ENTORSELE (Sprains)

 traumatisme articulare acute produse prin mişcări

violente a căror amplitudine depăşeşte limitele
fiziologice, dar la sfârşitul cărora suprafeţele osoase
rămân în articulaţie

cauza declanșantă
- este de obicei de origine internă prin efectuarea
unei mișcari anormale ca amplitudine și direcție în
aria respectivă, prin decelerarea bruscă a inerției
corpului sau a segmentului respectiv
ENTORSELE
CLASIFICAREA ENTORSELOR
În funcţie de gravitatea entorsei,
 gradul I sau entorsele uşoare
- leziunile ligamentare sunt
minime, Articulaţia îşi
păstrează stabilitatea.
 gradul II, de gravitate medie
- se caracterizează prin ruptura
parţială a ligamentelor.
 gradul III, gravă
- ligamentele sunt complet rupte
sau chiar smulse din poziţia
anatomică. Articulaţia este
instabilă.
ENTORSE ALE GLEZNEI

 entorsă prin inversie

- este afectată zona lateral
externă a gleznei
 entorsă prin eversie
- este afectată zona lateral internă
a gleznei
 entorsă prin răsucire
- sunt afectate ligamentele fibulo-
tibiale
ENTORSE ALE GENUNCHIULUI
ENTORSE ACROMIO-CLAVICULARE
ENTORSE ALE MÂINII
 DIAGNOSTICUL ENTORSELOR
Anamneza
 relevă mecanismul de producere al entorselor precum şi
intensitatea traumatismului
 durerea spontană este de tip acut, vie, instalată imediat
după traumatism

 durerea este un potenţial indicator al gravităţii unei entorse

- cedare în trepte, descrescând relativ repede: entorsă uşoară;
- durere atroce, sincopală: entorsă gravă.
- durerea reinstalată după o perioadă de acalmie este expresia
tulburărilor circulatorii
 DIAGNOSTICUL ENTORSELOR
Durerea provocată prin palpare
 conduce spre localizarea corectă a leziunilor
ligamentare. Concomitent poate fi semn indicator
pentru decelarea unor eventuale fracturi parcelare
asociate entorsei.
Impotenţa funcţională
 se instalează în cele mai multe dintre cazuri, imediat
după accident. În entorsele uşoare dispare repede
după traumatism locul fiind luat de jena funcţională;
în cele grave este totală de la începutul producerii şi
persistă mai mult timp.
 DIAGNOSTICUL ENTORSELOR
Mişcările pasive
 care sunt realizate cu ocazia examenului medical sunt
normale;

Tumefacţia
 se produce prin prezenţa edemului şi a acumulării de
lichid intraarticular. Tumefacţia se produce numai în
cazurile entorselor mai grave.
 lichidul intraarticular poate fi: sinovial - hidrartroză
sau sânge - hemartroză
 PRIMUL AJUTOR

Repausul articular
 imobilizarea articulaţiei în poziţie antalgică (cea mai frecventă este
poziţia de semiflexie)

Antalgice care combat durerea

 administrarea acestora este obligatorie deoarece durerea poate
declanşa şi mai ales întreţine reacţii reflexe care să interfereze
evoluţia unei entorse. Totuşi durerea nu trebuie să fie combătută în
totalitate fiind şi un factor de control al evoluţiei unei entorse.

Combaterea edemului
 prin aplicaţii de comprese reci/gheaţă pe zona traumatizată,
aplicarea unui bandaj elastic compresiv.
PRIMUL AJUTOR
PRIMUL AJUTOR
 CONTRAINDICAȚII

 continuarea efortului fizic

 infiltraţii cu novocaină
 masajul
 aplicarea de căldură locală