RELAXAREA

Are dublu sens, fiind reprezentata de inversul activitatii musculare si inversul starii
de tensiune nervoasa. Este un proces prin care un sistem scos din starea initiala
revine la aceasta sau la o alta stare. Este un proces psihosomatic terapeutic f.
important. Se indica n tensiunea musculara crescuta dar si n starea psihica
tensionata. Este un proces autonom prin care se realizeaza o reglare tonicoemotionala optimala.
n kinetoterapie se poate face o relaxare generala sau partiala (pentru un
segment/grup muscular/muschi ). Relaxarea partiala se face prin ncercari de
decontracturare, prin scuturare sau balansare, prin pozitionare n pendul. Miscarile
sunt ample, lente, ritmate de respiratie.
Relaxarea generala se face din exterior iar subiectul este pasiv. Uneori se face cu
aparate (fotoliu, masa vibratorie ). Alteori se apeleaza la masajul miorelaxant nsotit
sau nu de medicatia miorelaxanta (sedative, miorelaxante, neuroleptice), sau la
caldura sau electroterapie.
Relaxarea poate fi extrinseca, cnd pacientul devine dependent de aceste mijloace,
sau intrinseca, cnd pacientul si induce singur, activ, relaxarea.
Exista trei curente metodologice :
o Curentul oriental utilizat n scop profilactic
o Curentul fiziologic
Curentul fiziologic a fost introdus de Jacobson. Consta n relaxarea progresiva prin
identificarea kinestezica a starii de tensiune ( contractie ) musculara n antiteza cu
lipsa de contractie ( relaxarea ). Relaxarea se realizeaza din decubit dorsal.
Din acest curent s-au desprins mai multe variante :
- Tehnica Jacobson inversata faza de contractie este izometrica
- Metoda Parow n decubit dorsal nemiscat complet timp de 20 de minute
(concentrare pe ritmul respirator liber, nefortat, cu expir suierator)
- Metoda Maccagno n decubit dorsal, bolnavul se ntinde la maxim, se
relaxeaza, din nou se ntinde.
o Curentul psihologic
Determina o relaxare de tip central. Autocontrolul mental imaginativ det relaxarea
periferica. Este influentata si paratonia viscerala. Cel mai util este autotraining-ul
Schultz. Alte terapii apartin terapiei comportamentale.

CORECTAREA POSTURII SI A ALINIAMENTULUI CORPULUI

Defectele posturale ale copilariei/adolescentei la adult determina degradarea

degenerativa a aparatului locomotor.Afectiunile aparatului locomotor sau ale altor
aparate determina deposturari, dezalinieri care n timp pot ramne fixate functional
sau organic. Recuperarea oricarui deficit functional se face doar n cadrul restabilirii
raporturilor fixiologice ale corpului care sa asigure desfasurarea lanturilor kinetice
corporale normale. Deposturarea si dezalinierea vor determina dezechilibre
functionale, miscari viciate, ncarcari neadecvate, scaderea randamentului,
oboseala precoce.
Mecanismele dezechilibrului muscular :
- Prin substitutie (nlocuire functioanla) stabilirea unui agonist, antrenarea
sinergistilor, noi stereotipii defavorabile.
- Prin nstrainare (pareza functionala) exemple: contractura puternica
prelungita/spasticitatea antagonistului si nu poti utiliza agonistul desi este
functional.
- Prin compensare ( deosebit de primul mecanism ) cnd un ntreg grup muscular
este slab, necesita contractia altor grupe musculare, rezultnd o caricatura a
miscarii.
- Prin incoordonare cauzele sunt : dereglarea de forta musculara sau dereglare n
derularea cronologica a activitatilor muschilor; stereotipurile dinamice vor disparea
repede.
Problema deposturarilor se cere rezolvata concomitent, chiar naintea celorlalte
obiective.
Tehnici pentru corectarea posturii si a aliniamentului :
o Postura corectata/hipercorectata mentinuta pe diverse metode de fixare
o Miscari pasive, active, asistate
o Contractii izometrice
o Tehnici de facilitare proprioceptiva
nainte de aceste exercitii este necesara o prealabila relaxare.
Corectarea posturii si a aliniamentului structurata pe zone :

Alinierea coloanei cervicale

Dezalinierile constau n pozitie avansata a capului si cap pe spate si n jos. Din
seznd sau D V se trage capul n jos.
Alinierea coloanei toracice si a centurii scapulare
Se face tonifierea muschilor trapez superior si mijlociu, romboizii, infraspinosul,
micul rotund si ntinderea muschilor mare rotund, mare dorsal, subscapular, mare si
mic pectoral.
Se face delordozare cervicala, lombara, adductia scapulei si se tractioneaza caudal.
Exercitiile se fac din decubit dorsal, seznd n pozitie mahomedana sau ortostatism.
Se mai pot face exercitii cu bastonul la nivelul trenului superior posterior.
Alinierea coloanei lombare si a pelvisului
Se realizeaza tonifierea flexorilor trunchiului (musculatura abdominala, fesierul
mare)
Si a extensorilor soldului (fesierul mare, ischiogambierii), precum si ntinderea
extensorilor lombari (erectorii coloanei, patratul lombar) si a flexorilor soldului
( psoas iliac). Pentru flexia trunchiului exercitiile se fac din decubit dorsal +/- MI
doar cu genunghii flectati, altfel, antrenam psoasiliacul. Se fac tractiuni pe CL si
jonctiunea lombosacrata, cu fixarea pelvisului. Se evita efectul Valsalva si este
necesar un expir zgomotos, suierator.
Alinierea extremitatii inferioare
Se realizeaza tonifierea rotatorilor laterali ai soldului, abductorilor si extensorilor
soldului, precum si a extensorilor genunchiului si a tibialului posterior (inversorul
piciorului).
Se realiz ntinderea muschilor: adductori sold , ischiogambieri, rotatori interni si
externi, flexori genunchi si flexori planta.
CRESTEREA MOBILITATII ARTICULARE
Obiectivele sunt obtinerea unghiurilor functionale si redobndirea ntregii
amplitudini de miscare
ARTICULATIA
Cauzele care genereaza deficit de mobilitate :
Redorile :

- Leziuni tegumentare : infiltratii edematoase, sngerari, inflamatii, cicatrici,

scleroza ( recuperare )
- Leziuni aponevrotice : retracturi din boala Dupuytren ( chirurgie, apoi recuperare )
- Leziuni musculotendinoase : rupturi, hematom, calcifieri, scleroza, inflamatie;
genereaza contractura/retractura
- Leziuni capsuloligamentare : traume directe, inflamatii. Apar cicatrici retractile,
calcifieri, osificari(osteofite, sindesmofite ). Kinetoterapia va determina secretie
endocrina, fenomene vasculotrofice, reflexe locale.
- Leziuni sinoviale : inflamatie
- Leziuni cartilaginoase/osoase sunt cele mai severe si sunt ireversibile.
Fragmentarea cartilajului determina caderea
fragmentelor n articulatie. Atrofia si fisurarea cartilajului determina durere. Osul
sufera si apar fenomene ca exostoze si osteoliza. Apar durerea si deformarile,
redoarea, ankiloza.
- Retractie adaptare. Apar dupa imobilizari prelungite. Se constata scaderea
elasticitatii ( retractura pe partea scurtata ), scaderea numarului de celule
corespunzatoare noilor dimensiuni, fenomene vascultrofice ( organizarea edemului
difuz ).
Ankilozele reprezinta stadiul final al unor procese initial de redoare. Ankilozele
pot fi fibroase sau osoase, iar kinetoterapia nu are rost.
Mobilizari articulare exagerate - reprezinta inversul redorilor. Apar dupa
relaxari/rupturi ligamentare, elongatii tendinoase, hipotonii musculare. Chirurgia
reface stabilitatea pasiva, iar kinetoterapia reface stabilitatea activa deoarece
actioneaza pe elemntele musculare pe care le tonifiaza.
MUSCHIUL
Atrofie musculara de imobilizare
Are inervarea pastrata spre deosebire de atrofia de denervare.
Muschiul care nu este functional pierde 3% din volum si forta pe zi. Muschiul atrofic
pierde 50 60% din greutate si diamterul fibrelor scade. Din punct de vedere
biochimic, se constata scaderea ARN si AND, precum si scaderea consumului de
oxigen. Cauzele atrofiei de imobilizare sunt : reflexele inhibitorii de la articulatia
suferinda ( durere articulara ) si
disparitia reflexului miostatic ( nu se mai produce ).
Retractura musculara

Tonusul muscular este reprezentat de rezistenta muschiului la miscarea

pasiva/starea de usoara tensiune contractila a oricarui muschi striat n repaus.
Retractura, contractura, spasticitatea sunt starile de tonus crescut muscular.
Contracturile pot fi :
- Antalgica ( de aparare ) este secundara unei cauze patologice de vecinatate.
Apare blocarea articulatiei dureroase si prin cai
exteroceptive se obtine reflexul nociceptiv si raspunsul motoneuronilor alfa.
- Algica apare un reflex nociceptiv dar este autontretinut prin feed-back pozitiv.
Pct de plecare este muschiul. Fenomenul Vulpian reprezinta aparitia unei contracturi
lente si dureroase dupa stimularea senzitiva intensa a unui muschi izolat.
- Analgica exista trei tipuri de contractura :
o Miostatica : un segment imobilizat n scurtare musculara genereaza contractura
reversibila sau ireversibila (cteva saptamni).
o Miotatica suportul spasticitatii
o Congenitala n artrogripoza (mecanism central si periferic)
Retractura reprezinta contractura pe cale de organizare/ireversibila prin scaderea
sarcomerelor si dezvoltarii de tesut conjunctiv fara elasticitate. Retracturile vechi nu
beneficiaza de kinetoterapie si necesita chirurgie. Doar retracturile n curs de
constituire pot fi ameliorate.
Distrofie musculara
Distrofia musculara are un aspect atrofic si unul hipertrofic. Poate apare n : boli
degenerative ale musculaturii striate, boli conditionate genetic, boli cu evolutie lent
progresiva, boli cu etiologie incomplet cunoscuta. Kinetoterapia trebuie nceputa
precoce, naintea instalarii atrofiei. Se face dozarea efortului pna la limita
capacitatii metabolice musculare.
Oboseala musculara
Apare dupa contractii intense, prelungite si este inversul rezistentei musculare.
Cauzele sunt scaderea ATP de rezerva si scaderea fortei.
COMPLEXUL NERV MUSCHI
Spasticitatea
Spasticitatea este de tip piramidal si membrul cedeaza n lama de briceag .
Conditia de baza este reprezentata de rezistenta excesiva a membrului datorita
hiperactivarii reflexului de ntindere ( descarcari excesive ale motoneuronilor de

ntindere). Cauza este neurologica, centrala. n sindromul de neuron motor central

exista 5 fenomene :
Scade dexteritatea
Scade forta
Reflexele osteotendinoase sunt exagerate
Creste rezistenta la ntinderea pasiva a muschiului
Hiperactivarea reflexelor de flexie
Spasticitatea afecteaza calitatea miscarilor voluntare, ncetineste initierea, scade
performanta si forta contractiei. Afecteaza musculatura voluntara mai putin
musculatura posturala a trunchiului. La nivelul sistemului piramidal sunt inhibate
reflexele medulare miotatice prin bucla gama. Scaparea de sub control determina
hiperactivitatea buclei gama, creste excitabilitatea motoneuronilor alfa tonici
( exagerarea reflexului miotatic ) si apare excitabilitatea.
Rigiditatea
Este de tip extrapiramidal. Repartitia este mai uniforma, fiin afectati musculatura
flexoare, extensoare, proximala si posturala. Apare si la ntindere lenta. Ca
mecanism recunoaste tot o exagerare a reflexului miotatic, cu exagerarea activitatii
buclei gama (facilitarea motoneuronilor alfa tonici ), dar prin SR activatoare.
Hipotonii musculare
Ca si cauza este recunoscuta deprimarea arcului reflex miotatic, care poate fi de
doua feluri : local sau prin interesarea centrilor superiori ( n mod normal blocheaza
descendent buclele gama/motoneuronii alfa tonici ).
Atrofii de denervare
Cauza atrofiei este lipsa influxului nervos trofic. Se va produce o degradare
structurala musculara din saptamnile 2 3 de la leziune, caracterizata prin
scaderea volumului si a elementelor contractile. Va apare fibroza si infiltratia grasa.
Aceste atrofii de denervare apar n leziunile de neuron motor periferic. Obiectivul
kinetoterapiei precoce este mentinerea functiei si structurii muschiului pna la
reinervare.
NERVUL
Sindroame hipokinetice produse n leziunile de neuron motor central si
periferic.
Sindroame hiperkinetice

Kinetoterapia este mai putin utila. Aceste sindroame apar deoarece functia
sistemului extrapiramidal este egala cu 0, se pierde inhibitia motorie si apar miscari
involuntare (hiperkinezii): convulsii, tremuraturi, fasciculatii musculare, miscari
coreice, atetozice, mioclonii, crampe, ticuri.
Sindroame diskinetice
Aceste sindroame au tot miscari involuntare si apar prin alterarea mecanismului
reglarii motilitatii voluntare. Cauza este o contractie tonica tracatoare a unui grup
muscular implicat ntr-un anumit act motor (crampa scriitorului). Aceste contractii
apar prin reflexe conditionate patologice, prin implicarea activitatii nervoase
superioare, ceea ce poate fi influentat de KT.
Afectarea coordonarii miscarilor voluntare
- Apraxia
Reprezinta o tulburare la nivelul organizarii schemelor motorii : apraxii globale,
localizate (mimica, bucolinguali), specifice (mers, mbracat).
Pacientul stie si ar putea face miscarea. El nu o executa la comanda, dar spontan
poate face miscarea.
- Ataxia
Reprezinta o tulburare motorie de controlare a directiei, intentiei, preciziei, vitezei,
limitelor miscarii voluntare. Este o miscare inadecvata scopului propus si apare n
unele tipuri de leziuni ale sistemului nervos central.
- Discoordonarea
Este un sindrom polimorf produs de leziuni ale sistemului senzitiv, motor, de
reglare. Apare incoordonare n miscari, dissinergii agonistisinergici- antagonisti,
tremuraturi, diverse forme de ataxie.
Afectarea sensibilitatii pure
Apare prin afectarea proprioceptiei (artic, ligamente, tendoane, musculatura) si a
exteroceptiei. Este afectat simtul kinestezic.
CRESTEREA MOBILITATII ARTICULARE
Redorile articulare de recuperat pot fi :
- Redori care necesita ntinderea tesuturilor retracturate
- Redori care necesita scaderea hipertoniei musculare
- Redori care necesita realizarea ambelor obiective

- Trebuie avute n vedere si hipotoniile musculare (atoniile)

Observatii :
- Redoarea strnsa post-imobilizare se poate produce prin scurtarea adaptativa a
flexorilor sau alungirea adaptativa a extensorilor si se cer rezolvate prin
kinetoterapie. Nelucrnd o perioada extensorii, reflexul miotatic este scazut la
pozitie normala si apare doar la pozitie patologica. Necesita recstigarea
raspunsului la ntindere.
- Rezistenta izometrica determina stimularea motoneuronilor gama statici si
declanseaza aferente la nivelul fusului muscular. Cu ct rezistenta este mai
prelungita ( nu conteaza intensitatea ei ) cu att activeaza mai multi neuroni gama.
- Exercitiul se va executa la cel mai amplu nivel posibil al muschilor si se va reface
sensibilitatea buclei gama. Apoi, timpul ( durata ) scade paralel cu cresterea
intensitatii rezistentei opuse pentru cresterea fortei prin hipertofia fibrei musculare.
- Extensorii au punct optim de tonifiere n zona scurtata iar flexorii au punct optim
de tonifiere n zona mijlocie.
Redori care necesita ntindere
Fiecare tesut are propriul sau grad de elasticitate /rezistenta la ntindere.
Complianta este usurinta cu care un tesut se lasa destins. Complianta muschiului
este mult mai mare dect a tendonului ( complianta muschiului retracturat este
foarte scazuta). Complianta pielii este mai mare dect a capsulei, care este mai
mare dect a ligamentului. Aplicarea prelungita de caldura determina cresterea
compliantei; ntinderea este paralela cu caldura si trebuie sa se mentina si dupa
oprirea caldurii.
Tehnici :
ntindere prin posturi corective ( libere, liber-asistate, fixate ). Cel mai bine este
sa folosim pozitii seriate fixe n orteze amovibile. Sunt indicate pentru noapte si
perioadele dintre exercitii. Obiectivul este sa nu permita revenirea la pozitiile
anterioare. ntinderea continua este mai buna dect cea intermitenta. Este indicata
n profilaxia retractiilor dupa traumatisme
sau interventii ortopedice chirurgicale : doua aparate gipsate bivalve n pozitie
maxima de flexie si extensie articulara care se schimba la 6 ore (metoda Judet).
ntindere prin mobilizare pasiva. Cea mai valoroasa este mobilizarea asistata de
kinetoterapeut. Cnd se poate, este preferata tehnica pasivactiva: contractia
voluntara a agonistilor da relaxarea reflexa a antagonistilor (care genereaza
redoarea). Se face pna la durere si nca cteva grade, pna la punctul de maxima
ntindere unde se mentine ct se poate. Trebuie sa se faca cel putin o ntindere pe

sedinta pna la acest punct. Este bine sa se faca sub antialgice dar sa nu se faca
infiltratii locale
naintea exercitiilor.
Artificii de tehnica :
- Pentru umar telescoparea ( compresiunea ) capului humeral n glena cu ntindere
concomitenta
- Pentru pumn, degete, articulatiile membrului inferior tractiunea n ax ( scade
durerea ) si ntinderi
- Se fac aplicatii de caldura nainte si n itmpul exercitiilor.
ntinderea lenta nu este buna deoarece apare reactia de aparare a tesuturilor si
exista riscul de rupturi. Se fac mai multe sedinte pe zi iar pauzele nu trebuie sa
depaseasca 24 de ore.
Alte tehnici folosite sunt : scripetoterapia, ntinderea prin autoncarcare/greutati
atasate de extremitati.
ntinderea prin mobilizare activa si activa asistata. Se obtine contractia
musculaturii antagoniste directiei de retractura. Pacientul controleaza voluntar
forta, directia, viteza, intensitatea ntinderii pna la durere. Se face kT,
scripetoterapie si terapie ocupationala.
Observatii :
- n cazul n care exista tesuturi inflamate, exercitiile se fac doar dupa scaderea
inflamatiei ( atentie la inflamatia articulara ).
Exista risc de rupere ( inflamarea determina scaderea rezistentei) si de durere
(reflex creste contractura ).
- Atentie la cei dupa imobilizari care au risc de fracturi parcelare datorita
osteoporozei
- Edemul de imobilizare determina coalescenta fibrelor care nu mai aluneca, apare
aderenta si exista risc de rupere
Redori care necesita scaderea hipertoniei musculare
Hipertonia musculara poate fi cauzata de contracturi sau spasticitate-rigiditate.
Exista mai multe metode prin care se poate realiza scaderea hipertoniei musculare :
- Metoda Bobath : scade activitatea neuronala care da spasticitate

- Tehnice kinetice neuroproprioceptive cu rol de scadere a tonusului muscular si

cresterea amplitudinii de miscare: initiere ritmica, relaxare-opunere, relaxarecontractie, stabilizare ritmica, rotatie ritmica.
- Stimulari senzitive care scad tonusul muscular general: balansarea/rostogolirea
ritmica, stimul termal, tapotarea usoara paravertebrala, pozitia capului sub nivelul
trunchiului, semnal vizual,
comanda verbala.
- Stimulari senzitive care scad tonusul muscular local: vibratie antagonist, ntindere
prelungita, presiune pe tendoane, stimul termal, atingere usoara, semnal vizual,
comanda verbala.
Redori care necesita ntindere si scaderea hipertoniei
Redoarea caracterizeaza un muschi contractat-retracturat si prezenta de
scurtari/aderente ale capsulei, ligamentelor, tesuturilor. Se vor face exercitiile
sumate de la primele doua categorii de situatii, de ct mai multe ori.
CRESTEREA FORTEI MUSCULARE
Dpdv mecanic, forta este un parametru si o conditie a miscarii iar dpv. biologic este
o calitate fizica care permite deplasarea n spatiu , mobilizarea unui segment n
raport cu altul, nvingerea unei rezistente externe, stabilizarea prghiilor corpului.

Parametrii de care depinde forta sunt :

Diametrul de sectiune al muschiului
Prin exercitii adecvate se obtine hipertrofia musculara. Tensiunea maxima a unui
muschi este 3,6-4 kg/cm suprafata de sectiune. n hipertrofie nu creste numarul
fibrelor ci creste numarul elementelor sarcoplasmatice, cresc proteinele contractile,
cresc ADN si ARN muscular. Activitatea musculara de mare intensitate si alimentatia
hiperproteica produc hipertrofie musculara. Excitantul biologic este efortul aproape
maximal cu frecvente repetitii.
Este stimulata sinteza proteica n perioada de supracompensare post-efort. Se fac
ex. cu ncarcare, repetabile doar de 7-8 ori pe sedinta. Excitantul biologic necesar
cresterii fortei care trebuie sa det oboseala musculara va produce stress metabolic.
Numarul de unitatii motorii active
n repaus sunt active 2-5% din unitatile motorii. ntr-o contractie usoara sunt active
10-30% iar ntr-o contractie cu forta max sunt active 75% din unitatile motorii ( n
conditii speciale de pericol sau aparare acest procent poate creste ). La niv

sistemului nervos central impulsurile sunt mai frecvente si mai bine concentrate.
Exercitiul repetat creste capacitatea de concentrare a centrilor corticali si creste
recrutarea spatiala.
Frecventa impulsurilor nervoase
Recrutarea creste paralel cu cresterea frecventei impulsurilor; creste descarcarea
unitatilor motorii active si excitabilitatea centrilor. Sumatia temporala se refera la
faptul ca frecventa impulsurilor este de 5-50 impulsuri/sec si creste paralel cu forta
contractiei. La o frecventa de 40-50 impulsuri/sec se produce o contractie aproape
de contractia tetanica completa. Musculatura posturala n contractie tonica
posturala primeste 5-25 impulsuri/sec.
Concentrarea nervoasa determina cresterea excitabilitatii focarului cortical si
cresterea frecventei impulsurilor.
Sincronizarea activitatii unitatilor motorii active
La nceput se fac recrutari difazate, la frecvente diferite. Activitatea asincrona
determina o contractie lina, lent crescnda, de forta scazuta. Sincronizarea
determina o contractie tetanica puternica. Sincronizarea este progresiva, paralel cu
cresterea frecventei ( la circa 40-45 impulsuri/sec ). Sincronizarea este paralela cu
antrenamentul ( la un antrenat este 80%, iar la un neantrenat 20% ).
Numarul unitatilor motorii active, frecventa impulsurilor nervoase si sincronizarea
activitatii motorii active reprezinta factorii neuronali ( Moritani Vries ). Acesti
factori reprezinta complexul cauzal al cresterii fortei n primele doua saptamni de
la nceperea antrenamentului ( nu se pune problema hipertrofiei ).
Marimea unitatii motorii
Parametrii unitatii motorii sunt :
o Dimensiunea somei (celulei) neuronale; o Diametrul axonului; o Raportul
inervatie/numar fibre musculare inervate
o Marimea potentialului de actiune al unitatii motorii; o Forta generala
Observatii :
- Unitatile motorii mici au praguri de excitabilitate mici, sunt recrutate primele si
genereaza tensiuni musculare slabe
- n timp, recrutarea unitatilor motorii este tot mai mare, creste paralel cu stimulul si
forta este tot mai mare
- n determinismul fortei musculare Henneman a introdus notiunea de principiul
marimii .

Raportul forta/velocitate
Viteza de scurtare/alungire a muschiului genereaza forta : scurtarea rapida
determina scaderea fortei (tensiunii) dezvoltate iar alungirea rapida determina
cresterea fortei.
Rapiditatea de contractie a unui muschi este de 1/20 sec. Aplicnd o ncarcare,
velocitatea scade paralel cu cresterea greutatii. Forta maximala determina
contractie izometrica.
Raportul forta/lungime
Orice mushci scheletic are o lungime de repaus si n fibrele lui exista o tensiune
de repaus. Daca muschiul este alungit peste valorile de repaus apare tensiunea
de alungire si activarea se face de la acest nivel genernd contractia. Daca este
alungit peste lungimea tisulara normala, tensiunea activa ( forta ) scade si se
produce alungire de trei ori a lungimii de echilibru si muschiul se rupe. Daca
muschiul este scurtat, contractia de la acest nivel este scazuta. La scurtarea a 6070% din lungimea maxima tensiunea de contractie este 0. Forta de contractie
creste paralel cu cresterea lungimii initiale.
Contractia musculara
Reprezinta modalitatea de exprimare a fortei si singura modalitate a acesteia de a
se mentine/a creste. Este de doua tipuri : izometrica si izotonica.
1. Contractia izometrica
n acest tip de contractie tensiunea interna este crescuta fara a se modifica
lungimea fibrei musculare. ( Mller-Hettinger ) n acest timp circulatia musculara
este suspendata, apare datorie de oxigen si se acumuleaza cataboliti direct
proportional cu tensiunea dezvoltata. Proportional cu cresterea fortei, creste
hipertrofia. Este necesar minim 35% din contractia maximala si la 2/3 din forta
maximala apare hipertrofia. n intervalul 20-35% se mentine forta care exista iar
sub 20% aceasta forta scade. Contractia izometrica de 2/3 din forta maximala
determina deficit de oxigen si acumulare de cataboliti. La oprirea ei se produce un
fenomen de rebound si creste mai mult de 40% din concentratia de repaus.
Stimularea metabolica produce cresterea sintezei proteice si de ARN si AND; se
produce hipertrofia musculara.
Factorul intrinsec este reprezentat de lantul de reactii metabolice care duc la
cresterea fortei si a hipertrofiei musculare. Declansarea lui se face peste pragul de
60-70% din forta maximala ( Liberson ).

Timpul de utilizare a muschiului reprezinta durata mentinerii unei tensiuni

maxime posibile. La antrenati nu poate sa fie mai mare de 12 secunde si pentru
bolnavi este de 3-6 secunde/contractie.
Exercitiile unice izometrice zilnice (EUZIS dezvolta peste 60-70% din forta max (prag
pentru aparitia factorului intrinsec). Nu dureaza peste 6 secunde ( nu creste forta si
risca afectarea circulatiei generale ).
Exercitiile repetitive izometrice zilnice ( ERSIZ ) repeta de 20 de ori contractiile
izometrice scurte cu pauze de 20 secunde ntre ele. Rezultatele sunt mult mai bune
dect n cazul EUZIS; repetitia este un factor sigur de a atinge pragul.
n legatura cu lungimea muschiului la care se executa izometria, la lungime maxima
muschiul dezvolta tensiuni maxime. La o anumita pozitie nu toate fibrele sunt
activate la aceeasi tensiune. De exemplu, n cazul muschiului cvadriceps, la
60dezvolta 35-45% din forta maxima n timp ce la 25 dezvolta circa 80% din
forta maxima. Antrennd succesiv un muschi la lungime scurta-mediu-lunga si apoi
invers forta la prima pozitie este de 3-4 ori mai mare fata de celelalte. Cauza este
factorul de coordonare ; are un grad mare de concentrare volitionala ( coordonare,
recrutare, sincronizare). Antrenarea la pozitia functionala este cea mai buna si
prezinta avantajul mecanic de contractie la acel unghi al segmentului dat.
Avantajele contractiei izometrice :
- Eficienta buna pentru cresterea fortei si hipertrofie (superioara altor tehnici)
- Creste rezistenta musculara; - Tehnica simpla; - Durata scurta de tratament; - Nu
solicita articulatia; - Mai putin obositoare
- 50% din forta maxima determina cresterea cu 3-5% a fortei saptamnal
- Este bine sa se sumeze cu contractia dinamica pentru a se obtine coordonarea
nervoasa
- Sa fie precedata de efort dinamic/doar ncalzire prin miscari libere.
Dezavantajele contractiei izometrice:
- Creste munca ventriculului stng, creste alura ventriculara si tensiunea arteriala
(diastolica); creste perioada de preejectie (riscuri mari la batrni)
- Exercitii cu respiratia blocata pentru 8-12 secunde cu pauze scurte ntre exercitii
determina cresterea presiunii intratoracice si intracraniene.
- Nu influenteaza supletea articulara; - Tonifica fibrele antrenate la unghiul dat
- Antreneaza pentru contractii lente ca raspuns ntrziat;
- Nu antreneaza coordonarea pentru activitatii motorii complementare

2. Contractia izotonica
Este o contractie dinamica, cu diferenta ntre lungimile muschiului, cu dezvoltarea
unei tensiuni musculare constante pe parcursul miscarii. Caracteristic, pe masura ce
muschiul se scurteaza, forta scade. Contractia izotonica simpla, fara ncarcare, nu
creste forta. La forta 2 contractia se face fara gravitatie iar la forta 2-3 se face sub
influenta gravitatiei. Forta creste prin contrarezistenta reprezentata de segmentul
de membru mobilizat. Contractia izotonica nu se face la forta 4-5 deoarece n acest
caz este necesara o contrarezistenta proportionala, sa nu blocheze miscarea.
Modificarea lungimii muschiului se poate face prin apropierea capetelor ( scurtare ),
realizndu-se o contractie dinamica concentrica, sau prin ndepartarea capetelor
( alungire ) cauzata de o forta exterioara care nvinge rezistenta muschiului,
realizndu-se o contractie dinamica excentrica. Ambele tipuri det cresterea fortei
daca raportul capacitate muschi/valoarea rezistentei este adecvata. Contr izotonica
cu rezistenta este cea mai utilizata pentru cresterea fortei si hipertrofie.
Comparatii :
o Capacitatea de a genera forta: contractia excentrica > izometrica > concentrica
o Randamentul ( efect/consum energie ): izometric > excentric > concentric
o Cresterea presiunilor intraarticulare: excentric > concentric > izometric
Avantajele contractiei izotonice :
- Mai buna coordonare nervoasa; - Antrenare egala la suma unghiurilor de miscare; Pastrarea/recstigarea imaginii motorii
- Dupa rezistenta, antrenarea fixatorilor, sinergistilor, alaturi de agonisti; - Cresc
forta si rezistenta musculara
- Creste forta utila n viteza de miscare; - Sa se lucreze mult cu multe contractii
repetate
Rezistenta are mai multe variante :
o Rezistenta maximala ( se poate repeta doar de 2-3 ori deoarece apare stare de
oboseala sau concentrare scazuta ). Efortul se va face pe toata amplitudinea
miscarii. Se face la sportivi.
o Rezistenta moderata ( 30-40% din forta maxima care creste treptat la 60-70% ) cu
repetari pna la oboseala.Ultimele ridicari se fac cu oboseala, stress metabolic care
este excitantul biologic pt cresterea fortei si hipertrofiei ( apar procese anabolice ).
Se fac repetari multe cu frecventa mare si sincronizare mare treptata.

o Rezistenta moderata si cresterea treptata a vitezei. Exercitiile au amplitudine

completa. Sunt putin utilizate n recuperare si sunt utile n gimnastica aerobica.
Sunt foarte indicate n profilaxie.
3. Contractia izokinetica
Este o contractie dinamica n care viteza este reglata ca rezistenta sa fie
proportionala cu forta permanent. Deci, rezistenta trebuie sa fie adaptata. Este
foarte valoroasa dar nu pentru uz curent.
TEHNICI SI EXERCITII DE CRESTERE A FORTEI:
Exercitii izometrice :
- EUSIZ 6 secunde/zi
- ERSIZ 20 6 secunde/zi cu pauze de 20 secunde ntre ele; o sedinta/zi.
- 3 contractii 6 secunde/zi cu pauze de 30-60 secunde ntre ele; 2-3 sedinte/zi.
Primele doua tipuri de exercitii au conditie de 60-70% forta maxima.
Exercitii dinamice cu rezistenta :
- Exercitiul maximal scurt ( EMS )
1 RM greutate maxima ridicata o data si sustinuta 5 secunde ( Rose & co ). Se
poate face o data/zi sau de 3 ori/zi cu pauze de 1-2 minute ntre ele.
- Exercitiul maximal cu repetitie ( EMR )
Se cresc progresiv greutatile pna se testeaza 10 RM ( 10 repetitii maxime ); la 5-7
zile (o sedinta/zi ) se face retestarea. McQueen propune 4 seturi de 10 RM/zi, de 3
ori pe saptamna.
- Tehnica fractionata DeLorme-Watkins ( exercitiu cu rezistenta progresiva )
Principiul metodologic este de crestere a fortei si a rezistentei musculare, fiind o
metoda prea rigida.
Set I 10 cu 50% 10 RM
Set II 10 cu 75% 10 RM
Set III 10 cu 100% 10 RM
ntre seturi se face pauza de 2-4 minute. Ex. se fac o data/zi, de 4 ori pe saptamna
si n a 5-a zi se face testare pt 10 RM.

Principiul progresiei rezistentei reprezinta adaptarea la fiecare pacient.Daca se

depaseste n timp 10RM,se creste nr de ridicari
- Exercitii rezistive repetitive ( tehnica Oxford-Zinovieff )
Set I 10 cu 10RM
Set II 10 cu 90% 10 RM
Set III 10 cu 80% 10 RM
Set IV 10 cu 70% 10 RM
n general se fac 4 seturi, dar se pot face si 10 seturi pna la 10% 10 RM. Cauza :
muschiul oboseste treptat, deci fiecare set reprezinta o performanta aproape
maximala. La 5-7 zile se face retestarea 10 RM.
- Exercitiile cu 10 Rm ( repetitii minime )
Sunt indicate n cazul muschilor slabi ( nu poate ridica de 10 ori nici chiar segmentul
propriu ). Testarea agonistului ( asistare minima necesara ) se face pentru 10 Rm
( exercitii cu scripete cu contragreutate ). Exxista diverse variante, dar clasic se
folosesc trei serii :
Seria I 10 cu 2 Rm
Seria II 10 cu 1,5 10 Rm
Seria III 10 cu 10 Rm
- Exercitii culturiste ( body-building )
Sunt exercitii analitice cu ncarcare progresiva, cu numar de repetari si viteza de
executie crescute, si exercitii izometrice si exercitii dinamice cu rezistenta. Se face
ridicare de greutati :
o Mici 30-50% 1 RM, peste 15 repetari
o Mijlocii 50-70% 1 RM, peste 6-9 repetari
o Mari 70-100% 1 RM, 1-3 repetari
Treptat creste numarul reprizelor/grup muscular. Se fac 3-7
antrenamente/saptamna, a 50-120 minute, pentru toate grupele musculare. Se fac
pauze de 1-3 minute ntre reprize.
Exercitiile dinamice cu rezistenta se fac cele mai utile n hipertrofie, cresterea
mobilitatii articulare si cresterea rezistentei musculare. Exercitiile izometrice singure
cresc cel mai rapid forta pna la un prag si pot produce hipertrofie dar mai scazuta.

Exercitiile dinamice cu rezistenta pot determina instalarea oboselii musculare si

daca aceasta este depasita, scade forta ( risc la muschii slabi ) si se impune
testarea fortei si la grupul simetric. Este importanta viteza de executie si durata.
Alte tipuri de exercitii indicate n deficite mari de forta, de cauza neurologica:
Posturi declansatoare de reflexe tonice (reflexe tonice cervicale/labirintice )
Tehnici de facilitare pentru ntarirea musculaturii :
- Inversarea lenta cu opunere; - Initierea ritmica; - Contractii repetate; - Izometrie
alternanta; - Stabilizare ritmica
Elemente facilitatore a raspunsului motor :
- ntindere rapida; - Tractiune; - Telescopare; - Vibratie; - Periaj
Pentru o forta sub 3se face suma miscarilor active si miscare pasiva. Pentru o forta
0- 1 se face prezentarea amplitudinii de miscare si reeducarea miscarii prin reflexe
tonice articulare (reflex de ntindere). Pentru forta -2 si -3 se face miscare activa
asistata. Sustinere de catre kinetoterapeut , suspendare cu contragreutate, orteza
dinamica. Pentru forta 2 si 3 se face miscare activa iar pentru forta 2+, 3+, -4, 4 se
face miscare activa cu rezistenta.
CRESTEREA REZISTENTEI MUSCULARE
Rezistenta este capacitatea de a sustine un efort, adica o activitate musculara pe o
perioada lunga de timp, dar si capacitatea de a sustine o contractie. Factorii care
realizeaza rezistenta musculara sunt :
- Forta musculara; - Rezistenta musculara; - Metabolismul muscular
- Complexul factorilor neuronali : concentrare, excitatie/inhibitie corticala
- Starea generala ( boala/sanatate, dezechilibru neurovegetativ, endocrin)
Rezistenta musculara este o proprietate de baza n procesul muncii, mai importanta
ca forta propriu zisa. Se fac testari :
o Capacitatea de a mentine o contractie : 15% din forta maxima mentinuta
nelimitat, 50% din forta maxima mentinuta pentru 1 minut, 100% din forta maxima
mentinuta pentru 6 secunde.
o Testare cu 15-40% din forta maxima sau numarul repetarilor posibile fara
ncarcare si ritmul (viteza) duc la oboseala compensata (ranspiratii, mimica) si apoi
decompensata (scade ritmul, scade amplitudinea).
Exista mai multe tipuri de rezistenta :

- Rezistenta generala a organismului de a face un anumit lucru mecanic (peste 2/3

din masa musculara n actiune
- Rezistenta speciala ( la sportivi ); - Rezistenta locala un segment ( 1/3 din masa
musculara a corpului)
- Rezistenta neuropsihica; - Rezistenta emotionala
Cresterea rezistentie se obtine prin cresterea duratei exercitiului : intensitati de
efort mic dar duarta mare. Se fac exercitii dinamice cu rezistenta 15-40% 10 RM/1
RM cu durata mai mare pna la oboseala. Se utilizeaza orice ex active cu rezistenta.
Cresterea rezistentei musculare se foloseste n cadrul terapiei ocupationale si a
sportului terapeutic.

CORECTAREA DEFICITULUI RESPIRATOR

Cuprinde :
Posturarea n kinetoterapie respiratorie:
- Posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei; - Posturi de drenaj bronsic
Reeducarea respiratorie :
- Dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare; - Reeducarea respiratiei
costale
- Reeducarea respiratiei diafragmatice
- Controlul si coordonarea respiratiei : o Frecventa; o Raportul ntre timpii respiratori;
o Viteza fluxului de aer
o Controlul respiratiei n miscare si efort
Gimnastica de corectare :
- Corectarea curburilor patologice ale gtului si pozitia capului; - Corectarea pozitiei
umerilor si scapulei
- Corectarea curburilor patologice ale coloanei dorsale; - Corectarea curburilor
patologice ale coloanei lombare
- Corectarea pozitiei si mobilitatii bazinului; - Tonifierea diafragmului si a
musculaturii respiratorii toracice passive
ANTRENAMENTUL LA EFORT

Toleranta la efort este principala masura pentru aprecierea capacitatii de munca a

unui bolnav. Scaderea tolerantei la efort determina dependenta. Lipsa efortului fizic
determina deficite functionale ale ntregului organism si dezadaptari
cardiorespiratorii, metabolice, musculare.
Antrenamentul la efort este important n orice etapa si este o adaptare specifica a
ntregului organism la complexul excitant reprezentat de efortul fizic.
Sechelele severe dupa un reumatism se pot clasifica n :
o Sechele locale disfunctionale reprezentate de hipotonie si hipotrofie musculara,
redoare articulara, paralizii. Se face kinetoterapie, urmarind obiectivele I VI.
o Sechele generale inertie fizica si psihica prelungita. Se face kinetoterapie si se
urmareste atingerea obiectivului VIII.
Antrenamentul la efort se indica urmatoarelor categorii :
- Bolnavi cardiovasculari coronarieni dupa infarct miocardic
- Bolnavi respiratori cu BPOC, sindrom post TBC, sechele toraco-pleurale
- Sechelari locomotori cu perimetru de miscare net limitat; - Sedentarii
Efortul fizic la care trebuie sa antrenam bolnavul este nivelul activitatii fizice la care
parametrii cardiorespiratori nu se pot adapta rapid si corespunzator.
Efortul fizic reprezinta un stress complex pentru organismul care nu se poate adapta
la el. Depinde de nivelul de la care pornim, unde se poate ajunge ( n functie de
starea bolnavului ) si ce mijloace de antrenament are acel pacient. Tipurile de
antrenament pot fi : ridicarea din pat si asezarea pe fotoliu, mersul pe jos, alergatul
pe distante tot mai mari.
Testarea capacitatii de efort se face la persoanele sanatoase ( mai rar ) n sala de
kinetoterapie, dar cel mai frecvent se face n laboratorul de explorari functionale.
Testarea capacitatii de efort se exprima astfel : puterea efortului n Watt-i, consum
de O2, kgm/minut sau kgm/secunda.
Se face testul de efort la scarita al lui Master( util si pentru antrenament ). Clasic, se
utilizeaza 3 trepte cu o naltime de 23 cm.
Valoarea efortului performat se poate :
o Exprima n Watt-i
W = 4/3 ( greutate bolnav 0,23 f 9,81 )/60
o Exprima n kgm/min

Kgm/min = greutate bolnav 0,23 f

0,23 se refera la naltimea scaritei si este exprimata n metri.
9,81 este cifra de conversie a kgm n W : 1 kgm = 9,81 W.
f reprezinta numarul de urcari pe minut.
Se vor stabili: nivelul initial de efort, obiectivele intermediare si obiectivul final.
Obiectivele pot fi exprimate n : nivel de efort ( W sau kgm/minut ) sau prin activitati
( numar metri parcursi/numar minute, anumita munca ).
Metode de antrenament :
o Mersul
Se poate indica si pulmonarilor cu administrare de oxigen ( treptat suspendata ).
Avantajele mersului sunt : exercitiu fiziologic cu automatism prestabilit, este simplu
si pune n actiune grupe musculare mari. Dozarea este relativa, n fct de ritm,
distanta, durata si panta. O varianta a mersului este cura de teren n statiunile
balneare.
o Autongrijire si activitati casnice
Sunt indicate n deficientele cardiopulmonare si locomotorii severe. La nceput,
autongrijirea si activitatile casnice reprezinta scopul si metoda reeducarii la efort.
o Urcat scari si pante
Progresia se exprima prin nr. de trepte si durata urcarii. Pentru panta sunt
importante nclinarea, distanta si ritmul de mers.
o Bicicleta ergonomica /covor rulant
Avantajele sunt reprezentate de dozarea efortului si urmarirea parametrilor
cardiorespiratori la efort.
o Alergare
Este cea mai utilizata si este indicata sedentarilor si bolnavilor cardiopulmonari la
un anumit nivel de antrenament. Dozarea tine cont de ritm si nivelul de ridicare al
genunchiului (distanta, durata). Ca variante se desprind alergarea pe loc, n casa,
saritul cu coarda, etc.
o not
Avantajele notului sunt efectele benefice ale apei calde si ale presiunii hidrostatice
pe muschi, articulatii si circulatie periferica. Este greu de dozat.

o Terapia ocupationala
Trebuie sa se aleaga bine formula. Este indicata pentru bolnavii cardiorespiratori si
locomotori.
o Sportul terapeutic
Este indicat sedentarilor si reprezinta obiectivul final pentru pacientii cu afectiuni
cardiopulmonare si locomotorii.
o Munca
Trebuie sa atinga capacitatea de efort ceruta de munca sa fizica.
Cea mai moderna exprimare a intensitatii unui efort este echivalentul metabolic
(EM ). 1 EM reprezinta energia necesara acoperirii nevoilor bazale, de repaus. 1 EM
= 3,5-4 ml O2/kg/minut = 1,2 kcal/minut. Efortul se exprima prin multiplii de EM,
exprimat n ml O2/kg/minut sau kcal/minut.
Suportabilitatea efortului se urmareste prin :
o Semne clinice: tahicardie (aritmii), dureri precordiale, dispnee, oboseala
accentuata, paloare, transpiratii reci, ameteli, dureri
claudicante sau simple dureri muscloarticulare.
o Semne paraclinice : modificari ale tensiunii articulare si pe EKG.
Se urmareste alura ventriculara ( nu arata rezerva cronotropa a cordului ). Se
stabileste AV maxim admisa ( P max ): P max = 220 vrsta ( n ani ) sau P max =
215 [vrsta ( n ani ) 0,66 ].
Pacientii se mpart n doua categorii :
- Pacienti care suporta bine efortul fizic de antrenament si vor obtine beneficii
- Pacientii care suporta rau si renunta ( nu suporta eforturi mai mari de 2 EM );
apar repede semne clinice.
Eficienta efortului fizic de antrenament este dat de intensitate, durata, frecventa si
cu ct acestea sunt mai mari, cu att eficienta antrenamentului este mai mare.
Eforturile cu intensitate sub 50% din consumul de O2, durata sub 10 minute si o
frecventa sub 2 sedinte/saptamna nu cresc conditia fizica la sanatosii sedentari.
Intensitatea de efort la bolnavii cardiaci sau pulmonari este de 60-70% din
capacitatea functionala testata. Se va ncepe cu 25-50% si va creste treptat. Se va
ajunge treptat la 60-70% din consumul maxim de O2. Efortul mare este periculos.
Durata efortului este de 10-20 minute ( la nceput eforturile sunt scurte, de 3
minute, cu pauze de 30-180 secunde si ciclul se repeta 30-60 minute ). Frecventa

sedintelor este de 2-3/saptamna pentru cei care performeaza eforturi de

intensitate si durata mari. Sedintele pot fi zilnice sau mai multe pe zi pentru cei care
performeaza eforturi mici ( mobilizare din pat, mers prin camera ).
Metodica sedintelor de antrenament la efort (Haskell) :
1. 6-15 minute de ncalzire, adaptare, cu exercitii lente fara efort mare
2. Exercitiile propriu zise
3. Trecerea la starea de repaus n 5-10 minute. Se fac miscari usoare de membre,
mers relaxat, miscari respiratorii. Vasodilatatia mare produsa la efort nu dispare la
oprirea acestuia si a contractiei musculare, existnd riscul de hipotensiune, lipotimie
si tulb. de ritm. Rolurile acestei etape sunt : scaderea tahicardiei, stabilizarea
tensiunii arteriale, disiparea caldurii
acumulate prin efort, spalarea metabolitilor acizi din muschi.
Efectele antrenamentului la efort sunt :
- Creste conditia psihica ( ncrederea n sine )
- Scade alura ventriculara, scade tensiunea arteriala sistolica si este ameliorata
functia ventriculului stng.
- Creste suprafata alveolocapilara de schimb, este ameliorat raportul V/Q si
difuziunea oxigenului
- Scade rezistenta vasculara periferica; - Creste extractia de oxigen din snge si
respiratia tisulara
- Scade denivelarea ST la efort
- Scad catecolaminele si lipidele sanguine la efort iar HDL colesterol creste fata de
colesterolul total
- Scade tesutul adipos si creste masa musculara; - Creste capacitatea sexuala
- Efecte favorabile asupra proceselor de coagulare-fibrinoliza
Este nca controversat daca antrenamentul la efort creste circulatia coronariana si
daca are capacitatea de supleere efectiva ( se pare ca da, dar nca exista semne de
ntrebare ). La cardiaci, cel putin n primele faze, antrenamentul se face sub
controlul cardiologului.
Obiectivul VIII nu trebuie sa lipseasca din orice program de kinetoterapie.
REEDUCAREA SENSIBILITATII

Este indicata n afectiuni ale SNC/SNP produse de afectarea receptiei si ntreruperea

transmisiei. ntreruperea transmisiei se poate produce la orice nivel :
o leziuni ale pielii care afecteaza receptorii; o leziuni ale nervului periferic care
produce deficit senzitiv
o leziuni de maduva care detremina tulburari senzitive dermatomiale
o leziuni ale ariilor senzitive corticale ce produc afectarea discriminarii senzitive si a
analizei constiente senzitive
Putini kinetoterapeuti se preocupa de obiectivul IX, iar recuperarea deficitului
senzitiv este dependenta de cel motor. Evaluarea deficitului senzitiv cunoaste mai
multe etape:
- atingere usoara cu vata (bolnavul sta cu ochii nchisi si este ntrebat daca simte)
- presiune cu un obiect bont ce stimuleaza receptorii profunzi; se mai utilizeaza
diapazonul care produce vibratii de 256 Hz.
- Temperatura, senzatie cald-rece
- Durere ( ntepare cu un obiect ascutit ); azi nlocuita cu diapazonul (vibratie de 30
Hz ).
- Simtul pozitiei ( proprioceptie ) se apreciaza prin modificari succesive de pozitie
ale unor segmente.
- Simtul misc ( kinezie ) se apreciaza prin miscarea unui segment ntr-un sens si n
celalalt si se ? care este directia miscarilor.
- Stereognozia ( identificarea prin palpare a unui obiect ) suporta diverse aprecieri :
forma, dimensiuni, greutate, consistenta, textura ( neted/rugos), tip de material
( lemn, metal, plastic ).
- Discriminarea tactila a doua puncte se realizeaza prin ntepare simultana, la o
anumita distanta; treptat distanta scade, pna simte doar un punct.
Evaluarea deficitului senzitiv este un proces greu si suporta participarea totala a
bolnavului, subiectivism si efort de concentrare ( oboseste repede ).
Dupa Maynard se ncepe reeducarea senzoriala doar daca pacientul percepe
vibratia diapazonului la 30 Hz sau 256 Hz. Metodologia cunoaste anumite reguli :
o Stimularea se face nti sub privirea pacientului, apoi cu ochii nchisi
o Sedinta dureaza maxim 5-10 minute dar se poate repeta n cursul aceleiasi zi;
obiectul trebuie recunoscut n maxim 60 sec, apoi se schimba.

o Progresie de la stimul intens, grosolan, greu la unul fin, mic, usor; pentru
proprioceptie progresia se face de la articulatiile mari la cele mici.
o Deficit senzitiv unilateral stimulare identica simultana simetrica; foarte utila
pentru refacerea stereognoziei
o Ordinea reeducarii : presiune durere, proprioceptie, kinestezie, sensibilitate
termica ( nti rece, apoi cald )
n timp, Mountcastle a ncorporat functia motorie n contextul antrenamentului
senzitiv : apucarea unui obiect, scoaterea obiectelor dintr-un sertar sau cutie,
nvrtire robinete, rasfoire carti.
Este importanta refacerea hartii sensibilitatii corpului, pentru teritoriul afectat,
prin exercitii repetate : excitare cu vizualizare, apoi fara si repetat de 3-4 ori.
EXERCITIUL FIZIC TERAPEUTIC
Tehnicile sunt elemente constitutive ale unui exercitiu fizic care au structura
completa si sens terapeutic. Exercitiul fizic este baza metodelor de kinetoterapie.
Deci, tehnici exercitii metode.
Structura exercitiului fizic terapeutic este urmatoarea :
1. Pozitie de start si miscarile efectuate n cadrul acestei posturi
2. Tipul de contractie : concentrica, excentrica, izometrica
3. Elemente de facilitare/inhibare a raspunsului contractil (stimuli senzoriali).
Dupa scoala din Boston, 1 = activitate= A, 2 = tehnica = T, 3 = elemente= E.
Exercitii propuse :
A : seznd, extensia genunchiului
T : contractie concentrica +/- excentrica
E : rezistenta gravitatiei si presiunea minii kinetoterapeutului pentru tonifierea
cvadricepsului
A : ortostatism, abductie umar; T : contractie concentrica; E : RE brat pentru
mobilizarea umarului
A : decubit lateral, flexie sold homolateral
T : contractie concentrica; E : placa talcata, fara gravitatie ( pentru tonifierea
psoasiliacului forta 2 )
Scopurile exercitiului fizic sunt :

o Creste forta musculara; o Mobilizare articulara; o Coordonare

neuromotori/abilitate
Principiile de baza ale exercitiului fizic sunt :
- Executie lenta, ritmica
- Pozitii de start stabile, solide, care sa faciliteze travaliul muscular. Pozitia de start
trebuie sa aiba baza de sustinere ct mai larga; baza este mica daca urmarim
antrenarea coordonarii si echilibrului.
- Progresivitate lenta sa nu se sara etapele
- Exercitii de tonifiere pentru toata amplitudinea de miscare posibila
- Pauzele sunt proportionale cu intensitatea contractiei efectuate;se stabileste
corect ritmul exercitiului.
- Exercitiile se fac n limitele maxime ale unghiurilor de miscare a segmentului; se
antreneaza toate fibrele musculare si amplitudinea va redeveni normala.
Principiul progresivitatii :
Progresivitate pentru tonifiere musculara :
- Cresterea progresiva a lungimii si bratului prghiei.
De exemplu, n cazul tonifierii abdominalilor exista 3 trepte de progresivitate : cu
bratele nainte, cu bratele pe lnga corp, cu bratele la ceafa.
Exercitii simple cu rezistenta : rezistenta se aplica tot mai distal de articulatia n
miscare (pentru extensia cotului rezistenta se aplica pe antebrat ). Rezistenta este
egala cu produsul dintre greutatea aplicata si distanta de centrul de miscare.
- Scoaterea treptata a ajutorului dat de musculatura accesorie
- Cresterea amplitudinii unei miscari executate contra gravitatiei/cu o greutate
adaugata. De exemplu, pentru tonifierea abdominalilor, din decubit dorsal se face
forfecare pe verticala a M I, iar amplitudinea de forfecare creste treptat.
- Asocierea unor miscari la un exercitiu care antreneaza grupul muscular principal.
De exemplu, pentru tonifierea regiunii
dorsolombare, pacientul sta n decubit ventral, ridica trunchiul, ridica un membru
inferior, apoi ambele etape de solicitare tot mai mari pentru musculatura
paravertebrala.

- Modificarea ritmului : la contractiile excentrice ritmul lent este solicitat mai mult
iar la contractiile concentrice orice tip de ritm este mai mult sau mai putin solicitat
fata de ritmul optim respirator.
- Succesiunea contractiilor statice determina contractie dinamica.
De exemplu, pentru cvadriceps din semiculcat : izometrie, apoi ( cu sul sub
genunchi, unghi de 30) extensia gambei.
- Succesiune miscari fara gravitatie, cu gravitatie; indicat pentru forta 2-3.
- Cresterea sarcinii care reprezinta rezistenta aplicata (exercitii de tip DeLorme).
- Prelungirea duratei exercitiilor paralel cu adaptarea la effort
Progresivitate pentru amplitudine :
- cresterea ritmului miscarilor executate pe toata amplitudinea posibila
- o serie de exercitii mici si ritmice la limita sectorului de mobilitate posibila
- tensiuni prelungite pe directia de recuperat (fortarea nu trebuie sa fie dureroasa )
Progresivitate pentru coordonare:
- Progresiv, de la exercitii pentru articulatii mari spre miscari pentru articulatii mici
(control coordonator mai mare).
- Cresterea preciziei n executie (la hemiplegici flexia este necoordonata si face
flexia cu mna la gura )
- Combinarea miscarilor n diverse articulatii si segmente (miscari asimetrice
genuflexiune cu ridicarea unui brat); pentru
coordonarea membrelor inferioare si trunchi.
- Scade treptat poligonul de sustinere; - Cresterea dificultatii de a mentine n
echilibru o pozitie
Progresivitatea n timp ( creste durata )
Exercitiul fizic antreneaza un segment/parte a corpului, pentru refacerea functiei
motorii la acel nivel(exercitiu local specific), sau poate antrena ntreg corpul,
antrennd astfel functiile generale ale organismului (cardiovasculare, metabolism,
reechilibrare endocrina si psihica, dezvoltare armonioasa). Exercitiile sunt
individualizate pentru a servi unor scopuri anume.
Bazele procedurale ale exercitiului fizic :
Pozitie si miscare

Pozitii de pornire
Exista 5 pozitii fundamentale din care se pot desprinde pozitii derivate :
1. Pozitie ortostatica
Din pozitia ortostatica fundamentala se pot desprinde pozitiile derivate :
- Schimbnd pozitia bratelor; - Schimbnd pozitia trunchiului (nclinari anterior,
lateral)
- Schimbnd pozitia picioarelor (departate, pe linie, fandat, ghemuit)
2. Pozitie seznd
Din pozitia seznd mai exista variantele : - Schimbnd pozitia picioarelor; Schimbnd pozitia bratelor
3. Pozitia n genunchi
Pozitiile derivate sunt :- Patrupedie; - Schimbnd pozitia picioarelor
4. Pozitia culcat
Ca varianta, se pot schimba pozitiile picioarelor.
5. Pozitia atrnat
Pozitiile derivate din aceasta pozitie fundamentala sunt :
- Schimbnd pozitia picioarelor; - Schimbnd pozitia minilor : n pronatie, n
supinatie, apucnd cu palmele fata n fata
Pentru deficientele motorii determinate de SNC (dar nu numai atunci) exista
posturile speciale :
1. decubit lateral si rostogolire ( marii handicapati )
2. pozitia seznd; antreneaza functiile vitale (circulatorii, respiratorii) si amelioreaza
activitatile zilnice
3. decubit ventral cu sprijin pe coate; solicita reflexele de postura cap, gt, umeri
(tonifierea musculaturii scapulare si a umerilor) si controleaza forta genunchilor.
4. patrupedie; antreneaza art membrelor si trunchiului, solicita reflexele de echilibru
si elibereaza coloana care poate fi usor mobilizata.
5. ortostatism; antreneaza musculatura posturala si reflexele posturale, creste
amplitudinea de miscare a membrelor superioare prin miscari izotonice, iar
membrele inferioare executa miscari izometrice

6. alte posturi de lucru : o semi-ngenuncherea; o decubit dorsal cu rotatia

pelvisului; o podul; o mersul
Promovarea miscarilor sau controlul motor
Se realiz pentru refacerea functiei motorii pierdute prin leziuni ale SNC. Suita
completa a etapelor controlului motor este :
1. mobilitatea
Reprezinta abilitatea de a initia si executa miscarea pe toata amplitudinea
fiziologica.
Mobilitatea poate fi afectata prin: hipertonie, hipotenie, dezechilibru tonic, redoare
articulara/periarticulara. Reeducarea mobilitatii implica: cresterea amplitudinii,
cresterea fortei sau cresterea ambelor.
2. stabilitatea
Reprezinta capacitatea de a mentine posturile gravitationale, antigravitationale si
mediane ale corpului. Stabilitatea da posibilitatea de contractii normale simultane a
muschilor din jurul unei articulatii ( co-contractie ). 2 procese:
o integritatea reflexelor tonice posturale; o co-contractia stabilitatea n posturile
cu ncarcare
3. mobilitatea controlata
Reprezinta abilitatea de a face miscari n posturi de ncarcare ( prin greutatea
corpului/segmentului distal fixat ) sau de a rota capul si trunchiul n timpul acestori
posturi. Stadiul intermediar, de activitate static-dinamica, presupune ca
portiunea proximala se roteaza si portiunea distala este fixata prin greutatea
corpului. Mobilitatea controlata reclama forta musculara ( pentru miscare ), reactii
de echilibru n balans si abilitate de utilizare a amplitudinilor functionale ( proximal
si distal ).

4. abilitatea
Se poate caracteriza ca posibilitate de a manipula si explora mediul nconjurator.
Reprezinta capacitatea de a misca segmentele n afara posturii/locomotiei.
Contractiile musculare
Se folosesc tehnicile de facilitare neuromusculara proprioceptiva ( FNP ) Knott si
Voss. Tehnicile FNP sunt :

Tehnici FNP fundamentale

Tehnicile fundamentale se utilizeaza la orice pacient, cu sau fara cooperarea
acestuia.
Aceste tehnici sunt :
Priza minilor
Contactul manual cu muschii, tendoanele si articulatiile trebuie sa ndeplineasca
conditiile : sa fie ferma dar nedureroasa, sa fie pe elementele care fac miscarea si
sa nu jeneze amplitudinea completa de miscare.
Comenzile si comunicarea
Stabilesc o relatie senzoriala ntre pacient si kinetoterapeut.Comenzile trebuie sa fie
scurte,clare, ferme sau blnde(dupa caz ). Pacientul trebuie sa si urmareasca
dirijarea miscarii.
ntinderea
Muschiul raspunde mai bine dupa ce a fost ntins (Kabat pozitioneaza la ntindere
maxima). Este implicata componenta de rotatie a segmentelor, ceea ce determina o
ntindere mai mare a muschilor din schema. Din punct de vedere al tehnicii,
kinetoterapeutul executa tractiunea (alungirea), apare stretch-reflex-ul, contractia
reflexa si exact n acest moment pacientul ncepe contractia ( miscarea ).
Tractiunea si compresiunea
Tractiunea se face la comanda mpinge ! si stimuleaza miscarea n timp ce
compresiunea se face la comanda trage ! si stimuleaza stabilitatea.
Rezistenta maximala
Permite totusi executarea miscarii si cresterea fortei. Miscarea este lenta, fara
sacade.
Maximul se raporteaza la forta actuala. Iradierea se face de la grupele musculare
puternice din schema la cele slabe.
Secventialitatea normala a miscarii
Controlul muscular este initial proximal si apoi distal. Dupa dezvoltarea acestui
control, miscarea se face dinspre distal spre proximal. Secventialitatea normala este
urm : nceputul miscarii l face rotatia n cadrul schemei miscarea segmentului
distal
apoi miscarea segmentului proximal. Daca rotatia nu se poate face, nici restul
miscarii nu se poate face. Refacerea controlului apare nti proximal si apoi distal.

ntarirea ( cresterea fortei musculare ) se face prin :

- Iradierea influxului nervos de la muschii puternici la cei slabi( musculatura
proximala este mai puternica dect cea distala)
Aplicnd contrarezistenta pe musculatura puternica, este generata miscarea doar a
musculaturii slabe, de antrenat.
Contrarezistenta se aplica treptat, pentru a permite iradierea.
- Iradiere de la membrul sanatos la cel bolnav (rezistenta pe grupele mai
puternice, apoi pe cele slabe)
- Reflexe tonice (ale gtului si labirintice), reflexe de flexie/extensie, reflexe de
postura si echilibru
- Vizualizarea miscarii; - Reciprocitate ntre doua scheme
- Miscarile de decompensare : diminueaza sau evita oboseala. Prin trecerea de la o
tehnica FNP la alta/combinatii ntre ele se poate prelungi antrenamentul.
Tehnici FNP speciale cu caracter general
Tehnicile specifice depind de cooperarea si efortul voluntar al pacientului. Aceste
tehnici sunt :
Inversarea lenta ( IL ) si inversarea lenta cu opunere ( ILO )
Acestea presupun contractii ritmice ale agonistilor-antagonistilor dintr-o schema,
fara pauze. Treptat, creste rezistenta aplicata miscarilor, dar miscarea trebuie sa se
faca pe toata amplitudinea si sa fie suficient de intensa. n jurul unei artic,
rezistenta se pune nti pe muschii puternici, apoi pe cei slabi.
ILO reprezinta o varianta de IL cu contractie izometrica la amplitudine maxima.
Baza este inductia succesiva ( Sherrington ). Contractia concentrica duce la
scaderea stretch-reflex-ului si apoi scad aferentele de la fusul neuromuscular.
Rezistenta inhiba reflexul Golgi asupra motoneuronului agonistului si agonistul se
contracta. Celulele Renshaw au actiune inhibitorie pe motoneuronul alfa agonist.
ntinderea muschiului determina reflex miotatic, stimularea antagonistilor si
contractie. ILO, prin izometrie, determina si recrutarea de motoneuroni gama.
n concluzie, IL inhiba agonistul spre sfrsitul miscarii , dar pregateste antagonistul,
n timp ce ILO creste forta agonistului. Repetarea IL ILO determina facilitare n
ambele directii.
Contractii repetate ( CR )
Contractiile repetate sunt indicate pe musculatura unei directii de miscare slaba.

nainte se faceau contractii izotonice pe antagonisti, inductie succesiva pe agonistii

slabi si apoi CR.
Contractiile repetate se aplica n trei situatii :
- Forta 0, 1
Nu se initiaza miscarea voluntara. CR se fac la lungime maxima (pasiv ) si se
declanseaza reflex miotatic extern. De asemeni se spun comenzi verbale ferme.
Amplitudinea ntinderilor este ct mai mare. Daca ncepe miscarea, rezistenta este
direct proportionala cu contractia, care, la sfrsit, este izometrica si stimuleaza
circuitul gama si fusul neuromuscular.
- Forta 2,3 (slabiciune pe tot parcursul) : n timpul miscarii, n diverse puncte
ntinderi rapide
- Activi pe toata schema dar cu forta inegala Se fac CR n punctele cu forta scazuta.
nti izometrie, apoi ntinderi manuale si contractie izotonica cu rezistenta pna la
capatul cursei.
Bazele sunt :
o Stretch-reflex ce stimuleaza sistemul gama (prin izometrie actioneaza pe gama
statici ); o Comenzile verbale ferme : SR
Secventialitate pentru ntarire ( SI ) cnd doar un segment din schema este
slab ( vezi anterior )
Inversarea agonista ( IA )
Reprezinta o secventa de contractie concentrica, apoi excentrica pe o anumita
schema de miscare. De exemplu, pentru flexorii coapsei pacientul sta n decubit
dorsal, ridica coapsa contra rezistenta ( contractie concentrica ), la maxim se
solicita sa o tina acolo si kinetoterapeutul o mpinge n jos ( contractie excentrica ).
Se repeta cu cresterea amplitudinii contractiilor concentrice excentrice.
Tehnici FNP specifice :
Tehnici pentru promovarea mobilitatii (combaterea hipertoniei/hipotoniei
musculare ):
o Initierea ritmica ( IR )
Este indicata n hipertonii musculare, scopul fiind relaxarea si dupa ce aceasta se
obtine, se initiaza miscarea, nti pasiv, pasiv-activ, activ si la final cu usoara
rezistenta se trece spre IL. Comenzile sunt ferme, insistente iar miscarile lente si
ritmice. Se va evita declansarea stretch-reflex-ului. Comenzile verbale au rol
inhibitor cortical.

o Miscarea activa de relaxare opunere ( MARO )

Este indicata n hipotonii. Contractia izotonica se face ct poate pacientul, apoi este
contractie izometrica, relaxare brusca la comanda iar kinetoterapeutul face rapide
ntinderi pasive comanda contractia ct poate cu usoara rezistenta. Baza este
reprezentata de coactivarea neuronilor alfa si gama.
o Relaxare opunere ( RO )
Este o tehnica izometrica indicata n limitarea miscarii prin contracturi musculare
dureroase ( exemplu : ischiogambieri ). Se mai numeste si tehnica tine-relaxeaza.
n punctul de limitare a miscarii se face izometrie relaxare lenta ( este involuntara
si contractia izotonica este a antagonistului). Se merge din treapta n treapta pe
toata amplitudinea. Daca forta este mica dupa izometrie, se face miscare pasiva.
Acest tip de tehnica este de doua tipuri :
- RO antagonista izometrie muschi retracturat. De exemplu, daca extensia cotului
este limitata, se face flexie, tine! ( izometrie ) si relaxeaza, deci face extensie
activa.
- RO agonista izometrie agonist. De exemplu, n cazul tricepsului se face izometrie
la extensie maxim posibila = mpinge relaxare extensie .
RO +/- ILO
o Relaxare contractie ( RC )
Este indicata daca exista mobilitate redusa pe una din partile articulatiei si este
contraindicata la durere. Relaxarea se face doar pe antagonistul ce limiteaza
miscarea.
RC se face la punctul de limitare. Pacientului i sunt date comenzi sa traga si sa
roteze sau sa mpinga si sa roteze, n timp ce kinetoterapeutul se opune
mpingerii/tractiunii.
Tractiunea/mpingerea sunt izometrice n timp ce rotatia este izotonica.
o Stabilizare ritmica ( SR )
Este indicata n reducerea antalgica a mobilitatii sau redori post-imobilizare gipsata.
Se face simultan ( apoi alternativ ) contractia izometrica agonisti-antagonisti ( cocontractie ).
De exemplu, pentru sold se face flexie abductie rotatie externa la amplitudine
maxima n etapele :
- Kinetoterapeutul comanda tine si se obtine izometria schemei

- Se mpiedica orice miscare si se obtine izometria antagonistilor (extensie

adductie rotatie interna )
- n tine; - Repetitie de 2 3 ori; - La final se fac contractii izotonice repetate
o Rotatia ritmica ( RR )
Este indicata n hipertonii. Se face miscare pasiva pna la obtinerea relaxarii, apoi
pasiv/activ face miscarea limitata.
Tehnici pentru promovarea stabilitatii
Stabilitatea este data de tonus postural bun si de co-contractie eficienta. Acestea
sunt antrenate n descarcare ( ex. decubit ).
o Contractia izometrica n zona scurtata ( CIS ); o Izometria alternanta ( Iz A )
Sunt contractii izometrice alternative agonisti antagonisti, din aceeasi pozitie.
Pentru recstigarea co-contractiei, n pozitii nencarcate, ordinea dificultatii este : IL
ILO CIS Iz A. Dupa recstigarea co-contractiei n segmentul proximal (din
postura nencarcata) se trece la ncarcare.
- Din patrupedie SR (uneori este necesara ILO apoi SR): succesiunea din
patrupedie ILO Iz A SR; pentru toata
musculatura flexie extensie abductie adductie .
- Din genunchi asezat ortostatic
Tehnici pentru promovarea mobilitatii controlate
Obiectivele sunt : o Tonifiere pe parcursul disponibil; o Amplitudinea functionala; o
Antrenarea de posturi variate
Sunt folosite toate tehnicile cu toate pozitiile, n succesiune. Creste stabilitatea
proximala a corpului.
Tehnici pentru promovarea abilitatii
Se fac n pozitii cu eliberarea extremitatilor : seznd, n genunchi, ortostatism,
decubit dorsal.
o Inversarea agonista
Este cea mai utilizata si determina controlul excentric.
Urmatoarele doua tehnici sunt specifice.
o Progresia cu rezistenta ( PR )

Se caracterizeaza prin opozitie facuta de kinetoterapeut locomotiei pacientului

(controleaza deplasarea naintea bazinului) sau contreaza miscarea unui segment
sau a unui membru.
o Secventialitatea normala ( SN )
Se face de la distal la proximal. Se pot utiliza CR si SI apoi SN care se repeta, ceea
ce determina cresterea coordonarii si a abilitatii. n timp apare automatismul.