Modulul: Obiective si tehnici in kinetoterapie

Saptamanile: 9.02 19.06

CURS Kinetoterapie
I. RELAXAREA
Are dublu sens, fiind reprezentat de inversul activittii musculare i inversul strii de
tensiune nervoas. Este un proces prin care un sistem scos din starea initial revine la aceasta sau
la o alt stare.Este un proces psihosomatic terapeutic foarte important. Se indic n tensiunea
muscular crescut, dar i n starea psihic tensionat. Este un proces autonom prin care se
realizeaz o reglare tonico-emotional optimal.
n kinetoterapie se poate face o relaxare general sau partial ( pentru un segment/grup
muscular/muchi ).
Relaxarea partial se face prin ncercri de decontracturare, prin scuturare sau balansare,
prin pozitionare n pendul. Micrile sunt ample, lente, ritmate de respiratie.
Relaxarea general se face din exterior iar subiectul este pasiv. Uneori se face cu aparate
(fotoliu, mas vibratorie). Alteori se apeleaz la masajul miorelaxant nsotit sau nu de medicatia
miorelaxant ( sedative, miorelaxante, neuroleptice ), sau la cldur sau electroterapie.
Relaxarea poate fi extrinsec, cnd pacientul devine dependent de aceste mijloace, sau
intrinsec, cnd pacientul i induce singur, activ, relaxarea. Exist trei curente metodologice :
oCurentul oriental utilizat n scop profilactic
oCurentul fiziologic
oCurentul psihologic
Curentul fiziologic a fost introdus de Jacobson. Const n relaxarea progresiv prin
identificarea kinestezic a strii de tensiune ( contractie ) muscular n antitez cu lipsa de
contractie (relaxarea ). Relaxarea se realizeaz din decubit dorsal.Din acest curent s-au desprins
mai multe variante :
-Tehnica Jacobson inversat faza de contractie este izometric
-Tehnica pentru membre relaxare pendular ( membrul superior din eznd, membrul inferior
din decubit dorsal )
-Metoda Jareau-Klotz, varianta separat de relaxare micri pendulare ale segmentelor/corpului
ntreg. Este indicat n paratonia musculaturii striate voluntare (nu i viscerale ). Din pcate, este
o metod periferic, deci impactul muchi-psihic este redus.
-Metoda Gindler-Stolze se fac micri absolut libere, din diverse pozitii ( dezordinede
micri mai mult sau mai putin brute ). Scopul este contientizarea muscular i a posturii.
-Metoda Parow n decubit dorsal nemicat complet timp de 20 de minute ( concentrare pe
ritmul respirator liber, nefortat, cu expir uiertor )
-Metoda Maccagno n decubit dorsal, bolnavul se ntinde la maxim, se relaxeaz, din nou se
ntinde.
-Metoda Winterbert ( pentru copii i marii traumatizati ) se execut micri pasive, pentru cte
un segment, rapid, apoi mai lent.
-Bio-feed-back se pun electrozi pe musculatur, conectati la un electromiograf i se
vizualizeaz sau se obtine un semnal acustic. Pacientul i induce treptat relaxarea. ncordarea
psihic este controlat similar pe un ecran EEG. Primii care au indus aceast metod au fost

Marinacci i Horande. Indicatiile sunt reprezentate de tonifierea musculaturii slbite, sub control
volitional i sub control EMG.
Curentul psihologic determin o relaxare de tip central. Autocontrolul mental imaginativ
determin relaxarea periferic. Este influentat i paratonia visceral. Cel mai util este
autotraining-ul Schultz. Alte terapii apartin terapiei comportamentale.
Promovarea relaxarii:
- reducerea durerii, prin relaxare la nivelul SNC
- reducerea durerii, prin relaxare la nivel local
- reducerea contracturilor musculare (si prevenirea retracturilor), in afectiuni
posttraumatice/reumatologice/neurologice centrale si periferice
- cresterea confortului psihic si fizic, inlaturarea efectelor stresului
Indeplinirea acestui obiectiv va contribui la:
- imbunatatirea performantelor de control motor
- cresterea si imbunatatirea controlului asupra unor functii ale organismului (respirator,
cardiovascular, digestiv, uro-genital)
- promovarea participarii active si constiente in cadrul programului de recuperare
- scaderea/combaterea miscarilor involuntare
- obtinerea gradului necesar de relaxare pentru initierea si performarea antrenamentului
ideo-motor
II. CORECTAREA POSTURII I ALINIAMENTULUI CORPULUI
Acest obiectiv deriva din urmatoarele 3 realitati:
- multe defecte posturale provin din copilarie sau adolescenta si se consolideaza in
perioada varstei adulte
- multe afectiuni ale aparatului locomotor sau ale altor aparate determin deposturri,
dezalinieri care n timp pot rmne fixate functional sau organic.
- recuperarea oricrui deficit functional se face doar n cadrul restabilirii raporturilor
fiziologice ale segmentelor corpului care s asigure desfurarea lanturilor kinetice
corporale normale.
Deposturarea i dezalinierea vor determina dezechilibre functionale, micri viciate,
ncrcri neadecvate, scderea randamentului, oboseal precoce.
Mecanismele dezechilibrului muscular :
-Prin substitutie (nlocuire functioanl) stabilirea unui agonist, antrenarea sinergitilor,noi
stereotipii defavorabile.
-Prin nstrinare (parez functional) exemple : contractura puternic prelungit/spasticitatea
antagonistului i nu poti utiliza agonistul dei este functional.
-Prin compensare (deosebit de primul mecanism) cnd un ntreg grup muscular este slab,
necesit contractia altor grupe musculare, rezultnd o caricatur a micrii.
-Prin incoordonare cauzele sunt : dereglarea de fort muscular sau dereglare n derularea
cronologic a activittilor muchilor; stereotipurile dinamice vor disprea repede.
Problema deposturrilor se cere rezolvat concomitent, chiar naintea celorlalte
obiective.Tehnici pentru corectarea posturii i a aliniamentului :
oPosturi corectate/hipercorectate mentinute pe diverse metode de fixare
oMicri pasive, active, asistate

oContractii izometrice
oTehnici de facilitare proprioceptiv
nainte de aceste exercitii este necesar o prealabil relaxare.Corectarea posturii i a
aliniamentului structurat pe zone :
Alinierea coloanei cervicale. Dezalinierile constau n pozitie avansat a capului i cap pe spate
i n jos. Din eznd sau decubit ventral se trage capul n jos.
Alinierea coloanei toracice i a centurii scapulare. Se face tonifierea muchilor trapez superior
i mijlociu, romboizii, infraspinosul, micul rotund i ntinderea muchilor mare rotund, mare
dorsal, subscapular, mare i mic pectoral.
Se face delordozare cervical, lombar, adductia scapulei i se tractioneaz caudal.
Exercitiile se fac din decubit dorsal, eznd n pozitie mahomedan sau ortostatism. Se mai pot
face exercitii cu bastonul la nivelul trenului superior posterior.
Alinierea coloanei lombare i a pelvisului. Se realizeaz tonifierea flexorilor trunchiului
(musculatura abdominal, fesierul mare) si a extensorilor oldului ( fesierul mare,
ischiogambierii ), precum i ntinderea extensorilor lombari (erectorii coloanei, ptratul lombar )
i a flexorilor oldului ( psoas iliac ). Pentru flexia trunchiului exercitiile se fac din decubit dorsal
+/- MI doar cu genunchii flectati, altfel, antrenm psoas iliacul. Se fac tractiuni pe CL i
jonctiunea lombosacrat, cu fixarea pelvisului. Se evit efectul Valsalva i este necesar un expir
zgomotos, uiertor.
OBS: In orice exercitii care antreneaza abdomenul exista tendinta la efectul Valsalva.
Valsalva este o proba respiratorie constand in efectuarea unei expiratii fortate, cu glota inchisa.
Aceasta proba se efectueaza pentru aprecierea capacitatii de adaptare a aparatului cardiovascular
la efort, provoaca in mod normal bradicardie si modificari de volum ale inimii. Sinonim : proba
lui Valsalva.
Alinierea extremittii inferioare. Se realizeaz tonifierea rotatorilor laterali ai oldului,
abductorilor i extensorilor oldului, precum i a extensorilor genunchiului i a tibialului
posterior ( inversorul piciorului ). Se realizeaz ntinderea muchilor: adductori old ,
ischiogambieri, rotatori interni i externi, flexori genunchi i flexori plant.
OBS:
In plan frontal sau orizontal, devierea unui segment se poate face in afara sau
inauntrul axului lung al segmentului supraiacent (care este plasat deasupra).
Daca devierea se face spre plan medial o numim Varus, iar daca devierea se face spre
plan lateral o numim Valgus. Fata de planul sagital al membrului sau segmentului, devierea se
poate face in sensul miscarii de flexie si o numim Flexus sau in sensul miscarii de extensie si o
numim Extensus sau Recurvatum.
Daca piciorul este deviat in extensie si sprijinul se face cu antepiciorul o numim Echinus,
iar daca piciorul este deviat in flexie dorsala si sprijinul se face pe calcai o numim Talus.
Coloana vertebrala prezinta devieri in flexie numite Cifoze, devieri in extensie numite
Lordoze si devieri laterale numite Scolioze.
Cel mai important element al deposturarii este raspunsul elementului dinamic, efector al
miscarii, si anume- Muschiul.
Cele 3 obiective pe care le intalnim in orice program al unei dezalinieri posturale
(deficiente fizice) sunt:
1. tonifierea in conditii de alungire a muschilor, obiectiv realizat prin:
- contractii excentrice inspre zona lunga musculara
- contractii izometrice in zona lunga musculara

in cadrul exercitiului cu acest obiectiv se evita folosirea contractiilor concentrice a

muschiului respectiv
2. tonifierea in conditii de scurtare a muschiului, obiectiv realizat prin:
- contractii concentrice inspre zona scurta musculara
- contractii izometrice in zona scurta musculara
- in cadrul exercitiilor cu acest obiectiv se evita folosirea contractiilor excentrice a
muschilor respectivi
3. alungirea muschilor, obiectiv realizat prin:
- diferite forme de stretching
Singura dificultate ramane in a identifica muschii interesati in deficienta respectiva si
care trebuie sa se incadreze in una din cele 3 obiective de mai sus.
Profilaxia deposturarilor incepe in perioada scolara, continuand si dupa adolescenta. Cea
mai propice perioada pentru aparitia unor deposturari defectuoase este perioada de crestere si
dezvoltare a organismului, dar si la adult pot aparea dezalinieri datorate in special unor
activitati profesionale sau datorita scaderii treptate a fortei musculare, prin lipsa exercitiului
organizat.
Atingerea acestui obiectiv contribuie la:
- obtinerea dezvoltarii fizice armonioase a corpului/ a relatiei dintre diferitele segmente
corporale
- obtinerea dezvoltarii fizice armonioase intre organele interne si sistemul neuro-mioartrokinetic
- combaterea atitudinilor defectuoase ale aparatului locomotor
- profilaxia secundara a dezechilibrelor posturale
- profilaxia tertiara a deficientelor
- realinierea segmentelor corporale prin mijloace orto-protetice
- tonifierea , in conditii de scurtare sau de alungire a musculaturii striate
- prevenirea scurtarilor/alungirilor moi periarticulare
- formarea reflexului de atitudine corporala corecta in statica/dinamica
III. CRETEREA MOBILITTII ARTICULARE
In primul rnd se urmrete obtinerea unghiurilor functionale de mobiliate (a sectoarelor
utile) i abia n secundar redobndirea ntregii amplitudini de micare articular.Trebuie fcut
deosebirea termenului de flexibilitate (sau suplete) de cel de mobilitate.
Flexibilitatea sau Supletea (S) este calitatea care permite desfurarea micrii cu
maximum de amplitudine eficient i cu minimum de consum de energie fizic i nervoas. Ea
poate fi privit ca mobilitatea maxim ce se poate realiza prin intrarea n actiune a functiei de
coordonare neuromuscular; deci ea poate fi ntlnit numai sub aspect activ sau activo-pasiv.
Factorii morfofunctionali cei mai importanti pe care se bazeaz att supletea,ct i
mobilitatea sunt:
pe primul plan:
elasticitatea muscular i
amplitudinea articular de micare
pe plan secund:
procesele de coordonare neuromusculare.

Supletea precede, ca moment de aparitie n evolutia ontogenetic, ndemnarea,

motiv pentru care nu poate fi confundat cu aceasta. Sub forma ei primitiv, supletea se
ntlnete i la micrile ftului n timpul vietii intrauterine, micri care se bazeaz pe reflexe
neconditionate, n timp ce ndemnarea se bazeaz pe dezvoltarea reflexelor conditionate
catenare. Un trgtor la pistol-vitez poate fi ndemnatic, fr s dispun de o suplete deosebit;
n schimb, un sprinter negru poate s fie suplu, fr s dispun de o ndemnare deosebit.
Notiunea contrar flexibilittii este redoarea, rigiditatea, ntepeneala. n acest caz
micarea se poate executa, dar cu grutate, i nu exist practic o reducere a amplitudinii de micare.
Exist trei tipuri de flexibilitate sau suplete:
a.dinamic (sau kinetic) care reprezint amplitudinea de micare maxim ce se poate
obtine printr-o micare activ;
b.stato-activ (sau activ), mobilitatea sau amplitudinea de micare maxim realizat
printr-o micare activ mentinut voluntar la acest nivel prin contractia agonitilor i sinergitilor
i prin ntinderea antagonitilor;
c.stato-pasiv (sau pasiv), amplitudine maxima sau mobilitatea maxim, mentinut ntro pozitie extrem prin propria greutate corporal, cu ajutorul unui asistent sau a unui
echipament.Ordinea de mrime este c > a > b, iar mrimea dificulttii este exact invers c < a < b.
Factorii interni de care depinde flexibilitatea:
tipul articulatiei
elasticitatea muscular
elasticitatea structurilor conjunctive - dependent, la rndul ei, de atmosfera general endocrinovegetativ a organismului, de aceea, copilul este mai suplu dect adultul, fetele mai suple dect
bietii, negrii mai supli dect albii.
modificri structurale articulare
elasticitatea structurilor conjunctive i a pieli
capacitatea muchiului de a se contracta i relaxa
exccesul de grsime
temperatura tisular (creterea temperaturii cu 1-2 mrete semnificativ flexibilitatea)
gradul de hidratare tisular (ingestia de ap) crete flexibilitatea
Factorii externi sunt:
vrsta (Flexibilitatea scade cu vrsta)
sexul (femeile sunt mai flexibile cauz endocrin)
temperatura mediului ambiant (T crescut n camer rezulta F crescut)
momentul din zi (dimineata amplitudinea de miscare este mai sczut, maximul fiind la ora
14.30-16.30)
stadiul vindecrii tisulare dup diverse leziuni
abilitatea individual de a performa micri
restrictia sau lejeritatea hainelor
Evaluarea amplitudinii de micare se realizeaz prin testingul muscular aplicat fiecrui
articulatie n parte. Se utilizeaz goniometrul pentru exprimarea n grade a amplitudinii de
micare.Scala mobilittii articulare cuprinde 3 nivele de hipomobilitate i 3 de hipermobilitate:
0 anchiloz articular; l limitare sever; 2 limitare uoar
3 mobilitate normal
4 uoar cretere peste normal; 5 cretere accentuat peste normal; 6 instabilitate
articular
Peste o anumit limit, creterea mobilittii (dup cum reiese din scala de mai sus),
se poate dovedi negativ, deoarece tensiunea articulatiilor devine permanent activ. Prin

compromiterea stabilittii articulare pasive, respectiv a aparatului capsulo-ligamentar (alungirea,

ruperea acestuia) rmne doar componenta de stabilitate activ asigurat de contractia tonic a
musculaturii periarticulare.
In cazul oboselii sau a relaxrii acestor muchi crete riscul de luxatii sau entorse.
Hipermobilitatea, ce permite efectuarea unor micri n afara amplitudinilor fiziologice normale,
n timp, va determina o uzur prematur a cartilajelor respectivelor articulatii.
Muchiul prezint o amplitudine de micare (excursie) proprie, reprezentat de diferenta
dintre lungimea de ntindere maxim (obtinut printr-o pozitionare adecvat) i lungimea la care
se poate scurta activ. Aceast amplitudine este proportional cu amplitudunea articular, iar
pentru muchii multiarticulari ea este mai mare dect amplitudinea fiecrei micri n parte.
Deficitul de mobilitate se poate datora:
afectrii tesuturilor moi (contractile i/sau necontractile) ce traverseaz o articulatie;
afectrii propriu-zise a articulatiei prin mecanisme lezionale;
ambelor cauze.Pierderea amplitudinii normale de micare se ntlnete n:
imobilizarea prelungit a segmentelor (aparat gipsat, posturi impuse de patologia subiectului);
restrictii de mobilizare pe tot arcul normal datorit durerii, posturilor vicioase sau deformatiilor
osoase;
pierderea flexibilittii ce determin neutilizarea unor zone de mobilitate articular;
afectiuni neurologice ce determin dezechilibre musculare (paralizii, spasticitate);
afectiuni ale tesutului conjunctiv (ca n bolile reumatismale) sau existenta unor afectiuni
tegumentare supraiacente articulatiei (exemplu - celulit);
traumatisme tisulo-articulare (traumatisme directe asupra structurilor articulare ca de exemplu
n ruptura de menisc, inflamatie local, plgi, arsuri).

In aprecierea deficitului de mobilitate articular trebuie diferentiat:

adevratul deficit de limitare a mobilittii active, determinat de o insuficient fort
muscular;
limitarea mobilittii cauzat de durere (ce nu are corespondent de loc sau intensitate, cu
leziunea articular);
redoarea articular (fr existenta unui substrat patologic spasticitate, redoare reumatismal),
deoarece redoarea, definit ca o greutate (jen) de mobilizare a articulatiei poate s apar datorit
fenomenului de tixotropie. Aceasta este o proprietate a substantelor aflate n stare de gel (ex:
ketchup), de a curge doar dac sunt micate n prealabil. La om, cauza aparitiei tixotropiei o
reprezint repausul prelungit, ce determin o aranjare macromolecular de o asemenea manier
nct ea mpiedic micarea.
Redorile articulare de recuperat pot fi :
-Redori care necesit ntinderea tesuturilor retracturate
-Redori care necesit scderea hipertoniei musculare
-Redori care necesit realizarea ambelor obiective
-Trebuie avute n vedere i hipotoniile musculare ( atoniile )
Pentru hipomobilitate trebuie sa urmarim:
- obtinerea unghiurilor articulare functionale/normale prin: inhibitia hipertoniilor
musculare (miotatice, miostatice, analgice, antalgice); cresterea elasticitatii
(intinderea) tesutului contractil; cresterea elasticitatii tesutului necontractil;

asuplizarea tuturor tesuturilor moi periarticulare; cresterea amplitudinii miscarilor

artrokinematice (alunecare, rotatie)
mentinerea/imbunatatirea mobilitatii articulare prin promovarea fenomenelor
metabolice articulare
mentinerea mobilitatii articulare in perioadele acute/subacute
mentinerea mobilitatii normale in articulatiile supraiacente si subiacente articulatiei
afectate
combaterea aderentelor tesuturilor moi prin mobilizari de mica amplitudine
cresterea mobilitatii prin manipulari articulare

IV. CRETEREA FORTEI MUSCULARE

Din punct de vedere mecanic, forta este un parametru i o conditie a micrii iar din
punct de vedere biologic este o calitate fizic care permite deplasarea n spatiu ,mobilizarea unui
segment n raport cu altul, nvingerea unei rezistente externe, stabilizarea prghiilor
corpului.Parametrii de care depinde forta sunt :
Diametrul de sectiune al muchiului
Numrul de unittii motorii active
Frecventa impulsurilor nervoase
Sincronizarea activittii unittilor motorii active
Mrimea unityii motorii
Parametrii unittii motorii sunt :
oDimensiunea somei neuronale
oDiametrul axonului
oRaportul inervatie/numr fibre musculare inervate
oMrimea potentialului de actiune al unittii motorii
oForta general
Raportul fort/velocitate (iuteala, repeziciune, viteza)
Raportul fort/lungime
Prin acest obiectiv urmarim:
- cresterea fortei musculare prin antrenament ideomotor (proces prin care toate
reprezentarile noastre se prelungesc in miscari mai mult sau mai putin savarsite)
- cresterea fortei musculare de tip: izoton (concentric, excentric, izokinetic, pilometric),
pe toata amplitudinea sau in zonele scurta/medie/lunga a muschiului
- cresterea fortei musculare in regim de: viteza, rezistenta
- cresterea fortei musculare pentru articulatiile interesate
- mentinerea fortei musculare in perioadele acute/subacute
V. CRETEREA REZISTENTEI MUSCULARE
Rezistenta este capacitatea de a sustine un efort, adic o activitate muscular pe
o perioad lung de timp, dar i capacitatea de a sustine o contractie. Factorii care realizeaz
rezistenta muscular sunt :
-Forta muscular
-Circulatia muscular
-Metabolismul muscular

-Complexul factorilor neuronali

-Starea general ( boal/sntate, dezechilibru neurovegetativ, endocrin )
Rezistenta muscular este o proprietate de baz n procesul muncii, mai important ca
forta propriu zis.
Se fac testri :
oCapacitatea de a mentine o contractie : 15% din forta maxim mentinut nelimitat, 50% din
forta maxim mentinut pentru 1minut, 100% din forta maxim mentinut pentru 6 secunde.
oTestare cu 15-40% din forta maxim sau numrul repetrilor posibile fr ncrcare i ritmul
(viteza) duc la oboseal compensat (transpiratii, mimic ) i apoi decompensat ( scade ritmul,
scade amplitudinea ).
Exist mai multe tipuri de rezistent :
-Rezistenta general a organismului de a face un anumit lucru mecanic ( peste 2/3 din masa
muscular n actiune
-Rezistent special ( la sportivi )
-Rezistent local un segment ( 1/3 din masa muscular a corpului )
-Rezistenta neuropsihic
-Rezistenta emotional
Creterea rezistentie se obtine prin creterea duratei exercitiului : intensitti de efort mic
dar durat mare.
Se utilizeaz orice exercitii active cu rezistent.Creterea rezistentei musculare se
folosete n cadrul terapiei ocupationale i a sportului terapeutic.
Prin acest obiectiv urmarim:
- cresterea rezistentei musculare in eforturi efectuate in medii specifice (apa,
temperaturi scazute/ridicate, altitudine)
- cresterea capacitatii neuro-psihice la eforturile de rezistenta
- mantinerea rezistentei musculare in perioadele acute/subacute
VI. CRETEREA COORDONRII, CONTROLULUI I ECHILIBRULUI
Controlul motor are 4 etape de baz :
1.reeducarea mobilittii
2.reeducarea stabilittii
3.reeducarea mobilittii controlate
4.reeducarea abilittii
Ultimele dou etape constituie obiectivul VI al kinetoterapiei.
Coordonarea presupune combinarea activittii unui numr de muchi ntr-o schem de
micare continu, lin, executat de n conditii normale. Coordonarea presupune i control; este
automat, neperceput contient dei poate fi fcut i contient.
Monitorizarea se face prin proprioceptori i centrii subcorticali, partial suplinit de control
vizual i centrii corticali ( nu va fi la fel de fin ).
Coordonarea presupune foarte multe repetri ( paralel cu creterea ).
Necesit antrenament, crete precizia cu economie maxim de efort muscular, ceea ce
presupune inhibitia oricrei iradieri inutile a excitatiei n cortex.
Legile antrenamentului pentru coordonare ( Kottke ) :
-exercitii de cteva ori pe zi fr ntrerupere pn la coordonare

-orice contractie inutil trebuie evitat (s nu apar iradierea excitatiei care poate compromite
coordonarea)
-ntrirea perceptiei senzoriale corecte (explicatii verbale,nregistrri cinematice, desene)
-concentrarea pacientului (dac apre oboseal sau plictiseal se oprete)
-nu se folosete fort maxim : cu ct rezistenta opus micrii va fi mai mic, cu att iradierea
excitatiei n SNC va fi mai mic i crete coordonarea (chiar sub 10% din forta maxim).
Mobilitatea controlat se realizeaz ntr-o postur cu ncrcare corporal i extremitatea
distal fixat. De exemplu, se fac mobilizri ale genunchiului sau oldului cu piciorul fixat pe sol
( patrupedie, stnd n mini ). Abilitatea sau dibcia ( skill )se realizeaz cu extremitatea
distal liber, nefixat. Se fac micri ( inclusiv mers ) n afara unei posturi.
coala francez definete micarea coordonat ca un echilibru ntre lantul articular i
lantul muscular kinetic. Exist dou tipuri de lant kinetic :
oLant kinetic nchis ( extremitatea fixat ) ce realizeaz micarea n articulatiile proximale i
presupune mobilitate controlat i micare n postur.
oLant kinetic deschis ( extremitatea liber ) ce presupune abilitatea i micarea n afara
posturii.Apar diferente mari dac lantul implic mai multe unitti kinetice ( articulatii ). n lantul
deschis flexorii genunchiului ( ischiogambieri i gemeni ) iar n lantul nchis extensorii
genunchiului ( agoniti cvadriceps ). Ischiogambierii trag posterior platourile tibiale i gemenii
trag posterior condilii femurali. Antrenarea n lantul kinetic nchis determin mobilitate
controlat iar n cel deschis abilitate.
Tehnici globale pentru lanturile kinetice ( nchis/deschis ) :
-Mobilizri poliarticulare
Sunt tehnici analitice dar pe mai multe grupe de muchi i articulatii. Grupa 1
saumuchi-trgaci i grupa 2 sau muchi-tint se lucreaz cu/fr rezistent manual/scripete
cu contragreutti. n exercitiul Frenkel se realizeaz coordonarea M.inferioar decubit-ezndortostatism.
-Tehnici neuroproprioceptive de facilitare- Metoda Kabat utilizeaz principiul gesticii umane i
permite antrenarea muchi-trgaci i muchi-tint.
-Reflexe de echilibrare i stabilizare- Reflex de echilibrare deprtarea unui segment ( linia
gravitational s cad tot n poligonul de sustinere ).Reflex de stabilizare cutarea unui punct
fix exterior.Metoda const n coordonarea dezechilibrrii. Posturile determin reactii de
reechilibrare i restabilizare ( dezechilibrarea e treptat i apar reflexele ) : din stnd pe o mas
tragi trunchiul spre spate i lateral sau stnd pe o planet balansoare cu un picior , dou picioare
sau pe vrfuri.
-Gestualitate coordonat- Determin o activitate muscular optimal, armonioas,
individualizat. Elaborarea gestului se poate realiza prin cumpn pe un picior pentru a culege
ceva de pe podea ( program Williams pentru lombosacralgii ) sau n cazul sportivilor
de performant n diverse sporturi.
-Coordonri paleative- Se realizeaz prin adaptarea la mers cu ajutorul crjelor sau a bastonului;
alteori prin adaptri la disfunctii ireversibile (pareze cu micri trucate, ankiloze
articulare).Coordonrile paleative se utilizeaz doar cnd o coordonare fiziologic este
imposibil.
-Terapia ocupational - Necesit cea mai complex coordonare. Avantajele terapiei ocupationale
sunt :dezvolt coordonarea pe gesturi fixate anterior bolii i antreneaz direct gestica cotidian.
Tehnica dezvolt abilitti n lant kinetic deschis, pentru membrele superioare i prehensiune
(toate tipurile).

Recuperarea obiectuvului VI este cu att mai grea cu ct imoblizarea este mai lung i se
face doar dup obtinerea stabilittii, a fortei i mobilittii suficiente. Orice exercitiu se va executa
tot mai repede ca dovad de precizie.
Prin acest obiectiv urmarim:
- promovarea controlului motor pe fiecare etapa
- invatarea miscarilor paleative
- imbunatatirea coordonarii
- Automatizarea miscarilor uzuale
- controlul centrului de greutate in cadrul bazei de sustinere
- prevenirea caderilor
- invatarea caderilor controlate
VII. CORECTAREA DEFICITULUI RESPIRATOR
Cuprinde :
Posturarea n kinetoterapie respiratorie :
-Posturi relaxante i facilitatorii ale respiratiei
-Posturi de drenaj bronic
Reeducarea respiratorie :
-Dirijarea aerului la nivelul cilor respiratorii superioare
-Reeducarea respiratiei costale
-Reeducarea respiratiei diafragmatice
-Controlul i coordonarea respiratiei :
oFrecventa
oRaportul ntre timpii respiratori
oViteza fluxului de aer
oControlul respiratiei n micare i efort
Gimnastica de corectare :
-Corectarea curburilor patologice ale gtului i pozitia capului
-Corectarea pozitiei umerilor i scapulei
-Corectarea curburilor patologice ale coloanei dorsale
-Corectarea curburilor patologice ale coloanei lombare
-Corectarea pozitiei i mobilittii bazinului
-Tonifierea diafragmului i a musculaturii respiratorii toracice pasive
Prin acest obiectiv urmarim:
- relaxarea musculaturii respiratorii
- drenaj bronho-pulmonar
- dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare
- mobilizarea cutiei toracice prin miscari pasive
- reeducarea tipurilor de respiratie: costal superioara (claviculara), costal inferioara,
diafragmatica, completa
- tonifierea grupelor musculare implicate in actul respirator
- promovarea controlului/coordonarii respiratiei in repaus-miscare-efort
- formarea deprinderii de a respira corect in repaus-miscare-efort
- relaxarea generala

VIII. ANTRENAMENTUL LA EFORT

Toleranta la efort este principala msur pentru aprecierea capacittii de munc a unui
bolnav. Scderea tolerantei la efort determin dependent. Lipsa efortului fizic determin deficite
functionale ale ntregului organism i dezadaptri cardiorespiratorii, metabolice, musculare.
Antrenamentul la efort este important n orice etap i este o adaptare specific a
ntregului organism la complexul excitant reprezentat de efortul fizic.
Sechelele severe dup un reumatism se pot clasifica n :
oSechele locale disfunctionale reprezentate de hipotonie i hipotrofie muscular, redoare
articular, paralizii. Se face kinetoterapie, urmrind obiectivele I VI.
oSechele generale inertie fizic i psihic prelungit. Se face kinetoterapie i se urmrete
atingerea obiectivului VIII.
Antrenamentul la efort se indic urmtoarelor categorii :
-Bolnavi cardiovasculari coronarieni dup infarct miocardic
-Bolnavi respiratori cu BPOC, sindrom post TBC, sechele toraco-pleurale
-Sechelari locomotori cu perimetru de micare net limitat
-Sedentarii
Efortul fizic la care trebuie s antrenm bolnavul este nivelul activittii fizice la care
parametrii cardiorespiratori nu se pot adapta rapid i corespunztor solicitrilor, fiind depiti
Efortul fizic reprezint un stress complex pentru organismul care nu se poate adapta la el.
Depinde de nivelul de la care pornim, unde se poate ajunge ( n functie de starea bolnavului ) i
ce mijloace de antrenamentare acel pacient.
Tipurile de antrenament pot fi :
- ridicarea din pat i aezarea pe fotoliu,
- mersul pe jos,
- alergatul pe distante tot mai mari.
Testarea capacittii de efort se face la persoanele sntoase ( mai rar ) n sala de
kinetoterapie, dar cel mai frecvent se face n laboratorul de explorri functionale. Testarea
capacittii de efort se exprim astfel : puterea efortului n Watt-i, consum de oxigen, kgm/minut
sau kgm/secund.Se face testul de efort la scrit al lui Master ( util i pentru antrenament ).
Clasic, se utilizeaz 3 trepte cu o nltime de 23 cm.
Metode de antrenament :
oMersul
Se poate indica i pulmonarilor cu administrare de oxigen ( treptat suspendat ).
Avantajele mersului sunt : exercitiu fiziologic cu automatism prestabilit, este simplu i pune n
actiune grupe musculare mari.
Dozarea este relativ, n functie de ritm, distant, durat i pant. O variant a mersului
este cura de teren n statiunile balneare.
oAutongrijire i activitti casnice
Sunt indicate n deficientele cardiopulmonare i locomotorii severe. La nceput,
autongrijirea i activittile casnice reprezint scopul i metoda reeducrii la efort.
oUrcat scri i pante
Progresia se exprim prin numrul de trepte i durata urcrii. Pentru pant sunt
importante nclinarea,distanta i ritmul de mers.

oBiciclet ergonomic /covor rulant

Avantajele sunt reprezentate
cardiorespiratori la efort.

de

dozarea

efortului

urmrirea

parametrilor

oAlergare
Este cea mai utilizat i este indicat sedentarilor i bolnavilor cardiopulmonari la un
anumit nivel de antrenament. Dozarea tine cont de ritm i nivelul de ridicare al genunchiului
(distant, durat). Ca variante se desprind alergarea pe loc, n cas, sritul cu coarda, etc.
onot
Avantajele notului sunt efectele benefice ale apei calde i ale presiunii hidrostatice pe
muchi, articulatii i circulatie periferic. Este greu de dozat.
oTerapia ocupational
Trebuie s se aleag bine formula. Este indicat pentru bolnavii cardiorespiratori i
locomotori.
oSportul terapeutic
Este indicat sedentarilor i reprezint obiectivul final pentru pacientii cu afectiuni
cardiopulmonare i locomotorii.
oMunca
Trebuie s ating capacitatea de efort cerut de munca sa fizic.
Pacientii se mpart n dou categorii :
-Pacienti care suport bine efortul fizic de antrenament i vor obtine beneficii
-Pacientii care suport ru i renunt ( nu suport eforturi mai mari de 2EM ); apar repede
semne clinice.
Eficienta efortului fizic de antrenament este dat de intensitate, durat, frecvent i cu ct
acestea sunt mai mari, cu att eficienta antrenamentului este mai mare. Eforturile cu intensitate
sub 50% din consumul de O2, durat sub 10 minute i o frecvent sub 2 edinte/sptmn nu
cresc conditia fizic la sntoii sedentari.
Intensitatea de efort la bolnavii cardiaci sau pulmonari este de 60-70% din capacitatea
functional testat. Se va ncepe cu 25-50% i va crete treptat. Se va ajunge treptat la 60-70%
din consumul maxim de O2.
Efortul mare este periculos. Durata efortului este de 10-20 minute (la nceput eforturile
sunt scurte, de 3 minute, cu pauze de 30-180 secunde i ciclul se repet 30-60 minute).
Frecventa edintelor este de 2-3/sptmn pentru cei care performeaz eforturi de
intensitate i durat mari.
edintele pot fi zilnice sau mai multe pe zi pentru cei care performeaz eforturi mici
(mobilizaredin pat, mers prin camer .
Metodica edintelor de antrenament la efort ( Haskell ) :
1.6-15 minute de nclzire, adaptare, cu exercitii lente fr efort mare
2.Exercitiile propriu zise
3.Trecerea la starea de repaus n 5-10 minute. Se fac micri uoare de membre, mers relaxat,
micri respiratorii. Vasodilatatia mare produs la efort nu dispare la oprirea acestuia i a
contractiei musculare, existnd riscul de hipotensiune, lipotimie i tulburride ritm.

Rolurile acestei etape sunt : scderea tahicardiei, stabilizarea tensiunii arteriale,disiparea

cldurii acumulate prin efort, splarea metabolitilor acizi din muchi.
Efectele antrenamentului la efort sunt :
-Crete conditia psihic ( ncrederea n sine )
-Scade alura ventricular, scade tensiunea arterial sistolic i este ameliorat functia
ventriculului stng.
-Crete suprafata alveolo-capilar de schimb, este ameliorat raportul V/Q i difuziunea
oxigenului
-Scade rezistenta vascular periferic
-Crete extractia de oxigen din snge i respiratia tisular
-Scade denivelarea ST la efort
-Scad catecolaminele i lipidele sanguine la efort iar HDL colesterol crete fat de colesterolul
total
-Scade tesutul adipos i crete masa muscular
-Crete capacitatea sexual
-Echilibrare favorabile coagulare-fibrinoliz
Este nc controversat dac antrenamentul la efort crete circulatia coronarian i dac are
capacitatea de supleere efectiv ( se pare c da, dar nc exist semne de ntrebare ).
La cardiaci, cel putin n primele faze, antrenamentul se face sub controlul cardiologului.
Obiectivul VIII nu trebuie s lipseasc din orice program de kinetoterapie.
Prin acest obiectiv urmarim:
- realizarea influentarii selective a aparatelor si sistemelor organismului si a pregatirii
lui pentru efort
- cresterea gradului de efort cu monitorizarea parametrilor subiectivi (obosela, vertij,
durere); parametrilor functionali ai aparatelor- cardiovascular (TA, frecventa cardiaca,
circulatie); respirator (frecventa respiratorie, volume respiratorii); monitorizarea
parametrilor de consum energetic, probelor biologice
- mentinerea/cresterea
antrenamentului
la
efort
la
persoanele
adulte
sanatoase/recuperate
- promovarea capacitatii de revenire a organismului dupa efort la parametrii de repaus
IX. REEDUCAREA SENSIBILITTII
Este indicat n afectiuni ale SNC/SNP produse de afectarea receptiei i ntreruperea
transmisiei. ntreruperea transmisiei se poate produce la orice nivel :
oleziuni ale pielii care afecteaz receptorii
oleziuni ale nervului periferic care produce deficit senzitiv
oleziuni de mduv care detremin tulburri senzitive dermatomiale
oleziuni ale ariilor senzitive corticale ce produc afectarea discriminrii senzitive i a analizei
contiente senzitive
Putini kinetoterapeuti se preocup de obiectivul IX, iar recuperarea deficitului senzitiv
este dependent de cel motor.
Evaluarea deficitului senzitiv cunoate mai multe etape :
-atingere uoar cu vat ( bolnavul st cu ochii nchii i este ntrebat dac simte )

- presiune cu un obiect bont ce stimuleaz receptorii profunzi; se mai utilizeaz diapazonul care
produce vibratii de 256 Hz.
-Temperatur, senzatie cald-rece
-Durere ( ntepare cu un obiect ascutit ); azi nlocuit cu diapazonul ( vibratie de 30 Hz).
-Simtul pozitiei ( proprioceptie ) se apreciaz prin modificri succesive de pozitie ale unor
segmente.
-Simtul micrii ( kinezie ) se apreciaz prin micarea unui segment ntr-un sens i n cellalt i
se ntreab care este directia micrilor.
-Stereognozia ( identificarea prin palpare a unui obiect ) suport diverse aprecieri: form,
dimensiuni, greutate, consistent, textur ( neted/rugos), tip de material ( lemn,metal, plastic ).
-Discriminarea tactil a dou puncte se realizeaz prin ntepare simultan, la o anumit distant;
treptat distanta scade, pn simte doar un punct.
Evaluarea deficitului senzitiv este un proces greu i suport participarea total a
bolnavului, subiectivism i efort de concentrare ( obosete repede ). Dup Maynard se ncepe
reeducarea senzorial doar dac pacientul percepe vibratia diapazonului la 30 Hz sau 256 Hz.
Metodologia cunoate anumite reguli :
oStimularea se face nti sub privirea pacientului, apoi cu ochii nchii
oedinta dureaz maxim 5-10 minute, dar se poate repeta n cursul aceleiai zi; obiectul trebuie
recunoscut n maxim 60 secunde, apoi se schimb.
oProgresie de la stimul intens, grosolan, greu la unul fin, mic, uor; pentru proprioceptie
progresia se face de la articulatiile mari la cele mici.
oDeficit senzitiv unilateral stimulare identic simultan simetric; foarte util pentru refacerea
stereognoziei
oOrdinea reeducrii : presiune durere, proprioceptie, kinestezie, sensibilitate termic (nti
rece, apoi cald).
n timp, Mountcastle a ncorporat functia motorie n contextul antrenamentului senzitiv:
- apucarea unui obiect,
- scoaterea obiectelor dintr-un sertar sau cutie,
- nvrtire robinete,
- rsfoire crti.
Este important refacerea hrtii sensibilittii corpului, pentru teritoriul afectat, prin
exercitii repetate : excitare cu vizualizare, apoi fr i repetat de 3-4 ori.
Prin acest obiectiv urmarim:
- performarea capacitatii de localizare topografica a unei excitatii specifice
- cresterea capacitatii de discriminare specifica pentru toate tipurile de sensibilitate
- promovarea tipurilor de sensibilitate la copil, conform etapelor de dezvoltare
- mentinerea unui nivel optim al sensibilitatii pentru persoanele de varsta a treia
- sesizarea starii de anormalitate a unor atitudini deficiente
- recuperarea capacitatii de sensibilitate a functiilor sfincteriene (urinar/anal)
- reeducarea si recuperarea sensibilitatii la nivelul aparatului genital
- reeducarea si recuperarea sensibilitatii echilibrului la nivelul aparatului vestibular
- moderarea hiperesteziilor

Organizarea programelor de kinetoterapie.

Organizarea programelor de kinetoterapie de recuperare, terapeutica se realizeaza in
functie de patologia pe care o avem de tratat, de deficitul functional al pacientului si de
principalele complicatii si agravari posibile ale unor boli cronice.
Pentru realizarea unui program kinetoterapeutic complet este necesara in primul rand
evaluarea care este parte integranta a kinetoterapiei. Astfel, evaluarea precizeaza:
- starea de sanatate sau de boala
- gradul in care o functie sau un organ depaseste limita normalului
- cum evolueaza in timp o stare patologica
- cum raspunde o disfunctie la un tratament
- capacitatea de munca sau de autoingrijire
Cele de mai sus fac parte din evaluarea medicala, la acestea se vor adauga evaluarea
kinetoterapeutului pentru efectuarea unui program kinetic de lucru, deoarece evaluarea stabileste:
- obiectivele programului
- tehnicile si metodele care vor fi utilizate
- prioritatile de lucru
- durata programelor
- eficienta programului aplicat
- necesitatea modificarilor in programul kinetic.
Pentru evaluare este necesara efectuarea unei testari clinice musculoarticulare.
Cunoasterea gradului de miscare a unei articulatii sau a valorii fortei unui muschi este
absolut necesara pentru a putea stabili un diagnostic functional in cadrul bolilor care afecteaza
aparatul locomotor.
Testarea clinica musculoarticulara reprezinta modalitatea de apreciere calitativa si
cantitativa a capacitatii de miscare a sistemului mioarticular. Tehnica de analiza a gradului de
mobilitate articularase numeste bilant articular sau testing articular, iar analiza fortei
diverselor grupe musculare este denumita bilant muscular sau testing muscular.
Aceste bilanturi clinice sunt analitice, ele cercetand fiecare muschi, articulatie in parte.
Exista si bilanturi globale in clinica care se bazeaza pe aprecieri globale bazate pe gestica si
activitatea vietii obisnuite sau pe gestica din timpul desfasurarii anumitor munci.
Bilanturile globale sunt tot mai apreciate in ultima vreme deoarece sunt foarte folositoare
in special la pacientii cu incapacitati functionale importante, pentru alcatuirea obiectivelor de
etapa ale programelor de recuperare functionala.
Un rol important in realizarea unui program de kinetoterapie o are si studiul bolii
respective sub toate aspectele ei: factori de risc, factori declansatori si cei agravanti,
mecanismele fiziopatologice care stau la baza semnelor bolii, tabloul clinic al bolii, modalitatile
de evolutie ( complicatii, sechele, caile de vindecare-ameliorare), principiile terapeutice,
modalitatile de actiune ale kinetoterapiei asupra bolii ( indicatii, contraindicatii, incidente
posibile).
Aplicarea planului de lucru implica insa obligatoriu si reevaluarea adica:
- aprecierea progresului obiectivelor propuse la termenele stabilite

- modificarea acestor obiective si termene cand este necesar

- schimbarea metodelor utilizate sau adaugarea unora noi.
Programul kinetoterapic se va opri cand:
- scopurile propuse au fost atinse
- s-a obtinut un platou al rezultatelor pozitive de la care nu se mai constata nici un progres
- continuarea programului nu mai este posibila datorita aparitiei unor complicatii
- continuarea exercitiilor fizice medicale pot fi continuate la domiciliu
- intreruperea programului este ceruta de pacient sau de familie.
Modulul: Terapia cu curenti de joasa, medie si inalta frecventa
Saptamanile: 9.02 19.06

CURS Electro
Termoterapia endogen (Diatermia)
n termoterapia endogen se utilizeaz aparate care, datorit efectuluiJoule, produc o
cretere a temperaturii n interiorul esuturilor tratate(traversnd un corp, energia
electromagnetic genereaz energie termic).
D`Arsonval a observat cum curenii alternativi cu frecvena mai mare de10.000 Hz nu
determin reacii senzitive sau motorii, dar produc un intens efect caloric. n fizioterapie se
utilizeaz aparate generatoare de :
unde scurte (marconiterapie)
microunde (radarterapie i hipertermie)
1) Undele scurte (Marconiterapia)
Aparatele cu unde scurte (US) utilizate pentru marconiterapie genereaz unde
electromagnetice cu frecvena de 27,3 MHz (lungimea de und de cca 11m).Puterea acestor
generatori este cuprins ntre 300 i 600 Watt.
Exist diverse modaliti de aplicare a US :
monod
electrozi condensatori
electrod solenoid
a) Monoda
Const dintr-un mic solenoid rigid. Emisia de cldur deriv din dispersia termic
a curenilor produi decmpul magnetic (cureni Foucault).Puterea de penetrare este invers
proporional cu rezistena opus de esuturi. Aceast modalitate de aplicare se utilizeaz atunci
cnd se dorete obinerea unei nclziri superficiale localizate.
b) Electrozi condensatori
Electrozii sunt introdui ntr-un nveli de sticl sau cauciuc.Aparatele moderne dispun de
un circuit oscilant automat, care elimin o eventual dispersie a curenilor.Aceasta modalitate de
aplicare garanteaz termogeneza profund, produs prin efectul Joule.

c) Electrodul solenoid
Acest tip de electrod cuprinde un circuit spiral din cupru, nvelit n cauciuc. Reprezint o
modalitate de elecie pentru tratamentul segmentelor membrelor superioare
i inferioare, n jurul crora se poziioneaz spirele tubului cauciucat, avnd ca interfa
un material textil.
Efecte terapeutice
Dintre aciunile biologice produse de Unde Scurte enumerm urmtoarele :
-stimularea metabolismului celular
-vasodilataie imediat, care se prelungete nc cca 30 minute dup terminarea edinei de
terapie
-favorizarea troficitii
-relaxare muscular
-atenuarea durerii
Tehnici de aplicare
Pacientul se plaseaz ntr-un ambient confortabil i n poziie comod,deoarece trebuie s
rmn imobilizat pe toat durata edinei de tratament. Zona tratat se cur
i se degreseaz, apoi se usuc. Dozajul US se stabilete empiric, n baza sensibilitii subiective
a pacientului, care trebuie s resimt o senzaie plcut (discret torpoare).Intensitatea se crete
progresiv.Durata medie a unei edine de terapie este de cca 15 minute, iar aplicaiile se
efectueaz zilnic.Ciclurile terapeutice sunt de 10-15 edine, cu posibilitatea de a fi repetate la
intervale de cel puin 10 zile.
Indicaii terapeutice:
n patologia neurologic:
-sindromul de tunel carpian
-herpes zoster
-paralizia Bell
n patologia ORL :
-sinuzite
-tonsilite
n patologia musculo-scheletal:
-artroze
-redori post-traumatice
-contracturi musculare
-pregtirea edinei de kinetoterapie
Contraindicaii:
generale :
-sarcin
-febr
-neoplazii
-decompensare cardiac
-purttori de pace-maker
-purttori de aparate/proteze auditive
locale :
-ciclul menstrual
-prezenta materialelor de (osteo)sintez

-vasculopatii
-osteoporoz
Se pot manifesta unele reacii nedorite :
-arsuri cutanate
-cefalee
-astenie
-tulburri de somn
Ar fi recomandabil aplicarea US n interiorul unei cuti Faraday, cu scopul de a
reduce contaminarea electromagnetic.
2) Microundele (Radarterapia)
Termenul RADAR reprezint acronimul englez pentru Radio Detecting and
Ranging (detectare i localizare prin unde radio).Aparatul pentru radarterapie emite unde
electromagnetice cu frecvena de 2450 MHz (cu lungimea de und de 12,5 cm).
Efecte terapeutice
Microundele (MU) emise de aparatul radar provoac o cretere a cldurii n interiorul
esuturilor, datorat efectului Joule (energia electromagnetic se transform
n cldur pe calea mecanismului pierderilor dielectrice).
MU sunt absorbite selectiv de ctre esuturile cu un coninut mare de ap: esuturile
musculare i peri-articulare.Penetrnd n esuturi, MU pot ajunge pn la o profunzime maxim
de cca 3 cm.
Efectele terapeutice ale radarterapiei se datoreaz anumitor aciuni biologice :
-decontracturant (relaxare muscular)
-analgezic
-trofic (accentuat)
Modaliti de producere
MU sunt emise de o diod particular numit magnetron, fiind transmise printr-un cablu
coaxial la o anten dotat cu un reflector. Puterea de emisie este cuprinsa ntre 10 i 300 Watt, n
emisie continu sau cu impulsuri.
Tehnici de aplicare
Pacientul se plaseaz ntr-o poziie comod i ntr-un ambient confortabil.El trebuie s
rmn imobil n timpul edinei de tratament, datorita imersiunii ntr-un cmp electromagnetic
care oscileaz concordant cu subiectul. Este esenial ca iradierea s se produc perpendicular pe
segmentul tratat.Antena trebuie plasat la o distan de cca 12,5 cm fa de zona tratat,deoarece
poziionarea mai apropiat prezint riscul de formare a undelor staionare.
n general, puterea utilizat este cuprins ntre 100 i 150 Watt. Pacientul percepe o
senzaie de cldur mai puin intens comparativ cu marconiterapia, dar mai plcut i mai bine
tolerat. Durata medie a unei aplicri variaz ntre 10 i 20 minute, iar edinele se efectueaz
zilnic.Ciclurile terapeutice sunt de 15-20 edine i se pot repeta la intervale adecvate fiecrui
caz.
Indicaii terapeutice:
-artropatii/artrite
-periartrite
-lombo-sciatalgie

-cervico-brahialgie
-contracturi musculare antalgice
-algii post-traumatice
-fibrozite, tendinite, bursite
-boala Raynaud
-contuzii i algii musculare
Contraindicaii i precauii:
generale :
-sarcin
-febr
-neoplazii
-decompensare cardiac i respiratorie
-arteriopatii
-purttori de pace-maker
-purttori de aparate/proteze auditive
-vrsta naintat
locale :
-ciclul menstrual
-prezena materialelor de (osteo)sintez
-vasculopatii
-osteoporoz grav
Pentru a se evita producerea unor defeciuni ale aparatelor electronice,aplicarea MU
trebuie efectuat ntr-un ambient izolat (cuca Faraday).De asemenea, este necesar ca antena s
nu fie direcionat spre ochi,deoarece se pot produce leziuni la nivelul cristalinului. Trebuie
verificat cu maxim atenie prezena pieselor metalice endotisulare
i a protezelor auditive.Dac pe durata aplicrii MU apare o exacerbare a durerii, aceasta poate
constitui un indiciu al supradozrii.
3) Hipertermia
Hipertermia reprezint un sistem, conceput relativ recent, pentru producerea cldurii
endogene.
El permite obinerea unor temperaturi ridicate (43,5 grade C) n esuturile biologice,
reuind s controleze (n timp real) intensitatea i profunzimea cldurii produse. Aceast metod
este utilizat n oncologie, pe scar larg i de mai mult timp, concomitent cu chimioterapia i
radioterapia. n ultimii ani, hipertermia a nceput s fie aplicat i n tratamentul unor afeciuni
ale aparatului locomotor.
Efecte terapeutice:
-vasodilataia provocat de cldur este responsabil de creterea metabolismului bazal celular,
asociat cu stimularea mitozei; aceste aciuni biologice se traduc printr-un efect antiflogistic
indirect
-efectul antialgic este o consecin a ridicrii pragului terminaiilor nervoase senzitive, odat cu
creterea eliminrii substanelor algogene(bradichinina i histamina)
-efect antifibrozitic i de reducere a redorilor articulare
- n patologia oncologic, studii n microscopie electronic au evideniat un efect moderat de
cell killing, responsabil probabil de procesele de regenerare (formarea esuturilor noi).
Modaliti de producere
Aparatul pentru hipertermie const din asocierea unui sistem de producerea cldurii
exogene cu un sistem de producere a cldurii endogene.Generatorul de energie electromagnetic

lucreaz la o frecven de 433,92 MHz, fiind asociat cu sistemul exogen reprezentat de un bolus
n care circul apa deionizat i termostatat.
Tehnici de aplicare
Temperatura maxim cutanat (cuprins ntre 38grade i maxim 42 grade C) este stabilit
de ctre operator, pe baza indicaiilor adecvate fiecrui tip de patologie i n concordan cu
terenul pacientului n cauz.Temperatura cutanat este controlat de un senzor termic plasat pe
piele. n plus, este necesar controlul temperaturii apei din bolus (cuprins ntre37,5grade i
41,5 grade C), cu scopul de a preveni supra-nclzirea straturilor superficiale.
edinele au o durat de cca 30 minute i se recomand aplicaii bi-sptmnale.
Indicaii terapeutice
Desi deocamdat nu exist o literatur suficient de vast, totui se pot semnala rezultate
pozitive n tratamentul urmatoarelor afeciuni :
-redori i sindroame dureroase post-traumatice
-algii musculare, fibromialgie, miozit osificant
-tendinit, tendinoz, tendinopatie de inserie
-bursite, fasciite
-sindrom de canal carpian
-periartrit scapulo-humeral i coxo-femural
Contraindicaii i precauii
Contraindicaiile hipertermiei sunt :
absolute :
-sarcin
-neoplazii
-TBC
-infecii acute
-cardiopatii decompensate
-purttori de pace-maker
relative
-piese metalice endotisulare
-obezitate
-disestezie
-risc de hemoragie
-vasculopatii
innd cont de puterea mare a generatorilor utilizai pentru hipertermie, se recomand
aplicarea metodei n ambiente protejate (cuca Faraday), cu scopul de a reduce interferena cu
diverse radiofrecvene i contaminarea electromagnetic.Este important monitorizarea continu
a reaciilor subiective ale pacientului n timpul edinei de tratament.
O exacerbare a durerii n primele minute ale terapiei reprezint, n unele cazuri, o reacie
terapeutic semnificativ, care trebuie verificat n mod obiectiv. Ea ofer date utile pentru
stabilirea parametrilor terapeutici care vor fi implementai n edinele ulterioare.

Vibraiile mecanice
O vibraie mecanic este o succesiune de presiuni-relaxri, care se aplic la suprafaa
corpului, fie n mod perpendicular, fie n mod tangenial.Vibraiile utilizate n scop medical se
clasific n dou categorii :
vibraii de frecven joas (de la 1 la 400 Hz)
vibraii de frecven nalt (de la 500 kHz la 3 MHz).
Ultrasunetele - constau din vibraii (sunete) non-perceptibile de ctre urechea o mului.
Ultrasonoterapia reprezint aplicarea energiei sonore n scop terapeutic.Vibraiile
mecanice datorate undelor sonore sunt produse prin efect piezoelectric : proprietatea unor
cristale de a se electriza, atunci cnd sunt comprimate (i invers).
Ultrasunetele
Undele ultrasonore, propagandu-se prin mediul traversat, provoac unele oscilaii
dependente de vscozitatea mediului respectiv. Rezultatul const n formarea unor zone de
presiune.
Sonoforeza reprezint o metod care utilizeaz vibraiile mecanice (ultrasunetele),
transmise n mod continuu, pentru a facilita traversarea percutan a substanelor farmacologice
sub forma de gel, emulsie, crem si pomad.
Efecte terapeutice
Efectele aplicrii ultrasunetelor sunt multiple :
Mecanice
Constau n micromasaj i microcontracii cu deformare celular, care se traduce printr-o
accelerare a mitozei celulare i metabolismului.
Termice
Cldura endogen produs de ultrasunete produce efecte asupra vascularizaiei
superficiale i profunde, precum i asupra fiziologiei neuronale.Astfel, apare :
-un efect antialgic la nivelul neuronului nociceptiv
-un efect spasmolitic la nivelul neuronului motor
-un efect simpaticolitic, cu consecine antiinflamatoare asupra neuronului ortosimpatic.
Chimice
Constau n flocularea coloizilor, eliminarea gazelor, distrugerea bacteriilor. n plus,
ultrasunetele au un puternic efect fibrolitic.Prin creterea permeabilitii cutanate, favorizeaz
creterea absorbiei unor preparate medicamentoase sub forma de gel, spum, pomad, emulsii.
Tehnica de aplicare:
In functie de efectul prevalent care se doreste a fi obtinut, ultrasunetele pot fi aplicate in
moduri diferite:
- in emisie continua (predomona efectul termic)
- in emisie pulsata (predomina efectul mecanic)
Ultrasunetele se aplica la nivelul tesuturilor biologice prin intermediul unor traductoare,
cu dimensiuni variate pana la 5-7 cm patrati, in general din material ceramic.
Aparatele utilizate n medicina fizic utilizeaz frecvene de 1 MHz, iar puterea de emisie
ajunge la 3 W/cm patrati.
Deoarece aerul atenueaz ultrasunetele, este necesar interpunerea intre traductor

si esutul tratat, a unui mediu de transmitere : gel, ulei de parafin sau unele creme terapeutice
(sonoforez).Ca i tehnic alternativ se poate utiliza tratamentul n imersiune (ap deionizat
sau fiart n prealabil). Aceasta modalitate se recomand n cazul aplicrii ultrasunetelor la
nivelul segmentelor corporale cu suprafaa neregulat (mn, picior, cot, glezn).Pentru a evita
pericolul formarii de unde staionare, este necesar continua deplasare a traductorului, prin
micri lente i uniforme de du-te, vino, sau circulare.Durata de aplicare a ultrasunetelor
variaz de la 8 la 20 minute.
Indicaii terapeutice:
-analgezie n afeciuni artrozice i periartritice
-faciliteaz resorbia hematoamelor
-faciliteaz rezoluia spasmului muscular n contracturi
-cresc plasticitatea esutului conjunctiv
-favorizeaz o cicatrizare mai estetic i mai funcional
-stimuleaz vindecarea esuturilor
-reduc sau elimin depozitele calcificate
Aparatele mai sofisticate permit aplicarea ultrasunetelor n asociere cu electroterapia
antialgic (cu frecven medie sau cu voltaj nalt), realiznd combinarea efectelor acestora, cu
rezultate terapeutice sinergice
Contraindicaii:
-afeciuni care determina tulburri de percepie termic
-aplicarea pe organe ca : vase, cord, gonade
-aplicarea pe leziuni neoplazice
-boli infecto-contagioase (TBC)
-la vrsta infantil
- n cazurile de ntrziere n consolidarea fracturilor
-pseudartroza
Se recomand ca ultrasunetul s nu fie aplicat pe :
-zona intercostal antero-lateral sau abdomen
-segmentele cu material de sintez endotisular
Terapia LASER
Termenul LASER reprezint acronimul pentru Light Amplification by Stimulated
Emission of Radiation (amplificarea luminii obinute prin emisie stimulat de radiaii). Primul
laser a fost construit de fizicianul american T. H. Maiman n 1960 (laser cu rubin), dar
descoperirea principiului de funcionare al laserelor dateaz din 1917. n acel an Albert Einstein
a publicat o cercetare asupra teoriei cuantice a radiaiilor, descriind o emisie forat de radiaie
controlat.Aceast lucrare reprezint fundamentul teoretic al laserului.
n prezent, exist numeroase i diverse tipuri de laser utilizate n medicin
Lumina laser se difereniaz att de lumina solar, ct i de lumina emis de o lamp, prin unele
caracteristici :
a) monocromie
b) coeren
c) intensitate mare
d) focalizare (divergen minim)

Tipuri de Laseri
Terapeutici
Heliu-Neon (He-Ne)

Chirurgicali
Argon

Arseniat de Galiu (As-Ga), Arseniat de Krupton, Rubin, Eccimeri

Galiu-Aluminiu
Etc.
Etc.
a) Monocromia
Lumina emisa de orice sursa (de ex. O lampa) are partiularitatea de a fi formata dintr-o
gama considerabila de lungini de unda, care produce o lumina alba tipica. Spre deosebire de
aceasta, caracteristica luminii Laser este aceea de a fi formata dintr-o singura lungime de unda,
cu un spectru foarte restrans, avand astfel o intensitate mare.
b) Coerena
Pentru a se putea produce efectul laser, este necesar ca trenurile de und s menin o
faz constant. Aceasta condiie este indispensabil pentru apariia fenomenelor de interferen n
interiorul tubului, capabile s determine o amplificare a amplitudinii undei.Fenomenul care
produce aceast faz se manifest dup ce electronul a absorbit fotonul. n emisia succesiv, se
va emite un foton cu o lungime de und particular, diferit pentru fiecare tip de material activ.
c) Intensitatea mare
Laserele sunt dispozitive construite cu scopul de a utiliza ct mai bine energia emis.
Acest fapt este posibil prin exploatarea capacitaii laserului de a produce o lumin
monocromatic, coerent i focalizat. ntr-adevr, n cel mai mic punct al unei raze laser se
poate ajunge la o temperatur mult superioar celei produse de razele Soarelui la nivelul
Pmntului.
d) Focalizarea
Cu ajutorul unor lentile de focalizare optime, raza laser poate fi concentrat ntr-un
punct foarte mic, ceea ce permite obinerea unei ulterioare creteri a energiei emise, implicat n
generarea efectului laser. Posibilitatea de concentrare a luminii laser se datoreaz, n mare
parte,capacitaii aparatului de a obine o lumin ct mai coerent posibil.
Obs:
Antiflogistic- care combate procesele inflamatorii
Floculare a se coagula
Efectele laserterapiei
Este evident faptul c n fizioterapie se utilizeaz numai laserele terapeutice.Dei nu sunt
nc bine precizate mecanismele de aciune pe care lumina laser le produce interacionnd cu
esuturile biologice, putem enumera urmtoarele efecte citate n literatura de specialitate :
-cresterea fluxului sanguin n teritoriul micro-vascularizaiei, avnd ca i consecin o aciune
anti-flogistic, anti-edematoas i de stimulare a metabolismului celular
-modificarea presiunii hidrostatice intra-capilare, cu re-absorbia lichidelor interstiiale
-ridicarea pragului de percepie a durerii (efect analgezic)
-stimularea schimburilor electrolitice ale celulei cu intensificarea proceselor metabolice
-efect mitogen (despre o substanta, un agent care promoveaza proliferarea anumitor celule si
induce "mitoza)

-creterea activitii mitocondriale, asociat cu o augmentare a producerii de ATP, probabil n raport

cu o potenare a transferului de electroni n interiorul membranei mitocondriale
-prezena unor concentraii crescute de ARN n reticulul endoplasmatic(la animale)
-stimularea proliferrii fibroblatilor i creterea precoce a produciei de colagen la nivelul
plagilor.
Efecte terapeutice BFT ale tratamentului LASER :
efect antiedematos
efect antialgic
Tehnici de aplicare
Tehnicile de aplicare a luminii laser difer n funcie de :
-tipul de surs utilizat
-patologie
-experiena operatorului (n baza cazuisticii personale), deoarece nu exist deocamdat date
univoce.
a) Aplicaiile laser pentru :
-tratamentul edemului
-stimularea esuturilor
-favorizarea vindecrii plgilor utilizeaz o tehnic prin care suprafaa esutului de tratat se
mparte n zoneptrate cu aria de cca 1 cm patrat. n mod obinuit, fiecare dintre aceste zone
mici este iradiata timp de :
-10-15 secunde, daca se utilizeaz un laser As-Ga sau un semi-conductor infrarou
-20-30 secunde, daca se utilizeaz un laser He-Ne
Reamintim faptul c profunzimea pn la care penetreaz raza laser n esuturile
biologice este n relaie cu lungimea de und.Actualmente, laserele care acioneaz mai profund
sunt cele ce opereaz n domeniul infrarou, avnd spectrul lungimii de und de 904-780-830
nanometri.Exist lasere cu diode multiple pentru a reduce durata tratamentului.Datorit unei
divergene (dispersii) minime a razei laser, aplicarea se poate face la distan de tegument (1-2
cm), aspect foarte important pentru tratamentul plgilor deschise.
b) Aplicaiile laser n scop antialgic utilizeaz diferite tehnici de proiecie a razei :
-pe puncte trigger
-pe puncte de acupunctur
-de-a lungul unui nerv senzitiv aferent
- n zona dureroas
Puterea i frecvenele emisiei laser sunt selectate n funcie de patologia tratat. n
general, efectul antialgic apare la frecvene joase, iar efectul bio-stimulant apare la frecvene
nalte.Se recomand ca, nainte de aplicarea laser-terapiei, s se efectueze curarea i degresarea
tegumentului, precum i o eventual depilare a zonei cutanate. n ceea ce privete durata
aplicrii, n general se recomand ca edina s nu dureze dect cteva minute (pentru a evita
riscul de supra-stimulare).
Efectele terapeutice ale laserelor sunt adesea considerate ca fiind n direct legtur cu
profunzimea penetrrii n esuturi. Dei efectele indirecte se ntlnesc la o profunzime de 2 cm,
totui un procent 90% din radiaie este absorbit direct de ctre epiderm la o profunzime de cca
0,8 mm.

Indicaii terapeutice :
-patologie algic de cauz divers i cu localizare variat
-patologie inflamatorie la nivelul tendoanelor i esuturilor moi (tendinite,bursite, entezite)
-insertite
-algii ale articulaiilor superficiale
-ulcere i plgi de decubit (ca tratament adjuvant)
-procese cicatriciale
-tratamentul edemelor
Contraindicaii i precauii :
Deoarece nc nu au fost stabilite efectele laserterapiei n sarcin i localizrile
neoplazice, acestea reprezint o contraindicaie absolut.O supra-stimulare laser (cu o densitate a
energiei peste 8-9 joule/cm patrati) poate avea efecte contrare (paradoxale).Aplicaia laser
trebuie s fie suspendat ori de cate ori pacientul prezint grea sau ameeli n timpul, sau
imediat dup tratament.Ambientul n care se efectueaz
laserterapia trebuie s fie :
-semnalizat cu indicatoare specifice (pentru riscul de radiaie)
-foarte bine iluminat
-cu perei de culoare deschis i fr oglinzi sau suprafee reflectante, pentru a favoriza mioza
pupilar.
n plus, att pacientul ct operatorul trebuie s-i protejeze retina cu ochelari adecvai.

Lumina policromatic polarizat

Terapia cu lumina polarizat (LP) face parte, pe drept cuvnt, din domeniul
fototerapiei.Ea se caracterizeaz prin emisia unui fascicul policromatic, care cuprinde unde
electromagnetice cu o gam spectral ntins de la infraroii i pn la violet, cu excluderea
ultravioletelor.
Termenul de polarizare optic definete fenomenul prin care o raz luminoas
nu are un comportament similar n toate direciile aflate n jurul direciei de propagare.De fapt,
LP se difereniaz de lumina natural prin aceea ca vibraiile sunt direcionate pe anumite
traiectorii.Acest tip de lumin prezint o discret penetrabilitate n esuturi (cca 1,5cm), datorat
lungimii de und a luminii galbene (intre 400 i 2000 nanometri),care se ncadreaz n aanumita fereastr terapeutic (600-1200 nanometri). n acest interval al lungimii de und,
radiaia penetreaz n esuturi fr s interacioneze cu cromoforii specifici (hemoglobina,
mioglobina), care ar fi putut absorbi lumina trimis n esuturi, blocndu-i astfel propagarea.
Indicaii terapeutice:
Dei aflat nc ntr-o faz de nceput a conturrii spectrului indicaiilor terapeutice,
tratamentul cu LP s-ar putea aplica n diverse afeciuni medico-sportive i, n general, n variate
afeciuni ale aparatului locomotor.Cu toate acestea, noi recomandm ca, pn la apariia unor
studii valide privind indicaiile terapiei cu LP, utilizarea acestei terapii s se limiteze la
tratamentul :
-unor afeciuni din domeniul patologiei dermatologice: acnee,psoriazis, herpes
-ulcerelor i plgilor de decubit
-arsurilor
n toate aceste afeciuni, aplicaiile de LP pot constitui un tratament complementar
(adjuvant).Este de dorit apariia mai multor studii tiinifice asupra acestei metode de terapie
fizic, care garanteaz oricum unele beneficii importante :

-aplicabilitate facil
-absena aproape total a contraindicaiilor sau efectelor colaterale
Modulul: Fototerapie si MDF
Saptamanile: 9.02-19.06
CURS Foto si Magnetodiaflux
Fototerapia
Este o form de terapie fizic care utilizeaz, n scop terapeutic, aplicatiile radiaiilor
luminoase din spectrul vizibil i invizibil. n funcie de lungimea de und a acestor radiaii n
raport cu spectrul vizibil,se pot identifica :
Radiaii infraroii (lungime de und mare)
Radiaii ultraviolete (lungime de und mic)
Actinoterapia
Reprezint aplicarea terapeutic a razelor ultraviolete, constnd din radiaii luminoase
cuprinse ntre spectrul vizibil i razele X.
Clasificarea radiaiilor ultraviolete (RUV) se poate face n funcie de lungimea de und
sau sursa de producere.
Clasificarea RUV in functie de lungimea de unda
Tipul de radiatii
A
B
C

Lungimea de unda (Angstrom)

De la 4000 la 3150
De la 3150 la 2800
De la 2800 la 1850

Clasificarea RUV in functie de sursa de producere

Sursa de producere
Arc voltaic
Gaz Xenon comprimat
Vapori de Mercur
Lumina neagra (lampa lui Wood)

Spectrul (nanometri)
350-400
220-400
184-253
300-400

Efectele terapeutice:
RUV prezint o serie de efecte biologice n funcie de lungimea de und a radiaiei :
-lungime de und peste 2900 Angstrom = aciune stimulant asupra metabolismului celular
-lungime de und sub 2900 Angstrom = aciune inhibant
Unele dintre principalele aciuni biochimice i fotochimice ale RUV (efectul eritematos i
pigmentar) se manifest la nivel cutanat :
-formarea eritemului, care apare imediat dup expunere : este expresia unui efect fotochimic
asupra chemoreceptorilor, care controleaz mecanismul de vasodilataie

-pigmentarea : este expresia unui mecanism de aprare, intrat n aciune pentru a mpiedica o
penetrare excesiv a RUV n stratul subcutanat i n straturile mai profunde
Efectele biologice specifice pentru RUV sunt urmtoarele :
favorizeaz producerea globulelor roii i albe
au aciune bactericid
favorizeaz ameliorarea tonusului muscular, n special la pacienii hipotonici sau hipotrofici
catalizeaz transformarea provitaminei D n vitamina D
Tehnici de aplicare:
a) Aplicaii generale:
Se plaseaz lampa/lmpile la o distan de 1 m fa de pacient.Durata expunerii este progresiv: se
iniiaz cu 1 -2 minute, ajungnd pn la 30 minute, dup 15-20 edine.Trebuie verificat ca
toate prile corpului s fie iradiate uniform.Se recomand 2-3 cicluri pe an.
b) Aplicaii locale:
Lampa se plaseaz la cca 50-60 m distan de tegument.Durata expunerii se stabilete n baza
unei atente evaluri a sensibilitii i gradului de eritem prezentate de pacient.Se recomand
nceperea edinei cu lampa n funciune, deoarece ozonul produs iniial poate deranja pacientul.
Indicaii terapeutice:
-afeciuni cutanate sau dermatologice : acnee, psoriazis, plgi de decubit, herpes zoster
-anemii hipocrome, spasmofilie, reacii depresive meteo-dependente
-tulburri metabolice ale calciului i esutului osos : rahitism,osteomalacie
-distonie neuro-vegetativ
O aplicaie important a RUV o reprezint sterilizarea (slilor de operaie,
instrumentarului), n baza unei intense aciuni bactericide asupra bacilului Koch, bacilului
Eberth, colibacililor i unor virusuri.
Contraindicaii i precautii:
-diabet zaharat
-hipertiroidism
-dermatite generalizate, n faz acut, la pacienii cu fotosensibilitate
-tuberculoza pulmonar
n plus, aplicarea terapiei cu RUV impune anumite precauii :
- ntotdeauna se protejeaz ochii pacientului i ai operatorului cu ajutorul unor ochelari cu lentile
nchise la culoare i polarizate.
-asigurarea unei bune aerisiri (ventilri) a spaiului n care se aplic terapia pentru a se evita
saturarea aerului cu ozon
- n cazul apariiei fenomenelor de iritabilitate, cefalee sau insomnie, se recomand rrirea
edinelor de terapie cu RUV.
Radiaiile infraroii
Razele infraroii (RIR) sunt radiaii electromagnetice cu lungimea de und cuprins ntre
7600 i 150.000 angstrom . n terapie se utilizeaz, n general, radiaii cu lungimea de unda de
cca 14.000 angstrom.

Clasificarea radiatiilor infrarosii

Tipul de radiatii
A
B
C

Lungimea de unda (angstrom)

De la 7600 la 14000
De la 14000 la 30000
Peste 30000

RIR sunt produse de toate corpurile calde, printr-un proces de emisie spontana.
In mod obinuit, n fizioterapie se utilizeaz ca surs de producere a RIR becuri/lmpi cu
filament de carbon sau tungsten, n gaz inert. Puterea de penetrare a RIR este limitat:
-A : maxim 5-10 mm
-B i C : maxim 0,5-1 mm
Efecte terapeutice:
Efectul principal al RIR este determinat de aciunea termic, care produce indirect:
-hiperventilaie pulmonar
-creterea diurezei
-o scdere tranzitorie a greutii corporale, datorit eliminrii lichidelor n plus, se manifest un
eritem tranzitoriu i un efect analgezic bland (produs de scderea conductibilitii prin
terminaiile nervoase senzitive).
Tehnici de aplicare:
Aplicaiile RIR pot fi :
-generale
-locale (mai frecvent utilizate)
n aplicaiile locale, lampa se plaseaz la o distan de cca 40-60 cm de zona tratat, iar
durata edinei creste progresiv de la 10 la 30 minute. n general, se efectueaz
ntre 3 i 5 cicluri de terapie pe an.
Indicaii terapeutice:
-artropatii
-contracturi musculare
-tulburri trofice cutanate
-pregtirea edinei de kinetoterapie
Contraindicaii i precauii:
Terapia cu RIR este contraindicat n :
-inflamaii acute
-hemartroz i hidartroz
Se recomand mult pruden n aplicarea RIR la pacienii cu cardiopatii. n cursul
tratamentului, ochii pacientului trebuie protejai cu ajutorul unor ochelari adecvai.Este necesar
ca dup edina de terapie s se evite expunerea pacientului la temperaturi sczute.

Campurile magnetice de joasa frecventa

Un camp magnetic este produs de catre un curent electric sau de catre un camp electric
variabil. Campurile magnetice pulsatile produse de un curent electric sau de un camp electric
variabil conduc la o serie de efecte biologice de care beneficiaza fizioterapia.
Un prim mecanism de actiune este cel al modularii metabolice. Aceasta, deoarece prin
actiunea campurilor magnetice asupra structurilor biologice au loc modificari energetice la
suprafata celulara, cu activarea schimburilor transmembranare (inclusiv cresterea difuziunii
oxigenului intracelular si a productiei de ATP intramitocondrial), intensificarea proceselor
enzinatice si accentuarea, in consecinta, a metabolismului celular.
Studiile de specialitate au demonstrat fenomenul de neoformatie vasculara la nivelul
tesuturilor slab vascularizate, aspect util in tratamentul tulburarilor circulatorii periferice. De
asemenea, s-a constatat accentuarea aparitiei tesutului de granulatie reparator in procesul de
vindecare al plagilor, alaturi de cresterea vascularizatiei locoregionale. Se explica astfel
accelerarea inchiderii plagilor cu leziuni tegumentare, inclusiv necrotice.
O alta consecinta a accelerarii proceselor metabolice, in special a aportului crescut de
oxigen intracelular, este reprezentata de cresterea capacitatii de sinteza a colagenului la nivelul
celulei cartilaginoase, cu rezultate superioare in recuperarea functionala a artrozelor vechi,
deformante.
Un alt mecanism de actiune al magnetoterapiei il constituie, pe langa intrarea si utilizarea
ameliorata a oxigenului intracelular, si activarea electronilor in transmiterea energiei necesara
activarii suplimentare a enzimelor oxidative intracelulare, precum citocromoxidaza, peroxidaza,
care vor conduce astfel la o utilizare normala a oxigenului.
Efecte fiziologice
Bazele fiziologice ale terapiei cu campuri magnetice reprezinta elementele fundamentale ale
intelegerii mecanismelor de actiune. Orice agent fizic extern, care actioneaza asupra substratului
cu o intensitate si durata corespunzatoare, poate influenta echilibrul ionic al celulelor, modificand
permeabilitatea membranelor celulare si antrenand reactii de tip ergotrop catabolic, eliberator de
energie celulara sau trofotrop, anabolic, de refacere energetica. Actiunea campului magnetic se
manifesta direct asupra celulei prin modificari metabolice intracelulare (ca rezultat direct al
energiei campului magnetic sau campului electric rezultat) sau indirect, prin intemediul noilor
substante rezultate din modificarile fizico-chimice ale moleculelor proteice intracelulare. In
lumina celor aratate, efectele fiziologice ale magnetoterapiei sunt:
1. Modularea proceselor metabolice celulare. Modularea are loc in sens catabolic cand se
utilizeaza campul magnetic intrerupt, cu stimularea activitatii cortico si
medulosuprarenalei, a hipofizei si tiroidei. Modularea se petrece invers, in sens anabolic,
la utilizarea campului magnetic in regim continuu.
2. Modularea activitatii sistemului neuromuscular. Magnetoterapia in forma regimului
intrerupt creste intensitatea de contractie a muschilor fazici, influentand, mai ales
amplitudinea traseului EMG, in comparatie cu regimul continuu care creste mai ales
ritmicitatea descarcarilor. Regimul continuu se manifesta in special pe musculatura

tonica. Studiile de specialitate au demonstrat scaderea marcata a excitabilitatii

neuromusculare la pacientii care au beneficiat de magnetodiaflux.
3. Influentarea sistemului nervos central si a celui vegetativ. Campurile magnetice aplicate
in regim continuu au efect tranchilizant, sedativ, fiind utile in sindroamele sau starile
nevrotice. Campurile magnetice intrerupte imprima o predominanta simpatica, fata de
cele intrerupte care promoveaza parasimpaticotonia. Studiile efectuate au stabilit efectele
sedative, simpaticolitice si trofotrope ale formelor intrerupte de camp magnetic si efecte
excitatorii, hipersimpaticotonice si ergotrope ale formelor continui ale campului magnetic
aplicat in scop terapeutic.
Este subinteles faptul ca alegerea tipului sau formei campului magnetic aplicat va tine cont
de tipul constitutional si de reactivitatea neurovegetativa individuala. Se vor urmari simptomele
de inadaptabilitate la forma de regim a campului magnetic aplicat si se vor diferentia fata de
starile minore de disconfort fizic sau psihic ce pot fi acuzate de unii pacienti pe parcursul
primelor 3-6 sedinte.
De asemenea, atunci cand se alege forma de aplicare a campului magnetic, este indicat sa se
tina cont si de bioritmul pacientului. Acest bioritm variaza in diferitele momente ale zilei.
In ceea ce priveste valoarea frecventei campului magnetic alternativ utilizat, aceasta trebuie
sa fie adaptata modului de reactie a sistemului nervos vegetativ al persoanei vizate. Valorile
frecventelor situate sub 10 Hz au un efect vagotonizant iar cele de 50 Hz au un efect de stimulare
a sistemului nervos vegetativ, in sensul unei simpaticotonii.
Modalitati de aplicare
Modalitatile de aplicare ale campurilor magnetice de joasa frecventa sunt trei, fiecare
dintre ele cu posibilitatea de modulare in trei variante de baza: forma continua, forma intrerupt
ritmic si forma intrerupt aritmic. Ele pot fi modulate in trei variante de frecventa. Alegerea
formulelor de aplicare este adaptata scopului urmarit, afectiunii tratate, terenului costitutional si
reactivitatii neurovegetative a pacientului.
Aparatul poate dispune de mai multe tipuri de bobine: circulare (cervicala si lombara) si
localizatoare, de forma paralelipipedica. Bobinele circulare sunt utilizate in aplicatii generale. In
mod particular, bobina cervicala actioneaza pe calea reglarii neurovegetative. Bobinele
localizatoare sunt capabile sa genereze campuri magnetice de intensitati mai mari decat cele
circulare dar limitate doar la zona de aplicare.
Pentru o buna si eficienta desfasurare a sedintelor de tratament cu campuri magnetice de joasa
frecventa, trebuie respectate o serie de reguli, dupa cum urmeaza:
4. Aparatul generator de campuri magnetice de joasa frecventa trebuie sa fie amplasat intr-o
incapere separata de restul aparatelor de fizioterapie,
5. Planul de sprijin al pacientului nu trebuie sa prezinte metal,
6. Se vor indeparta de pe corp toate obiectele metalice, cat si ceasurile, procedura nu se va
aplica la persoanele purtatoare de materiale de osteosinteza metalica si nici la persoanele
purtatoare de pacemaker cardiac,
7. Extremitatea cefalica este bine sa se pozitioneze spre nord,

8. Alegerea metodei de aplicatie, a formelor de camp magnetic utilizate, a frecventei, durata

sedintei si numarul acestora sunt in functie de scopul urmarit si de patologia careia se
adreseaza.
Indicatiile terapiei
Indicatiile terapiei prin curenti magnetici de joasa frecventa sunt prezentate in cele ce urmeaza:
9. Afectiunile reumatismale beneficiaza de terapia prin campuri magnetice datorita scaderii
procesului inflamator articular si abarticular, scaderii contracturii musculare antalgice si
cresterii pragului cortical la durere. Principalele suferinte vizate sunt:
9.1 reumatismul cronic degenerativ care asociaza si distonie neurovegetativa sau stare
astenonevrotica, mai putin localizarile periferice precum gonartroza sau coxartroza
secundara,
9.2 reumatismul abarticular care beneficiaza de regimul continuu, mai putin discopatiile
vertebrale lombare exprimate prin lombosacralgii sau lombosciaticele de stadiul II sau III
pentru care eficienta este mai redusa,
9.3 reumatismul inflamator cronic beneficiaza de terapia adjuvanta prin campuri magnetice,
datorita actiunii asupra permeabilitatii celulare si vasculare locoregionale, cat si asupra
modularii neuroendocrinometabolice generale. Se constata reducerea semnificativa a
procesului inflamator cu ameliorarea sindromului algic si cresterea mobilitatii articulare
si a functionalitatii generale. In poliartrita reumatioida s-au constata evolutii favorabile
in stadiile I si II.
10. Sechelele posttraumatice beneficiaza de aceasta terapie datorita efectelor sale
demonstrate in ceea ce priveste grabirea consolidarii fracturilor. Principalele suferinte
vizate, sunt:
10.1

fracturile, prin accelerarea formarii calusului si pseudartrozele,

10.2
sechelele postfracturi de membre,
posttraumatatic din primele doua stadii,
10.3

asociind

sau

nu

algoneurodistrofie

plagi, contuzii, hematoame musculare, entoese, stari postrupturi musculotendinoase.

11. Afectiunile neuropsihice, precum nevrozele si distoniile neurovegetative.

Studiile de specialitate au demonstrat rezultate favorabile in reactiile si tulburarile
nevrotice si comportamentale la copii, precum si in tulburarile motorii de tipul ticurilor.
In nevrozele astenice si anxioase, in nevrozele infantile cu comportament agresiv se
indica forma continua iar in psihastenii, nevroze depresive, in formele cere asociaza
cenestopatii se indica formele intrerupt ritmic sau aritmic. La persoanele adulte s-a
constatat ameliorarea urmatoarelor simptome: insomnia, irascibilitatea, agitatia
psihomotorie, cefaleea, cenestopatia asociata. De asemenea, s-a constatat si modularea
benefica a nevrozelor pe fondul dereglarilor endocrine, precum tulburarile de menopauza,
cele care insotesc hiperfoliculinemia, hipertiroidismul.
Distoniile neurovegetative in formele cu hipersimpaticotonie beneficiaza de forme

continua a terapiei prin campuri magnetice iar in formele cu predomonanta parasimpatica

sunt utile formele intrerupte, utilizand oricare din cele trei tipuri de regimuri de frecventa.
In ceea ce priveste afectiunile organice ale sistemului nervos, principala indicatie o
constituie sindromul spastic, indiferent de cauza acestuia, precum si infirmitatea motorie
cerebrala sau centrala la copii. Utilizarea campurilor magnetice in sindroamele
neurologice spastice este indicata in asociere cu kinetoterapia, pe care o faciliteaza prin
relaxarea contracturii musculare care se obtine.
12. Afectiuni cardiovasculare
Campurie magnetice terapeutice actioneaza asupra substratului cel putin prin doua
mecanisme: primul este cel al reglarii vasomotorii, cat si a hemodinamicii prin
influentarea sistemului nervos vegetativ iar cel de-al doilea este reprezentat de actiunea
locala de intensificare a respiratiei tisulare cu cresterea consecutiva a consumului de
oxigen si o crestere a vascularizatiei si a metabolismului locoregional in
consecinta.Suferintele vizate sunt:
12.1 Bolile vasculare periferice functionale de tipul bolii sau sindromului Raynaud,
acrocianozei etc, beneficiaza de efectul simpaticolitic si sedativ al formei continui.
12.2 Bolile vasculare periferice organice, precum trombangeita obliteranta, ateroscleroza
obliteranta si arteriopatia diabetica pot brnrficia in primele stadii, fara tulburari trofice, de
terapie cu campuri magnetice. In plus, acest tip de terapie are si efecte favorabile asupra
diabetului zaharat, in sensul cresterii secretiei de insulina, a tolerantei la glucide si de
scadere a glicemiei.
12.3

Sindromul de involutie a ateroscleroticului varstnic,

12.4
Hipertensiunea arteriala, in special cea esentiala in primele stadii evolutive, cat si in
cazul hipertensiunii labile, din cadrul sindroamelor hiperkinetice.
13. Afectiunile respiratorii
Suferinte precum astmul bronsic, bronsita cronica astmatiforma, traheobronsita spastica,
astmul nevrotic beneficiaza de terapia prin campuri magnetice, abilitatea clinicianului
constand in alegerea formei, in functie de forma bolii si de reactivitatea neurovegetativa a
pacientului in cauza.
14. Afectiunile digestive
Bolile digestive care recunosc in patogenie o serie de dezechilibre neuroumorale cu
dominanata parasimpatica si raspuns la nivelul functiilor secretorie si motorie sunt
beneficiarele terapiei cu campuri magnetice. Astfel, ulcerul gastroduodenal, gastritele
cronice (in formele cu hiperclorhidrie se utilizeaza forme continua iar in cele cu
hipoclorhidrie forma intrerupta ritmic), enterocolopatia cronica nespecifica, sindromul de
colon iritabil, dischineziile biliare (cele cu hipertonie si hiperkinezie beneficiaza de
aplicatii in forma continua, asemanator colonulu iritabul iar cele cu hipotonie veziculara
beneficiaza de formele ritmic intrerupt).
15. Afectiunile endocrine
Diabetul zaharat in formele insulinoindependente, cat si stadiul neurogen al hipertiroidiei
beneficiaza de terapia cu campuri magnetice.
16. Afectiunile ginecologice
Dismenoreea functionala (prin influentarea terenului neuropsihic, campul magnetic in
forma continua conduce la ameliorarea fenomenelor nevrotice si vegetative, precum

ameteli/vertij, cefalee, astenie, tulburari dispeptice etc), tulburarile menstruale functionale

(precum hipermenoreea, menometroragia functionala, hipo sau oligomenoreea etc, care
se datoreaza dereglarii raportului hormonal estro-progesteronic), metroanexite cronice
nespecifice, cervicite cronice nespecifice, tulburarile de menopauza si perimenopauza
inregistreaza rezultate cel putin satisfacatoare, ca urmare a aplicarii campurilor magnetice
in scop terapeutic.
Contraindicatiile magnetoterapiei
Contraindicatiile aplicatiilor sunt reprezentate de: sarcina, purtatorii de pace-maker, bolile
hematologice severe, starile hemoragipare, bolile infectioase, starile febrile, tumorile maligne,
insuficienta hepatica, renala, cardiaca decompensata, sindroamele endocrine severe, tuberculoza
pulmonara sau cu localizari extrapulmonare, forma activa, psihozele decompensate, epilepsia.
Magnetoterapia aplicata local
Magnetoterapia locala ofera rezultate foarte bune in privinta calusarii fracturilor si al
rezolvarii pseudartrozelor.
Se stie faptul ca structura osului depinde de functia sa. Studiile de specialitate au aratat
faptul ca osul deshidratat poseda proprietati piezoelectrice. Sarcinile piezoelectrice ale osului
reprezinta un semnal suficient in vederea activarii celulelor osoase, ducand la formarea sau
resorbtia tesutului osos. Fenomenul piezoelectric este datorat proteinei colagenice (componenta
organica tesutului osos).
Cand osul este supus unor tensiuni mecanice exterioare, el reactioneaza prin potentiale
electrice de presiune, care dezvolta sarcini pozitive pe partea convexa si sarcini negative pe cea
concava. In situatia consolidarii vicioase a fracturilor, zonele concave devin sediul unei
neoformatii osoase sau osteogeneza, in timp ce zonele conexe, electropozitive, devin sediul unei
osteoresorbtii.
La nivelul osului exista insa si potentiale bioelectrice stabile sau bazale, care se manifesta
la suprafata osului, electropozitivitaea fiind fata de cavitatea medulara.
In caz de fractura apare potentialul de fractura, prin cresterea potentialului negativ la
nivelul sediului de fractura, ca urmare a unor perturbari a activitatii celulare normale
(raspunzatoare de potentialul stabil de suprafata). Aceasta modificatre a potentialului electric a
fost pusa pe seama tulburarilor sistemului de inervatie locala.
Diferitele forme de energie, inclusiv electromagnetica au un posibil potential de stimulare
a osteogenezei. Aceasta stimulare trebuie sa tina cont de integritatea sistemuluin nervos care a
fost afectata in cazul unei fracturi.
Evaluarea raspunsului osteogenetic se poate realiza prin stimularea endostului, a
periostului sau a corticalei osoase, precum si prin stimularea fracturilor recente si stimularea
pseudartrozelor confirmate.
Aplicarea campurilor magnetice in scopul osteogenezei a condus la obtinerea
urmatoarelor efecte: cresterea capacitatii de penetrare a vaselor sanguine dinspre periferia osului,

participand astfel la remanierea osoasa, similar osificarii encondrale normale si stimularea

utilizarii calciului la nivel condrocitar, cu producerea calcificarii tesuturilor fibrocartilaginoase la
nivelul zonei de psudartroza.
Modulul: Masoterapie
Saptamanile: 9.02 19.06

CURS 3
Masajul terapeutic are rol in tratarea a diverse afectiuni si in recuperarea dupa diverse
imbolnaviri, in tratamentul functional al leziunilor si tulburarilor evolutive, ca tratament
recuperator aplicat in cazul unor evolutii lente spre vindecare si in cazul unor modificari
morfofunctionale si al existentei unor sechele patologice. (Marza D.)
Masajul terapeutic este o forma de tratament simptomatic, el neadresandu-se direct
afectiunii, ci incercand sa diminueze si/sau sa combata simptomele prin care aceasta se manifesta
si/sau sechelele care le urmeaza acestora.
Masajul reflex al tesutului conjunctiv subcutanat
Masajul reflex este o metoda de tratament ce consta in exercitarea, stimularea unei
regiuni, alta decat cea afectata, in scopul obtinerii unor actiuni reflexe favorabile la distanta.
Masajul tesutului conjunctiv se bazeaza pe efectul stimularii nervilor periferici, prin
intinderea tesutului conjunctiv cu raspunsuri reflexe vegetative si viscerale.
Tehnica de executie: se intinde tesutul conjunctiv prin plasarea policelui si inelarului
pe tegument. Se deplaseaza tesutul in limita elasticitatii maxime prin tractiune pe masa tisulara in
directia policelui ce executa o adductie maxima. Intinderile se vor doza in functie de pragul
durerii ce creste treptat ca urmare a dezechilibrului vegetativ.
Aceasta metoda a fost descoperita de E. Dicke si ulterior de Teirich-Leube. Durata
sedintei creste de la 15 la 30 minute, urmata de un repaus obligatoriu de ora. Nu trebuie
depasit un numar de 20 sedinte.
Principalele indicatii:
- dureri
- tulburari circulatorii periferice: varice, crampe musculare
- boli cardio-respiratorii: astm bronsic, bronsite cronice, dureri precordiale
- boli ale aparatului digestiv: stomac, ficat, pancreas, constipatie
- boli ginecologice
- boli reumatice cronice
- dureri de cap, pareze faciale
Contraindicatii:
- stari febrile
- procese inflamatorii acute
- perioada menstruatiei

In cadrul masajului reflex intalnim:

- zone reflexe ale piciorului si ale mainii

zone reflexe auriculare

reflexologia vertebrala
masajul lingual reflexogen
masajul endonazal reflexogen
reflexologia irisului
reflexologia intestinului gros
reflexologia dintilor
- neuralterapia - Hunecke a constatat ca stimularea unor cicatrice tegumentare, care
aparent nu au nici o legatura cu o afectiune interna, determina ameliorarea reflexa a suferintelor
organelor respective. Stimularea se poate realiza printr-un masaj insistent al acestor cicatrici, prin
aplicarea laserterapiei sau prin injectarea locala de xilina sau alte produse farmaceutice, urmata
de masarea punctului injectat.
Masajul segmentar (reflex)
Reprezinta influentarea tesuturilor si organelor profunde prin mecanism reflex datorita
actiunii asupra unui dermatomiotom, corespunzator unui segment vertebral. Organismul uman
actioneaza ca un tot unitar psihosomatic la orice maladie, fiecare proces patologic determinand
aparitia de reflexe la nivelul tesuturilor si organelor, mai ales in regiunile inervate de aceeasi
zona medulara.
Masajul segmentar declanseaza sute de impulsuri reflexe, cel mai important fiind
reflexul cutivisceral.
Baza anatomo-fiziologica a masajului reflex este reprezentata de:
A. structurile anatomice care participa la acesta:
1. sistemul nervos cerebro- spinal;
- creier
- maduva spinarii
- nervi periferici motori si senzitivi
2. sistemul nervos vegetativ:
- centrii simpatici si parasimpatici
- periferic
- centrii speciali (medulosuprarenala, formatiunea reticulata)
- centrii de supracoordonare aflati la baza diencefalului
B. fiziologia fenomenului reflex:
1. arcurile reflexe:
- periferice reflexul de axon ce reprezinta un reflex transmis de la un axon la altul fara
participarea sinapselor, fiind o cale rapida periferica
2. cu traiect prin maduva spinarii- reflexe medulare:
- viscero-cutanat
- viscero-motor
- viscero-muscular
- viscero-visceral
- cutivisceral ce reprezinta adevarata baza a masajului segmentar reflex
3. reprezinta un complex neural mixt- si anume, componenta spinala senzitiva impreuna cu
componenta vegetativa motorie
4. poate determina si aparitia de arcuri reflexe superioare spre diencefal si scoarta cerebrala

5. arcurile reflexe prezinta o specialitate homolaterala si segmentara: fenomenele algice si

reflexe apar pe partea corpului unde se gaseste organul sau tesutul lezat si acestea pot fi
influentate prin actiune pe zona metamerica corespunzatoare
Metoda Vogler sau Masajul periostal Vogler
Metoda se bazeaza pe declansarea efectelor reflexe la distanta prin folosirea presiunilor
aplicate pe anumite puncte si obtinand efecte antalgice si metabolice:
- masajul periostului se realizeaza prin presiuni alunecate, profunde si ritmate pe
suprafetele periostale accesibile, pornind de la punctul tratat, procedeul executandu-se in
stea (impingand tesutul superficial spre marginea zonei tratate, fara ca degetele sa
alunece pe piele) si apoi prin miscari circulare lente pe locul dureros, la limita de
toleranta a durerii. Durata sedintei 20-30 minute.
- Masajul colonului este indicat in constipatiile atone, in bradikineziile veziculare,
manifestarile spasmodice ale colonului, ulcerele duodenale, executandu-se o presiune
lenta si profunda cu ultimele patru degete pe peretele abdominal in sensul de evacuare a
intestinului (existand 5 zone speciale la unghiurile colice si regiunea rectala). Durata- 30
minute zilnic.
Masajul transversal profund - Cyriax
Aceasta tehnica se adreseaza in special manifestarilor dureroase posttraumatice ale
aparatelor: musculotendinos si capsuloligamentar. Masajul consta in patrunderea profunda cu 2
sau 3 degete in zona articulara si periarticulara unde se efectueaza frictiuni transversale si si
spiralate ale capsulei articulare si insertiilor ligamentare. Acest tip de masaj contribuie la
imbunatatirea functionarii acestor structuri.
Aplicarea masajului transversal profund necesita respectarea urmatoarelor reguli:
- sa se cunoasca foarte bine sediul leziunii
- mentinerea unui contact permanent intre tegumentul pacientului si degetul terapeutului
- nu se utilizeaza creme, unguente
- frictiunea trebuie sa fie perpendiculara pe fibrele structurii tratate
- amplitudinea miscarii du-te- vino trebuie sa cuprinda toata zona interesata
- profunzimea manevrei trebuie sa atinga segmentul afectat
- asezarea pacientului trebuie sa permita gradul de tensiune sau relaxare cerut de tesutul
tratat
- in leziunile cronice se indica 10-15 minute
- in afectiunile acute- 1-3 minute
- sedintele se executa de 2 sau 3 ori/saptamana
- se contraindica utilizarea acestui tip de masaj in caz de: artrite septice, posttraumatice,
psoriazice, gutoase, lupus eritematos, spondilita anchilopoietica, boala Reiter, bursite,
toate procesele inflamatorii.

Masajul de drenaj limfatic Leduc&Godard

Drenajul limfatic asigura drenarea lichidelor excedentare care scalda celulele,

mentinand, in acelasi timp, echilibrul hidric al spatiilor interstitiale si evacuarea deseurilor
provenind din metabolismul celular.
La evacuarea acestor lichide interstitiale participa doua procese total distincte:
1. captarea ce este realizata de o retea de capilare limfatice
2. evacuarea substantelor preluate in capilarele limfatice.
Tehnica de executie incepe printr-o manevra de apel- dinspre zona distala a
membrului se executa frictiuni profunde catre zona proximala, apoi manevra de resorbtie se
executa succesiv presiuni intermitente urmate de relaxari, tot dinspre distal spre proximal.
Ca o explicatie, putem spune ca drenajul limfatic dispune de trei manevre specifice:
- pomparea ganglionilor limfatici cu o manevra circulara, usoara de apasare in preajma
inferioara a ganglionilor de 7-9 ori
- manevra de resorbtie sau captare, adica apasare usoara, prin care mana se afla in contact
cu pielea prin marginea cubitala a degetului al 5- lea, degetele imprimand o presiune si in
acelasi timp antrenand o miscare de inaintare
- manevra de evacuare sau apel, la care mana este in contact cu pielea prin marginea
radiala a indexului si face apasarea, apoi contactul marginii cubitale se intrerupe si se reia
in sens tot ascendent, dar in imediata apropiere a celei lucrate.
Observatie: Toate manevrele se efectueaza cu miscari foarte lente, usoare, delicate.
Manevre speciale: cercurile cu degetele (fara police), cercurile cu policele, miscarea
combinata, presiunile in bratara.
Indicatii: toate formele de edem de origine venoasa, cardiaca sau limfatica, cu
exceptia edemului elefantiazis congenital, in care nu exista cai limfatice; tratamentul proceselor
inflamatorii cu nivel proteic inalt; tratamentul leziunilor cutanate si al celulitei edematoase.
Contraindicatii: procese infectioase grave si recidive metastazice.
Masajul punctelor nervoase dupa Cornelius
Punctele nervoase sunt puncte sensibile la presiune, ce se gasesc pe traiectele fibrelor
nervoase, centripete sau centrifuge, insa cele centripete detin rolul principal in vederea stabilirii
diagnosticului si terapiei. Aceste puncte se regasesc la nivelul dermului, musculaturii,
articulatiilor, in fibra nervoasa si viscere.
Conditia ca ele sa fie considerate puncte nervoase o reprezinta reactionarea lor la un
stimul de intensitate slaba, nenociceptiv prin el insusi.
Exista 3 grupe ce clasifica aceste puncte nervoase:
1. cele cu reactie nociceptiva locala sau in vecinatatea imediata
2. cele a caror reactie iradiaza de-a lungul aceluiasi trunchi nervos, sau in jumatatea
homolaterala a capului sau a trunchiului, sau intr-un singur membru
3. cele cu reactie heterolaterala
Punctele nervoase se afla mai ales in regiunile cicatriciale, acolo unde elementul
nervos este superficial, fiind expus traumatismelor sau deasupra tesuturilor osoase sau
conjunctive.
Cauza aparitiei acestor puncte nervoase o constituie leziunile tisulare, dar si unele
afectiuni precum: guta, diabetul, ateroscleroza, intoxicatia, boala infectioasa etc.
Tehnica de executie a masajului pe aceste puncte consta in miscari de du-te vino
fara vibratii executate cu pulpa degetului 2 sau 3, cu articulatia metacarpofalangiana flectata la
120 grade. Punctele se pot localiza atat la nivelul pielii, cat si la nivelul musculaturii.

Hidromasajul este o forma de tratament care foloseste jeturi de apa cu presiune mare
pentru a masa pielea si pentru a stimula circulatia. Un hidromasaj este mult mai puternic decat o
baie jacuzzi sau una cu bule de aer, iar apa folosita poate avea temperaturi diferite in functie de
ce urmarim sa tratam. Durata unei sedinte de hidromasaj este de 20 minute.
Hidromasajul este contraindicat: in sarcina, copiilor prea mici si varstnicilor, in
afectiunile cardiovasculare, hipertensiune arteriala, fragilitate capilara, leziuni tegumentare.
Printre beneficiile hidromasajului se numara:

Amelioreaza febra si intinderea musculara

Ajuta la relaxarea muschilor si fluidizarea circulatiei sangvine
Tonifica tesuturile si muschii in profunzime
Detensioneaza muschii si elimina durerile
Imbunatateste aspectul epidermei
Combate durerile cronice ale bazinului
Combate celulita
Amelioreaza insomnia, cat si stresul cotidian
Revigoreaza sistemele: respirator, digestiv si nervos
Lupta contra artrozelor, durerilor acute si cronice
Masajul umed

Coraborarea factorului mecanic cu cel termic si chiar cu alti factori adjuvanti, confera
masajului umed efecte benefice ce se instaleaza cu rapiditate. Masajul umed poate fi precedat de
cel somatic, efectele lor transmitandu-se in egala proportie, insa efectele masajului umed constau
in special din evaluarea reactiei dermo-vasculare aflate sub influenta excitatiilor termice si
mecanice specifice acestui masaj. In ceea ce priveste termoreglarea organismului, masajul umed
prezinta 2 zone de reactie fiziologica:
1. o zona periferica cu caracter poikiloterm, care include tegumentul cu receptorii sai
tactili si termici, tesutul adipos si extremitatile
2. o zona centrala cu caracter homeoterm, in care sunt incluse: capul, toracele,
abdomenul si pelvisul
Metodologia masajului umed distinge:
- masajul umed clasic
- masajul umed special
Masajul umed clasic utilizeaza:
- frictiuni
- spalari
- afuziuni
- bai cu valuri
- bai cu bule de diverse gaze
- bai cu abur
- dusurile
Masajul umed special utilizeaza:
- dusul subacval
- dusul-masaj
- dusul scotian

jacuzzi
masajul cu gheata
bai cu vartej de apa (whirl-pool)

A. Masajul subacval
Se execut cu corpul n imersie total sau parial folosind jetul de ap cald sub o
presiune de 0,5-6 atmosfere.
Acioneaz prin factorul mecanic i factorul termic.
TEHNICA DE EXECUIE
Masajul subacval este precedat de o imersie cu o durat de 5 minute pentru acomodarea
pacientului cu temperatura (34-40C) i presiunea hidrostatic, apoi jetul se va dirija din
adncime spre suprafa de la o distan de 5-10-15 cm de corp n linii drepte, zigzag, cerc sau
punctiform pe zonele dureroase.
Se evit reperele osoase i periostul.
Se ncepe cu presiuni mici ce vor crete treptat. Seciunea duzelor va crete de la 40 la
120 cm2, iar incidena unchiului va scdea de la 90 la 30. Temperatura apei scade cu 3 pn la
9C.
edina ncepe sau se finalizeaz cu masajul picioarelor.
Datorit vasodilataiei profunde exist riscul hipotensiunii ortostatice, deoarece
pacientul nu va prsi cada dect dup evacuarea apei i efectuarea unui du rece.
B. Du masajul
Const n proiectarea unor jeturi verticale de ap cald sub diverse presiuni, la
temperatur de 38C.
Jeturile acioneaz de la nolinea de aproximativ 60 cm.
Durata procedurilor este de 5-10 min. i se aplic de obicei pe spate, torace, abdomen
sau membre.
EFECTE
- vasodilataie profund exteriorizat prin hiperemie important;
- tonifiant i resorbant;
- relaxator i sedativ.
INDICAII
- mialgii (dureri musculare);
- sechele dup fracturi, entorse, luxaii;
- nevralgii;
- spondiloze;
- procese adereniale abdominale postinflamatorii
Criomasajul sau masajul cu gheata se poate realiza manual, utilizand cuburi de gheata
sau cu ajutorul unui aparat special de masaj. Nu se recomanda mai mult de 2 sedinte de
criomasaj/zi, deoarece pot aparea degeraturi la nivelul tesuturilor masate.
Aceasta procedura este urmata obligatoriu de miscari si manevre.
Criomasajul este recomandat in special in tratamentul escarelor, dar are si o larga
utilitate in afectiunile dermatologice.
MASAJUL INSTRUMENTAL
A. Masajul pneumatic
Folosete aparate cu manoane gonflabile ce realizeaz presiuni continue sau
intermitente cu efect favorizant asupra circulaiei de ntoarcere (venoase sau limfatice) i are ca
princip. Ind. tratamentul edemelor i limfedunelor.

B. Vibromasajul
Const n aplicarea unor manevre clasice de masaj, netezire i mai ales vibraii, cu
ajutorul unor aparate.
AVANTAJE
- oscilaiile se pot regla ca amplitudine i frecven;
- nu solicit maseurul, deoarece durata edinei poate fi prelungit.
DEZAVANTAJE
- sunt mai puin agreabile dect manevrele manuale ce se pot adapta cu uurin
configuraiei anatomice a zonei i sensibilitii locale;
- ofer o gam redus de manevre n comparaie cu masajul manual.
Masajul Shiatsu- foloseste doua tehnici principale: presiunea si tractiunile, fiind
aplicate pe cele 12 meridiane ale organismului. Presiunea pe aceste puncte este aplicata usor si
incet, dar destul de profund, incat pacientul sa simta o usoara durere locala. Terapeutul foloseste
intregul sau corp pentru a crea presiune pe meridiane.
Pentru a aplica Shiatsu, pacientul trebuie sa isi schimbe pozitia: fie decubit dorsal,
ventral, lateral, oferindu-i terapeutului posibilitatea de a lucra fiecare punct energetic al
meridianelor.
Contraindicatii: evitarea varicelor si nu se aplica pe abdomen, in timpul sarcinii.
Digitopresura
Reprezinta stimularea punctelor de acupunctura prin presiune digitala (sau
instrumente). Mai este intalnita si denumirea de acupresura. Punctele se maseaza cu pulpa
degetului sau cu unghia, prin miscari circulare intermitente, usoare si rapide timp de 1-2 minute
in afectiunile acute si 5-10 minute in afectiunile cronice. Se indica repaus la pat pentru inca 20
minute dupa terminarea tratamentului. Ca si indicatii ale digitopresurii se recomanda in toate
afectiunile aparatului neuro-musculo-artro-kinetic in care domina sindromul algic si in
afectiunile psihosomatice.
S-a remarcat ca prin zdrobirea tesuturilor subiacente tegumentului se elibereaza
mediatori chimici locali ce realizeaza zone de hiperemie si cu potential electric, ce declanseaza
reflexe locale si la distanta.
Masajul oriental energetic
Reprezinta masajul punctelor de acupunctura, al meridianelor energetice si al unor
puncte speciale, realizat in corelatie cu diagnosticul energic, care se bazeaza in special pe
pulsologia chinezeasca.
Automasajul este o aplicare a procedeelor si tehnicilor obisnuite de masaj pe propriul
corp.
Avantaje:
-

nu se apeleaza la alta persoana

poate fi aplicat oricand si oriunde
poate fi folosit de oricine, indifferent de varsta si sex, fara o pregatire speciala
pot fi folosite atat procedeele fundamentale, cat si cele ajutatoare
aplicate pe propriul corp, tehnicile de masaj pot fi adaptate la particularitatile si
necesitatile individuale, pot fi dozate si gradate cu usurinta, dupa propria sensibilitate

poate inlocui, la nevoie, masajul therapeutic executat de catre specialist.

Dezavantaje:
-

sunt parti ale corpului care nu pot fi atinse sau masate corespunzator
nu toate procedeele si rehnicile de masaj pot fi aplicate pe toate regiunile
mainile obosesc repede, presupunand un oarecare effort fizic, dar si incordarea atentiei
pozitiile din care se executa nu sunt foarte relaxante

Tratamentul recuperator complex in afectiuni inflamatorii:

A. Poliartrita reumatoida, pseudopoliartrita rizomelica, poliartrita juvenila, reumatismul
psoriazic:
- in perioada inflamatorie: masaj decontracturant al marilor grupe musculare din jurul
articulatiilor afectate, masaj cu gheata pe articulatiile afectate
- in perioada subacuta: medie frecventa, diapulse, masaj
- in perioada de remisiune: masaj umed clasic, masaj muscular tonifiant, tractiuni, elongatii,
masaj Cyriax
B. Spondilita anchilopoietica:
in perioada de debut: masaj manual uscat, umed, vibrator cu caracter sedative,
masaj thoracic si al organelor toracice
in perioada de stare: masaj toraco-rahidian, dusuri, masaj si electroterapie
antalgice, cura Kneipp
inperioada puseelor evolutive: masaj umed sedativ, masaj uscat si vibrator
antalgic, masaj toraco-rahidian sedativ, masaj cu gheata
in stadiul final: masaj uscat, umed, vibrator electric cu character excitatory,
masaj toraco-rahidian tonifiant, tractiuni, manipulari, elongatii
C. Hidartrita intermitenta a genunchiului: masaj cu gheata, masaj vibrator electric cu efecte
analgetico-excitomotorii, masaj de apel abdominal, masaj circulator al membrului
inferior, masaj tonifiant al cvadricepsului, ischio-gambierilor, gambierilor.

Reumatismul degenerativ
Tratamentul complex cuprinde:
termoterapie
masaj manual si umed
masaj de apel abdominal sau toracal in functie de articulatia afectata
masaj vascular al membrului afectat
masaj antalgic in puseu
tractiuni, elongatii, manipulari in perioada cronica
frictiuni pe punctele dureroase si pe insertiile musculare periarticulare
metoda Cyriax

Reumatismul tesuturilor moi

Tratamentul complex general include:
excluderea unor boli sistemice
eliminarea factorului agravant sau declansator
tratarea unor alte afectiuni reumatice existente

in formele acute: masaj cu gheata, efleuraj

in formele cronice: masaj zonal si local, insistent si profund
masajul asociat cu contactia musculara
corectarea posturilor, masaj tonifiant

CONTRAINDICAII DEFINITIVE ALE MASAJULUI

boli severe ale pielii
hemofilie
cazuri severe de tuberculoz
cancere n metastaz
boli inflamatorii
patologii osoase i osteoarticulare
tumori
persoane care urmeaz chimioterapia sau radioterapia
boli psihice majore (psihoze)
afeciuni grave ale tubului digestiv
afeciuni cardiocirculatorii acute
afeciuni pulmonare grave.
CONTRAINDICAII TEMPORARE ALE MASAJULUI
n primul trimestru de sarcin exist risc de avort i se lucreaz doar la recomandarea
medicului i numai zonal (se execut doar anumite manevre de neteziri i frmntri
uoare, evitndu-se presiunile puternice, tapotamentele)
n cazul traumatismelor: rupturi de ligamente, fracturi ale oaselor, intervenii chirurgicale
imediat dup mas, fiind indicat o pauz de cel puin dou ore pn la masaj
dup consumul de alcool sau anumite medicamente.
ATENIONRI ZONALE
n regiunea rinichilor i a suprarenalelor nu se fac tapotamente sau presiuni intense. Se
pot executa restul manevrelor.
n spaiul popliteu (n spatele genunchiului) nu se folosesc manevre de frmntat, ciupire,
tapotamente, stoarceri
n scobitura axial, regiunea gtului, zonele: toracal, abdominal, poplitelian i
inghinal se vor executa doar manevre de neteziri uoare n sensul acelor de ceasornic,
prin stimularea ganglionilor limfatici
snii se pot masa doar de la extremiti spre mijloc, evitnd mamelonul i aureola
mamar. Se pot utiliza netezirile, uoare ciupituri, frmntri uoare cu degetele,
greblatul. De deasupra snului, manevrele de netezire vor continua prin laterale, pe la
pliurile submamare i apoi pe linia median n sus. Nu se vor utiliza manevre de
tapotamente, stoarceri, friciuni sau presiuni.

Modulul: Elemente de reumatologie

Saptamana: 9.02-19.06

CURS Reumatologie
Reumatologia este specialitatea care se ocupa de bolile autoimune, artrite, artroze si
bolile musculoscheletale.
Reumatologii au de a face cu 2 simptome majore:
- durerea si impotenta functionala, pana la dizabilitate, handicap; adaugandu-se pe langa acestea
si: redoarea, tumefierea/deformarea si simptome generale.
Iradierea reprezinta durerea articulara si periarticulara ce poate iradia si poate fi prezenta
la distanta de structura de origine, adica o durere referata.
EXEMPLE:
Structura de origine
Coloana cervicala
Coloana toracala
Coloana lombara
Umar
Cot
Sold
Genunchi

Durere referata
Occiput, umeri, brate
Perete toracic anterior
Membre inferioare
Regiunea laterala a bratului
Antebrate
Regiunea anterioara a coapsei, genunchi
Coapse, sold

Durerea nocturna reflecta hipertensiune intraosoasa si acompaniaza afectiuni mai severe.

Redoare= lipsa de suplete, rigiditate, limitarea miscarilor unei articulatii. Durata si
severitatea redorii reflecta gradul inflamatiei locale, rezulta se permite aprecierea gradului de
activitate a bolii.
Simptome generale pot fi: febra, inapetenta, scadere in greutate, fatigabilitate (oboseala),
astenie, letargie, alterarea somnului, anxietate si depresie.
Elemente de diferentiere intre afectiunile reumatologice inflamatoare si degenerative
Manifestari
Redoare matinala

Afectiuni inflamatoare
Mai mare de 1 ora

Activitatea
Repausul
Manifestari sistemice
Raspunsul la corticoizi

Amelioreaza simptomele
Agraveaza simptomele
Da
Da

Afectiuni degenerative
Mai mica sau egala cu 30
minute
Agraveaza simptomele
Amelioreaza simptomele
Nu
Nu

Distributia afectarii articulare:

- monoarticulara/oligoarticulara (2-4 articulatii)
- poliarticulara (de la 5 articulatii in sus)
- simetrica/asimetrica
- articulatii mici/articulatii mari
Tumefierea tesuturilor periarticulare poate fi consecinta unei bursite sau tenosinovite.
Numeroase boli articulare se asociaza cu deformari caracteristice- exemplu in artroza
digitala: nodulii lui Heberden la nivelul articulatiilor interfalangiene distale si/sau nodulii lui

Bouchard la nivelul articulatiilor interfalangiene proximale. In poliartrita reumatoida apar

deformari complexe cu aparitia aspectului de mana reumatoida.
Prin inspectia si palparea maselor musculare se pot evidentia modificari de volum, tonus
si contractilitate. Crepitatiile sau cracmentele articulare si tendinoase sunt sunete palpabile care
apar in cursul mobilizarii structurale afectate.
Pentru identificarea rapida a principalelor anomalii musculoscheletale in practica curenta
se efectueaza un examen clinic pentru screeningul afectiunilor reumatologice. In cadrul acestui
screening sunt evaluate toate partile componente ale aparatului locomotor, fiind cunoscut sub
acronimul GALS.
- Gail= mers
- Arms= membre superioare
- Legs= membre inferioare
- Spine= coloana vertebrala
Tiparul afectarii articulare
Boala articulara
Poliartrita reumatoida
Spondilita anchilopoietica

Artrita psoriazica

Artroza
Guta

Tiparul afectarii articulare

Poliartrita simetrica
Articulatii mici-MCF, IFP ; si mari
Membre superioare si inferioare
Afectare axiala (vertebrala)
Ologoartrita asimetrica
Articulatii mari mai multe decat mici
Membre inferioare mai mult decat
superioare
Oligoartrita asimetrica+/- afectare axiala
Articulatii mari mai mult decat mici (IFD)
Asociere cu inflamatie periarticulara
(dactilita= inflamatie a unui deget de la
mana sau de la picior)
Poliartrita sau oligoartrita simetrica
Articulatii mici (IFD) si mari (genunchi,
solduri), coloana vertebrala
Monoartrita acuta la nivelul primei
articulatii metatarsofalangiene (podagra)
Poliartrita reumatoida (PR)

Este cea mai frecventa artrita inflamatorie si este o importanta cauza de dizabilitate,
handicap, morbiditate si mortalitate. Este o boala inflamatorie simetrica cronica de etiologie
necunoscuta care afecteaza articulatiile mici, simetric, cu afectarea primara a membranei
sinoviale.
Inflamatia si proliferarea sinoviala, panusul sinovial, invadeaza si structurile invecinate
(os, cartilaj, ligamente, tendoane etc), determinand distructii si deformari.
Laboratorul este caracterizat de sindrom inflamator nespecific si de factor reumatoid
pozitiv. Boala de preponderenta feminina, cu un varf de incidenta 35-45 ani.
Cauze: predispozitie genetica 15-20%; 90% au HLA DR 4 sau HLA DR 1; factori de
mediu.

Localizare: radiocarpiana (pumn); mana- MCF si IFP, nu IFD; cot 50%; solduri foarte
rar; genunchi 50%, colaoan vertebrala 25-33%.
Manifestari: febra/subfebrilitate, scadere ponderala, oboseala, eritem palmar, noduli
reumatoizi, sclerita la ochi, pleurezie, noduli pulmonari, pneumopatie interstitiala, pericardita,
anemie inflamatorie, splenomegalie, neutrofilie, afectare renala secundara analgezicelor.
La aproape toti pacientii apar crescute: VSH, Proteina C reactiva si factorul reumatoid
prezent, dar factorul reumatoid singur nu este nici sensibil, nici specific pentru diagnosticul de
PR.
Cea mai caracteristica modificare radiologica este eroziunea marginala, dar diagnosticul
ar trebui pus inaintea aparitiei acestora.
Alte investigatii imagistice: eco Doppler, RMN, Scintigrafia osteoarticulara.
Criterii de diagnostic:
- redoare matinala peste 1 ora
- artrita a mai mult de 3 articulatii
- artrita a articulatiilor mici: RC, MCF, IFP
- artrita simetrica
- noduli reumatoizi
- factor reumatoid seric
- modificari radiologice- eroziuni
Obs: Pentru diagnostic sunt necesare cel putin 4 dintre aceste criterii, fiind frecvente cel putin
6 saptamani.
Tratament- obiective:
- ameliorarea simptomatica
- Pastrarea functiei articulare
- Prevenirea distructiei structurale si deformarile
- Mentinerea unui stil de viata normal
- Cresterea functiei
Tratamentul se bazeaza pe medicatie: AINS, corticoizi, analgezice, Methotexatul si
sulfasalazina sunt considerate medicatie de prima alegere; terapiile biologice anti TNF sau alte
terapii biologice se utilizeaza atunci cand pacientii nu raspund la terapiile traditionale.
Se instituie masuri terapeutice generale de tip educatie, exercitiu fizic, regim de repaus si
mobilizare articulara, tonifiere musculara, protejare articulara cu orteze, terapie fizicala si
kinetoterapie.
Obs: Efecte secundare ale steroizilor: diabet, dislipidemie, obezitate, HTA, osteoporoza,
osteonecroza, sindrom Cushing, infectii, miopatie, aritmii cardiace, insomnie, manie, euforie,
depresie.

Spondilartritele (SpA)

Sunt un grup de afectiuni inflamatorii care afecteaza articulatiile sacroiliace, coloana

vertebrala, articulatiile periferice, entezele (locul de insertie a ligamentelor, tendoanelor,
capsulelor articulare si fasciilor pe os) si anumite structuri extraarticulare: mai frecvent afectate
sunt ochii, tegumentele si mucoasele, intestinul si tractul urinar.
Grupul spondilartritelor (denumite anterior spondilartropatii seronegative) a fost
identificat de Moll si Wright pe baza urmatoarelor caracteristici comune:
- sacroiliita (radiologica) cu sau fara spondilita
- Artrita periferica
- Lipsa nodulilor subcutanati
- absenta factorului reumatoid (de aici denumirea de seronegative)
- manifestari extraarticulare comune: uveita, conjunctivita, uretrita, prostatita, ulceratii
mucoase, leziuni inflamatorii cutanate si unghiale psoriaziforme, boli inflamatorii intestinale.
- agregare familiala
- asocierea frecventa cu HLA B 27.
Din acest grup fac parte: spondilita anchilopoietica sau anchilozanta, artrita psoriazica,
artrita
reactiva,
artritele
enterale.
Spondilita anchilopoietica (SA)- este prototipul SpA, este una dintre cele mai frecvente
boli reumatismaleinflamatorii cronice ce afecteaza predominant scheletul axial: articulatiile
sacroiliace, coloana vertebrala, articulatiile peretelui anterior toracic, umerii si soldurile.
Caracteristici ale SA:
- lombalgie inflamatorie cronica cu debut insidios, adultul tanar 20-40 ani
- inflamatia locului de insetie a ligamentelor, tendoanelor, capsulelor articulare si fasciilor
pe os (entezita) cu edem osos subcondral (osteita) si sinovita adjacenta (alaturat,
continuu)
- leziuni dariologice structurale progresive cu formarea de sindesmofite la nivelul coloanei
vertebrale si anchiloza articulatiilor sacroiliace
- limitarea progresiva a mobilitatii spinale si expansiunii toracice
- asociere frecventa cu inflamatia recurenta a irisului si corpului ciliar= uveita anterioara
- agregare familiara crescuta
- asocire stransa cu HLA B27
- absenta factorului reumatoid si a anticorpilor antinucleari
- asociere posibila cu psoriazisul, boala Crohn, colita ulceroasa si artrita reactiva
- manifestari extrascheletale ocazionale: insuficienta aortica, blocul atrio-ventricular,
fibroza pulmonara apicala (adica la varful plamanului), sindromul de coada de cal.
Cauze: patogenie imuna, factori de mediu prin agenti infectiosi, exemplu: Chlamydia,
Ureaplasma, Yersinia, Shigella, salmonella si Campylobacter.
Manifestari clinice:
- lombalgia inflamatoare, iradierea caracteristica durerii este in fesa sau coapsa posterioara.
Criterii pentru definirea lombalgiei inflamatoare:- redoare matinala cu durata mai mare
de 30 minute, - ameliorarea lombalgiei dupa exercitiul fizic, - trezirea in a doua parte a
noptii din cauza durerii de spate, - durere fesiera alternanta. Trebuie indeplinite 2 criterii
cu durata de 3 luni
- afectarea axiala, debutand la articulatiile sacroiliace
- afctarea periferica
- manifestari extraarticulare comune intregului grup al SpA: oculare, tegumetare,
intestinale, urogenitale; insa pot sa apara si manifectari cardiace, pulmonare, renale si
neurologice, mai rar

simprome generale: febra, inapetenta, scadere in greutate, fatigabilitate, astenie, alterarea

somnului, anxietate, depresie.
Examenele radiologice evidentiaza sacroiliita bilaterala si simetrica, predominand pe
versantul iliac. Modificari caracteristice: osteita= eroziune anterioara- vertebra patrata;
sindesmofitoza, in stadiile avansate colana de bambus.
Radiografia standard si RMN sunt cele mai importante metode pentru diagnosticul,
clasificarea si monitorizarea spondiliticului anchilopoietic.
Tratament medicamentos cu AINS- baza tratamentului in SA (exemplu indometacin) si
pentru toata viata kinetoterapie cu exercitii fizice izometrice, de asuplizare vertebrala,
respiratorii, recreative (inot), reorientare profesionala, psihoterapie, consiliere sexuala, sfaturi
pentru modul de viata cotidian.
In cazuri foarte grave, cu avansare severa tratament chirurgical= osteotomie spinala sau
artroplastia soldului.
Artrita psoriazica (Aps)
Psoriazisul este o afectiune cutanata cronica papuloscuamoasa care face parte din grupul
bolilor inflamatorii mediate imun. Aps apare la 25% din pacientii cu psoriazis.
Manifestari- leziuni ale unghiilor, asociate cu afectarea articulatiilor IFD; afectare axiala
mai frecventa la barbati; manifestare periferica: oligoartrita asimetrica 70%; poliartrita simetrica
cu aspect reumatoid 15-25%; entezita 20-60%, dactilita 30-40%.
Complicatii: tulburari metabolice, diabet, obezitate, hiperlipidemie si uricemie;
cardiovasculare, HTA, afectare vasculara periferica, boala ischemica cardiaca, ateroscleroza.
Tratament:
- in forma axiala: masuri generale, AINS si agenti anti TNF lafa in stare severa
- in forma periferica: usoara AINS, corticosteroizi topic; moderata spre severa: agenti
remisisvi- sulfasalazina 2-3 g/zi, metothesat 20-25 mg/saptamana saudimun 5 mg/kg;
agenti anti TNF alfa exemplu: infliximab, Etanercept, Adalimumab.
Artrita reactiva (Are)- este o artrita inflamatoare aseptica cauzata de anumite infectii situate
la distanta, de regula la nivelul tractului gastrointestinal si/sau genitourinar. Denumirea de
sindrom Reiter este un sinonim mai vechi pentru Are.
Simptome: triada clasica: uveita, conjunctivita, artrita.
Exista 2 forme etiologice de Are:
- postenterala cu infectie premergatoare enterala cu Shigella, Salmonella, Yersima,
Campylobacter
- postvenerica cu infectie premergatoare genitourinara cu Chlamydia, Ureaplasma
Manifestari clinice:
- primele manifestari apar dupa o perioada de latenta de 1-4 saptamani de la o infectie
genitourinara sau gastrointestinala
- debutul este cu simptome generale (febra, astenie, fatigabilitate, inapetenta, scadere in
greutate) si articulare.
Manifestari musculoscheletale: oligoartrita asimetrica a membrelor inferioare, dactilita,
entezite- exemplu ahiliana, fasciita plantara, tendinite, tenosinovite; afectare axiala exemplu
sacroiliita, spondilita.
Manifestari extraarticulare: leziuni cutanate variate, conjunctivita, uveita anterioara, uretrita,
prostatita, cistita, diaree, precum si manifestari viscerale cardiovasculare, renale.
Tratament: AINS, dar doze mari; corticosteroizi locali si general: Prednison 30-40 mg/zi;
antibiotice; agenti remisivi, agenti anti TNF alfa.

Artritele enterale- sunt intalnite in colita ulceroasa si boala Crohn (20%).

Exista 2 forme:
- oligoartrita periferica
- spondilita
Tratament: inhibitori specifici COX-2; corticosteroizi, agenti remisivi ca sulfasalazina sau
mesalazina; agenti anti TNF alfa: infliximab, Etanescept, adalimumab
Artropatii microcristaline
Din aceasta categorie fac parte: guta, condrocalcinoza si tendinita calcifica a umarului
(reumatism apatitic) si sunt boli caracterizate prin depozitare intra si/sau periarticulare de
microcristaline.
Guta- rezulta in urma unei hiperuricemii cronicemai mare de 7 mg/dl, produsa prin 2
mecanisme: exces de productie de acid uric (rezulta atunci cand purinele sunt destructurate
complet) si deficit de eliminare renala.
Cristalele specifice pentru guta sunt cristalele MSU (monosodiu urat), care sunt responsabile
de accesele articulare acute si aparitia tofilor gutosi.
Cauze: familiale, predominanta masculina, obezitate, HTA, diabet zaharat,
hipertrigiceride, deficit de hipoxantin-guanin-fosforibozil transferaza; litiaza renala, tratament
cronic cu diuretice tiazidice, hemopatii etc.
Exista 4 stadii ale bolii:
I.
hiperuricemie asimptomatica
II.
artrita acuta- la degetul mare de la picior (podraga)
III.
perioada intercritica/+ atacuri acute recurente
IV.
guta cronica tofacee/+atacuri acute recurente
Tratament obiective:
- remisiunea atacului acut
- prevenirea recurentelor
- prevenirea/tratarea complicatiilor legate de depozitia tisulara a cristalelor de MSU.
Medicatie- in faza acuta: AINS, colchicina, corticosteroizi, analgezice
- intercritic: colchicina + terapie hipouricemianta
Condrocalcinoza artropatie rezultata in urma depozitarii la nivelul structurilor articulare
(cartilaj hialin si fibrocartilaj) a cristalelor CPPD (pirofosfat de calciu dihidrat).
Exista 3 sedii de electie pentru condrocalcinoza: genunchi, gatul mainii (ligament
triunghiular al carpului), simfiza pubiana.
Cauze: necunoscute sau hiperparatiroidism, hemacronatoza.
Nu exista tratament de fond pentru condrocalcinoza, limitandu-se la AINS, colchicina.
Reumatism apatitic sau tendinita calcifica a umarului datorat depozitiei cristalelor de
hidroxiapatita in principal la nivelul structurilor periarticulare- tendoane si burse.
Locuri de electie: umar la tendonul muschiului supraspinos, muschiul infraspinos,
muschiul subscapular, burse; la sold- regiunea peritrohanteriana si/sau paraacetabulara.

Tratament: AINS/antialgice, corticoizi local.

Artroza
Boala degenerativa caracterizata prin degradarea progresiva a cartilajului articular
asociata unei remodelari a osului subcondral si, uneori, unei infiltratii sinoviale
minime/moderate.
Gonartroza- cea mai frecventa artroza a membrelor inferioare.
Localizare compartimentala:
- artroza femuro-patelara (intre rotula si femur)
- artroza femuro-tibiala (cea mai frecventa)
- formele pot fi intricate- localizari: uni-. Bi-, tricompartimentale.
Aspect radiologic: ingustarea spatiului articular, osteofitoza, osteoscleroza subcondrala,
deviatii axiale.
Manifestari: durere mecanica ce poate fi insotita de cracmente; durerea poare fi si
nocturna datorata modificarilor de pozitie; redoare matinala mai mica sau egala cu 30 minute.
Exista gonartroze primitive si secundare.
Tratament: evitarea mersului si ortostatismului prelungit, scaderea in greutate, retonifiere
a muschiului cvadriceps; paracetamol pana la 4 g/zi; AINS, condroprotectoare, infiltratii locale
cu corticoizi, cu acid hialuronic; chirurgical solutie vascoelastica, tratament recuperator BFT.
Coxartroza artroza articulatiei coxofemurale; 50% din cazuri secundare- viciu
anatomic etc; restul forme primitive.
Durere la nivelul plicii inghinale, cu iradiere pe fata anterioara a coapsei, resimtita la
nivelul genunchiului.
Tratament: evitarea mersului in perioadele foarte dureroase, evitarea ortostatismului
prelungit/ purtarea de greutati; repaus cotidian- pozitie culcata, cu soldul in extensie in
perioadele dureroase; mers cotidian in afara puseelor dureroase; scadere ponderala; paracetamol
pana la 4 g/zi; AINS, tratament BFT; chirurgical- proteza totala de sold sau conservativ.
Artroza digitala- localizare baza policelui, articulatiile IFD si IFP.
Cea mai frecventa artroza IF, mai frecventa la femei, asociata frecvent cu gonartroza. Clinicnoduli Hederben (IFD) si Bouchard (IFP); durere, radiologic osteofitoza laterala, ingustarea
spatiului articular.

Osteoporoza
Boala osoasa sistematica caracterizata prin pierdere de masa osoasa si alterarea
microarhitecturii osoase, avand drept consecinta cresterea fragilitatii osoase si cresterea riscului
de fractura; fiind afectate cel mai frecvent prin fracturi ale coloanei vertebrale, sold, antebrat,
articulatiile mainii si coastele.
Cauze si factori de risc: sex feminin, dar se intalneste si la barbati; rasa caucaziana si
asiatica, antecedente familiale, fumatul, consumul excesiv de alcool, lipsa exercitiului fizic,
deficit de calciu, nivele de estrogen scazute la femei, malabsorbtia intestinala a deficitului de
minerale, niveluri scazute de testosteron, chimioterapie, amenoreea (lipsa menstruatiei), infectii
cronice; hipertiroidism si paratiroidism; deficit de vitamina D, tratament cronic cu heparina,
fenitoina si fenobarbital, glucocorticoizi, hormoni toroidieni, metothexat, antiacide ce contin
aluminiu; sedentarism etc.

Tipuri de osteoporoza: primara si secundara.

Simptome: mult timp este asimptomatica, iar primul simptom este deobicei durerea aparuta
in urma unei fracturi; accentuarea cifozei, scaderea in inaltime.
Metode de diagnostic- DXA= absorbtiometrie duala a energiei cu raze X.
Tratament obiective:
- reducerea probabilitatii fracturii
- Reducerea pierderii osoase
- restaurarea turnoverului osos (la nivelul din premenopauza)
- prezervarea/ameliorarea rezistentei osoase.
Masuri generale: prevenirea caderilor, renuntarea la fumat; exercitii fizice de incarcare
biomecanica.
Medicatie: aport de calciu si vitamina D, medicatie antiosteoporotica- antirezorbtive:
biofosfati, raloxifen, calcitonina; osteoanabolice.