii masei si densitatii osoase maxime la nivel vertebral, sold etc. pana la varsta de 20
ani;
-educatia pentru sanatate a femeilor intre 20 si 30 ani, cu scopul de castigare de masa osoasa
suplimentara in aceasta decada, care ar putea prelungi timpul dinainte de atingerea pragului osos
de fractura, in perioada de post-menopauza;
-tratament de substitutie estrogenica, calciu, vitamina D,calcitonina, bisfosfonati, sub stricta
supraveghere medicala si individualizat, in functie de caracteristicile bolnavului.
Tratamentul profilatic al osteoporozei complicatiilor ei (fractura de col femural si tasarile
vertebrale) este singurul util. El presupune eliminarea factorilor agravanti (in special
sedentarismul) si a factorilor toxici, mai ales fumatul.
A doua strategie sustinuta in tratamentul profilatic al osteoporozei consta in supraincarcarea
organismului, in special a scheletului osos, in copilarie, prin administrarea de calciu : carbonat,
lactat sau gluconat de Ca 2+.
Tratamentul profilatic in cazul artrozelor consta in combaterea factorilor determinanti si
favorizanti (procesul de imbatranire, presiunile mecanice asupra cartilajului), al articulatiilor in
cazul in care exista o solicitare continua.
Tratamentul profilatic la persoanele in varsta consta in general de la atentie (mers, miscari, ratie
alimentara) pana la profilaxia imbatrinirii.

2 Tratamentul igieno-dietetic
Acesta consta in :
- regim alimentar cu continut adecvat de calciu, proteine si vitamine;
- schimbarea modului de viata cu renuntarea la regimuri alimentare hiperproteice si evitarea
fumatului si a consumului de alcool.
- reducerea ratiei calorice (in caz de imobilizare la pat) pentru evitarea imobilitatii.
- expunerea normala la soare in vederea unor sinteza adecvata de vitamina D.
- alimentatia osteoporoticilor sa fie foarte bogata in lactate, mai ales in cazul celor care isi
consolideaza fracturile.
La artroze se impune de la nceput repausul articular pentru a preveni o solicitare prea mare a
articulaiei ce prezint deja modificri degenerative. Regimul alimentar trebuie s fie hiposodat
atunci cnd bolnavul utilizeaz medicaie antiinflamatoare nesteroid (pentru a evita retenia hidro
sodat ce se manifest clinic prin hipertensiune arterial i edeme).Bolnavului trebuie s i se
explice c boala lui nu este grav, dar necesit un tratament ndelungat, complex i mult rbdare
i cooperare activ.

3.Tratamentul medicamentos
In osteoporoza acest tratament isi propune, in afara ameliorarii durerii osoase, oprirea progresiei
pierderii masei osoase totala, prevenirea fracturilor ulterioare (fractura de col femural si tasarile
vertebrale) cu multiple medicamente cu actiune fie de inhibitie a resobtiei osoase, fie de stimulare
a formarii de os nou, normal structurat.
Tratamentul medicamentos al osteoporozei este complex, de lunga durata si individualizat
in functie de forma de osteoporoza a pacientului si consta in administrarea de:
 a.estrogeni +/- progesteron (osteoporoza post-menopauza) sau
b.calcitonina de somon sau umana, injectabila sau spray nazal sau
c.bisfosfonati sau
d.florura de sodiu
e.calciu
f.vitamina D
g.androgeni anabolizanti (Decanofort)
Tratamentul medicamentos al artrozei are urmtoarele obiective:
-indeprtarea durerii
-creterea mobilitii n articulaia suferind
-impiedicarea progresiei bolii (atrofii musculare, deformri articulare)
Combaterea durerii se face cu analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene administrate pe
cale general sau n aplicaii locale. Cele mai utilizate astfel de medicamente sunt: aspirina,
indometacinul, diclofanec, fenilbutazona. Ele trebuiesc administrate cu precauie datorit efectelor
secundare defavorabile pe care le au (iritabilitatea gastric, retenia hidrosodat). De asemenea,
trebuie evitat administrarea prelungit a acestor medicamente.
Corticosteroizii se folosesc rar, mai mult aplicai local, rareori pe cale sistemic sau
intraarticular (datorit reaciilor lor adverse). Ei sunt indicai atunci cnd exist un proces
inflamator important, cu lichid sinovial abundent. Administrrile repetate pot produce deteriorri
ale cartilajului
O alt clas de medicamente util este reprezantat de miorelaxante (diazepam,
clorzoxazon), care combat spasmele i contracturile musculare.
n scopul proteciei i refacerii cartilajului se administreaz condroprotectoare obinute din
extracte de cartilaj i mduv osoas. Ele au scopul de a normaliza i a stimula metabolismul
perturbat al cartilajului.

Tratamentul cu inhibitori ai resorbtiei osoase:

- Calciotomia - inhiba resorbtia osului prin actiune directa pe osteoclaste ; la
acesta se adauga si un efect antialgic puternic. In osteoporoza se ridica calcitonina de somon
(Miacalcic, fiole sau spray nazal); se administreaza timp de aproximativ 6 luni - 1 an. Calcitonina
are efect direct pe osul trabecular, scazand rata fracturilor vertebrale.
-Bifosfonati sunt derivati de acid fosforic ce actioneaza cu mare afinitate la nivelul
fazei minerale a osului. Dintre bifosfomati se utilizeaza actualmente in tratamentul osteoporozei
alendronatul sodic (Fosamax), cunoscut a inhiba resorbtia osoasa, poate sa construiasca un os
normal, crescand masa osoasa totala.

Tratamentele simulatorii ale formarii de os nou sunt :

- Metabolici activi de vitamina D - prin conversia rapida la 1,25 la
hidroxivitamina D3, cresc absorbtia intestinala de Ca si P si stimuleaza mineralizarea osoasa. Din
aceasta categorie, preparatul cel mai utilizat este - calcidolul
- Fluorurile - inlocuiesc iodul hidroxil din structura hidroxiapatitei cu ionul
fluor, cunoscuta ca stimulatori ale formarilor osoase. Din aceasta categorie se utilizeaza frecvent
fluorura de sodium (Ossin)
- In cazul de osteoporoza feminina de menopauza, se recomanda tratamentul cu
extrogeni cu actiune asupra oaselor (Reloxifen), pentru a evita riscul cancerigen.
-Administrarea de calciu 1- 1,5 g/zi, la care se recomanda si consumul de
2 pahare de lapte pe zi.
In artroza, pe prim plan se situeaza combaterea durerilor. Pentru aceasta, se folosesc
analgeticele uzuale: acidul acetisalic (aspirina), metamizol (algocalmin), aminofenazoana
(paracetamol) sau combinatii ale acestora.
Antalgicele trebuie asociate cu miorelaxante, ca Baclofen si Lioresal, Cloroxazona,
Tolperison (mydocalm), diazepam. De multe ori este utila si folosirea unei terapii sedative si
antidepresive. Multi batrani fac din cauza suferintei lor articulare decompensari depresive, care
amplifica printr-un adevarat cerc vicios tabloul clinic.
Combaterea acutizarilor se face folosind antiinflamatoarele nesteoidiene, ca: fenilbutaza,
indometacin, diclofenac, etc. Se recomanda tablete sau supozitoare(cate una la 6,8 sau la 12 ore)
sau injectii intramusculare (1-2 ori pe zi). Cel mai intalnit este Piroxicamul si Rexicamul, o
singura priza pe zi (20 mg).
In cazuri foarte dureroase si ireductibile cu terapia AINS, se pot folosi si produse
cortizoice. Folosirea lor la varstnici trebuie limitata, deoarece, in primul rand accentueaza
semnificativ osteoporoza.Injectarea intraarticulara a unui produs cortizonic poate fi utila cu
conditia sa nu fie repetata prea des. Cele mai eficace sunt :
-Volon- injectii intraarticulare 2,5-20 mg ;
-Predisolon- (Supercortizol), Solu-Decortin- injectii intraarticulare (25 mg) ;
-Hidrocortizon acetat sau Hidrocortizon hemisisuccitant-injectii intraarticulare (25 mg pe
zi) ;

Tratament ortopedico-chirurgical:
Atat in osteoporoza (fractura de col femural), cat si in artroza, tratamentul ortopedic este
de baza printr-o imobilizare in aparat ghipsat,in diferite variante de osteosintera (cu cuie, brose
sau tije) si diferite rezectii (osteoplastice, modelante). In acest sens, se pot face :
-Artroplastia totala coxofemurala ;
-Artroplastiile carpometacarpiene ;
-Protezarea capului femural si a acetabulomului ;
In osteoporoza, se intervine chirurgical in foarte rare cazuri doar atunci cand exista
fragmente deplasate ce pot provoca o alterare medulara sau cand exista o compresie medulara
(tasari vertebrale).
In artroze, se intervine chirurgical cand starea generala a bolnavului o permite.Se pot corecta in
primul rand deformarile articulare, limitarile miscarilor prin laminectomii, osteotomii si
artrodeze.De asemenea se aplic n artrozele deformate, cu invaliditi. Se pot folosi diverse
tehnici, de la artrodeze i osteotomii pn la proteze articulare. Se poate face rezecia marilor
osteofite, atunci cnd este

1.Principiile si obiectivele tratamentul BFT.

Aceasta foloseste toate metodele de recuperare medicale simultan, pentru o mai buna si rapida
recuperare a bolnavului, pe cat posibil RESTITUTIO AD INTEGRUM.Tratamentul BFT, este
 nespecific, el nu actioneaza cauzal, ci urmareste cresterea puterii de aparare a organismului, cu
cele mai multe proceduri balneofizioterapie, fie la domiciliu, fie in sectii specializate sau statiuni
balneoclimaterice. Folosirea acestor proceduri la batrani este limitata in afectiunile
cardiocirculatorii pe care acestia le au frecvent. De asemenea, nu se va incepe un tratament BFT
fara un examen prealabil facut bolnavului si o electrocardiograma (EKG).
Pentru eliminarea durerilor articulare, refacerea mobilitatii si relaxarea muschilor contractati se
pot folosi aplicatiile BFT practic imediat dupa internarea bolnavului si nu mai tarziu.Acest
tratament, pentru varstnici, se recomanda anual.

2.Tratamentul prin hidro-termoterapie (tehnica, efecte)

Despre apa se poate spune ca este medicamentul universal, aplicat in scop profilatic si curativ,
cu un numar variat de proceduri care actioneaza asupra organismului prin intermediul urmatorilor
factori:
- Termici - prin temperatura scazuta sau crescuta;
- Mecanici- prin presiunea apei asupra organismului;
- Chimici- prin intermediul substantelor chimice si a gazelor ce contin unele
ape;
Tratamentul fizic constituie inca un mijloc de tratament al osteoporozelor si artrozelor
producand ameliorari ce permit bolnavilor sa-si continue activitatea.
Hidro-termoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o mare cantitate de caldura.
Efectele de baza ale hidro-termoterapiei sunt:
-analgezia
-hiperemia
-hiperemia locala si sistemica
-reducerea tomusului muscular
-cresterea elasticitatii tesutului canjunctiv
Aceste efecte cumulate sunt favorabile pentru pregatirea programelor de Kinetoterapie si masaj.
Metodologia de hidro-termoterapie include tehnici variate de aplicatii.
-caldura profunda, produsa de diatermie si ultrasunete
-caldura superficiala, produsa de celelalte tehnici in care efectul de penetratie este mai redus, de
numai cativa centimetri de la tegument.
Caldura este utila prin actiunea pe care o are, de a combate spasmul muscular si micile reactii
inflamatoare asociate procesului degenerativ.
Caldura umeda sub forma impachetarilor cu parafina, cu namol si nisip este mai benefica decat
caldura uscata.
- Baile - sunt proceduri de hidroterapie care se practica cu apa simpla la diferite temperaturi sau
cu apa la care se adauga diferite ingrediente.
In afectiunile reumatismale ale batranilor, se pot aplica :
Bile la temp. de indiferen:
Tehnica de aplicare:
- se deschid robinetele i se pregtete apa la temp. de 34-35 grade ;
- bolnavul este invitat s se aeze n baie;
- durata bii este de la 10-15 min. pn la 35-60 min.(n funcie de indicaie)l
Mod de aciune: -presiunea hidrostatic (greutatea coloanei de ap)
-factorul termic se realizeaz creterea frecvenei cardiace, creterea nr.-lui de respiraii pe minut
de scurt durat cu revenire la normal sau chiar stare de sedare. Bile la temp. de indifern scurte
cu aciune de nviorare i tonifiere, iar cele mai lungi sunt calmante.
Indicaii: nevroze, nevrite, nevralgii, afeciuni dermatologice cu prurit i boala hiperton
(hipertensiunea arterial n faza neurogen).
Baia cald simpl.
Se execut ntr-o baie obinuit cu apa la temp. de 36-37 grade C i cu durata total de 15-30-60
min.
Modul de aciune: factorul termic i presiunea hidrostaltic a coloanei de ap. Aciunea este
antispastic si sedativ general.
Indicaii: prurit, nevralgii, astenie nervoas, insomnie.
- Baia kinetoterapeutica-este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile.
Exercitiile se vor efectua intr-o cada mare cu apa la temperatura de 36-37 grade celsius, timp de
20-30 minute, in functie de starea pacientului.Mod de actiune : mobilizarea in apa este mai usoara,
nedureroasa si relaxeaza musculatura.
- Baia cu masaj - se efectueaza intr-o cada plina de 1/3 de apa la temperatura de 36-39 grade
celsius si se executa masajul asupra regiuni afectate.Mod de actiune ca la baia kinetoterapeutica.
- Baia de plante medicinale (musetel sau menta) - se face o infuzie care se toarna in cada,
actiunea ei fiind cu efect sedativ.
- Baie cu sare (sare de Basma) - se folosesc 1-2kg de sare pentru o baie partiala (maini sau
picioare) se dizolva in cativa litri de apa fierbinte si se toarna in cada. Mod de actiune-baile sarate
provoaca vasodilatatie tegumentara, influenteaza procesele metabolice.
-Baia cu iod.Se face cu ap la temperatura 35 - 37C i are durata de 10 - 20 minute. Se
folosee iodura de potasiu sau sarea de Basma, de la 250 g (baie parial) pn la 1 kg (baie
general), amestecat n pri egale cu sarea de buctrie.
Mod de aciune: iodul micoreaz vscozitatea sngelui provocnd vasodilalaie i scznd
tensiunea arterial, mrete puterea de aprare a organismului, determin reacii locale la nivelul
esuturilor i organelor, contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.
. Bile de lumin se realizeaz n dulapuri de lemn cu becuri, iar cele pariale n dispozitive
adaptate. Durata bilor este de 5 - 20 minute. Cldura radiant produs de bile de lumin e mai
penetrant dect cea de abur sau aer cald, iar transpiraia ncepe mai devreme.
Duul subacval: const din aplicarea sub ap a unui du sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu
temperatura mai mare dect a apei de baie. El se poate efectua ntr-o cad cu ap la 35-38C cu
ajutorul unui du sul mobil cu presiune mare care se introduce n ap pe segment sub controlul
uneia din minile asistentului pn la 5-10cm de regiunea de aplicat. Durata procedurii este de 5-
10minute. Aciunea intens a duului subacval se datorete temperaturilor diferite baie i du
precum i masajului puternic al coloanei de ap care comprim puternic esuturile.
Efectul este asemntor duului masaj dar este suportat mai bine datorit bii calde.
Indicaii: nevrite, nevralgii, mialgi, pareze, paralizii, inflamaii cronice abdominale.
- Baile de soare - reprezinta expunerea totala sau partiala la actiunea razelor solare directe si a
aerului. Expunerea se face progresiv, ca suprafata si durata se incepe cu 3-5 minute,cu pauza 15
minute.
- Afuziunile- se fac numai in cazul cand exista flebite sau varice pe membrul inferior. Diferenta
de temperatura dintre apa calda si rece trebuie sa fie de 20 grade celsius. Afuziunile alternante se
vor incepe totdeauna cu excitantul cald la 38-40 grade C, dupa care se va aplica cel rece, la 18-20
grade C. aproximativ de 3 ori. La locul aplicarii procedurii se produce o vasoconstrictie brusca si
puternica, apoi o vasodilatatie imediata. Daca aceste semne nu se traduc la nivelul tegumentului,
afuziunea nu si-a facut efectul. Afuziunile se pot face ca proceduri de sine statatoare sau ca
proceduri de racire, dupa termoterapie.
- Compresle calde - durata 20-30 minute, repetandu-se de mai multe ori pe zi. Se pun prosoape
umezite cu apa calda pe regiunea interesata.
- Impachetarile cu parafina - constau in aplicarea parafinei topite pe regiunea de tratat, timp de
20 - 30 minute.Actiunea impachetarilor cu parafina provoaca o supraincalzire profunda si
uniforma a tesuturilor, pielea se incalzeste la 38-40 0 C, provocand o transpiratie locala abundenta.
La scoaterea parafinei se evidentiaza hiperemia produsa. Dupa impachetare se aplica o procedura
de racire.
-Impachetarea cu namol consta in aplicarea namolului la o temperatura de 38-40 0 C pe o
anumita regiune. Durata unei sedinte este de 20-40 minute.
Namolul are urmatoarele efecte:
-efect mecanic, producand excitatia pielii datorita micilor particule componente pe care le
contine.
-efect termic, temperatura corpului creste cu doua trei grade Celsius
-efect chimic prin rezorptia unor substante bioloc-active prin piele din namol.
In timpul impachetarii cu namol sunt mobilizate depozitele sanghine producandu-se
intensificarea circulatiei in anumite teritorii.
Cataplasmele constau in aplicarea in scop terapeutic a diverselor substante, la temperaturi
variate asupra diferitelor regiuni ale corpului.Ele actioneaza prin factorul termic.
Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor hiperemiant si resorptiv, precum si actiunea
antispastica si antialgica.La cataplasmele cu plante medicinale se mai adauga si efectul chimic.
- Cataplasmele cu namol- constau in aplicarea pe diferite regiuni ale corpului cu namol ce va fi
pus intre doua bucati de panza sau inr-un saculet peste care se aplica o bucata de panza.
Bile cu mutar: De la 10-100gr mutar pisat amestecat cu ap cldu pus n sac de pnz
pentru mpiedicarea evaporrii uleiurilor volative.
Mod de aciune: aciune revulsiv i efecte excitante asupra tegumentului.
Indicaii: bronite, pneumoni, enderotite, mialgi, nevralgii, poliartrite.

3.Tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte)

Se ocupa cu utilizarea curentului electric in tratarea diverselor afectiuni, direct (galvanizare,
faradizare si diatermic) si indirect (ultrasunete, ultraviolete etc.)
Galvanizarea se intrebuinteaza in scop terapeutic cu curent continuu.Efectele analgezice,
sedative, vasomotorii, ofice sau cele stimulante si cresterea a excitabilitatii musculare determina
intrebuintarea ei in orice stadiu al bolii.
Baile galvanice se fac in vase speciale (celule), bai patrucelulare (maini - picioare). Durata unei
 sedinte este de 15-20 minute in serii de 10- 15 sedinte.
-Curenti de medie frecventa
- Curenti interferentiali cu frecvente cuprinse intre 0-100 Hz. Dispozitia se face pe articulatia
soldului, in asa fel incat punctul de interferenta maxima sa fie localizat in centrul articulatiei
pelviene. Se face pentru stimularea circulatiei si placii neuromotorii. Durata expuneri este de 10-
15 minute in 10 -15 sedinte. Pentru ca exista pericolul unei atrofii musculare se intrebuinteaza
curentii de tip triunghiular, exponential pentru stimularea placii neuromotorii.
- Curentii exponentiali se aplica in urma unui electrodiagnostic in care se determina reobaza si
cronaxia.Mod de aplicare : cuprinde grupele musculare (fesierii, coapse, gambe si picior)
stimuland muschii flexori - extensori, abductori-pe dispozitii anterioare posterioare si laterale.
Numarul de sedinte este cuprins intre 10-15. Durata: in functie de oboseala musculara, de la 2-3
pana la 6-8 minute.
- Curentul galvanic: este un mijloc clasic i fidel de sedare a durerilor. Electrodul pozitiv
are o aciune sedativ local, ca i curenii descendeni i cureni ascendeni aplicai contralateral
duc la o cretere a pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate s utilizeze concomitent i introducerea de ioni cu aciune antalgic
(ionoforez transversal cu novocain, aconidin sau revulsiv cu histamin).
- Curentul diadinamic: se prescrie n aplicaii transversale sau longitudinale: o perioad
lung, de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix 4 minute ambele, 1 dat pe zi. Se recomand
10---14 edine.
Diatermia acioneaz asupra esuturilor n profunzime, prin cldura pe care o produc
curenii de nalt frecven, ca urmare a rezistenei pe care o opun esuturile la trecerea energiei
electrice. Cldura astfel produs are un efect analgetic.
- Curentul faradic
Se indic faradizarea cu periua sau cu ruloul, plimbate pe regiunea dureroas pudrat cu talc,
legate de electrodul negativ, curentul fiind tetanizat.
Aceste proceduri sunt bine receptate i tolerate de pacieni pentru starea de bine pe care o degaj
i modul n care, corectnd dezechilibrul, se mbuntete funcionalitatea.
- Ultrasunetele sunt utilizate n consolidarea fracturilor, datorit efectului de masaj
mecanic, tisular, profund, fiind indicat pentru durere, inflamaie, mobilitate.
- Razele infraroii se pot aplica prin dou metode: lmpile de tip Solux i bile de lumin.
Efectul principal al acestor raze se bazeaz pe cldura pe care o produc. Ele strbat pn la civa
centimetri n profunzime, acionnd att asupra esutului conjunctiv, ct i asupra glandelor i
metabolismului general. Ele provoac totodat i o vasodialataie la nivelul plexului venos.

4.Tratamentul prin masaj.

Masajul este procedura terapeutica ce face parte din ramura medicinei balneofizioterapeutice si
este constituita dintr-o serie de manevre(sau manipulari) executata intr-o anumita ordine pe
suprafata tegumentului, in scop terapeutic, in functie de regiunea pe care o avem de masat, de
evolutia bolii si de starea generala a organismului.

Efecte fiziologice ale masajului

a Efecte circulatorii: se evidentiaza la nivelul capilar venos si limfatic.
 Manevrele de efluerage (netezire) sprijina, stimuleaza circulatia venoasa de intoarcere, usurand
munca inimii.Asociind la efluerage la unele manevre mai puternice, se va actiona asupra
circulatiei venoase cu efect folosit la patologia venoasa.Asupra circulatiei venoase limfatice,
anumite proceduri ca netezirea energica, alunecarea profunda actiunile activeaza circulatia limfei
in sens centriped combatand staza limfatica. Anumite proceduri de masaj indica localizarea
secretiei de histamina sau acetilcolina, care nu produc o vasodilatatie periferica locala.
b Efecte circulatorii: apar ca urmare a aplicarii anumitor manevre de masaj mai
dure (frictiune, tapotament) pe cale mecanica, directa si reflexa, ce actioneaza circulatia din
muschii, stimuland cresterea agentilor nutritivi si favorizand diminuarea unor metabolitii ca acidul
lactic, peroxizii etc, de asemenea stimuleaza elasticitatea si forta de contractie a fibrelor
musculare. Manevrele usoare au asupra muschilor efecte sedative, decontracturante.
c Efecte metabolice: sunt urmarea unor proceduri stimulative (tapotament,
vibratie mai energica), care actioneaza asupra metabolismului prin: mobilizarea grasimilor din
stratul celular subcutanat, contribuind la arderea acestui tesut si scaderea lui;induce un aport
crescut de O2 fostat, glucoza, acizi grasi; favorizeaza eliminarea unor cataboliti de uzura, nocivi
pentru organism (ureea)
d Efecte reflexe: procedurile ca efluerage, vibratii fine excita receptori
tegumentului si astfel informeaza anumiti centrii nervosi care la randul lor vor declansa reactii de
raspuns la nivelul unor organe si tesuturi.
e Alte efecte ale masajului:
1 indepartarea oboselii musculare
2 imbunatatirea somnului
1 ajuta la revenirea bunei dispozitiei si a apetitului
1 creste metabolismul bazal
1 stimuleaza functiile aparatului circulator si respirator

Descrierea anatomica a articulatiei coxo-femurale

Articulatia coxo-femurala este formata din osul femur (partea lui superioara cu capul femural),
care se articuleaza cu cavitatea glenoida a osului coxal. Aceasta articulatie este acoperita de
muschii fesieri pe partea posterioara a articulatiei si de muschii coapsei posterioare care
actioneaza asupra articulatiilor pentru a face extensia. La partea inferioara a muschilor fesieri se
afla plica fesiera iar in partea anterioara a articulatiei coxo-femurala se afla triunghiul lui Scarpe.
Regiune pe unde trece pachetul vasculo-nervos si ganglionar (artera femurala, vena safena a
membrului inferior si ganglioni inghinali). Desi aceasta zona este cea mai accesibila in practicarea
masajului profund al articulatiei. Masajul se va face usor pentru a nu traumatiza pachetul vasculo-
nervos.
In partea anterioara a articulatiei mai actioneaza si muschii anteriori ai coapsei, dand
posibilitatea sa facem toate miscarile din articulatie, care este foarte mobila, deoarece ea sustine
greutatea corpului, mentine ortostatismul si este supusa mai multor afectiuni: reumatice,
posttraumatice si neurologice.

Tehnica masajului regiunii coxo-femurale indicata dupa fractura colului femural - cea mai
dramatica fractura a batranilor pe fondul osteoporozei.
Bolnavul este asezat in pozitia ventrala si se incepe mai intai cu netezirea (efluerage) cu
ambele palme de la partea superioara a coapsei pana la creasta iliaca.
O alta netezire este netezirea pieptene care se face pe muschii partii posterioare a coapsei:
1 Muschii extensori formati din biceps femural.
2 Muschii semitendinosi si semimembranosi.
1 Muschii fesieri care sunt bine dezvoltati.

Framantarea (petrisajul) se executa pe aceeasi zona ca si netezirea cu toate fortele ei (cu o

mana, cu doua maini si contratimp).
Tot la framantare se executa ciupitul, care se executa pe muschii fesieri in cazul cand sunt flasti
sau atrofiati.
Geluirea se executa pe santurile intramusculare in jurul plicii fesiere, dupa ce, in prealabil, am
facut netezirea cu partea cubitala a degetelor ; pe o alta directie de la coccis pe santul superior al
fesierilor, pana la creasta iliaca.
Urmeaza frictiunea, deget peste deget, care urmareste directiile geluiri, apoi pe plica fesiera,
dupa ce am facut netezirea cu partea cubitala a degetelor. Se insista cu frictiunea in jurul
trohanterului mare, cu coatele degetelor. Masajul pe partea posterioara se termina cu vibratia si
netezirea de incheiere.
Apoi se intoarce bolnavul in pozitie dorsala cu coapsa flectata in usoara abductie. Dupa ce am
facut netezirea pe musculatura partii anterioare a coapsei formata din muschii flexori ai coapsei
pe bazin :
Cvadricepsul care la randul lui are patru portiuni :
-dreptul femural
-vastul intern
-vastul extern
-vastul intermediar apoi mai cuprinde:
1 Muschiul croitor
2 Muschiul pectineu,ce se afla sub triunghiul lui Scarpe
-pe partea laterala interna, in care se afla muschii aductori:
3 Graccilis
4 Muschii rusinosi
-in partea laterala externa, cu muschii:
5 Fascia lata
Se executa framantarea pe doua, trei structuri cu toate formele ei. Se face netezirea cu
partea cubitala a degetelor pe plica inghinala, apoi geluirea si frictiunea cu deget peste deget.
Manevra frictiune este combinata uneori cu vibratia. Masajul se incheie cu netezirea, o manevra
relaxanta si calmanta.

Mobilizarea articulatiilor (KINETOTERAPIA)

Principal in articulatia coxo-femurale, in special dupa fractura de col femural, la recuperare, este
mobilizarea articulatiei. In articulatia soldului, avem urmatoarele miscari:
Miscari pasive
-Flexia coapsei pe bazin, tinand o mana contrapriza pe bazin, iar cealalta sub genunchi,
accentuand cu vibratia, iar apoi se face extensia (de doua - trei ori)
-Abductia si adductia se fac punand bolnavul sa flecteze usor coapsa pe bazin, iar cu o mana pe
partea interna a genunchiului, facem departarea coapsei intr-o usoara vibratie, iar apoi punem
mana pe partea externa a genunchiului (priza) si apropiem coapsa de corp.
-Circumductia cu mainile maseorului in aceeasi pozitie, rotam capul femural (atat cat rezista
pacientul) in articulatie prin punctele : flexia coapsei pe bazin, abductie si adductie (de doua - trei
ori).
Miscarile active
-Trebuiesc facute de catre bolnav, la indicatia maseorului (Kinetoterapeutului).
Miscarile active cu rezistenta
-Flexia coapsei pe bazin - maseurul tine cu o mana priza pe bazin, iar cu cealalta contrarezistenta
pe partea anterioara a coapsei.
-Extensia coapsei, unde maseurul opune rezistenta cu o mana sub genunchi
-Abductia, la care masorul opune rezistenta pe partea laterala externa a coapsei.
-Adductia, la care masorul opune o rezistenta pe partea interna a coapsei.
-In cazul fracturii de col femural cu imobilizarea bolnavului la pat, se fac miscarile izometrice cu
contractii de relaxarea muschilor cvadriceps si adductori.
Reducerea mersului dupa fractura, se face in prima faza cu cadrul, mai apoi ca baston trepied si
in final mers fara sprijin.
La artroza kinetoterapia reprezinta principala forma de refacere a functiilor diminuate in
boli reumatice. Ea include diferite forme de utilizare a energiei mecanice:
-activitate motorie voluntara bolnavului
-fora mecanic i micrile imprimate de kinetoterapeut
-fora gravitaional
-fora hidrostatic a apei
-fore mecanice ajuttoare
nainte de a ncepe tratamentul recuperator se va face testarea (evaluarea) articulaiei
interesate..
Gimnastica Medicala
a Bolnavul in decubit dorsal, bazinul fixat cu o curea la marginea patului, executa flexia
soldului cu si fara flectarea de genunchi.
a) Bolnavul din ostorstatism, cu mainile fixate pe bara de spalier (sau spatarul unui scaun)
executa genoflexiuni cu proiectia triunchiului in fata.
a) Bolnavul din decubit ventral cu bazinul fixat, executa extensia din sold cu si fara flectarea
genunchiului.
a) Bolnavul din decubit lateral (pe partea sanatoasa) se impinge genunchiul inapoi, in timp
ce asistentul impinge bazinul inainte.

5. Terapia ocupationala
Aceasta reprezinta o metoda speciala a kinetologiei, urmarind refacerea mobilitatii articulare sub
 toate aspectele - amplitudinea articulara,forta si rezistenta, mers, coordonarea si abilitatea
miscarilor in contextul si in scopul castigarii unei maxime independente la domiciliu sau in
colectivitate, motricitatii, redobandirea autonomiei si inregistrarea psihologica prin :
- Pedalaj de bicicleta.
- Pedalaj prin apasare verticala de sus in jos.
- Mers pe teren accidentat
- Roata olarului
- Pedalatul la masina de cusut.
Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluiei bolii i de ncadrarea raional a terapiei
ocupationala n complexele de recuperare i readaptare funcional.

6. Tratamentul balneologic (ape minerale, namoluri)

Cura balneara reprezinta un complex terapeutic care insumeaza, pe langa factorii curativi
naturali, si statiuni in care este inclus climatul, agentii fizici, termoterapeutici, hidroterapeutici sau
electroterapeutici. Acesti factori exercita o actiune direct locala, variabila de la un factor la altul,
dar si o actiune generala, nespecifica, specifica conditionata de reactivitatea individului si de
capacitatea sa de adaptare.
Tratamentul balnear vizeaz urmtoarele obiective:
- incetinirea procesului degenerativ
- combaterea manifestrilor ce actualizeaz sau reactiveaz
- imbuntirea circulaiei locale si generale
- ameliorarea sau meninerea mobilitii articulare i a forei musculare periarticulare.
Tipuri de ape:
- Ape termale algominerale (Felix, 1 Mai, Geoagiu).
- Ape srate concentrate (Sovata, Amara, Techirghiol).
- Ape srate iodurate (Bazna).
- Ape sulfuroase srate (Climneti, Govora).
- Ape sulfuroase termale (Herculane).
Terapia cu nmol acioneaz prin cei trei factori cunoscui: termic, fizic (mecanic) i
chimic. Staiunile indicate sunt:
- Techirghiol (i tot litoralul) care are nmol sapropelic;
- Amara, Sovata, Telega, Slnic Prahova (nmoluri de lacuri srate);
- Vatra Dornei, Borsec, Felix (turb);
- Govora (nmol silicos i iodat);
- Geoagiu (nmoluri feruginoase).
Cura balneara este cea mai indicata in geriatrie si se recomanda urmatoarele statiuni :1.
Bai iodate si sarate:
a) Baile Govora
b) Bazna
2. Bai termale si sulfuroase la :
a) Baile Herculane
b) Pucioasa
c) Calinesti-Caciulata
 d) Vatra Dornei
3. Bai oligometalice, slab mineralizate la :
a) Baile Felix
4. Bai cloro-sodice la:
a Sovata
b Ocna Sibiu
c Amara
d Lacul Sarat
e Techirghiol
f Eforie-Nord
5. Namoluri la:
a Techirghiol
b Eforie-Nord
c Mangalia
d Lacul Sarat

INGRIJIRI IN GERIATRIE
Gerontologia, ca termen se defineste ca stiinta proceselor de mbatrnire, iar Geriatria, drept o
ramura a medicinii, care cerceteaza aspectele patologice ale mbatrnirii. Geriatria presupune
cunostinte n primul rnd din domeniul medical, dar si din alte domenii ca: psihologie, sociologie
Cauzele care explica fenomenul de mbatrnire a populatiei sunt: scaderea natalitatii, progresele
medicinii si cresterea nivelului de trai, care maresc rata de crestere numerica a populatiei vrstnice,
prin ameliorarea morbiditatii si mortalitatii.
Se apreciaza ca denumirea de "persoane ale vrstei a treia" este mai proprie dect aceea de
persoana n vrsta (O.M.S.), deoarece evoca sectorul populatiei care a depasit mijlocul vietii.
O clasificare curenta a persoanelor n vrsta distinge:
- ntre 65 (60) - 75 arti, trecerea spre batrnete, sau perioada de vrstnic.
- ntre 75 - 85 (90) de ani, perioada de batrn.
- peste 85 (90) de ani, marea batrnete sau perioada de longeviv.
n afara de aceasta clasificare cronologica, se foloseste si o clasificare medicala:
- "mbatrnirea fiziologica", armonioasa, n care vrsta cronologica se identifica cu vrsta biologica.
- "mbatrnirea nefiziologica", care poate fi:
- prematura, cnd ncepe de timpuriu, sau
- accelerata, cnd ritmul de mbatrnire se accelereaza la un moment dat (dupa pensionare, dupa
decesuri n familie, dupa internari etc).
mbatrnirea nefiziologica este o mbatrnire patologica dar aceasta nu nseamna ca batrnetea este
o boala.
Pentru a ajuta populatia vrstnica, trebuiesc cunoscute bine modificarile fiziologice care apar la
vrstnic.
O.M.S., defineste starea de sanatate ca "o stare complecta de bine, fizic, mintal si social...". La
batrni, capacitatile fizice regreseaza, are loc o deteriorare intelectuala si o dezangajare sociala cu
marginalizare. Totusi batrnetea nu trebuie privita ca o boala.
Daca la baza acestui fenomen stau modificarile de vrsta suferite de diferitele organe si sisteme,
unele evenimente care intervin n existenta vrstnicului o precipita (retragerea din activitate,
mbolnaviri diferite, plecarea copiilor, decesul partenerului, disparitia vechilor prietenii etc.). Criza de
adaptare la noile conditii are mari implicatii psihologice. Examinarea unui batrn implica cteva
functiuni psihice: nivelul de constienta, orientarea, starea afectiva, gndirea, comportamentul,
integrarea n familie si societate, limbajul etc. Se disting n psihologia senescentei, trei aspecte
generale:
- Caracter diferential, adica diferente semnificative de la o persoana la alta si chiar la aceeasi
persoana de la un organ la altul.
- Nivelul mbatrnirii depinde mai putin de vrsta si mai mult de particularitatile genetice, somatice,
morale si sociale.
- Caracterul relativ al deficientelor, datorita rezervelor compensatorii si echilibrarii complexe. Un
exemplu: Maximul inteligentei se situeaza ntre 16 si 25 de ani. Totusi de multe ori se obtin
performante mai mari si dupa aceasta perioada. Aceasta se datoreste organizarii activitatii,
perfectionarii schemelor de generalizare, sinteza si abstractizare. Iata de ce se spune ca vrsta a
treia, devine o vrsta a ntelepciunii.
PROBLEME FRECVENTE ALE VARSTNICILOR:
1. PROBLEME DE ASISTEN SOCIAL
Deoarece relatiile sociale ale individului vrstnic, intrafamiliale sau generale, pot favoriza sau agrava
mbolnavirile cronice, medicul si asistenta trebuie sa aiba si notiuni generale de sociologie a
mbatrnirii si de asistenta sociala. Deci trebuie sa formuleze si un diagnostic social. Aceasta nsemna
ca trebuie sa cerceteze si aspectele psihosociale ale vrstnicului (pensionare, stressul retragerii,
raporturile cu familia, daca este tolerat, neglijat sau ignorat, solidaritatea familiala etc.).

2. AFECIUNI MAI FRECVENTE N PRACTICA GERIATRIC :

A.BOLILE CARDOVASCULARE-reprezinta principala cauza de deces la batrni. Ca frecventa
ele sunt urmate de bolile neurovasculare si psihice. Ateroscleroza n primul rnd, apoi celelalte boli
metabolice, obezitatea, diabetul zaharat, guta, se asociaza frecvent tulburarilor cardiovasculare.
Restrngerea activitatii fizice, specifica a vrstnicului, face ca doua din cele mai importante simptome
ale bolilor de inima - dispneea de efort si durerea precordiara - sa lipseasca, sa fie diminuate sau
atipice.
a.INFARCTUL MIOCARDIC ACUT LA VRSTNIC
Inima unui vrstnic, nu se mai poate adapta la efort. Apare frecvent dispneea la eforturi minime. De
aceea la batrni simptomul principal nu este durerea precordiala ci dispneea.
Tablul clasic al infarctului miocardic la batrni, este nlocuit de tablouri asimptomatice, de aspecte
atipice si simptomatologie de mprumut. Apar astfel infarcte cu tablouri false abdominale, fals
cerebrale sau fals pulmonare, care creeaza mari dificultati de diagnostic. Alteori apar tablorui
nesemnificative, care sugereaza o suferinta minora: algii toracice, articulare, curbatura, viroze
respiratorii etc. Se pot ntlni si infarcte cu simptomatologie cerebrala: confuzie acuta, disartrie,
agitatie psihomotorie, vertije si chiar coma. Simptomele de mprumut cerebrale, digestive (dupa mese
copioase), sau din teritoriul arterelor periferice, se datoresc insuficientei circulatorii din teritoriul
respectiv. Alteori poate apare un infarct cu debut de insuficienta renala b.HIPERTENSIUNEA
ARTERIAL
Hipertensiunea este principalul factor de risc la vrstnic, crescnd incidenta accidentelor vasculare
cerebrale si coronariene.
HTA esentiala, nu este caracteristica vrstnicului, ia apare n cursul vrstei tinere sau adulte si
evolueaza la batrni cu unele caractere clinice speciale. Este o hipertensiune sistolo-diastolica, cu o
evolutie mai blnda, cu gravitate moderata. Formele maligne sunt foarte rare. De obicei
hipertensiunea se nsoteste de ateroscleroza.
Simptomatologia la vrstnic a hipertensiunii arteriale, are unele particularitati:
- uneori se ntlnesc cazuri cu valori tensionale crescute, fara semne clinice
- simptomatologia este de obicei nezgomotoasa.
- apar frecvent simtome nespecifice (cefalee, vertije, palpitatii, tulburari de vedere, nicturie)
- apar adeseori simptome de suferinta cardiaca: dispnee de efort, disconfort toracic, palpitatii, galop.
- la vrstnicii dupa 70 de ani, apar semne de insuficienta circulatorie cerebrala: insomnii, agitatie,
dezorientare.
Complicatiile sunt cardiace, cerebrale si renale, si tin de modificarile aterosclerotice..
c. HIPOTENSIUNEA ARTERIAL
Prin Hipotensiune arteriala se ntelege scaderea presiunii sistolice cu mai mult de 20 mm Hg, n
trecerea de la decubit la ortostatism. Frecventa creste cu vrsta. Nu este o boala, este un sindrom. Se
nsoteste de astenie psiho fizica, palpitatii, vertije, sincope, caderi, pierderi de cunostinta.
d.ARTERITA CU CELULE GIGANTE (ARTERITA TEMPORAL SAU ARTERITA HORTON)
. Apare la bolnavii vrstnici, dupa 50 de ani si obisnuit dupa 60 de ani. Se localizeaza la bifurcarea
carotidei, la nivelul arterelor extracraniene (artera faciala sau temporala). Debutul este insidios prin
cefalee, oboseala, anorexie, scadere n greutate, polimialgii reumatice, febra. Caracterul cefaleei este
sugestiv: localizare temporara, uni sau bilaterala, cu iradiere n pielea capului si regiunea occipitala.
Evolutia este cronica de la cteva luni la doi ani sau mai mult. Tratamentul bolii se face cu corticoizi.
B.BOLI PSIHONEUROLOGICE
TULBURRI PSIHICE sI NEUROLOGICE N MBTRNIRE
Acestea sunt grupate n ceea ce s-a numit mbatrnirea cerebrala. Ele cuprind tulburari nevrotice,
psihoze functionale, stari confuzionale si psihoze organice. Morbilitatea psihiatrica a batrnului, ocupa
locul doi n ansablul morbiditatii sale generale dupa cea cardiovasculara.
- momentul cel mai traumatizant psihic este retragerea din activitatea profesionala
-pensionarea. Aceasta este mai greu de suportat de catre barbati, este un adevarat soc al
pensionarii, numita de unii "boala a retragerii" sau "moarte sociala". Prin pierderea prestigiului social
cstigat dupa o viata de munca, ncepe constientizarea mbatrnirii si mai ales teama de moarte .
 Cele mai importante semne neurologice sunt: mersul cu baza de sustinere marita, discreta
pasticitate, rigiditate, limitarea miscarilor, tendinta la abolirea reflexelor, hipotrofia musculara, miscari
spontane involuntare, tremuraturi, modificari de pozitie, de memorie, limbaj, mimica si bennteles
modificarile organelor de simt si ale afectivitatii. n patologia vrstnicului domina dementele, bolile
extrapiramidale si bolile cardiovasculare.
a.TULBURRILE DE SOMN
Somnul este o functie fiziologica mult modificata fata de adulti. Batrnul are o nevoie de somn n
medie 6 ore zilnic. Totusi batrnul se plnge adesea de insomnie, mai ales femeile. Aceasta explica
cresterea consumului de hipnotice. n general somnul nocturn nu este continuu, este fragmentat,
cuprinde perioade de treziri, posibilitatea readormirii este greoaie, ziua starea de veghe este
ntrerupta de perioade de somnolenta.
b.DEPRESIILE TARDIVESunt cele mai frecvente afectiuni psihice ntlnite la vrstnici (15%). Apar n
nevroze, boli cerebrale, degenerative, vasculare, endocrine, metabolice, dar si n psihoze maniaco
depresive, melancolia de involutie sau n formele reactive (traume psihice, stressuri, neadaptare etc
Clinic predomina: ideile depresive, ipohondrice si de negatie, sentimente de culpabilitate, inutilitate,
autoacuzare. n formele grave apar deliruri, idei de persecutie, confuzii si halucinatii, dezordinea
afectiva. si dupa unele medicamente poate apare agravarea starii depresive (tranchilizante, rezerpina,
clonidina, propanololul, metil-dopa). Dupa fiecare faza depresiva, intervalul liber se scurteaza. La
aparitia lor, contribuie ca n toate bolile psihice si factorii psihosociabili. Important este diagnosticul
diferential ntre depresie si demente.
Tratamentul, vizeaza:
- ameliolarea mijloacelor psihosociale: climatul psihologic familiar favorabil, legaturi afective si uneori
pregatirea psihologica.
- tratamentul bolilor cerebrale organice tratabile si a bolilor somatice coexistente (diabet zaharat, boli
digestive etc).
- tratamentul psihofarmacologic. Acesta consta n administrarea de psihoanaleptice sau
timoanaleptice de tipul produselor procainice. n formele mai grave se administreaza antidepresive
(antideprin sau amitriptilina), anxiolitice (haloperidol, tioridazin, meclofe-noxat, etc). O atentie
deosebita trebuie acordata tendintelor la sinucidere.
c.SINUCIDERILE
Ca expresie a depresiei sinuciderile la vrstnici sunt frecvente (25 - 35% din totalul sinuciderilor la
toate vrstele). Suicidul la vrstnici este mai frecvent dect se crede. Grupele cu risc crescut sunt:
persoane vrstnice cu boli cronice traind n izolare si lipsuri, depresivii, cei cu crize emotionale
(moartea partenerului, pierderea legaturilor afective, internarea n unitati de asistenta), refuzul de
adaptare. O forma particulara o reprezinta batrnii care pierd dorinta de a trai (sinuciderea tacuta).
O.M.S. a stabilit n 1969, cauzele suicidului n ordine: izolarea sociala, pierderea unui rol social,
ncetarea activitatii profesionale, ntreruperea unui mod de viata obisnuit (prin spitalizare de exemplu),
moartea partenerului conjugal, stari de sanatate fizica si mentala deficitara, lipsuri materiale. Mai
frecvent sinuciderile se ntlnesc la barbati.
d.STRILE CONFUZIONALE ACUTE
Se instaleaza mai mult sau mai putin brutal si altereaza global constiinta, comportamentul mental si
relational. Este o reactie acuta, dureaza ore sau zile, este reversibila spontan sau terapeutic. Apar de
obicei seara sau noaptea. n aparitia lor intervin:
- factori declansatori: boli cardiovasculare, metabolice (uremie, hiperglicemie etc), boli infectioase,
respiratorii sau urinare, boli cerebrale (accidente vasculare, traumatisme, tumori etc). - factori
psihosociali, care au fost deja prezentati anterior.
Semnalul de alarma este schimbarea brusca de comportament, aparuta n ore sau n zile. Astfel apare
obnubilarea constiintei (deplasare, concentrare, atentie), iluzii, halucinatii, dezorientare etc.
O grava dificultate diagnostica este dementa, nsa starea confuzionala are un debut brutal, evolueaza
cu perioade de luciditate si este reversibila. Dementa debuteaza progresiv iar evolutia este ireversibila
si tulburarea este de obicei globala,
e.DEMENELE
Sunt relativ frecvente la vrstnici. Se caracterizeaza printr-o scadere progresiva si ireversibila a
activitatii psihice si prin modificari organice cerebrale de natura degenerativa sau vasculara
(arteriosclerotica).
Se deosebesc :
-demente senile (degenerative),
- demente vasculare (arterioscleroza)
- demente mixte. Cauza cea mai frecventa este degenerescenta primara a tesutului cerebral (boala
Alzheimer), n 80% din cazuri. Date mai noi apreciaza ca evolutia dementelor nu este totdeauna
ireversibila, ca exista si opriri n evolutie, chiar cazuri reversibile. De aceea diagnosticul trebuie stabilit
precoce. Verdictul de dementa senila este prea grav pentru a fi stabilit n graba.
Diagnosticul poate fi presupus n doua situatii:
- degradarea accentuata, brutala chiar, de durata, a unui vrstnic, pna atunci activ, declansata de un
factor favorizant.
- alterarea progresiva, n trepte, a performantelor intelectuale.
Tratamentul apartine psihiatriei. Nu se administreaza medicamente timp ndelungat, n schimb grija
pentru mediul ambiant si exercitiile intelectuale care mai sunt posibile, este obligatorie.
Psihiatria moderna integreaza familia n tratamentul bolilor psihice si chiar a dementei. Numai n acest
mod se poate evita precipitarea deteriorarii. Probleme grave ridica instabilitatea afectiva, insomnia,
dromomania, refuzul hranei si igienei corporale, incnti-nenta urinara. O atentie speciala trebuie
acordata fumatului si manevrarii gazelor. Frecvent la aceasta categorie de bolnavi apare supsiciunea
ca li s-a furat unele lucruri. Aceasta provine din tulburarile de memorie si orientare.
f. ARTERIOSCLEROZ CEREBRAL DIFUZ
Se descriu tablouri clinice caracteristice, dupa acumularea leziunilor n anumite zone ale creierului.
Ele se instaleaza n timp, insidios si sunt n general asimptomatice mult timp. Se datoresc
hipertensiunii arteriale si arteriosclerozei, care se influenteaza reciproc.
g.ACCIDENTE VASCULARE ISCHEMICE TRANZITORII
Reprezinta o complicatie a hipertensiunii arteriale si a arteriosclerozei cerebrale. Este un accident
frecvent la vrstnic, si reclama un diagnostic adeseori retrospectiv. Este relativ benign, apare n jur de
70 de ani si se ntlneste cam n 20% din accidentele vasculare cerebrale. Reversibil ntr-un interval
de 24 de ore, are un prognostic imediat bun, dar ndepartat rezervat. Debuteaza brusc, este de obicei
minor, fara pierdere de cunostinta si dureaza cteva minute sau ore. De obicei diagnosticul se pune
pe anamneza bolnavului, pe vrsta si semnele de ateroscleroza cerebrala si sistemica. Afecteaza
doua teritorii cerebrale: carotidian si vertebro bazilar.
h.PARAPAREZA (PARAPLEGIA) SENIL
Se ntlneste frecvent n practica geriatrica. Apare lent, progresiv, la un subiect vrstnic, cu astenie,
adinamie, pna la impotenta functionala a membrelor inferioare. Aceasta
poate duce la aparitia sindromului de imobilizare. Cauzele specifice vrstnicului sunt vasculare
(mielopatia vasculara) si degenerative, mai rar tumorale, traumatice etc.
Incidenta este mare, impotenta functionala este atribuita de bolnav si uneori chiar de medic, la
nceput, unui reumatism cronic.
C.BOLI DIGESTIVE
a.PAROTIDITA SUPURAT A BTRNULUI, apare la vrstnicul de peste 80 de ani, cu stare grava,
istoric lung, casexie si infirmitate. Apar si stari terminale, mai frecvent la femei. Clinic se exteriorizeaza
ca o tumefactie pre si intra auriculara, care deformeaza figura si cu semne locale de inflamatie (eritem
si temperatura), precum si secretii purulente.
b.REFLUXUL GASTRO ESOFAGIAN. La persoanele vrstnice apar frecvent tulburari de deglutitie,
disfagie, si regurgitari nazale. Alteori apare pirozis, epigastralgii, cu iradieri n umarul stng, ceea ce
se cheama pseudo angorul.Refluxul n ntoarcerea continutului gastric n esofag, din cauza
insuficientei functionale a cardiei. j
c.ALTE BOLI DIGESTIVE sunt: colecistitele si angiocolitele acute, ocluziile intestinale (ocluzia
colonului descendent de obicei, prin carcinom de colon), volvulusul colic de obicei interesnd
sigmoidul, cancerul de colon stenozant, ocluzia mezenterica, de obicei depistata necroptic si colita
ischemica. Aproape toate aceste afectiuni, apar mai frecvent la vrstnicii obezi. Pot fi originea unui
abdomen acut (cnd diagnosticul se pune de obicei tardiv). Prognosticul este foarte rezervat, iar
tabloul clinic este initial estompat, sters. Din patologia inflamatoare a peritoneului, mai frecvent se
ntlneste apendicita (letala de obicei la vrstnic), cu evolutie si semne atipice, frecvent conducnd la
peritonita.
Alte cauze de abdomen acut la vrstnici, sunt ulcerele gastroduodenale, hemoragiile prin ruptura
arterei epigastrice, fisurarea unui anevrism de aorta.
In toate bolile digestive ale vrstnicului, ca si n celelalte, modificarile psihice dau o coloratura speciala
si pot fi un obstacol serios n calea vindecarii, conducnd adesea la exitus.
d.INCONTINENA ANAL, este o infirmitate frecventa, cu repercursiuni grave psihosociale, fiind
alaturi de incontinenta de urina, escarele de decubit si de dementa, una din marile probleme ale
ngrijirilor si asistentei vrstnicului. Ea consta n pierdere involuntara a materiilor fecale si a gazelor
prin orificiul anal. Se asociaza de obicei cu incontinenta de urina si cu deteriorarea psihica avansata.
Apare n demente, accidente vasculare cerebrale, afectiuni ale maduvei, polinevrite, diabet, abcese
rectale, hemoroizi, fisuri anale, cancere recto sicmoidiene si constipatia cronica. Cea mai importanta
incontinenta anala este cea neurogena, n geriatrie.
D.BOLI METABOLICE
e. DIABETUL ZAHARAT TARDIV-Este o boala metabolica cronica, care are drept cauza principala
deficitul absolut sau relativ de insulina si se caracterizeaza prin perturbarea predominanta a
metabolismului glucidic, cu hiperglicemie, glicemii pe nemncate ce depasesc 120 mg%, prezenta de
glucoza n urina, alaturi de afectarea si a celorlalte metabolisme (lipidic si protidic). Clinic se
deosebeste:
- Diabetul zaharat de tip I, insulino-dependent, care se echilibreaza numai prin tratament cu insulina.
Se ntlneste 15 - 20% din cazuri.
- Diabetul zaharat de tip II, insulino-independent, care apare n genere dupa 40 de ani, la persoanele
obeze. Din aceasta categorie face parte si diabetul care apare dupa 65 - 70 de ani, care se datoreste
aterosclerozei vaselor pancreatice. Este cel mai frecvent ntlnit.
Cteva caracteristici ale diabetului la vrstnic:
- Frecventa mai mare a diabetului latent (40%)
- Hipertiroidismul, favorizeaza hiperglicemia si glicozuria.
- Obezitatea este un factor net predispozant.
- Debutul este insidios, iar formele iatrogene (medicamentoase: Nefrix, Cortizon), sunt relativ
frecvente.
- Riscul metabolic major este coma hiperosmolara.
- Microangiopatia diabetica, adica interesarea arterelor mici este rara (glomerulo-scleroza, retinopatia
diabetica, unele neuropatii). Predomina macroangiopatia, adica interesarea vaselor mari (cerebrale,
coronariene, arterele membrelor inferioare) cu accidente : - vascularocerebrale, infarct miocardic,
insuficienta cardiaca, arterite periferice.
- Arteriopatia membrelor inferioare, complicatie frecventa.Uneori prezenta arteriopatiei periferice
evidentiaza un diabet ignorat.
Dintre complicatiile acute, ale diabetului zaharat, cea mai severa este coma hipero- -smolara,
neacidocetozica. Apare la diabetici insulinoindependenti, tratati insuficient sau ignorati. Poate fi
declansata de lipsa insulinei, diuretice tiazidice, cortizon, hipotermie cu scaderea consumului de
glucoza, aport exagerat de glucide, infectii, deshidratari, neoglu-cogeneza exagerata. Coma este
vigila. Se descriu doua tipuri de manifestari:
- neurologice (hiperreflectivitate, semnul lui Babinski pozitiv, tremuraturi, convulsii generalizate,
incontinenta de urina) si
- semne de deshidratare (piele uscata, limba prajita, deglutitie dificila, globi oculari hipotomici).
La acest tablou se adauga hipertensiunea arteriala, lipsa mirosului de acetona prin lipsa corpilor
cetonici, si respiratiei Kiismaul. Hiperglicemia este foarte mare. Alte complicatii sunt:
- Coma diabetica clasica, hiperglicemica, este mai rara.
- Coma hipoglicemica, este frecventa la vrstnic. Hipoglicemia este un pericol real pentru batrni, n
conditiile abuzului de sulfamide hipoglicemiante.
- Complicatii infectioase, mai frecvent urinare (de obicei la femei), cutanate si pulmonare.
E. PATOLOGIA GERIATRIC A SNGELUI.
La batrni apare o deshidratare care influenteaza echilibrul hidroelectrolitic intrace-lular, scad
proteinele (serinele) si cresc globulinele si lipidele. Adeseori apare scaderea flerului din snge.
a.ANEMIA, apare frecvent la batrni, prin mbatrnirea hematopoezei.Cele mai obisnuite tipuri de
anemie care apar la vrstnic sunt:
- anemia feripriva, mai frecventa Ia femei si la barbatii de peste 60 de ani prin snge-rari digestive,
malmutritie, neoplasme si hemopatii maligne, infectii severe, medicatie antiinflamatoare si analgezica
(salicilati),
- anemia pernicioasa (Biermer), datorita lipsei vitaminei BI2. Este n relatie mai ales cu tiroidopatiile si
diabetul zaharat. Pot sa agraveze o insuficienta cardiaca preexistenta. Simptomele neurologice sunt
mai putin severe, dar tulburarile psihice domina tabloul clinic. Deficitul de acid folic, asociat celui de
Fe, are la baza o cauza alimentara.
- anemiile secundare altor mbolnaviri (anemii nefrogene, din mixedem, hepatopatii cronice,
limfoleucoza cronica, disglobulinemii .
b.LEUCEMIA LIMFATIC CRONIC, este cea mai frecventa leucoza ntlnita la batrni, n special la
barbati. Tabloul clinic este atenuat. Apare infectii repetate, adenopatii generalizate superficiale si
profunde, spenomegalie, limfocitoza. n forma leucemica, leucocitele depasesc 100 000/mmc, n
forma subleucemica 10-30 000/mmc (cu 80% limfocite) si n forma leucemica, leucocitele ajung la 10
000/mmc, cu 50 - 60% limfocite. Anemia este frecventa.
c.ALTE HEMOPATII NTLNITE LA BTRNI:
- gamapatia monoclonala benigna, cu prezenta de imunoglobuline monoclonale,
- mielomol multiplu (boala Kahler), care este un plasmocitom malign (plasmocitoza medulara,
paraproteine, si leziuni osoase).
- macroglobulinemia Waldenstrom, care apare la persoane de peste 50 de ani de obicei barbati. Boala
este maligna, cu proliferare limfoplasmocitara, cu prezenta de macro-globuline, adenopatii,
splenohepatomegalie, anemie.Tratamentul acestor boli se face cu chimioterapie corticoterapie,
transfuzii, antibiotice etc.
F.BOLI GERODERMATOLOGICE,
a.PRURITUL SENIL, apare dupa 60 de ani, lipsesc leziunile cutanate, se ntlneste mai frecvent la
batrni barbati, este foarte rezistent la tratament si nu are o etiologie cunoscuta bine. Suferinta este
chinuitoare, mpiedica somnul, se nsoteste de depresii care pot merge pna la suicid. Mai recent se
considera ca se nsotesc de prurit, unele anemii feriprive si boli hepatice, boala Hodgkin, leucozele,
poliglobulia, hiper si hipo tiroidia. Uneori apare ca manifestare paraneoplazica. Ca adjuvante se
administreaza, vitamina B2, B6, psihoterapia, lotiuni calmante. Nu exista tratament etiologic.
b.PURPURA SENILA, este un sindrom hemoragie specific vrstnicilor. Apar pete echimotice pe fata
dorsala a minilor si antebratelor. Apare mai frecvent la femei. Dureaza cteva saptamni si este
urmata de macule cafenii persistente. Se mai descriu si purpure ortostatice, carentiale, n diabet si
hipertensiunea arteriala.
c.ESCARELE (ULCERELE DE DECUBIT )
 (Escara nu trebuie considerata o simpla leziune a pielii si tratata ca atare. Frecventa sa este n
crestere. 70% din bolnavii cu escara au peste 70 de ani. Frecvente nainte n spitalele de neurologie,
de geriatrie si n caminele spital, escarele n prezent sunt tot mai des ntlnite n spitalele de
ortopedie, de acuti, de chirurgie, traumatologie, reanimare. Escara este o nevroza ischemica a
tesuturilor cuprinsa ntre planul osos si structura de sustinere si planul de compresiune (planul dur al
patului sau fotoliului). Escarele sunt deci provocate de lipsa de oxigen, datorita presiunii prelungite.
Intervin si alti factori favorizanti:
-Imobilizari prelungite prin boli grave mai ales neurologice; imobilizari prin terapii cu neuroleptice si
tranchilizante; aparate ghipsate, anestezice; factori care diminua presiunea arteriala si mpiedica
aportul de oxigen (hipotensiune, hipovolumie, colaps), stari hipoxemice, socul, anemia, febra,
insuficienta cardiaca grava etc. Nu se poate ignora factorul vrsta care scade regenerarea tisulara. n
mod obisnuit escarele apar n caz de paralizii, dementa senila, casexie canceroasa, sedative
puternice, temperaturi mari la bolnavul vrstnic etc.
Simptomatologie, semnalul este "placa eritematoasa" care evolueaza rapid catre leziune
dermoepidermica, leziuni cutanate, pentru ca n final sa cuprinda toate tesuturile inclusiv periostul.
Escara cu evolutie supraacuta (galopanta), este o forma clinica care evolueaza n cteva ore (1 - 6
ore). Apare la vrstnicii cu afectiuni neuropsihice, la care se declanseaza imediat criza de adaptare,
sau la bolnavii cu accidente vasculare cerebrale repetate. Probabil ca intervin si modificari
neurodistrofice rapide si profunde. Leziunea evolueaza rapid n profunzime, pe orizontala si verticala,
si nu raspunde tratamentului. n orice es-cara prognosticul este sumbru.
Profilaxia, vizeaza calitatea lenjeriei, mentinerea acestuia uscata prin schimbare frecventa,
ndepartarea cutelor si firimiturilor de pine, igiena riguroasa a pielii, alimentatie corecta. Se combate
imobilismul absolut, se impune schimbarea de pozitie la 2 - 3 ore, si protejarea reliefurilor dure, prin
utilizarea de colaci de cauciuc, perne sau saltea extra-moale. Concomitent se ngrijeste meticulos
pielea, tegumentele se spala de mai multe ori pe zi cu sapun si apa calda, si se usuca. Se aplica
creme sau lotiuni, se pune pudra fina de talc n zonele umede, dupa uscare etc. O atentie speciala se
acorda incontinentei urinare si anale, prin spalare periodica cu sapun si apa si uscare. Se practica
zilnic frectii si masaje usoare. Alimentatia va fi completa. Se adauga transfuzii, vitamine, anitanemice,
ana-bolizante. Fundamental n profilaxia si tratamentul escarelor ramne "programul rotatiei continue",
care presupune ngrijire continua cu participarea ntregului personal (medic, asistente, infirmiere).
Tratamentul curativ al escarelor este descurajant. El urmareste:
- diminuarea presiunii planurilor dure
- ndepartarea detritusurilor necrotice
- combaterea infectiei cu sterilizare (Proteul si Piocianicul sunt rezistente), cu solutii 1% alcoolica sau
apoasa de violet de gentiana sau cristal violet, rivanol 1%, fenosept, raze ultraviolete, pansarea moale
a plagii cu pomezi, pudra, solutii (clorura de sodiu), ndepartarea puroiului, administrarea de
gentamicina.
- stimularea locala a epitalizarii (jecozinc, cutaden, insulina, pantotenat de sodiu, anabolizante,
vitamina A).
Aparitia escarelor reprezinta o catastrofa la bolnavul vrstnic!!!!!
G.PATOLOGIA URINAR GERIATRIC
Manifestarile clinice sunt expresia mbatrnirii organelor urinare, alterarilor vasculare si unor cauze
cerebrale, psihiatrice si locale. Patologia este dominata de infectia urinara, incontinenta urinara si
hipertrofia de prostata.
a.INFECIILE URINARE, sunt bolile cele mai frecvent ntlnite la persoanele vrstnice (20% dintre
femei si 10% dintre barbati, dupa 65 ani). Adeseori sunt latente, asimptomatice. O alterare
inexplicabila a starii generale, tulburari digestive sau o febra izolata, la un vrstnic atrag atentia
asupra bolii. Golirea incompleta a vezicii se poate datora unei vezici neurologice, unui prolaps vezical
la femeie, unei hipertrofii de prostata la barbat.
b.INCONTINENA URINAR, este una din marele probleme ale asistentei geriatrice, alaturi de
incontinenta anala, de imobilizare, escare si dementa. Este foarte frecvent ntlnita si creste cu
naintarea n vrsta. De obicei la bolnavii aflati la domiciliu, incontinenta urinara se ntlneste n 10 -
15% din cazuri, n timp ce la bolnavii spitalizati se ntlneste n 30 - 40% din cazuri. La domiciliu este
si mai greu de stabilit deoarece batrnul sau familia, ascund aceasta suferinta din pudoare. Examenul
prostatei la barbat si examenul ginecologic la femei este obligatoriu. Incontinenta de urina poate fi:
- de stress, sau de efort, prin pierderea involuntara, dupa un efort de tuse, rs, stranut . Este mai
frecventa la femei si prognosticul este benign.
- tranzitorie. Apare ca reactie fie la o afectiune acuta (infectie urmara, pneumonie, febra, stari
confuzionale, accidente vasculare cerebrale), fie la o schimbare psihologica (spitalizare, pierderea
independentei etc). Repausul prelungit la pat o favorizeaza. Alteori apare datorita faptului ca unii
batrni, nu reusesc sa amne declansarea voluntara a mictiunii pna ce ajung la toaleta.
- incontinenta definitiva, este de obicei neurogena si rareori cauzata de un adenom de prostata sau
de o retentie de urina cu mictiuni prin "prea plin". Alteori poate apare n tabes, diabet cu neuropatie,
boala Parkinson etc.
Tratamentul este sarac: psihoterapie, suprimarea obstacolului, exercitii fizice, tratamentul infectiei,
reeducare.
c.RETENIA DE URIN. Este o tulburare a mictiunii, frecventa n geriatrie, constnd n imposibilitatea
eliminarii urinii din vezica. Se nsoteste de glob vezical (dilatarea vezicii urinare). Poate fi acuta sau
cronica. Retentia acuta apare brusc si este pasagera. Dispare dupa tratament sau sondaj vezical.
Retentia cronica apare la vrstnici, datorita n special hiperfrofiei de prostata. d.PROSTATA LA
BTRNI. Adenomul de prostata afecteaza aproape totalitatea bolnavilor vrstnici. Diagnosticul se
pune nsa de obicei tardiv, medicul fiind consultat n stadii avansate. Mictiunile frecvente (polakiuria,
disuria, nicturia), sunt semnele principale. Anxietatea este prezenta n special n caz de retentie de
urina. Lentoarea jetului este semnificativa. Singurul tratament corect este cura chirurgicala, pe care
multi pacienti o evita. Complicatiile cele mai frecvente sunt: infectia urinara, retentia de urina si
incontinenta urinara. Exista si tratement conservator. Pentru decongestionarea prostatei se
recomanda si masaje (patru masaje n doua saptamni).
e. DESHIDRATAREA
n practica asistentei vrstnicului, deshidratarile se ntlnesc adeseori, sunt depistate tardiv, evolueaza
sever si se nsotesc de numeroase complicatii si stari neurologice. mbatrnirea se nsoteste obisnuit
de tulburari hidroelectrolitice, cu pierderi de apa si implicit deshidratare. Batrnii simt mai putin
senzatia de sete. Simptomatologia deshidratarii simple consta n uscarea tegumentelor, prajirea limbii,
senzatie de sete, apatie, depresie, dis-fagie, hipotensiune ortostatica, caderi, coma, oligurie si urini
concentrate.
H.ASPECTE CARACTERISTICE DE GEROPATOLOGIE A APARATULUI
LOCOMOTOR
Procesul de mbatrnire afecteaza dominant osul si articulatiile. Se vorbeste de o mbatrnire
artropatic mezenchimala. Aceasta este favorizata de imobilizare prelungita, de tulburari circulatorii,
corticoterapie si barbiturice. Caracteristica este osteoporoza si fractura proximala a femurului.
Artrozele apar aproape ntotdeauna.
a.OSTEOPOROZA DE INVOLUIE. Face parte dintre bolile care afecteaza n grade diferite cu mult
mai mult oamenii n vrsta. La vrstele foarte naintate ea devine mai severa si mai frecventa (n
special la femei). Ca orice tesut viu, scheletul osos sufera un proces de mbatrnire. ntre anumite
limite osteoporoza poate fi considerata fiziologica. Cnd apar fracturi si tulburari posturale (deformatii
invalidante), se vorbeste despre osteoporoza boala. Femeile sunt afectate mai precoce, mai frecvent
si mai sever. Cazurile de osteoporoza cresc cu vrsta. Contribuie si alti factori etiologici. Un factor
important este cel hormonal (la femei scaderea nivelului estrogenic, postmenopauza, la barbati
scaderea functiei testiculare). Alt factor este restrngerea activitatii fizice, fireasca la batrni. Cnd se
instaleaza sindromul de imobilizare, substanta osoasa diminua rapid si apar fracturi si alte complicatii.
Contribuie si factorii nutritionali: carente proteice, calorice, vitaminice. n sfrsit un rol important l detin
tulburarile circulatorii. Osteoporoza este o atrofie osoasa, afectnd egal cele doua componente ale
osului (substanta organica si cea minerala). Diagnosticul este ntotdeauna tardiv. Complicatiile cele
mai grave sunt fracturile. ntre 50 si 60 de ani, predomina fractura ncheieturii minii, n jurul vrstei de
70 de ani, fractura vertebrelor, iar dupa 70 de ani, fractura de col femural.
b.FRACTURILE EXTREMITII SUPERIOARE A FEMURULUI. Se ntlnesc la orice vrsta. Dar,la
vrstnici sunt accidente obisnuite cu prognostic foarte grav, cu mare invaliditate si mortalitate
crescuta. Prevenirea fracturii presupune tratamentul corect al tuturor suferintelor vrstnicului, pentru
prevenirea caderilor, educatia alimentara cu aport vitaminocalcic (1 g Ca, 1000 u.i vitamina D2 pe zi)
si ratie protidica suficienta, si educatia fizica (Exercitii fizice si combaterea imobilizarii), pentru
prevenirea osteoporozei.
Cnd fractura de col femural a aparut, intervine chirurgia ortopedica (interventie chirurgicala, cisma
ghipsata anti rotatorie n vederea consolidarii). Urmeaza reeducarea, pentru aducerea bolnavului n
starea motorie anterioara. Scop propus dar greu de atins, ntotdeauna apare riscul patologiei si
complicatiilor de imobilizare, care grabesc degradarea fizica a bolnavului, cu complicatii psihice si
somatice care duc la exitus. Pot apare stari confuzionale, tulburari de comportament (agresivitate,
negativism, necooperare, depresie, anxietate). Adeseori apar complicatii cardiovasculare: (accidente
vasculare cerebrale, tulburari de ritm si conducere, insuficienta cardiaca), boli infectioase, infectii
urinare, incontinenta, suprainfectii bronhopulmonare, tromboembolii, escare de decubit. ngrijirile
precoce si reeducarea detin un' rol foarte important. Aici intervine rolul asistentei medicale.
c.CDERILE-. Frecventa, etiologia multifactoriala, complicatiile, consecintele psihosociale si
mortalitatea, constituie nota lor de gravitate. Caderile pot fi unice (accident vascular cerebral, infarct
miocardic), sau repetate. Sunt mai frecvente la femei. Apar de obicei dupa 65 de ani, la persoane
traind singure, si avnd boli cronice. Unele medicamente contribuie cu certitudine (narcotice,
hipnotice, sedative, tranchilizante, psihotrope). Un rol important l detine alcoolul, diureticele,
digitalicele, hipotensivele, unele betablocante. Caderile pot fi: caderi fatale, pierderea echilibrului,
datorita vrstei naintate si unor medicamente, mpiedicari si alunecari, mpleticeala, clatinarea pe
picioare datorita nesigurantei pasilor, nclinarea, ameteala sau vertijul, lipotimia (pierderea tranzitorie a
cunostintei), vertijul posutral (la schimbarea pozitiei).
Prevenirea caderilor vizeaza, supravegherea vrstnicului, informarea corecta asupia acestei
posibilitati, eliminarea factorilor iatrogeni (medicamentosi), stabilirea spatiului de deplasare (fara scari
si cu iluminare corespunzatoare), ncaltaminte potrivita si educarea mersului.
d.SINDROMUL DE IMOBILIZARE
Este un tablou clinic specific geriatrie. Este n raport cu polipatologia vrstnicului si cu caracteristicele
procesului de involutie. Factorii etiologici:
- factori favorizanti: vrsta, terenul neuropsihic (anxietate, depresie etc), conduita necorespunzatoare
anturajului familial etc.
- factori determinanti: afectiuni grave, severe, invalidante, afectiuni psihice, imobilizarea autoimpusa
prin teama de accidente, factori iatrogeni (polipragmazie psihotropa), sindrom de inadaptare, refugiul
n boala etc.
Trecerea de la imobilizare la invaliditate se caracterizeaza prin simptome psihice, somatice si
metabolice.
- simptome psihice: anxietate, depresie, dezorientare, dezinteres, negativism, mutism, plns,
insomnie, stari revendicative.
- simptome somatice: atrofie musculara, limitarea mobilizarii cU retractii musculare si redori articulare,
dureri dar mai ales leziuni cutanate (ulcerele de presiune - escare, care pot apare n unele cazuri n
cteva ore), complicatii urinare, tulburari circulatorii, consti-patie, embolii pulmonare, infectii
pulmonare de decubit etc.
- semne metabolice: demineralizare osoasa, osteoporoza, calcuri urinari. Tratamentul preventiv, este
essential, se poate ajunge la evitarea imobilizarii prelungite sau definitiv. Acesta presupune
conservarea activitatii cotidiene, cu autonomie, Kineziterapie, si Ergoterapie de sustinere, Tratamentul
curativ se aplica de obicei n unitatile specializate (servicii de cronici, de postcura, de recuperare etc.).
Acest tratament urmareste reeducarea (redobndirea posibilitatilor de autonomie si de autoservire),
reabilitarea, adica reintegrarea ntr-o viata activa, ergoterapia, si tratamentul medicamentos si dietetic,
adaptat bolii.
I.CRIZELE DE ADAPTARE
Sunt legate de schimbarea mediului (pensionare, mediul locuibil, mediul de viata etc). Cele mai
importante cauze sunt determinate de internarea ntr-un spital sau ntr-o unitate de asistenta sociala.
In aceasta eventualitate apare un sindrom de inadaptare sever, n care sinuciderile sunt frecvente.
Apar nelinistea, agitatia, crizele confuzionale, urmate de deteriorarea psihica si somatica. Frecvent
apar escare cu evolutie rapida. Crizele de adaptare se caracterizeaza prin:
- simptome psihice: anxietate, insomnie, depresie, agitatie, negativism, fobii
- modificari de nutritie: scadere n greutate (bolnavul "se topeste" vaznd cu ochii), adinamie, escare
prin imobilizare.
- tulburari cardiovasculare, care apar cu bruschete
- modificari n sfera circulatiei cerebrale
Tulburarile apar mai ales la cei cu afectiuni cronice, la bolnavii cu nivel social si cultural mai ridicat - la
intelectuali. Contribuie si informarea gresita asupra spitalizarii, notiunea de "azil", modul de primire,
insuficienta asistentei, dotarii etc.
Prevenirea este laborioasa, dificila si discutabila. Aceasta presupune pregatirea bolnavului,
tranchilizante n perioada premergatoare, primirea cu caldura, vizitarea de catre familie, supraveghere
speciala.
J. STRILE TERMINALE
Moartea este un fenomen implacabil, obligator. Prin prelungirea sperantei de viata, astazi, moartea
este mai putin prezenta, n viata cotidiana. Exista o tendinta nemarturisita tot mai frecventa, de a
ndeparta moartea din familie, de a o muta n institutii medicale. Oricare ar fi situatia, tratamentul
muribundului, nu va fi suspendat pna n ultimul moment Obligatia medicului si a asistentelor este de
a sustine psihologic bolnavul si familia pna la sfrsit, de a asigura toate ngrijirile necesare
(combaterea durerii, hidratarea corecta, ngrijirea cavitatii bucale, ngrijirile fundamentale - igiena,
nevoile sfincteriene, alimentatia si altele). Nu se vor omite nevoile si preferintele personale, dorintele
bolnavului de a-si vedea rudele, prietenii sau preotul. ntotdeauna prezenta umana trebuie sa fie
permanenta.

CAUZELE MORI N GERIATRIE

- moartea cardiaca (37% la populatia de peste 65 de ani), prin ateroscleroza, hipertensiune, tulburari
de ritm si conducere, insuficienta cardiaca globala.
- moartea cerebrala, prin patologie vasculara cerebrala (accidente cerebrale vasculare), si afectiuni
degenerative ale creierului.
- alte cauze: neoplazii, boli respiratorii, boli de nutritie si metabolism, endocrine, boli de snge.
- se vorbeste despre o "moarte de batrnete", notiune care nu este acceptata de catre O.M.S.
TERAPIA MEDICAMENTOAS N GERIATRIE
Se constata astazi pretutindeni si n special la batrni, un supra consum de medicamente, cu efecte
secundare inerente. n general batrnii consuma excesiv hipnotice, psihotrope, laxative si antibiotice.
De aceea se recomanda o posologie diminuata si o supravegere stricta. Batrnii au tendinta de a face
provizii de droguri si de a nu respecta corect prescriptiile.
Reactii adverse si efecte secundare. Batrnii reactioneaza advers Ia medicamente, mai frecvent dect
bolnavii tineri. Un risc crescut apare Ia cei care iau antiparkinsoniene, antihipertensive, psihotrope,
digitalice, antibiotice si antiinflamaioare. Se ntlnesc adeseori hemoragii dupa anticoagulante, coma
hipoglicemica dupa antidiabetice orale.
Se va acorda atentie tonicardiacelor si antiaritmicelor, dar mai ales antibioticelor. Cloramfenicolul va fi
evitat n insuficienta hepatica. Cantitatile administrate de Ampicilina si rifampicina vor fi reduse la cei
cu afectiuni biliare.
-Antibioterapia prelungita si repetata conduce la selectii microbiene (bronsite cronice si infectii
urinare). Se vor evita antibioticele retard, antibioticele cu efect ototoxic (streptomicina, gentamicina,
aminozidele), precum si antibioticele cu efect nefrotoxic (gentamicina).
n general se va evita poliantibioterapia sistematica, precum si administrarea prelungita si dozele
administrate n mare cantitate.
-Antidepresivele determina uscaciunea gurii, atonie vizicala, constipatie si aritmii.
- Neurolepticele dau sindroame extrapiramidale.
-Barbituricele trebuiesc evitate n masura posibilitatilor.
-Tranchilizantele sunt n general mai bine suportate.
- Adrogenii favorizeaza cancerul de prostata.
-Corticoizii vor fi administrati cu multa grija, n doze de preferat mai mici si daca este posibil sub
protectie (alcaline).
-Se va acorda atentie si diureticelor deoarece scad tensiunea arteriala si produc tulburari electrolitice.
- Laxativele n exces pot conduce la casexie, edem, hipocalcemie si carente vitamino-minerale.
Dozele vor fi reduse la jumatate fata de adult, vor fi administrate pe perioade scurte si se va
controla respectarea indicatiilor ntotdeauna.
REABILITAREA N GERIATRIE
Prin reabilitare, se ntelege tratamentul care urmareste reintegrarea bolnavului recuperat biologic,
motor si psihologic, ntr-o viata activa, potrivit activitatilor de care dispune. Se porneste de la
certitudinea ca fiecare bolnav, indiferent de gradul afectarii psihofizice, poseda nca resurse fizice si
emotionale, capabile de a asigura recstigarea independentei (cel putin teoretic).
Prin reeducare, se urmareste redobndirea posibilitatilor psihomotorii, care sa ofere bolnavului
autonomie. Reeducarea si readaptarea functionala, constituie o parte esentiala a ngrijirii vrstnicului
handicapat prin:
- fizioterapie si mecanoterapie.
-Gimnastica respiratorie si exercitiile pentru extremeitatile neafectate,;
-Recuperarea psihologica va nsoti ntotdeauna pe cea somatica si va fi condusa de personal calificat
(psihoterapeuti).
TERAPIA OCUPAIONAL, (ergoterapia). desi pare mai putin obisnuita, si gaseste locul ntre
terapeuticele nemedicamentoase acordate bolnavului vrstnic. Justificarea sa o dau stresurile
psihosociale ale batrnului: nsingurarea sociofamiliala, dezinsertia sociala, socul pensionarii, crizele
de adaptare, regresia psihomotorie, pierderea autonomiei, etc.
Exista o terapie ocupationala de functie, aplicata n starile mai grave, n care bolnavul a pierdut si
obisnuintele primare, instinctuale, pe care trebuie sa le recapete (alimentatie, toaleta zilnica). Alteori
se urmareste consolidarea rezultatelor obtinute prin activitati recreative, hobbi-terapia, activitati de
utilitate practica, gradinarit, bricolaj etc. Vor fi luate n consideratie ideile si preferintele bolnavilor,
experienta personala. Pe masura posibilitatilor bolnavii vor fi dirijati catre activitati noi. Vor fi evitate
activitatile grele. Noile ocupatii se vor ntinde de la activitati personale (renvatate), la toaleta, echipare
- dezechipare, lectura, auditii muzicale, spectacole, floricultura, gradinarit, tesatorie, mpletituri,
tricotaje, broderie, pictura, artizanat, butaforie, pirogravura, traforaj etc.
EDUCAIA SANITARA
Se urmareste o instruire larga a vrstnicilor, o neoscolarizare, pentru nsusirea cunostintelor privind
procesul de mbatrnire, n sfrsit pregatirea pentru pensionare si mbatrnire. Pentru aceasta s-au
nfiintat universitati geriatrice. n cazurile de mbolnavire se urmareste cunoasterea de catre bolnav a
riscului complicatiilor, caile de evitare, semnele precoce de mbolnavire, indicatii terapeutice si
dietetice, caile de mentinere a capacitatilor fizice si intelectuale. Preocuparile privesc adaptarea
actiunilor corespunzatoare nivelelor de vrsta. Altele se adreseaza populatiei vrstnice sanatoase si
vrstnicilor bolnavi. O.M.S.-ul apreciaza ca educatia sanitara, constituie resursa cea mai importanta
de prevenire a mbatrnirii grevata de boli, de dependenta. Se urmareste ca batrnii sa devina
constienti de posibilitatile lor reale, prin combaterea fricii de batrnete si moarte si micsorarea
conflictelor dintre generatii. n sfrsit se va insista asupra rolului si riscurilor polimedicatiei si
automedicatiei.
PATOLOGIA PENSIONRII
Retragerea din activitate, pensionarea, este un moment de rascruce n existenta individului, un stress
care poate precipita mbolnaviri preexistente, genera altele, si n final poate duce la deteriorarea
psihica a individului, de aceea s-a delimitat o patologie a retragerii, "boala pensionarii", o reala entitate
morbida. Exista ri prezent doua tendinte, prima urmareste valorificarea potentialului biologic si
social restant al vrstnicului si a doua urmareste limitarea vrstei de pensionare, pentru
eliberarea de locuri de munca, necesare generatiilor mai tinere.
Persoanele care au avut preocupari extraprofesionale, si mentin un echilibru mai bun. La fel si
persoanele carora li se permite prin profesie, activitate si dincolo de vrsta de pensionare (creatorii din
cultura, arta, stiinta). La barbati stressul pensionarii este mai mare, mai grav dect la femei, acestea
avnd si preocupari casnice. Barbatii fac adeseori o nevroza a pensionarii, care poate merge pna la
moartea psihica, moartea profesionala. Atitudinea fata de cei care urmeaza a fi pensionati, trebuie sa
fie individuala. Exista la acestia reactii echilibrate, optimiste si pesimiste, chiar catastrofice.
Pensionarea nsemneaza pierderea statuturilor, rolurilor si a demnitatii personale. La femei apar
probleme mai deosebite, nainte de pensionare, legate de naintarea n vrsta, coninciznd cu
perioada climacterica.
Un factor important este profesia si mediul. De aceea n mediul rural, socul nu este grav, deoarece
ncetarea activitatii nu este completa si brusca. Persoanele foarte active, mai ales cele din mediul
urban, daca nu-si gasesc alte preocupari si activitati, suporta foarte greu pensionarea. Iata de ce
prevenirea patologiei pensionarii, trebuie facuta din timp, prin cursuri de preretragere, integrarea n
colectivitati de munca etc. Pregatirea psihologica este esentiala. Este indispensabila combaterea
sentimentului de inutilitate. Se va cultiva miscarea fizica si exercitiul intelectual, se va organiza timpul
liber, se vor organiza posibilitati de integrare n activitati de comunitare, culturale, sportive,
gospodaresti, artizanale etc.
INTEGRAREA N INSTITUII SPECIALIZATE PENTRU VRSTNICI (Institutionalizarea)
Pe masura naintarii n vrsta, ca urmare a unor grave invaliditati - sindromul de imobilizare,
dementele, incontinentele, pierderea autonomiei si a capacitatii de autoservire -la care se adauga
factori sociali ca diminuarea veniturilor, lipsa familiei sau imposibilitatea acesteia de a asigura
supravegherea si ngrijirea, apare cresterea solicitarilor de spitalizare pe termen lung. Din populatia de
peste 65 de ani, 4%, este internata permanent. Dupa unii autori, aceasta nu este dect o forma
mascata de izolare a batrnului, pe care o promoveaza familia si societatea. Se constata o presiune
crescnda att din partea familiilor ct si din partea unor unitati spitalicesti (cu bolnavi parasiti, sau cu
spitalizari ndelungate si frecvente), de a forta internarea n camine spital.
In unitatile pentru vrstnici (camine de batrni, camine spital), asistenta trebuie asigurata n echipa
(medic generalist, medic geriatru, psihiatru, psiholog, fizioterapeut). Un rol principal l are asistenta
medicala si personalul de ngrijire. Calitatile morale ale acestora nicaieri nu sunt mai necesare ca n
aceste unitati. Echipa trebuie sa insufle bolnavului ncredere, curaj, si sa-i ridice tonusul. Viitorul
vrstnicului, redobndirea autonomiei, a tonusului vital, reintegrarea sociala, depinde de calitatile
echipei medicale. De aceea suportul psihoafectiv, respectul pentru demnitatea vrstnicului sunt
conditii de baza.
Pentru batrni familia constituie factorul vital fundamental. De aceea resursele familiei trebuiesc
valorificate ntotdeauna. Conflictul dintre generatii exista, dar nu este o regula. Fenomenele de
respingere si violentele fata de vrstnic trebuiesc cunoscute, combatute n masura posibilitatilor.
Spitalizarea, n multe cazuri este nefavorabila vrstnicului. Stressul de mutare este o realitate. n
general, din partea familiei se pot delimita comportamente variate: cooperare, hiperprotectie,
culpabilitate, angoasa, dar uneori si abandon si respingere.
Cnd nu mai exista alta posibilitate, cnd bolnavul este singur, cnd viata n familie este imposibila,
medicul si echipa pe care o conduce trebuie sa preia toate functiile
familiei normale: rabdare, afectiune si sustinere morala.

NURSING IN GERIATRIE

EVALUAREA FUNCTIONALA A VRSTNICULUI:

n zilele noastre a crescut media sperantei de viata fata de trecut. Desi 40 % din
oamenii cu vrsta peste 65 de ani pot solicita ocazional sa fie gazduiti ntr-un centru de
asistenta, numai 5% dintre varstnici solicita asistenta specializata pe termen lung;
restul si pot mentine autonomia.
Totusi, aproape 80% dintre vrstnici au cel putin o afectiune cronica de obicei
artrita, afectiuni cardiace sau respiratorii, hipertensiune, auz si vedere deficitare.
Aceste probleme de obicei apar simultan restrngnd capacitatea pacientului si a
familiei sale de a functiona normal.
Cnd este acordata asistenta unui pacient vrstnic de obicei se vor implementa
proceduri similare cu cele folosite pentru orice alt pacient adult. Totusi, trebuie tinut
seama de modificarile psihosociale,fiziologice si biologice care apar n mod normal
odata cu naintarea n vrsta.
Deoarece schimbarile de functionare a organismului asociate mbatrnirii pot afecta
actiunile medicatiei va trebui sa fie nteles modul cum influenteaza anumite
medicamente pacientii vrstnici.
Scopul ngrijirii trebuie sa fie mbunatatirea tolerantei la medicatia administrata si
evitarea pe ct posibil a reactiilor adverse si a interactiunilor.
Un pacient vrstnic va trebui, de asemenea, sa fie ajutat sa faca fata unor anumite
probleme cum ar fi caderile sau incontinenta urinara si fecala.
Evaluarea functionala :
este folosita pentru a evidentia nivelul starii de bine al persoanei ct si capacitatea, ca
adult vrstnic, de a-si purta n mod autonom de grija;
va ajuta la identificarea nevoile personale si a punctelor slabe n ngrijirea personala,
va furniza baza de la care se va porni ntocmirea planului de ngrijire a carui scop sa
fie cresterea gradului de autonomie a vrstnicului, va oferi un feed-back n privinta
tratamentului si reabilitarii;
evaluarea se va folosi pentru a identifica si suplini nevoile vrstnicului cu serviciile
potrivite cum ar fi asigurarea menajului, ngrijirea la domiciliu, ngrijirea zilnica care
sa ajute pacientul sa-si mentina autonomia.
Sunt disponibile numeroase metode de ntocmire a unei o evaluari metodice
functionale
Metode de evaluare functionala a vrstnicului :
 Indexul Katz: evalueaza abilitatile de a realiza 6 activitati zilnice de ngrijire
personala:
o mbaiere,
o mbracare,
o asigurarea igienei,
o transferul,
o controlul sfincterelor,
o hranirea.
Scala Lawton :evalueaza capacitatea de a realiza activitatile de ngrijire personala mai
complexe:
o capacitatea de a folosi telefonul, de a gati, de a face cumparaturi, de a spala
rufe, de a gestiona resursele financiare, de a-si administra medicatia si de a-si
pregati masa.
o activitatile sunt cotate pe o scala de la 1 la 3 ncepnd cu autonomia (capacitate
totala de a realiza activitatile), continund cu a avea nevoie de un oarecare
sprijin si sfrsind cu ncapacitatea totala
Scala si indexul Barthel : evalueaza urmatoarele 10 functii n autongrijire, fiecare
item fiind notat conform cu gradul de asistenta necesara, dupa un timp, rezultatele
aratand o mbunatatire sau un declin:
o hranirea,
o mutarea din caruciorul cu rotile n pat si invers,
o efectuarea igienei personale,
o deplasarea pna la si de la toaleta,
o mbaierea,
o deplasarea pe suprafete drepte, fara denivelari,
o mpingerea cadrului cu rotile,
o urcarea si coborrea scarilor,
o mbracare/dezbracare,
o mentinerea continentei intestinale si vezicale.
Scala de Resurse Sociale OARS (Cercetari si servicii pt vrstnicii din America) este
un
instrument de evaluare dezvoltat la Universiatea Duke n 1978. Este o metoda
multidimensionala si evalueaza nivelul functionarii n urmatoarele 5 domenii:
o resurse sociale,
o resurse economice,
o sanatatea fizica,
o sanatatea psihica
o activitati ale traiului de zi
Fiecare domeniu e marcat pe o scala de la 1 la 6. La sfrsitul evaluarii este
determinat un scor cumulativ privind deficientele. Cu ct scorul este mai mic, cu att mai
mare este nivelul deficientei.
Consideratii speciale :
 evaluarea functionala a vrstnicului trebuie facuta ct mai repede din momentul
internarii sale
ntreaga evaluare va fi revizuita si actualizata de fiecare data cnd o modificare
importanta apare n starea fizica si mentala a pacientului
daca pacientul nu poate raspunde, se vor obtine raspunsurile de la cei care-i acorda
ngrijire

TRATAMENTUL N NGRIJIREA GERIATRICA

Controlul incontinentei :
la pacientii vrstnici incontinenta este de obicei urmarea pierderii sau deficientei
sfincterului urinar sau anal
incontinenta poate fi temporara sau permanenta
aproape 10 milioane de adulti se confrunta cu o forma de incontinenta urinara;
incontinenta poate fi cauzata de:
o confuzie,
o deshidratare,
o reducerea mobilitatii.
este, de asemenea, un simptom al unor diverse tulburari, cum ar fi:
o hiperplasia prostatica,
o calculi urinari,
o cancer al vezicii urinare,
o infectii ale tractului urinar,
o AVC,
o neuropatie diabetica,
o scleroza multipla,
o cancerul de prostata,
o leziuni la nivelul coloanei vertebrale,
o afectarea sfincerului uretral n urma prostatectomiei.
anumite medicamente pot declansa incontinenta urinara:
o diureticele,
o halucinogenele,
o sedativele,
o antihipertensivele.
incontinenta urinara poate fi acuta sau cronica.
o acuta - e rezultatul tulburarilor care sunt potential remediabile:
delirul,
deshidratarea,
retentia urinara,
reducerea mobilitatii,
infectii sau inflamatii,
reactii adverse ale unor medicamente.
 o cronica - apare sub 4 forme distincte:
stresul - scurgerile au loc n urma unei sfortari fizice bruste (un stranut,
tusea, sau o miscare brusca)
retentia urinara - duce la scurgeri pentru ca vezica dilatata nu se poate
contracta suficient pentru a controla scurgerile de urina
nevoie imperioasa- pacientul nu-si poate controla impulsul de a urina.
incontinenta functionala totala - scurgerile de urina apar n ciuda
faptului ca vezica si uretra functioneaza normal.
incontinenta fecala, scaparea involuntara a materiilor fecale, poate aparea gradual (ca
n cazul dementei) sau brusc (leziunile coloanei vertebrale); poate deteriora serios
starea de bine fizic si psihologic. Factorii favorizanti sunt:
o dieta neadecvata,
o stare anala dureroasa netratata.
o administrarea laxativelor pe termen lung
o deficiente neurologice,
o interventii chirurgicale la nivel pelvin, prostatic sau rectal,
Tratarea incontinentei urinare :
Pacientul incontinent se simte de obicei frustrat, jenat, si lipsit de speranta. Din fericire,
problema sa poate fi de obicei solutionata prin reantrenarea vezicii un program care are ca
scop
stabilirea unui obicei de mictionare regulata. Pentru implementarea acestui program trebuie
facuti
mai multi pasi:
evaluarea obiceiurilor de eliminare existente.
stabilirea unui orar pentru urinare - pacientul va fi ncurajat sa mictioneze regulat, de
exemplu la fiecare 2 ore; daca se poate controla aceste 2 ore, se va creste intervalul cu
cte 30 min n fiecare zi pna cnd atinge intervalul de la 3,5 la 4 ore ntre urinari.
pacientul va fi nvatat sa practice tehnici de relaxare cum ar fi respiratia adnca, care
ajuta la diminuarea nevoii resimtite
se va aseza patul pacientului lnga baie sau toaleta portabila.
se va lasa o lumina aprinsa noaptea.
daca pacientul necesita sprijin pentru a se da jos din pat sau din scaunul cu rotile,se va
raspunde prompt apelului sau pentru a-l ajuta
se va instrui pacientul n privinta masurilor de preventie a infectiilor tractului urinar,
cum ar fi ingerarea adecvata de lichide (cel putin 2 l/zi daca nu este contraindicata), sa
poarte lenjerie intima de bumbac, sa se spele cu sapunuri care nu irita
se va ncuraja pacientul sa urineze golind complet vezica, (mai ales la ora de culcare)
pacientul va fi instruit sa ia diureticele prescrise cnd se trezeste dimineata
va fi sfatuit sa limiteze consumul de somnifere, sedativele, si alcoolul, deoarece
acestea diminueaza nevoia de a urina si pot amplifica incontinenta mai ales n timpul
noptii
daca pacientul este supraponderal, va fi ncurajat sa slabeasca
 va fi nvatat sa efectueze exercitii pentru ntarirea musculaturii pelvine (exercitii
Kegel) :
o se va explica unde se afla muschii pelvici inferiori.
o pacientii vor fi instruiti sa-si contracte muschii din jurul anusului, ca si cnd s-
ar abtine de la defecare si sa-si contracte muschii pelvici inferiori pentru a opri
jetul de urina chiar n timp ce urineaza si apoi sa relaxeze musculatura din acea
zona pentru ca jetul urinar sa revina.
o se va sugera sa nceapa prin contractarea muschilor pelvini inferiori timp de 5
secunde, apoi relaxarea lor alte 5 secunde si dupa aceea repetarea procedurii de
cte ori este nevoie;
o caracteristic acestei proceduri este ca pacientul sa nceapa cu 10 contractii
dimineata si 10 seara, apoi sa creasca treptat timpul contractiei si al relaxarii
o se va sfatui pacientul sa nu se foloseasca de muschii abdominali, ai membrelor
inferioare sau de fesieri;
o trebuie descurajata ncrucisarea picioarelor sau tinerea respiratiei pe parcursul
acestor exercitii
va fi instruit sa introduca mai multe fibre n dieta sa pentru a scadea posibilitatea
aparitiei constipatiei si incontinentei
pacientul va fi reasigurat ca aparitia peridica a episoadelor de incontinenta nu
nseamna ca programul nu da rezultate si ca eforturile trebuie ncetate
va fi ncurajat sa adopte o atitudine caracterizata de perseverenta, toleranta si
pozitivism
interventie chirurgicala corectiva:
o rezectia transuretrala a prostatei la barbati
o injectii cu colagen la nivel uretral att la barbati ct si la femei,
o refacerea peretelui anterior vaginal
o sprijinirea retropelvica a vezicii urinare la femei.
Incontinenta fecala :
pacientul va fi rugat sa identifice cnd anume apare incontinenta (de exemplu sa
specifice daca apare pe parcursul noptii sau daca este diareica)
se vor culege date legate de istoricul gastrointestinal, neurologic si psihologic al
pacientului
se va proteja patul
n cazul pacientilor fara probleme neurologice se va asigura un program de controlare
constienta a sfincterului anal
se va sfatui pacientul sa urmeze o dieta bogata n fibre care sa includa multe vegetale
crude, cu frunze, cum ar fi morcovii si laptucile, fructe cu coaja (mere), si cereale
integrale (cum ar fi gru, pine de secara si cereale)si sa aibe un consum adecvat de
lichide
vor fi instruiti sa renunte treptat la consumul de laxative (folosirea abuziva a
laxativelor pentru a stimula activitatea motorie n intestin poate avea efectul advers
 ducnd fie la constipatie fie la incontinenta dupa un timp). Se va ncuraja, n
schimb,folosirea laxativelor naturale cum ar fi prunele si sucul de prune.
se va pastra o igiena corespunzatoare pentru a creste gradul de confort al pacientului si
pentru a preveni leziuni si infectii ale pielii.
se va curata frecvent zona perianala si se va aplica o crema contra umezelii.
se va controla situatia si n privinta mirosurilor neplacute
se va ncuraja si sprijini pacientul, care poate simti rusine, jena.

Complicatii :
leziuni si infectii ale pielii
problemele psihologice includ izolarea sociala, pierderea autonomiei, diminuarea
stimei de sine si depresia.
.Terapia medicamentoasa :
patru din cinci persoane trecute de 65 de ani prezinta una sau mai multe tulburari
cronice.
desi vrstnicii reprezinta doar 12% din totalul populatiei ei iau ntre 30% si 40% dintre
medicamentele prescrise; asta nseamna aproximativ 400 milioane de retete pe an,
mbatrnirea modifica structura corpului si declanseaza schimbari n sistemul digestiv,
la nivelul ficatului si rinichilor.; aceste schimbari afecteaza metabolizarea
medicamentului, absorbtia lui, eliminarea lui si, consecutiv acestora se poate ajunge la
nevoia de a modifica dozajul medicatiei si tehnicile de administrare.
pot de asemenea amplifica efectele adverse ale medicamentelor si pot afecta astfel
rezultatele tratamentului
aproximativ 40% din persoanele care sunt afectate de reactiile adverse ale
medicamentelor au peste 60 de ani. Multi pacienti mai vrstnici, care prezinta semne si
simptome din cauza reactiilor adverse ale medicamentelor (cum ar fi confuzia,
slabiciunea si letargia), le pun mai degraba pe seama bolii dect pe efectul
medicamentelor pe care le iau.
daca reactia adversa nu este indentificata sau este identificata n mod eronat, pacientul
va continua probabil tratamentul cu acel medicament.
daca pacientul prezinta multiple disfunctii fizice sau reactii adverse ale
medicamentelor, sau chiar ambele, el poate consulta o serie de specialisti care fara a sti
unul de altul ; acestia pot prescrie si mai multe medicamente.
cele mai multe reactii adverse grave pentru pacientii vrstnici rezulta din folosirea a
ctorva medicamente n special:
o diureticele,
o antihipertensivele,
o digitalicele,
o corticosteroizii,
o somniferele,
o medicamentele neprescrise de catre medic
Materiale necesare:
 medicatia pacientului
instructiuni scrise privind dozajul
suporturi corespunzatoare (recipiente cu orar pentru administrare),
calendar sau alt suport cu instructiuni inscriptionat cu litere marite
Cum poate afecta vrsta eficienta medicamentului :
Pe masura ce organismul mbatrneste, structurile organice si sistemele sufera transformari
care influenteaza reactiile corpului la medicamentele administrate. Cteva modificari comune
care afecteaza n mod semnificativ administrarea medicatiei vor fi prezentate n continuare:
Structura corpului : masa totala a corpului sau masa musculara tind sa se diminueze
n timp ce sporeste grasimea corporala. Acesti factori afecteaza legatura dintre
concentratia medicamentului si nivelul absorbtiei sale n organism.
Sistemul digestiv :reducerea secretiei de acid gastric si a motilitatii gastrointestinale
conduc la scaderea capacitatii organismului de absorbtie eficienta a multor
medicamente.
Sistemul hepatic : naintarea n vrsta reduce nnoirea sngelui si anumite enzime
hepatice devin mai putin active. Ca urmare, ficatul si pierde parte din capacitatile sale
de a metaboliza medicamentele. Din cauza functiei reduse a ficatului apar efecte mai
intense ale medicamentelor, ramase astfel mai mult timp n circulatie. Acest lucru
creste incidenta toxicitatii medicamentului
Sistemul renal : functia renala se diminueaza o data cu naintarea n vrsta. Acest
lucru poate afecta eliminarea medicamentului cu 50% sau mai mult. n multe cazuri
functia diminuata a rinichilor duce la cresterea nivelului anumitor medicamente n
snge

Evaluarea capacitatii de conformare la tratament :

se vor reevalua problemele de care se plnge pacientul si se va obtine un istoric
complet privind sanatatea sa si medicatia utilizata pna n prezent
se va evalua capacitatea fizica a pacientului de a lua medicamente:
o poate acesta citi etichetele si prospectele medicamentelor?
o identifica medicamentele prin intermediul vazului sau al simtului tactil?
o poate deschide cu usurinta flacoanele cu medicamente?
se vor evalua deprinderile cognitive ale pacientului:
o si poate aminti sa ia medicamentele prescrise la timp si n mod regulat?
o si aminteste unde a pus medicamentele?
o daca nu, va fi ndrumat catre resursele comunitare adecvate n vederea
supravegherii sale
se va evalua stilul de viata al pacientului:
o locuieste mpreuna cu familia sau cu prieteni? - daca da, acestia trebuie
implicati n sedintele de instruire a pacientului, daca e posibil.
o locuieste singur sau cu un partener de viata pe care nu se poate baza? - daca da,
el va avea nevoie de sprijin constant din partea unei asistente medicale care sa-
l viziteze la domiciliu.
 se vor evalua parerile pacientului privind consumul de medicamente. De exemplu,
pacientul poate crede ca un consum constant de medicamente reprezinta un semn de
boala sau de slabiciune si n consecinta el si poate administra medicatia n mod
neregulat
pe baza informatiilor din istoricul privind medicatia, se va realiza o lista cu alimente si
obiceiuri ce trebuie evitate.
Adaptarea injectiilor intramusculare :
alegerea acului: un pacient vrstnic are de obicei mai putin tesut subcutanat si mai
putina masa musculara Ca urmare, va fi nevoie sa se foloseasca un ac mai scurt dect
la un pacient mai tnar.
nu se va injecta intramuscular un membru imobilizat din cauza slabei absorbtii a
medicamentului si al riscului formarii unui nodul la locul injectarii
tehnica opririi sngerarii: pentru a opri sngerarea dupa efectuarea unei injectii
intramusculare, va fi nevoie sa se preseze direct locul injectarii pentru mai mult timp
dect n mod normal. Se va masa usor locul injectarii pentru a ajuta la absorbtia si
distributia medicamentului.
Recunoasterea reactiilor adverse obisnuite la pacientii vrstnici :
simptomele si semnele obisnuite ale reactiilor adverse ale medicamentelor includ:
o urticariile,
o impotenta,
o incontinenta,
o problemele gastrice,
o hipotensiunea ortostatica,
o deshidratarea,
o deteriorarea starii mentale,
o inapetenta sau anorexia,
o tulburarile sangvine,
o diskinezia tardiva.
Hipotensiunea ortostatica:
este caracterizata de o stare de ameteala si slabiciune cand pacientul trece de la pozitia
decubit in ortostatism, apare ca un efect advers comun al antidepresivelor,
antihipertensivelor, antipsihoticelor, sedativelor.
pentru a preveni accidentele ca de exemplu caderile, se va atentiona pacientul sa nu se
ridice brusc din pat .
Deshidratarea :
daca pacientul ia diuretice, poate sa apara deshidratarea si dezechilibrul electrolitic
se vor monitoriza nivelurile sangvine ale electrolitilor si se vor asigura suplimentele de
potasiu, magneziu, calciu conform prescriptiilor medicului.
Starea mentala alterata:
agitatia sau confuzia pot fi urmarea ingerarii de alcool sau de medicamente
anticolinergice(= relaxeaza musculatura neteda), antidiuretice, antihipertensive,
antipsihotice, antidepresive
Anorexia :
este un semn de avertizare n privinta toxicitatii - mai ales datorita administrarii de
digitalice, bronhodilatatoare, si antihistaminice. Acesta este motivul pentru care specialistul de
obicei prescrie la nceput doze foarte scazute.
Tulburarile sangvine :
daca pacientul ia un anticoagulant, (de exemplu heparina), se va urmari aparitia unor
semne de vnatai usoare sau sngerari (cum ar fi de exemplu sngerarea excesiva dupa
perierea dintilor).
vnataile usoare sau sngerarile pot fi si un semn pentru alte probleme ca de exemplu
trombocitopenia.
alte medicamente care pot da astfel de reactii sunt si diversi agenti antineoplazici (ca
metotrexatul), antibioticele (ca nitrofurantoina), si anticonvulsivele (ca acidul valproic
si fenitoina)
Diskinezia tardiva:
este caracterizata de miscari anormale ale limbii, de ncretirea buzelor, diferite
grimase,clipiri dese si miscari rotative ale capului si extremitatilor. Dischinezia tardiva
poate fi declantata de medicamente psihotrope ( haloperidolul si clorpromazina).

Metode ajutatoare de marire a raspunsului pozitiv la tratament :

se va asigura scrierea cu majuscule a instructiunilor privind dozajele medicatiei;
se va stabili exact si se va accentua clar ce anume medicamente trebuie luate n timpul
mesei si care trebuie administrate pe stomacul gol; se va explica faptul ca
administrarea anumitor medicamente pe stomacul gol poate duce la stari de greata, la
fel cum administrarea unor medicamente dupa masa poate interfera cu procesul de
absorbtie.
daca nu poate nghiti comprimate sau capsulele, i se va oferi varianta lichida sau pudra
a respectivului medicament;
va specifica care tablete le poate pisa si care nu.
daca tulburarile de memorie aduc prejudicii conformarii la tratament se va concepe un
sistem pentru a ajuta pacientul sa-si aminteasca sa si ia medicamentele corect. I se va
sugera pacientului sau unui membru al familiei sa achizitioneze un ceas cu alarma si o
cutie compartimentata pentru medicamente;
unii pacienti ncearca sa economiseasca bani prin a nu-si obtine sau rennoi retetele la
timp sau lund doze mai mici dect cele prescrise pentru a avea mai mult timp doze
din acel medicament.I se va sugera sa gaseasca echivalenti mai ieftini ai
medicamentului prescris ori de cte ori este posibil
cnd medicul recomanda ntreruperea adiministrarii unui medicament se va instrui
pacientul sa-l arunce). Aceasta va preveni folosirea accidentala a medicamentului de
catre alte persoane din casa si va mpiedica pacientul sa continue sa-l ia din obisnuinta
sau greseala;
pentru a evita pastrarea neadecvata si posibila alterare a medicamentelor, se va sfatui
pacientul sa pastreze toate medicamentele prescrise n flacoanele lor originale. I se va
 specifica faptul ca anumite medicamente se altereaza cnd sunt expuse la lumina, iar
altele se descompun cnd vin n contact cu alte medicamente

ngrijirea la dominciliu :
daca pacientul este externat din centrul medical si are de respectat un tratament cu un
nou medicament, va fi supervizat cu ajutorul unui calendar de urmare a tratamentului
prin intermediul unei asistente medicale care sa-l viziteze la domiciliu
o metoda foarte buna de a ajuta pacientul sa-si ia medicatia la timp este folosirea
cutiilor special compartimentate att cele pentru o zi, cu compartimente pentru
dimineata, prnz, seara, ct si cele compartimentate pe fiecare zi a saptamnii. Acestea
trebuie umplute n
fiecare dimineata cu medicatia corespunzatoare.
Prevenirea si coordonarea caderilor:
caderile reprezinta o cauza majora de ranire si deces n rndul persoanelor vrstnice.
In cazul persoanelor n vrsta de 75 de ani sau chiar mai mult, rata mortii accidentale
survenite n urma caderilor este de trei ori mai mare dect n cazul accidentelor de
masina.
factorii cauzali ai caderilor:
o perioadele foarte lungi de convalescenta,
o recuperare incomplete,
o utilizarea unor medicamente,
o deficienta fizica aflata n crestere.
in afara faptului ca produc raniri fizice, afectiunile aparute n urma caderilor pot atrage
dupa ele probleme psihologice, ducnd la o pierdere a ncrederii n sine, o scadere a
autonomiei personale, la o internare ntr-un centru de ngrijire pe termen lung sau la
asistenta oferita la domiciliu.
caderile pot fi cauzate de:
o factori de mediu:
iluminarea deficitara,
alunecarea pe covorase,
pardoselile mult prea ceruite
o cauze fiziologice:
paralizie temporara a muschilor,
ameteli,
hipotensiune ortostatica,
leziuni la nivelul sistemului nervos central,
dementa,
scaderea acuitatii vizuale,
diminuarea puterii si coordonarii miscarilor

Prevenire:
se vor corecta potentialele pericole care pot exista n camera pacientului
 se va pozitiona butonul de apelare ntr-o zona luminata si unde pacientul poate ajunge
cu usurinta
se va asigura iluminarea corespunzatoare a camerei pe timp de noapte
se vor plasa bunurile si obiectele de suport ale pacientului ntr-o zona unde poate
ajunge cu
usurinta (poseta, portofelul, plosca, comoda, cadrul)
se va instrui pacientul sa se ridice usor din anumite pozitii pentru a evita ametelile sau
pierderea echilibrului
se va cobor patul la cea mai joasa pozitie pentru ca pacientul sa poata ajunge foarte
usor cu picioarele pe podea cnd se da jos din pat; se vor bloca rotile patului
se va sfatui pacientul sa poarte ncaltari care sa nu alunece
se va raspunde prompt la apelul pacientului pentru a reduce numarul situatilor n care
se da jos din pat fara ajutor
se va verifica pacienul cel putin o data la fiecare 2 ore. n cazul pacientului cu risc
crescut, se va verifica la fiecare 15- 30 de min;
se va ncuraja pacientul sa efectueze o serie de miscari pentru a-si mbunatati
flexibilitatea si coordonarea
Cum facem fata caderilor propriu-zise:
daca asistentul medical este prezent acesta va trebui sa-i atenueze caderea
ghidndu-l usor spre podea, sustinndu-i mai ales capul si trunchiul si, daca este
posbil, va fi ajutat sa ajunga pe podea cu fata n sus
n timp ce sustine pacientul, asistentul medical va trebui sa-si mentina corpul ntr-o
pozitie corecta, sa-si ndeparteze picioarele pentru a-si mentine echilibrul (cu ct e mai
larga baza de sustinere, cu att mai bine este mentinut echilibrul) , sa-si ndoaie
genunchii si nu spatele.
se va ruga un alt asistent sa anunte medicul si aduca materialele necesare
se vor evalua caile aeriene ale pacientului si circulatia pentru a depista daca nu cumva
caderea a fost cauzata de un atac respirator sau cardiac.
daca respiratia sau pulsul se va ncepe aplicarea masurilor de resuscitare.
se va nota nivelul pacientului de constienta, se va evalua marimea pupilelor,
egalitatea, si reactia la lumina
se vor depista eventuale fracturi, zgarieturi sau deformari evidente.
se vor consulta specialistii;
se va nota orice modificare aparuta n starea pacientului n raport cu parametrii de
baza.
daca asistentul medical nu este prezent n momentul caderii pacientului, il va
ntreba pe acesta sau pe un martor ce s-a ntmplat, daca pacientul a simtit durere sau
daca si-a pierdut cunostinta
va cere ajutorul unui coleg, iar acesta va anunta medicul
nu se va misca pacientul nainte de a-l evalua deplin, va fi linistit, se va observa daca
este confuz, are dureri, ameteli sau slabiciune
 se va evalua forta si mobilitatea pacientului la nivelul membrelor.
daca se suspecteaza existenta oricarei tulburari nu se va misca pacientul nainte de a fi
examinat de un medic specialist.
daca nu se detecteaza nici o problema, se va aseza pacientul n pat cu ajutorul unui alt
membru al personalului.
niciodata nu se va ncerca ridicarea pacientului de catre o singura persoana deoarece
poate fi ranit att pacientul ct si persoana respectiva
se va monitoriza starea pacientului pentru urmatoarele 24 de ore.
chiar daca pacientul nu arata semne cum ca ar avea ceva, sau are doar leziuni usoare,
se vor monitoriza totusi semnele vitale la fiecare 15 minute timp de o ora, apoi la
fiecare 30 de minute pe parcursul unei ore, apoi la fiecare ora pna cnd starea
pacientului se stabilizeaza
se va anunta medicul daca apar modificari n starea pacientului fata de parametrii de
baza se vor lua masurile necesare pentru a diminua durerile si disconfortul pacientului
se va reevalua mediul n care se afla pacientul si riscul de caderi.

Promovarea sigurantei la domiciliu:

sa securizeze toate covoarele ce acopera podeaua
sa-si stabileasca niste repere clare de circulare prin locuinta
daca are scara interioara, aceasta va trebui bine iluminata.
sa utilizeze o lampa cu lumina slaba instalata lnga pat pe timpul noptii pentru a nu fi
nevoit sa bjbie n intuneric cnd se va da jos din pat
sa aiba instalate bare ajutatoare (la dus, cada, toaleta)
sa aiba covorase antiderapante att nauntrul ct si inafara cazii sau cabinei de dus
sa poarte ncaltaminte cu talpa antiderapanta,
sa evite halatele prea lungi,
sa poarte ochelarii personali,
sa stea pe marginea patului cteva minute nainte de a se ridica.