Rezumat Teza Ilie Slicaru

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE ,,GRIGORE T.

POPA’’ IAŞI
FACULTATEA MEDICINĂ
TEZĂ DE DOCTORAT
Recuperarea prin biofeedback a sechelelor musculo-

ligamentare posttraumatice de la nivelul membrelor
inferioare la vârstnici
Rezumatul tezei de doctorat
Coordonator Ştiinţific:
Prof. Univ. Dr. Neamţu Corneliu
Doctorand:
Ilie (Şlicaru) Adina Camelia
IAŞI 2014
2
CUPRINS
CAPITOLUL I. DATE ŞTIINŢIFICE CARE STAU LA BAZA CERCETĂRII

I.1. Date generale................................................................................................................ 5
I.1.1. Anatomia şi fiziologia musculo-ligamentară................................................. 5
I.1.2. Controlul motor........................................................................................... 19
I.1.3. Senescenţa – generalităţi............................................................................. 20
I.1.4. Aspecte psihosociale ale îmbǎtrânirii................................................................ 21
I.1.5. Aspecte biologice ale îmbǎtrânirii..................................................................... 21
I.2. Sechele posttraumatice............................................................................................... 24
I.2.1. Date generale............................................................................................... 24
I.2.2. Etiologie şi fiziopatologie sechelelor.......................................................... 25
I.2.3. Clasificări ale sechelelor posttraumatice..................................................... 28
I.2.4. Elemente de diagnostic clinic şi funcţional................................................. 28
I.2.5. Evaluarea aparatului locomotor................................................................... 28
I.3. Sechele musculo-ligamentare post-tramatice............................................................. 29
I.3.1. Etiologie, particularităţi fizio-patologice ale sechelelor musculo-
ligamentare........................................................................................................................ 29
I.3.2. Clasificarea leziunilor şi procesul de vindecare a ţesuturilor moi................30
I.3.3. Clasificarea sechelelor musculo-ligamentare.............................................. 35
I.3.4. Elemente de diagnostic diferenţial clinic şi funcţional a sechelelor
posttraumatice................................................................................................................... 36
I.3.5. Metode de explorare şi evaluare a sechelelor posttraumatice musculo-
ligamentare............................................................................................................ 36
I.4. Traumatismele la vârstnici – cauzele, consecintele şi prevenirea acestora................ 42
I.5. Efectele imobilizării şi recuperarea funcţionalǎ......................................................... 45
I.6. Prognosticul apropiat şi îndepărtat al sechelelor posttraumatice................................ 45
I.7. Biofeedback-ul ca metodǎ de cercetare şi tratament.................................................. 46
I.7.1. Definiţie....................................................................................................... 46
I.7.2. Mecanismul biofeedback-ului..................................................................... 47
I.7.3. Legătura dintre contracţia musculară şi biofeedback.................................. 48
I.7.4. Istoricul metodelor bazate pe biofeed-back................................................. 50
I.7.5. Tipuri de biofeedback folosite in recuperarea terapeutica........................... 50
I.7.6. Rezultate obţinute de-a lungul timpului prin folosirea biofeedback-ului ca
metodă de cercetare şi tratament....................................................................................... 52
I.7.7. Stimularea electrică funcţională asociată cu biofeed-back-ul
electromiografic în tratamentul recuperator...................................................................... 53
I.7.8. BFB şi selectivitatea antrenamentului........................................................ 56
I.8. Reguli şi principii de bază aplicarea kinetoterapiei la persoanele de vârsta a IIIa..... 57
CAPITOLUL II. CONTRIBUŢII PROPRII
II.1. Motivaţia alegerii temei................................................................................. 59
II.2. Scopul şi obiectivele cercetării...................................................................... 60
II.3. Material şi metodă......................................................................................... 63
II.3.1. Selectarea loturilor......................................................................................63
II.3.2. Protocoale de lucru......................................................................................69
II.3.3. Metodă.........................................................................................................86
3
CAPITOLUL III. REZULTATE.................................................................................. 129
III.1. Abordarea din punct de vedere statitic a loturilor.......................................129
CAPITOLUL IV. INTERPRETAREA REZULTATELOR; DISCUŢII...................... 191

IV.1. Interpretarea rezultatelor.............................................................................191
IV.2. Discuţii finale..............................................................................................196
CAPITOLUL V. ORIGINALITATEA CERCETĂRII................................................. 199
CAPITOLUL VI. DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE...................................... 201
CAPITOLUL VII. CONCLUZII.................................................................................. 203
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................... 205
4
MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI
Deşi descoperită şi dezbătută încă din anii ’60, am avut şansa de a cunoaşte şi
utiliza această metodă în anul 2005, când în cadrul unei burse Erasmus-Socrate, am ajuns
în Centrul de recuperare neurologică din Lamalou les Bains, Franţa. Începând de aici,
unde am folosit alături de metodele de bază ale kinetoterapiei, aparatul de BFB – Satem,
în vederea reeducării echilibrului şi controlului postrural static şi dinamic la pacienţi cu
afecţiuni neurologice, experienţă pe care ulterior am expus-o în lucrarea de licenţă, am
continuat apoi cu lucrarea de dizertaţie din cadrul finalizării studiilor de masterat, unde
am schimbat domeniul de cercetare, trecând de la neurologie, la ortopedie-traumatologie.
Urmărind astfel evoluţia acetei metode şi nu doar a metodei dar mai ales a câmpului de
aplicare a acesteia, am continuat cu cercetarea în acest domeniu, al recuperării prin
biofeedback în ortopedie-traumatologie, îndreptându-mi atenţia asupra populaţiei
vârstnice, fiind o grupă de vârstă mai puţin asociată cu această metodă, cel puţin în acest
domeniu.
Am propus această temă spre cercetare, deoarece domeniul traumatologiei este o
arie destul de vastă, oferind o cazuistică destul de bogată şi diferită. Din acest domeniu,
sechelele posttraumatice fac subiectul multor cazuri de morbiditate, de pierdere a unor
capacităţi funcţionale temporar sau definitiv, în special la vârstnici. De aceea am venit cu
propunerea cercetării de tip aplicativ a unor metode de recuperare a acestor sechele
posttraumatice, la care, uneori se asociază o serie de tulburări induse de însuşi actul
ortopedico-chirurgical sau de imobilizarea care îi urmează.
Ceea ce aduce nou metoda propusă şi utilizată de mine în cercetare, faţă de
metodele clasice kinetoterapeutice este faptul că permite pacientului o conştientizare a
activităţii acestuia, a contracţiei musculare, mai concret, aceasta fiind posibilă cu ajutorul
aparatului Biopac. Această imagine concretă a activităţii musculare va orienta pacientul
în procesul de recuperare, ajutându-l să se autocorecteze.
Termenul de „biofeedback” a fost conceput la sfârşitul anilor 1960 pentru a
descrie proceduri de laborator utilizate pe atunci pentru a instrui subiecţii cercetărilor
experimentale cu privire la influenţarea activităţii cerebrale, tensiunii arteriale, ritmului
cardiac, şi a altor funcţii ale corpului care în mod normal nu pot fi controlate voluntar.
În acea perioadă, numeroşi oameni de ştiinţă aşteptau cu nerăbdare ziua în care
biofeedback-ul ne va oferi un grad ridicat de control asupra organismului nostru. Aceştia
credeau că vom putea, de exemplu, să ne impunem să fim mai creativi modificându-ne
modelele curentului cerebral. Unii credeau că biofeedback-ul ne va permite într-o zi să
evităm tratamentele medicamentoase care cauzează adesea efecte secundare neplăcute.
Actualmente, majoritatea oamenilor de ştiinţă sunt de acord că astfel de speranţe nu
erau realiste. În schimb, cercetările au demonstrat că biofeedback-ul poate ajuta la
tratarea multor boli şi stări dureroase, demonstrând că avem un control mai mare asupra
aşa-ziselor funcţii involuntare ale organismului decât credeam că este posibil. Dar s-a
demonstrat de asemenea că natura limitează puterea acestui control. Oamenii de ştiinţă
încearcă, în prezent, să stabilească nivelul controlului voluntar pe care îl putem exercita.
Astăzi biofeedback-ul este folosit atat în medicină, kinetoterapie cât şi în educaţie
fizică şi sport.
În domeniul medicinei, această tehnică a fost folosită cu succes în afecţiuni
precum: incontinenţă urinară, migrene şi cefalee, constipaţie, hipertensiune arterială,
5
reducerea simptomelor în deficitul de atenţie cu hiperactivitate, insomnii, fibromialgii,
controlul crizelor de astm, reducerea durerilor din timpul naşterii şi a durerii în general,
disfuncţii erectile.
În domeniul activităţii fizice şi sportului, biofeedback-ul este folosit pentru
obţinerea unor performanţe sportive.
Kinetoterapia foloseşte această tehnică în diverse afecţiuni, atât pentru corectarea
cât şi pentru îmbunătăţirea unor funcţii deficitare.
În plus, această metodă a fost utilizată în recuperarea sechelelor posttraumatice
dar în cea mai mare parte la sportivi şi tineri. Am venit cu propunerea de a o aplica şi la
vârstnic, datorită solicitării într-o mai mare măsură faţă de exerciţiile clasice de
kinetoterapie, a funcţiei cognitive şi a atenţiei. De asemenea un alt avantaj al acestei
metode este acela de a vedea sau auzi efectul solicitării musculare în acelaşi timp cu
realizarea acestuia şi anume posibilitatea de a vedea pe monitor intensitatea contracţiei
sau de a o auzi (semnal sonor), ceea ce ar putea reprezenta un stimul pentru pacient.
6
SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII
SCOPUL acestui studiu îl reprezintă:

 Stabilirea eficienţei metodei de recuperare prin biofeedback şi verificarea
posibilităţii de aplicare a metodei BFB ca metodă preferenţială de recuperare la
pacienţii vârstnici cu sechele musculo-ligamentare posttraumatice;
 Analiza rezultatelor obţinute prin aplicarea metodei de BFB în recuperarea
sechelelor musculo-ligamentare posttraumatice la vârstnici.
IPOTEZELE cercetării:
1. Dacă folosirea biofeedback-ului vizual/auditiv poate conduce la creşterea

activităţii musculare evidenţiată prin valoarea biopotenţialului înregistrat, atunci la
pacienţii vârstnici cu sechele musculo-ligamentare posttraumatice se vor obţine creşteri
ale forţei musculare într-un interval de timp care se va corela cu nivelul cognitiv al
pacientului.
2. Dacă receptivitatea la stimulii sonori şi vizuali este diferită la persoanele
vârstnice, atunci şi valorile activităţii musculare, înregistrate cu ajutorul dispozitivului de
biofeedback şi electromiografie (BFB-EMG) în timpul şedinţelor de recuperare a
pacienţilor cu sechele musculo-ligamentare posttraumatice, vor fi diferite între persoane
cu aceeaşi vârstă şi acelaşi tip de sechele.
3. Dacă la una şi aceeaşi persoană receptivitatea la stimuli sonori este diferită faţă
de receptivitatea la stimuli vizuali, atunci şi nivelul activităţii musculare înregistrat cu
aparatul de biofeedback în timpul şedinţelor de recuperare la pacientul cu sechele
musculo-ligamentare posttraumatice, va fi diferit, corelat cu această receptivitate.
4. Dacă metoda biofeedback-ului este funcţională la pacienţii vârstnici, atunci
protocolul de recuperare a forţei musculare la pacienţii vârstnci cu sechele musculo-
ligamentare posttraumatice, la care parametrii articulari sunt semnificativ diminuaţi şi
împiedică recuperarea prin metode clasice, poate să includă doar această metodă ca
alternativă.
OBIECTIVE:
1. Stabilirea incidenţei sechelelor posttraumatice în general şi ulterior la vârstnic.

2. Identificarea criteriilor de selecţie a pacienţilor şi alcătuirea loturilor de pacienţi
vârstnici cu sechele musculo-ligamentare posttraumatice care pot fi incluşi în
studiu
3. Stabilirea unui program terapeutic de recuperare adecvat celor 2 loturi (martor şi
experimental) în vederea îmbunătăţirii parametrilor funcţionali;
4. Evaluarea eficienţei metodei de biofeedback electromiografic în vederea
recuperării sechelelor posttraumatice musculo-ligamentare de la nivelul
membrelor inferioare la vârstnic.
7
Am pornit în realizarea studiului meu, cu identificarea şi stabilirea incidenţei
sechelelor posttraumatice în general şi apoi în particular la nivelul membrelor inferioare
şi apoi incidenţa pe grupe de vârstă şi sex.
F rec vența sechelelor posttraumatice
42% 41%
S echele membre
S echele cap și
trunchi
Alte afecțiuni
17%
Grafic 1.II. Frecvenţa sechelelor posttraumatice în perioada de studiu (2010-2013)
Lunar au fost internaţi în structura de asistenţă şi recuperare pentru vârstnici în

care am activat, cca 30 pacienţi, din care circa 18 pacienţi (58%) cu sechele
posttraumatice iar 12 (42%) cu alte afecţiuni. Din cei 18 pacienţi cu sechele
posttraumatice 13 (70%) dintre aceştia prezintă sechele la nivelul membrelor iar 5 (30%)
la nivelul capului şi trunchiului. (Grafic nr. 1.II.)
R aportul loc aliz ării traumatis melor la nivelul

membrelor
9; 30%
Membre
superioare
Membre inferioare
21; 70%
Grafic 2.II. Raportul localizării traumatismelor la nivelul membrelor la vârstnicii internaţi
8
De asemenea se poate observa o frecvenţă crescută a instalării sechelelor la
nivelul membrelor inferioare în raport cu cele superioare. (Grafic 2.II. )
Circa 39% din totalitatea traumatismelor afectează aparatul musculo-scheletic

(Grafic 3.II.) şi mai mult de jumătate acestea conduc la patologii de suprasolicitare,
generate de microtraumatisme repetitive ale ţesuturilor moi (muşchi, tendoane, ligamente,
capsule articulare, nervi, aponevroze şi fascii) (Grafic 4.II.).
DISTRIBUŢIA TRAUMATISMELOR PE APARATE

Musculoscheletice
Respiratorii
Gastro-intestinale
Tegumente
25,70%
39,10% Altele
5,80%
12,20%
17,20%
Grafic 3.II. Distribuţia traumatismelor pe aparate la vârstnici
Tipuri de fracturi la nivelul membrului inferior
6%
27,50% Fractură femur

Fractură bazin
49%
Fractură tibie/peroneu
Fractură tars/metatars
17,50%
Grafic 4.II. Distribuţia fracturilor la nivelul membrului inferior şi bazin la vârsnicii internaţi
Din 200 de pacienţi cu fracturi la nivelul membrelor inferioare, 98 (49%)prezentau fracturi la

nivelul femurului, 35 (17,5) la nivelul tibiei/peroneului, 55 (27,5) la nivelul bazinului şi doar 12
(6/)la nivelul tarsului şi metatarsului.
9
MATERIAL ŞI METODĂ
MATERIALUL ŞI METODA utilizate în cadrul protocolului de cercetare:
Abordarea eşantionului de subiecţi luat în studiu, am efectuat-o din punct de
vedere tearapeutic, rezultatele fiind apoi prelucrate statistic în vederea unei interpretări
obiective a datelor obţinute.
SELECTAREA LOTURILOR
Cercetarea s-a desfăşurat în cadrul unui centru de recuperare şi asistenţă (Sacile,

Pordenone, Italia) pentru vârstnici începând cu anul 2010 şi finalizat în ianuarie 2013. În
această perioadă, am lucrat cu un număr de 350 pacienţi, din care circa 200 au fost cu
sechele posttraumatice. Dintre sechelele musculo-ligamentare posttraumatice identificate,
am selectat ulterior un număr de 70 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 70 – 90 ani, cu
sechele posttraumatice la nivelul membrelor inferioare. Selectarea şi împărţirea
pacienţilor în 2 loturi a avut la bază rezultatele obţinute în primul rând la testul psihologic
Mini Mental State Examination (M.M.S.E.) [42], (au fost incluşi în studiu doar pacienţii
cu un punctaj între 18 şi 24 la M.M.S.E.) dar şi o anamneză bine realizată, etape efectuate
în colaborare cu psihologul, medicul terapeut şi întreaga echipă din cadrul centrului de
asistenţă şi recuperare pentru vârstnici.
Test cognitiv M.M.S.E. – test pentru evaluarea tulburărilor intelectuale şi prezenţa
deteriorării cognitive. Testul este constituit din 30 de itemi care se referă la şapte arii
cognitive: orientare în timp, orientarea în spaţiu, calcul, amintire, limbaj, apraxie
constructivă. Punctajul total este cuprins între 0 şi 30 puncte. Un punctaj mai mic decât
18 indică o afectare cognitivă gravă, puncatjul între 18 şi 24 indică o afectare moderată a
cogniţiei, iar punctajul egal cu 25 este considerat “borderline” (la limită), iar între 26 şi
30 – indice de mormalitate cognitivă. Aceşti indici sunt orientativi, fiind influenţaţi de
factori precum vârsta şi şcolarizarea subiectului. [42]
Un alt criteriu de selecţie, pentru a obţine o omogenitate a grupului, a fost localizarea

şi tipul de reducere al fracturii. Ca şi localizare a fracturii am selectat pacienţii cu fracturi
la nivelul extremităţii superioare a femurului cuprinzând: capul, colul şi masivul
trohanterian. Cea mai mar eparte a fracturilor se localizează în zonele mai fragile (de
exemlu la persoanele vârstnice în cea mai mare parte a cazurilor – la nivelul colulu
chirurgical). [137]
Au fost incluşi în studiu doar pacienţii cu fractură la nivelul femurului. Tipurile de
fracturi prezentate de pacienţi au fost:
- fractură de col femural;
- fractură de diafiză femurală;
- fractură peritrohanteriană.
Modul de reducere al fracturii a fost la toţi pacienţii chirurgical iar dintre tehnici au
fost următoarele:
- Proteză totală de şold (PTS) tehnică prin care sunt implantate două
piese, femurală şi cotiloidiană, cimentate cu ajutorul unui ciment
pentru os, atât la nivelul bontului femural cât şi la nivelul cavităţii
10
cotiloide, tehnică indicată în fracturile colului femural cu deplasare
parţială sau totală;[48, 99]
- Fractură redusă cu tijă PFN. Tija PFN – tijă proximală de femur cu un
unghi cervico-diafizar de 125º/130º/135º, 2 şuruburi proximale, 2
şuruburi distale şi 1 şurub de compresie, cu o lungime de la 80 la
120mm, este indicată în fracturi pertrohanteriene, intertrohanteriene
sau subtrohanteriene înalte;
- Fractură redusă cu tijă PFNA – tijă femurală proximală antirotatoire cu
o lungime de 170-240mm indicată în aceleaşi tipuri de fracturi ca şi
tija PFN.[133]
Protezarea totală a unui şold, care substituie de la cotil până la col ţi cap femural,
rezolvă problemele determinate de o fractură complexă a extremităţii superioare a
femurului şi de asemenea cele date de o coxartroză evoluată.[38]
Kinetoterapeutul se va informa asupra actului chirurgical, asupra conduitei adaptate:
calea de abrdare şi consecinţele acesteia. Riscurile de luxaţie a protezei trebuie
contracarate prin poziţionarea corectă a membrului inferior în repaos, prin alegerea
corectă a mobilizărilor coxo-femurale, educarea personalului şi a pacientului în legătură
cu posturările şi mişcările interzise în perioada imediat post-operatorie. [112]
Procentajul tipurilor de fracturi la cele două loturi a fost următorul:
Lot martor: 22 pacienţi cu Proteză totală de şold, 8 pacienţi cu tijă PFN şi 5
pacienţi cu tijă PFNA. (Grafic 5.II.)
Tipuri de interv enţie chirurgicală - lot martor
14%
PTS
PFN
23% PFNA
63%
Grafic5.II. Reprezentarea grafic a tipurilor de intervenţie chirurgicală – lot martor
Lot experimental: 20 pacienţi cu Proteză totală de şold, 9 pacienţi cu tijă PFN şi 6

pacienţi cu tijă PFNA.(Grafic 6.II.)
11
Tipuri de intervenţie chirurgicală - lot experim ental
PTS PFN PFNA

17%
26% 57%
Grafic 6.II.Reprezentarea grafică a tipurilor de intervenţie chirurgicală – lot experimental
Tabel 1.II. Structura loturilor studiate
PARAMETRU LOT EXPERIMENTAL LOT MARTOR

Structura lotului
Număr total de pacienţi 35 35
Pacienţi de sex feminin 26 24
Pacienţi de sex masculin 9 11
Vârsta medie 83,4 84,1
Leziuni traumatice
Proteză şold 20 22
Osteosinteză fracturi 9 8
peritrohanteriene femur cu
tijă PFN
Osteosinteză fracturi 6 5
peritrohanteriene femur cu
tijă PFNA
12
TABEL GENERAL PACIENŢI
5
PFNA 6
8
PFN 9
22
PTŞ 20
84,1 LOT MARTOR

Vârsta medie
83,4 LOT EXPERIMENTAL
Sex masculin 11
9
Sex feminin 24
26
Număr pacienţi 35
35
0 20 40 60 80 100
Grafic 7.II.Reprezentarea grafică a structurii loturilor
Abordarea terapeutică a loturilor de subiecţi

Algoritmul de selectare a subiecţilor incluşi în studiu
Studiul cuprinde :
- 35 de pacienţi constituind lotul martor pe care am aplicat doar metode kinetoterapeutice
clasice (exerciţii de mobilizare activă, activă-asistată, pasivă, automobilizare, exerciţii de
tonifiere muculară)
- 35 de pacienţi constituind lotul experimental pe care am aplicat doar metoda
biofeedback-ului electromiografic (înregistrarea EMG a fost realizată cu aparatul
Biopac® MP150 cu electrozi de suprafaţă).
13
PROTOCOALE DE LUCRU
Anamneza
Prin anamneză, realizăm primul contact între pacient şi kinetoterapeut. De aceea
importanţa ei depăşeşte simpla valoare a culegerii datelor pur medicale. Ea deschide şi
calea cunoaşterii complexe a pacientului sub raport psihologic, social şi educaţional,
aspecte deosebit de importante în alcătuirea programelor de recuperare.
- Vârsta ne aduce multiple orientări legate de modalitatea evoluţiei proceselor de
reparare locală; asupra posibilităţilor de apariţie a eventualelor complicaţii determinate de
traumatism sau de imobilizare prelungită; asupra ritmului şi intensităţii procedurilor
metodologiei de recuperare.
- Profesia şi condiţiile de muncă şi viaţă ale pacientului trebuie cunoscute pentru
a aprecia direcţia pricipală de orientare a metodologiei de recuperare în vederea
recâştigării capacităţii de muncă.
- Antecedentele personale ne vor informa asupra antecedentelor patologice ale
pacientului, care paote sau nu să aibă importante repercursiuni asupra procesului de
reparare locală sau asupra capacităţii de adaptare la programul recuperator.
- Istoricul sechelei posttraumatice, începând cu condiţiile în care s-a produs
accidentul, tratamentele urmate (intervenţii chirurgicale, gipsuri, imobilizări), evoluţia
ulterioară a leziunilor iniţiale, apariţia complicaţiilor (infecţii, tromboflebite). Toate
aceste date ne precizează, de fapt, modalitatea în care s-a ajuns la starea clinică a sechelei
cu care se prezintă bolnavul.
Inspecţia
- Tipul constituţional şi greutatea pacientului aduc unele precizări mai ales pentru
ortostatismul şi mersul celor cu sechele ale membrelor inferioare.
- Poziţia sau atitudinea segmentului sau membrului lezat (poziţii specifice
anumitor afecţiuni, dezaxări, etc.).
- Deformările articulare, angulaţii sau incurbări anormale ale oaselor lungi,
calusuri mari care se exteriorizează deformând linia normală a osului, pierderi de
substanţă, de ţesuturi moi (tegument şi muşchi), cicatrici mutilante, atrofii musculare, etc.
- Aspectul tegumentelor şi al ţesutului subcutanat: culoare, troficitatea pielii şi a
fanerelor, reţeaua venoasă superficială, edemul segmentului interesat.
Palparea
- Temperatura tegumentelor indică procese inflamatorii (tegumente calde), sau
algodistrofice (tegumente reci).
- Gradul de supleţe al pielii şi ţesutului subcutanat, uscăciunea pielii (tulburări
trofice) sau, din contră, tegumente umede (algodistrofie iniţială).
- Depistarea diverselor modificări de consistenţă a ţesuturilor moi: hipotonie
musculară, turgorul subcutanat, cordonul tromboflebitic, retracţia tendinoasă, duritatea
cicatricei cheloide, miozitele calcare sau zonele de miogeloze, zonele de fluctuenţă, etc.
- Depistarea punctelor dureroase la presiune.
- Controlul pulsaţiilor arteriale.
- Palparea permite urmărirea continuităţii liniei osoase, a raporturilor între
reperele osoase.
- Mobilitatea anormală articulară sau osoasă se depistează de asemenea prin
palpare.
14
- Crepitaţiile sunt semne importante de urmărit; crepitaţiile ţesutului moale (în
sinovită, hematoame subcutanate, emfizemul subcutanat) sau osos (capetele de fractură)
sau cartilaginoase (fisurări ale cartilajului articular).
Măsurători
În afecţiunile aparatului locomotor, deci şi în sechelele posttraumatice, în cadrul
examenului clinic curent, măsurătorile ocupă un loc important, completând diagnosticul
şi orientând terapia.
Măsurătorile se fac comparativ, membrul afectat - membrul sănătos, cu o bandă
metrică. Se măsoară:
- circumferinţa articulară;
- circumferinţa segmentului;
- lungimea membrului traumatizat, sau lungimea segmentului de
membru.
Bilanţul articular - reprezintă măsurarea amplitudinilor de mişcare în articulaţii,
pe toate direcţiile de mişcare posibile în articulaţia respectivă. Amplitudinea de mişcare
articulară exprimă modul de mobilizare a unui segment şi nu gradul de mişcare. În
termeni anglo-saxoni este cunoscută sub denumirea de „range of motion”.
Este o tehnică specifică a examenului clinic, care contribuie în mare parte la
stabilirea diagnosticului funcţional şi se realizează cu ajutorul unui dispozitiv special
numit goniometru. Goniometrul permite măsurarea unghiului de mişcare, fiind construit
pe principiul „raportorului” folosit în geometrie. Există diverse tipuri, mai frecvent
folosite în clinică fiind goniometrele transparente, confecţionate din materiale plastice
uşoare. Goniometrul se compune dintr-un raportor (0º-180º) şi două braţe: unul fix şi
celălalt mobil. Cele două braţe se întâlnesc într-un punct, care reprezintă axul
goniometrului.
Fig. 23.II. Goniometru
Cu ajutorul goniometrului se determină atât amplitudinea mişcărilor pasive

(exprimată în grade), cât şi a celor active, în articulaţiile afectate de traumatism;
amplitudinea mişcării fiind unghiul descris de segmentul de membru din poziţia zero
până la poziţia maximă permisă de leziune sau sechelă. Determinările se fac în toate
axele de mişcare ale articulaţiei respective şi se compară cu valorile normale cunoscute,
putându-se stabili indici sau procente de capacitate funcţională pierdută sau restantă.
Limitarea mişcării într-o articulaţie poate fi dată de afectarea diferitelor structuri:
piele (cicatrici retractile), muşchi-tendon (retracturi, contracturi), ligamente (scurtări
operatorii), capsulă articulară (retracţie, rezecţie), capete osoase articulare (distrugeri de
cartilaj, fracturi), spaţiu articular (corp străin intraarticular).
15
Testarea musculară (bilanţul muscular) sau „testing”-ul muscular reprezintă un
sistem de tehnici de examinare manuală, pentru evaluarea forţei fiecărui muşchi sau a
unor grupuri musculare. Alături de testarea articulară, bilanţul clinic muscular este un
element fundamental al diagnosticului funcţional al posttraumaticului.
Scopul bilanţului muscular:

 ajută la elaborarea diagnosticului complet funcţional cât şi la precizarea
nivelului lezional al bolii neurologice;
 stă la baza alcătuirii programului de recuperare şi stabileşte, secvenţial,
rezultatele obţinute prin aplicarea acestui program;
 ajută la determinarea tipului unor intervenţii chirurgicale;
 conturează deseori prognosticul funcţional al subiectului.
Tehnica bilanţului muscular a fost revoluţionată de Ch. Rocher şi se bazează pe
utilizarea gravitaţiei ca factor facilitator sau rezistiv la care se adaugă şi alte rezistenţe
externe.
Există diverse metode de cotare pentru bilanţul muscular manual, astfel: Metoda
Lovett (1917), Metoda Lowman (1922 cu cotare în cifre), Metoda Kendall (1936 cu
cotare în procente), Metoda Brunnstrom-Dennen (1940, cu cotare în iniţiale). La noi în
ţară se foloseşte o scală de evaluare cu 6 trepte (0-5) ce a fost preluată şi ulterior
revizuită, de Fundaţia Naţională de Paralizie Infantilă în 1946. La acest gen de cotare se
obişnuieşte pentru o mai bună departajare a forţei musculare, să se adauge la cifra
gradului semnale de (+) sau (-). Adăugarea notaţiilor cu (+) şi (-) a fost introdusă, în 1961
de către cercetătorii americani Smith, Iddings, Spencer şi Harrington pentru o mai bună
diferenţiere în scopul cercetării.[8]
Scăderea sau pierderea forţei musculare normale poate fi de cauză neurogenă (în
paralizii) sau pur miogenă (în atrofii de imobilizare).
Indiferent de cauză, testarea este aceeaşi, iar notaţia pe cele 5+1 trepte ale scării
capacităţii funcţionale musculare se păstrează. Aceste trepte se exprimă astfel:
Forţa 0 = lipsa oricărei contracţii musculare evidente;
Forţa 1 = se simte la palpare mişcarea tendonului muşchiului sau chiar se poate
observa o uşoară contractură a muşchiului, dar această contracţie este incapabilă să mişte
segmentul chiar în poziţii facilitatoare;
Forţa 2 = contracţia musculară poate mobiliza segmentul pe toată amplitudinea,
dar numai dacă a fost suprimată gravitaţia;
Forţa 3 = reprezintă forţa unui muşchi de a deplasa segmentul, pe toată
amplitudinea, împotriva forţei de gravitaţie;
Forţa 4 = reprezintă forţa unui muşchi de a mobiliza complet segmentul contra
unei rezistenţe medii, este forţa de contracţie a muşchiului care poate învinge nu numai
gravitaţia, ci şi o rezistenţă moderată;
Forţa 5 = indică posibilitatea de a efectua mişcarea, pe toată amplitudinea de
mişcare, împotriva unei forţe exterioare sau a unei rezistenţe opusă de kinetoterapeut,
egală cu valoarea forţei normale. Această normalitate este apreciată prin comparaţie cu
segmentul opus, sănătos, sau dacă şi acesta este afectat, pe baza experienţei
kinetoterapeutului, care va ţine cont de vârstă, sex, masa musculară, gradul de antrenare
fizică a subiectului.
16
Evaluarea staticii şi mersului
În cazul traumatismelor membrelor inferioare, simplul testing musculo-articular
nu este suficient pentru a aprecia corect starea funcţională.
Statica şi mersul sunt rezultatul conlucrării unui ansamblu de forţe musculare, de
tensiuni capsulo-ligamentare, de reflexe miotatice şi proprioceptive, de procese centrale
de coordonare şi echilibru vestibulare şi cerebrale, senzitive şi senzoriale, care realizează
continuu condiţiile respectării legilor statice şi dinamice ale mecanicii corpului solid.
Este apreciată atât statica bipodală, cât şi cea unipodală. Se notează: alinierea
normală a segmentelor sau flexumul, recurvatum-ul, valgul, varul articular; forţa
musculo-ligamentară se susţinere; sprijinul plantar; axul centrului de greutate al corpului
şi capacitatea de susţinere (ce poate fi alterată de durere, atrofia musculară, insuficienţa
ligamentară, fractură, angulaţii mari articulare).
În acelaşi sens, se apreciază mersul, care ca proces dinamic permite în plus
evidenţierea coordonării, a mobilităţii articulare în cadrul unghiurilor utile, a tuturor
forţelor musculare a membrelor inferioare şi implicit a eventualelor paralizii, a gradului şi
tipului de şchiopătare ca expresie a suferinţei membrului traumatizat.
Se apreciază, de asemenea, posibilitatea mersului cu sprijin în două cârje sau într-
un baston.
Evaluarea anomaliilor de mers la vârstnici
Acest test este o scară de măsură, care permite cuantificarea în cifre a
observaţiilor cu privire la mers şi urmărirea progresului unei reeducări – util pentru a
evalua capacitatea de a trăi singur. Testul se adresează persoanelor în vârstă care prezintă
abateri de la normal, cu posibilitatea de corectare. (Tabel 1.I.)
Pentru evaluare se va folosi următoarea scală exprimată în trepte de gravitate :
0 – normal;
1 – deviaţie moderată;
2 – deviaţie marcată;
3 – anormal.
Tabel 2.II. Cotaţia evaluării anomaliilor de mers la vârstnici [8]
Evaluarea generală
1 Iregularitatea mersului: lipsa de sincronizare între paşi şi balansul braţelor.
2 Nesiguranţa mersului: ezitări, alterarea propulsiei, pierderea balansului braţelor.
3 Anomalii ale traiectoriei: pierderea rectitudinii traiectoriei.
4 Mers legănat: lărgirea poligonului de sprijin şi balansarea marcată a trunchiului.
5 Mers clătinat: pierderea bruscă a echilibrului în plan frontal.
Evaluarea dinamicii mişcărilor membrelor inferioare:

6 Procentajul sprijinului unipodal din timpul mersului.
7 Calitatea atacului cu talonul.
8 Gradul de pierdere a amplitudinii de mişcare a şoldului pe extensie în timpul
mersului.
9 Gradul de pierdere a amplitudinii de mişcare a genunchiului în timpul mersului
17
Evaluarea echilibrului - menţinerea liniei gravitaţionale a corpului înăuntrul
poligonului de sprijin.
Linia de gravitaţie este verticala, care trecând prin centrul de greutate al corpului, se
proiectează în interiorul bazei de susţinere.
Baza de susţinere este aria care suportă greutatea unui corp sau obiect. În cazul
corpului omenesc, are formă geometrică variabilă şi este delimitată anterior de vârful
piciorelor, lateral de marginea lor externă şi posterior de linia călcâielor. Baza de susţinere
poate fi reprezentată de punctele prin care segmentele corpului uman iau contact cu solul.
Echilibrul stabil se realizează când prin modificarea poziţiei corpului, proiecţia
centrului de greutate rămâne tot în interiorul bazei de susţinere.
Echilibrul instabil se realizează când prin modificarea poziţiei corpului, centrul de
greutate tinde să se proiecteze în afara bazei de susţinere.
Echilibrul indiferent se realizează când corpul este dezechilibrat, dar înălţimea şi
poziţia centrului de greutate rămân nemodificate.
Evaluarea stabilitatăţii - proprietatea unui corp de a-şi recâştiga echilibrul fără să
cadă, atunci când acesta este perturbat.
Această recâştigare de echilibru se face prin intervenţia sistemului musculo-
scheletal. Stabilitatea este invers proporţională cu înălţimea centrului de gravitaţie al
corpului şi direct proporţională cu mărimea bazei de susţinere.
Centrul de greutate sau de gravitaţie al corpului reprezintă punctul masei
corporale în care acţionează forţele gravitaţionale. Corpul omenesc poate adopta poziţiile
cele mai diferite, modificând continuu punctul asupra căruia se aplică forţa gravitaţională,
de aceea centrul de greutate al corpului nu ocupă un loc fix, variază de la o poziţie la alta
şi de la o secvenţă a mişcării la alta. Centrul de gravitaţie al fiecărui segment al corpului
este situat la unirea 1/3 proximale cu 1/3 medie. [30]
La subiecţii vârstnici, capacitatea de control a posturii, echilibrului şi stabilitǎţii
articulare se reduc progresiv, fie pentru faptul cǎ scade sensibilitatea structurilor
proprioceptive fie din cauza unei medieri mai slabe a sistemului nervos central care
reelaboreazǎ date inexacte şi programeazǎ rǎspunsuri motorii ineficace.
Protocolul de recuperare, comun ambelor loturi, atât martor cât şi experimental:

 Anamneză (Nume, Prenume, Data naşterii, Adresă, Nr. Tel. Contact,
Provenienţa, Data externării, Diagnostic, Indicaţii medicale, Indicaţii
terapeutice);
 Evaluare kinetoterapeutică;
 Obiective;
 Program de recuperare;
 Informarea personalului auxiliar în legătură cu capacităţile pacientului la
internare şi evoluţia ulterioară a acestora, în vederea manevrării
bolnavului;
 Jurnalul şedinţelor de kinetoterapie
18
METODĂ
Programul terapeutic stabilit şi aplicat fiecărui pacient a fost următorul:
A. Lotul martor: exerciţii de mobilizare activă, activă-asistată, pasivă,

automobilizare, ex de tonifiere muculară, 1 şedinţă/zi, 6 zile/săptămână, timp de
3-4 săptămâni.
Programul kinetoterapeutic a constat în:
- Aplicaţii reci şi tehnici de masaj (Masaj de drenaj – în scopul îmbunătăţirii
circulaţiei, Masaj Transversal Profund pentru relaxarea contracturilor musculare)
– pentru reducerea durerii şi a inflamaţiei;
- Reeducarea trecerii iniţial din decubit dorsal în semişezând, apoi şezând la
marginea patului şi până la ortostatism. Trecerea prin aceste poziţii s-a făcut
progresiv, cu creşterea progresivă a menţinerii fiecărei posturi, în funcţie de
reacţia şi adaptările pacientului;
- Refacerea forţei musculare, segmentar şi global prin: mobilizări pasive, active,
automobilizări, exerciţii de tonifiere musculară atât la nivelul membrului afectat
cât şi la membrul controlateral şi membre superioare.
- Exerciţiile au constat în : exerciţii active- simple din decubit dorsal de tipul flexie-
extensie gleznă, flexie-extensie genunchi, flexie-extensie, abducţie-adducţie
coapsă dar şi exerciţii active cu rezistenţă (manuală, cu benzi elastice sau cu
greutăţi de 500 maxim 1000 grame):
Mobilizări active fără rezistenţă : acestea au fost executate de către pacient, pe
următoarele mişcări :
o Flexie : din decubit lateral, pacientul execută flexia genunchiului pâna la limita
acesteia. S-a lucrat în serii de câte 10 repetări. Pe parcursul perioadei de
tratament, s-a crescut numărul de seturi, de la 2 la 4 ;
o Extensie : din şezând la marginea mesei de tratament, gambele în afara ei şi cu
genunchii flectaţi, pacientul a fost instruit să extindă genunchii cât de mult poate,
menţinând 2 secunde poziţia finală, apoi să revină la cea iniţială încet şi să încerce
pe cât de mult poate să controleze mişcarea. Ritmul executării mişcărilor a fost
unul lent, cu perioada de revenire fiind dublă ca şi durată. Astfel cvadricepsul a
realizat contracţii izotonice concentrice şi excentrice. S-a lucrat în serii de câte 10
repetări. Pe parcursul perioadei de tratament, s-a crescut numărul de seturi, de la 1
la 4.
Mobilizări active cu rezistenţă : rezistenţa a fost asigurată de către mâna
kinetoterapeutului. S-a lucrat pe următoarele mişcări :
o Flexie : pacientul în decubit lateral, genunchiul extins, kinetoterapeutul de partea
genunchiului afectat. O priză a fost pusă la nivelul 1/3 distale a coapsei (pentru
stabilizare) şi una la nivelul 1/3 distale a gambei. Pacientul a executat flexia
genunchiului împotriva rezistenţei asigurată de priza de pe gambă. La sfârşitul
mişcării poziţşia finală se păstrează timp de 3 secunde, executându-se astfel o
izometrie. S-a lucrat în serii de câte 10 repetări. Pe parcursul perioadei de
tratament, s-a crescut numărul de seturi, de la 3 la 5 ;
o Extensie : pacientul în şezând la marginea mesei de tratament, gambele înafara ei
şi cu genunchii flectaţi, terapeutul în faţa lui, de partea afectată. O priză, pentru
19
stabilizare, se pune deasupra genunchiului, iar priza care oferă rezistenţa la
nivelul 1/3 distale a gambei. Pacientul execută extensii de genunchi, cu păstrarea
poziţiei finale timp de 3 secunde, executând o izometrie. S-a lucrat în serii de câte
10 repetări. Pe parcursul perioadei de tratament, s-a crescut numărul de seturi, de
la 3 la 5.
Stretching : s-a folosit metoda întinderii pasive, executate de către kinetoterapeut,
pentru următorii muşchi :
o Ischiogambieri : pacientul în decubit dorsal. Kinetoterapeutul duce şoldul
pacientului în flexie de aproximativ 900. Menţinând coapsa în această poziţie,
începe lent să extindă genunchiul pacietului, până când obţine întinderea
ischiogambierilor. Pacientul trebuie să comunice cu terapeutul, spunându-i în
orice clipa ce simte la nivelul feţei posterioare a coapsei. Stretching-ul este
eficient, dacă senzaţia resimţită nu este una de durere, ci de întindere puternică.
După ce s-a atins o astfel de poziţie se menţine 30 secunde, apoi kinetoterapeutul
încearcă să crescă extensia genunchiului şi flexia şoldului, pentru a atinge o nouă
poziţie. In timpul şedinţelor, de regulă, s-au executat 4-5 manevre de întindere ;
o Cvadriceps : pacientul în decubit lateral. Kinetoterapeutul duce coapsa în
extensie, cu genunchiul flectat, până obţine întinderea musculaturii anterioare a
coapsei. Din acest punct, creşterea strethcingului se face prin flectarea
genunchiului. In timpul şedinţelor, de regulă, s-au executat 4-5 manevre de
întindere.
- Refacerea amplitudinii articulare de asemenea prin mobilizări active, pasive,
auomobilizări (din decubit dorsal sau din ortostatism la scara fixă - spalier),
pedalieră;
- Reeducarea echilibrului şi a mersului: exerciţii de echilibru din şezănd sau
ortostatism, exerciţii de echilibru din ortostatism la scara fixă/spalier, exerciţii de
mers între barele paralele înainte, înapoi, în lateral, însoţite de mişcări de
coordonare ale braţelor, reeducarea mersului cu mijloace ajutătoare de mers
(cârje, cadru de mers, rollator), urcatul şi coborâtul treptelor (urcă primul
membrul inferior sănătos, apoi cârjele împreună cu membrul inferior afectat iar la
coboâre contrariu)
Tabel 3.II. Sinteza unui protocol de recuperare lot martor
TEHNICA/PROCEDEUL OBIECTIVUL DOZAJUL

Decontracturare
Masaj terapeutic al coapsei 5 min
Stimulare
Mobilizări pasive în
Creşterea amplitudinii de mişcare 5 min
articulaţia coxo-femurală
articulaţia genunchiului
2 seturi x 10
Flexie activă Creşterea amplitudinii de mişcare repetări
fără rezistenţă Reantrenarea mersului 4 seturi x 10
repetări
Extensie activă Creşterea amplitudinii de mişcare 2 seturi x 10
20
fără rezistenţă Reantrenarea mersului repetări
4 seturi x 10
repetări
3 seturi x 10
Flexie activă repetări
Creşterea forţei musculare
cu rezistenţă 5 seturi x 10
repetări
3 seturi x 10
Extensie activă repetări
Creşterea forţei musculare
cu rezistenţă 5 seturi x 10
repetări
Creşterea elasticităţii musculare
Stretching ischiogambieri 2 min
Creşterea amplitudinii de mişcare
Stretching cvadriceps 2 min
Antrenament Îmbunătăţirea echilibrului,
10 minute
neuroproprioceptiv stabilităţii
B. Lotul experimental: metoda Biofeedback ElectroMioGrafic (BFB-EMG) 1

şedinţă/zi, 6 zile/săptămână, timp de 3-4 săptămâni. Programul kinetoterapeutic în
mare parte este comun cu cel aplicat pacienţilor din lotul martor. Este înlocuită
doar partea de tonifiere musculară unde tehnica de biofeedback ia locul
exerciţiilor active de tonifiere.
Programul kinetoterapeutic a constat în:
- Aplicaţii reci şi tehnici de masaj (Masaj de drenaj – în scopul îmbunătăţirii
circulaţiei, Masaj Transversal Profund pentru relaxarea contracturilor musculare)
– pentru reducerea durerii şi a inflamaţiei;
- Reeducarea trecerii iniţial din decubit dorsal în semişezând, apoi şezând la
marginea patului şi până la ortostatism. Trecerea prin aceste poziţii s-a făcut
progresiv, cu creşterea progresivă a menţinerii fiecărei posturi, în funcţie de
reacţia şi adaptările pacientului;
- Tonifierea musculară pentru muşchiul cvadriceps, prin exerciţii active-simple şi
active cu rezistenţă a fost înlocuită de şedinţă de biofeedback, cu o durată de 10
minute. O şedinţă de recuperare prin biofeedback s-a desfăşurat astfel:
Înainte de începerea şedinţei, i-am explicat pacientului în ce constă tehnica respectivă
şi lipsa riscurilor. Pacientul în decubit dorsal, electrozii fixaţi pe muşchiul cvadriceps –
electrodul de referinţă şi electrodul care înregistrează potenţialul electric al muşchiului în
timpul contracţiei, fixat în apropierea joncţiunii musculo-tendinoase. Electrozii au fost
plasaţi pe mşchiul cvadriceps, după degresarea prealabilă a tegumentului. Exprimarea
înregistrării s-a făcut prin metodă grafică, imagine care poate fi vizualizată pe ecranul
monitorului la care este conectat aparatul iar maniera de lucru a fost următoarea: comand
contracţia musculară fără ca pacientul să vizualizeze graficul (doar la prima şedinţă),
contracţie menţinută timp de 5 secunde urmată de o pauză egală cu timpul de lucru, timp
de un minut, apoi aceeaşi procedură dar cu pacientul care vizualizează graficul şi auzind
inclusiv semnalul acustic pentru momentul când trebuie să contracte când trebuie să
relaxeze. În restul şedinţelor pacientul vizualizează/aude la fiecare contracţie
21
graficul/semnalul sonor care indică intensitatea contracţiei musculare (cu cât undele
graficului sunt mai înalte şi semnalul acustic mai ascuţit, cu atât contracţia este mai
eficientă).
În acest studiu am ales ca parametru monitorizat, diferenţa de potenţial electric
deoarece, include, atât evoluţia potenţialului de contracţie (media potenţialelor electrice
din timpul ciclurilor de contracţie din cadrul unui protocol), cât şi potenţialul din timpul
relaxării (din cadrul aceluiaşi protocol); cu cât această diferenţă este mai mare, cu atât
controlul neuromotor al proceselor fiziologice caracteristice muşchiului urmărit, cât şi
forţa dezvoltată sunt mai mari; de asemenea, media potenţialelor de contracţie depinde,
într-o anumită măsură, şi de viteza de reacţie (rising-time), respectiv de timpul necesar de
la primirea semnalului vizual sau sonor până la atingerea potenţialului de contracţie, iar
media potenţialelor electrice din perioadele de relaxare sunt influenţate şi de viteza cu
care muşchiul este capabil să se relaxeze (drop-time). Pentru restul grupelor musculare de
la nivelul membrelor inferioare am folosit aceleaşi metode de tonifiere ca şi la pacienţii
din lotul martor.
- Refacerea amplitudinii articulare de asemenea prin mobilizări active, pasive,
auomobilizări (din decubit dorsal sau din ortostatism la scara fixă - spalier),
pedalieră
- Reeducarea echilibrului şi a mersului: exerciţii de echilibru din şezănd sau
ortostatism, exerciţii de echilibru din ortostatism la scara fixă/spalier - s-a folosit
placa de echilibru, timp de 10 minute la fiecare şedinţă, s-a lucrat cu sprijin
bipodal, ochii deschişi şi dezechilibrările anunţate, exerciţii de mers între barele
paralele înainte, înapoi, în lateral, însoţite de mişcări de coordonare ale braţelor,
reeducarea mersului cu mijloace ajutătoare de mers (cârje, cadru de mers,
rollator), urcatul şi coborâtul treptelor (urcă primul membrul inferior sănătos, apoi
cârjele împreună cu membrul inferior afectat iar la coboâre contrariu)
Tabel 4.II. Sinteza unui protocol de recuperare lot experimental
TEHNICA/PROCEDEUL OBIECTIVUL DOZAJUL

Decontracturare
Masaj terapeutic al coapsei 5 min
Stimulare
articulaţia coxo-femurală
articulaţia genunchiului
articulaţia gleznei
Biofeedback electromiografic Creşterea forţei musculare 10 min
Stretching ischiogambieri 2 min
Stretching cvadriceps 2 min
Antrenament neuroproprioceptiv Îmbunătăţirea echilibrului, stabilităţii 10 minute
22
REZULTATE
În urma aplicării planurilor de recuperare propuse, cel specific lotului martor

(kinetoterapie clasică) şi metoda specifică lotului experimental (biofeedback), am obţinut
o serie de rezulate.
Aşa cum obiectivele propuse atât pentru subiecţii din lotul experimental cât şi
pentru cei din lotul martor au fost obiective pe termen lung şi obiectve pe termen scurt,
de asemnea am obţinut rezultate imediate şi rezultate tardive.
Rezultatele imediate au fost acelea de diminuare a durerii şi inflamaţiei, de
îmbunătăţire a amplitudinii articulare şi a forţei musculare la nivelul membrelor
inferioare.
Rezultatele tardive au fost reprezentate de reducerea gradului de dependenţă în
activităţile zilnice, igienă, deplasare, îmbunătăţirea echilibrului şi reluarea mersului,
urcatul/coborâtul treptelor şi deci obţinerea unor rezuştate mai bune la testele funcţionale.
Rezultatele evaluărilor iniţială şi finală pentru fiecare pacient atât din lotul martor
cât şi cel experimental, au fost ordonate în cele două tabele de mai jos, iar interpretarea
statistică reprezentată prin grafice şi tabele în continuare, reprezentări ce ne conferă o
imagine mai clară a eficienţei metodelor folosite.
Tipul studiului este studiu experimental: capabil să dovedească relaţia cauzală
între fenomenele puse în discuţie şi care are la bază comparaţia dintre două loturi: lotul
experimental şi lotul martor. Studiul este “simplu orb”, cercetătorul având acces la
informaţie, adică el ştie care este lotul căruia i s-a aplicat strategia experimentală.
Design-ul studiului este acela de trial randomizat cu lot martor în care subiecţii
sunt similari şi sunt alocaţi randomizat grupurilor de tratament şi urmăriţi pentru apariţia
rezultatului studiat.
Din punct de vedere al analizării şi interpretării statistice a rezultatelor obţinute,
am folosit metoda SPSS: Analyze – Paired Samples T Test, Analyze – Independent T
Test şi Corelaţia Pearson.
EVOLUŢIA VALORILOR OBŢINUTE LA TESTELE DE PERFORMANŢĂ

NEUROMOTORIE – COMPARATIV LOT MARTOR, LOT EXPERIMENTAL
În continuare am realizat interpretările valorilor obţinute prin aplicarea Testului t

Student în urma comparării rezultatelor iniţiale cu cele finale pentru lotul experimental,
pentru lotul martor, precum şi a comparării rezultatelor finale ale lotului experimental cu
cele ale lotului martor.
TESTUL CONLEY. Se observă că valorile mediei aritmetice se încadrează după cum
urmează: pentru lotul experimental iniţial s-a înregistrat o medie aritmetică de 4.11 şi
final 2,06, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a performanţelor cu 2,05, iar pentru lotul
martor iniţial s-a înregistrat o medie de 4,03, iar final 3,66, ceea ce reprezintă o
îmbunătăţire a performanţelor cu 0,37. Astfel, se observă o îmbunătăţire a scorului
pentru lotul experimental într-o mai mare măsură decât pentru lotul martor. După cum se
observă în graficul următor la testarea finală lotul experiment a avut un scor de 2,06, iar
lotul martor 3,66, ca urmare diferenţa dintre cele două fiind de 1,6, ceea ce semnifică
faptul că lotul experiment a înregistrat un rezultat mai bun decât lotul martor la testarea
finală.
23
4,50
4,00
3,50 4,11 4,03
3,66
Valorile medii 3,00
rezultate din 2,50 Initial
punctajul 2,00
2,06 Final
obţinut la test 1,50
1,00
0,50
0,00
Experiment Martor
Grafic 14.II. Evoluţia valorilor la Testul Conley, comparativ lot martor şi experimental
TESTUL BINA. Se observă că valorile mediei aritmetice se încadrează după cum

urmează: pentru lotul experimental iniţial s-a înregistrat o medie aritmetică de 410,29 şi
pentru lotul experimental într-o mai mare măsură decât pentru lotul martor. După cum se
observă în graficul următor la testarea finală lotul experiment a avut un scor de 325,14,
iar lotul martor 393,14, ca urmare diferenţa dintre cele două fiind de 68, ceea ce
semnifică faptul că lotul experiment a înregistrat un rezultat mai bun decât lotul martor la
testarea finală.
500
400 451,43
Valorile 410,29 393,14
medii ale 300 325,14 Initial
punctajului200
obţinut Final
100
0
Experiment Martor
Grafic 15.II. Evoluţia valorilor la Testul BINA, comparativ - lot martor şi experimental
24
TESTUL TINETTI: Se observă că valorile mediei aritmetice se încadrează după cum
urmează: pentru lotul experimental iniţial s-a înregistrat o medie aritmetică de 13,43 şi
pentru lotul experimental într-o mai mare măsură decât pentru lotul martor.
25,00
20,00
Valorile 21,11
18,69
medii ale 15,00 Initial
punctajului 10,00 13,43
11,06 Final
obţinut
5,00
0,00
Experiment Martor
Grafic 16.II. Evoluţia valorilor la Testul Tinetti, comparativ - lot martor şi experimental
TESTUL NRS: Se observă că valorile mediei aritmetice se încadrează după cum

urmează: pentru lotul experimental iniţial s-a înregistrat o medie aritmetică 3,57 şi final
1,54, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a performanţelor cu 2,03, iar pentru lotul martor
iniţial s-a înregistrat o medie de 3,66, iar final 2,80, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a
performanţelor cu 0,86. Astfel, se observă o îmbunătăţire a scorului pentru lotul
experimental într-o mai mare măsură decât pentru lotul martor. După cum se observă în
graficul următor la testarea finală lotul experiment a avut un scor de 1,54, iar lotul martor
2,80, ca urmare diferenţa dintre cele două fiind de 1,26, ceea ce semnifică faptul că lotul
experiment a înregistrat un rezultat mai bun decât lotul martor la testarea finală.
4,00
3,50
3,57 3,66
Valorile 3,00
2,50 2,80
medii ale Initial
2,00
punctajului
1,50 Final
obtinut 1,00 1,54
0,50
0,00
Experiment
Grafic 17.II. Evoluţia valorilor – test NRS, comparativ - lot martor şi experimental
25
TESTUL BARTHEL MOB: Se observă că valorile mediei aritmetice se încadrează după
cum urmează: pentru lotul experimental iniţial s-a înregistrat o medie aritmetică 7,80 şi final
17,17, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a performanţelor cu 9,37, iar pentru lotul martor
iniţial s-a înregistrat o medie de 7,37, iar final 16, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a
performanţelor cu 8,63. Astfel, se observă o îmbunătăţire a scorului pentru lotul
experimental într-o mai mare măsură decât pentru lotul martor. După cum se observă în
graficul următor la testarea finală lotul experiment a avut un scor de 17,17, iar lotul martor
16, ca urmare diferenţa dintre cele două fiind de 1,17, ceea ce semnifică faptul că lotul
experiment a înregistrat un rezultat mai bun decât lotul martor la testarea finală.
18,00
16,00 17,17
14,00 16,00
Valori 12,00
medii ale 10,00
Initial
punctajului 8,00
6,00 7,80 Final
obtinut 7,37
4,00
2,00
0,00
Experiment
Grafic 18.II. Evoluţia valorilor la Testul Barthel, comparativ - lot martor şi experimental
TESTUL FORŢA MUSCULARĂ CVADRICEPS: Se observă că valorile mediei

aritmetice se încadrează după cum urmează: pentru lotul experimental iniţial s-a
înregistrat o medie aritmetică 2,86 şi final 4,37, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a
performanţelor cu 1,51, iar pentru lotul martor iniţial s-a înregistrat o medie de 2,63, iar
final 3,80, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a performanţelor cu 1,17. Astfel, se observă
o îmbunătăţire a scorului pentru lotul experimental într-o mai mare măsură decât pentru
lotul martor. Astfel, se observă o îmbunătăţire a scorului pentru lotul experimental într-o
mai mare măsură decât pentru lotul martor. După cum se observă în graficul următor la
testarea finală lotul experiment a avut un scor de 4,37, iar lotul martor 3,80 ca urmare
diferenţa dintre cele două fiind de 0,57, ceea ce semnifică faptul că lotul experiment a
înregistrat un rezultat mai bun decât lotul martor la testarea finală.
26
4,50
4,00 4,37
3,50 3,80
Valorile 3,00
medii ale 2,50 2,86 Initial
punctajului 2,00 2,63
Final
obtinut 1,50
1,00
0,50
0,00
Experiment Martor
Grafic 19.II. Reprezentarea grafică a evoluţiei forţei cvadricepsului, comparativ - lot martor şi
experimental
TESTUL FORŢA MUSCULARĂ ISCHIOGAMBIERI: Se observă că valorile mediei

lotul martor. După cum se observă în graficul următor la testarea finală lotul experiment
a avut un scor de 4,23, iar lotul martor 3,21 ca urmare diferenţa dintre cele două fiind de
0,31, ceea ce semnifică faptul că lotul experiment a înregistrat un rezultat mai bun decât
lotul martor la testarea finală.
4,50
4,00
4,23
3,50 3,91
Valorile 3,00
medii ale 2,50 3,29
3,00 Initial
punctajului 2,00
Final
obtinut 1,50
1,00
0,50
0,00
Experiment Martor
Grafic 20.II. Reprezentarea grafică a evoluţiei forţei muşchilor ischiogambieri, comparativ - lot
martor şi experimental
27
TESTUL FORŢĂ MUSCULARĂ FLEXORI COAPSĂ: Se observă că valorile mediei
4.50
4.00
4.03
Valorile 3.50
3.00 3.37
medii ale 2.50
2.66 2.63 Initial
punctajului 2.00
1.50 Final
obtinut 1.00
0.50
0.00
Experiment Martor
Grafic 21.II. Reprezentarea grafică a evoluţiei forţei Flexori coapsă, comparativ - lot martor şi
experimental
TESTUL FORŢĂ MUSCULARĂ EXTENSORI COAPSĂ: Se observă că valorile

mediei aritmetice se încadrează după cum urmează: pentru lotul experimental iniţial s-a
28
4,00
3,50 3,74
Valorile 3,00 3,11
2,50 2,91
medii ale 2,69 Initial
2,00
punctajului
1,50 Final
obtinut
1,00
0,50
0,00
Experiment Martor
Grafic 22.II. Reprezentarea grafică a evoluţiei forţei Extensori coapsă, comparativ - lot martor şi
experimental
TESTUL FORŢĂ MUSCULARĂ ABDUCTORI COAPSĂ: Se observă că valorile

4,00
3,50 3,83
3,51
Valorile 3,00 3,09
2,50 2,97
medii ale Initial
2,00
punctajului
1,50 Final
obtinut
1,00
0,50
0,00
Experiment Martor
Grafic 23.II. Reprezentarea grafică a evoluţiei forţei musculare Abductori coapsă, comparativ -
lot martor şi experimental
29
TESTUL AMPLITUDINE ARTICULARĂ FLEXIE COAPSĂ: Se observă că valorile
lotul martor. După cum se observă în graficul următor la testarea finală lotul experiment a
avut un scor de 87,29, iar lotul martor 81,43 ca urmare diferenţa dintre cele două fiind de
90,00
80,00 87,29
70,00 81,43
60,00
Grade de 50,00 58,29 Initial
55,43
miscare 40,00
30,00 Final
20,00
10,00
0,00
Experiment Martor
Grafic 24.II. Reprezentarea grafică a evoluţiei amplitudinii articulare pentru flexie coapsă,
comparativ - lot martor şi experimental
TESTUL AMPLITUDINE ARTICULARĂ EXTENSIE COAPSĂ: Se observă că

valorile mediei aritmetice se încadrează după cum urmează: pentru lotul experimental
iniţial s-a înregistrat o medie aritmetică 10,71 şi final 16,57, ceea ce reprezintă o
îmbunătăţire a performanţelor cu 5,86, iar pentru lotul martor iniţial s-a înregistrat o
medie de 11,57, iar final 13,57, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a performanţelor cu 2.
Astfel, se observă o îmbunătăţire a scorului pentru lotul experimental într-o mai mare
măsură decât pentru lotul martor. După cum se observă în graficul următor la testarea
finală lotul experiment a avut un scor de 16,57, iar lotul martor 13,57 ca urmare diferenţa
dintre cele două fiind de 3, ceea ce semnifică faptul că lotul experiment a înregistrat un
rezultat mai bun decât lotul martor la testarea finală.
30
18,00
16,00
14,00 16,57
12,00 13,57
Grade de 10,00 Initial
10,71 11,57
miscare 8,00
6,00 Final
4,00
2,00
0,00
Experiment
Grafic 25.II. Reprezentarea grafică a evoluţiei amplitudinii articulare pentru extensie coapsă,
TESTUL AMPLITUDINE ARTICULARĂ ABDUCŢIE COAPSĂ: Se observă că

iniţial s-a înregistrat o medie aritmetică 20 şi final 27,71, ceea ce reprezintă o
îmbunătăţire a performanţelor cu 7,71, iar pentru lotul martor iniţial s-a înregistrat o
medie de 22,43, iar final 25,29, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a performanţelor cu
2,86. Astfel, se observă o îmbunătăţire a scorului pentru lotul experimental într-o mai
mare măsură decât pentru lotul martor. După cum se observă în graficul următor la
testarea finală lotul experiment a avut un scor de 27,71, iar lotul martor 25,29 ca urmare
diferenţa dintre cele două fiind de 2,43, ceea ce semnifică faptul că lotul experiment a
înregistrat un rezultat mai bun decât lotul martor la testarea finală.
30,00
25,00 27,71
25,29
20,00 22,43
Grade de 20,00 Initial
15,00
miscare
10,00 Final
5,00
0,00
Experiment Martor
Grafic 26.II. Reprezentarea grafică a evoluţiei amplitudinii articulare pentru abducţie coapsă,
31
TESTUL AMPLITUDINE ARTICULARĂ FLEXIE GENUNCHI: Se observă că valorile
performanţelor cu 26,85 iar pentru lotul martor iniţial s-a înregistrat o medie de 70,86, iar
final 87,14, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a performanţelor cu 16,28 Astfel, se
observă o îmbunătăţire a scorului pentru lotul experimental într-o mai mare măsură decât
pentru lotul martor. După cum se observă în graficul următor la testarea finală lotul
experiment a avut un scor de 92,14, iar lotul martor 87,14 ca urmare diferenţa dintre cele
două fiind de 5, ceea ce semnifică faptul că lotul experiment a înregistrat un rezultat mai
bun decât lotul martor la testarea finală.
100,00
80,00 92,14 87,14
Grade de 60,00 70,86
65,29 Initial
miscare 40,00
Final
20,00
0,00
Experiment Martor
Grafic 27.II. Reprezentarea grafică a evoluţiei amplitudinii articulare pentru mişcarea de flexie a
genunchiului, comparativ - lot martor şi experimental
TESTUL AMPLITUDINE ARTICULARĂ EXTENSIE GENUNCHI: Se observă că

iniţial s-a înregistrat o medie aritmetică -5,57 şi final -2, iar pentru lotul martor iniţial s-a
înregistrat o medie de -6,14, iar final -4,57. Se observă o îmbunătăţire a scorului pentru
lotul experimental într-o mai mare măsură decât pentru lotul martor.
0,00
-1,00
-2,00
Grade de -3,00 -2,00
Initial
miscare -4,00
Final
-5,00
-4,57
-6,00
-7,00 -5,57
-6,14
Experiment Martor
Grafic 28.II. Evoluţia amplitudinii articulare pentru mişcarea de extensie a genunchiului,

32
INTERPRETAREA REZULTATELOR
La finalul cercetării, în urma analizării valorilor iniţiale şi finale obţinute la testele
aplicate pe pacienţii din cele două loturi s-a putut evidenţia evoluţia pacienţilor.
Analizând graficele în care am reprezentat media valorilor iniţiale şi finale a fiecărui test,
lot martor şi lot experimental, se poate observa o bună evoluţie a pacienţilor atât din lotul
experimental cât şi din cel martor, ceea ce îmi demonstrează că ambele metode folosite
au fost eficiente.
Printr-o analiză simplă a graficelor în care am reprezentat evoluţia forţei
musculare (Gr.39.II., Tabel 27.II.) şi amplitudinii articulare (Gr.40.II., Tabel 28.II.)se
observă o îmbunătăţire a acestora, obţinându-se o creştere mai bună a forţei musculare pe
anumiţi muşchi (cvadriceps şi ischiogambieri) şi respectiv a amplitudinii articulare în
unele articulaţii, aceasta fiind direct proporţională cu solicitarea în mai mare măsură a
acestor muşchi. Rezultatele testing-ului muscular obţinute cu fiecare şedinţă de
recuperare, au avut un rol important în timpul programului recuperator, în funcţie de
acestea am putut interveni aducând modificări în ceea ce privește intensitatea şi durata
exercițiilor. Bineînţeles, in momentul modificării acestor parametrii ai exerciţiului fizic,
am ţinut cont de vârsta, capacităţile şi patologia asociată a pacientului şi am adaptat
programul fiecărui pacient.
Tabel 27.II. Evoluţia forţei musculare – lot experimental şi lot martor

F.M. F.M. F.M. F.M. F.M.
Cvadriceps Ischiogambieri Iliopsoas Fesieri TFL
Lot
experimental 4,37 4,23 4,03 3,74 3,83
Lot martor 3,8 3,91 3,37 3,11 3,51
Legendă: F.M. – forţă musculară
TFL – Muşchi Tensor Fascia Lata
33
Tabel 28.II. Evoluţia amplitudinii articulare – lot experimental şi lot martor
Abducţie Flexie Extensie

Flexie coapsă Extensie coapsă coapsă genunchi genunchi
Lot
experimental 87,29 16,57 27,71 92,14 -2
Lot martor 81,43 13,57 25,29 87,14 -4,57
3,51
F.M. TFL
3,83
3,11
F.M. Fesieri
3,74
3,37
F.M. Iliopsoas Lot martor
4,03
Lot experimental
F.M. 3,91
Ischiogambieri 4,23
3,8
F.M. Cvadriceps
4,37
0 1 2 3 4 5
Punctaj mediu obtinut la evaluarea fortei musculare
Grafic 39.II. Evoluţia mediei forţei musculare la cele două loturi
-4,57
Extensie
genunchi
-2
Flexie 87,14
genunchi 92,14
Abducţie 25,29
coapsă 27,71
Lot martor
Extensie 13,57 Lot experimental
coapsă 16,57
81,43
Flexie coapsă
87,29
-20 0 20 40 60 80 100
Amplitudinea articulara medie (grade)
Grafic 40.II. Evoluţia mediei amplitudinii articulare la cele două loturi
O creştere a forţei musculare şi a amplitudinii articulare a condus implicit la o

îmbunătăţire a punctajelor obţinute la testele funcţionale (Conley, BINA, Tinetti, Barthel)
34
(Tabel 29.II., Gr. 41.II.), deci la o îmbunătăţire a calităţii vieţii şi la o creştere a
autonomiei în realizarea activităţilor zilnice.
Tabel 29.II. Valori medii ale punctajelor obţinute la testele funcţionale
Conley BINA Tinetti Barthel

Lot
experimental 2,06 325,14 21,11 17,17
Lot martor 3,66 303,14 18,6 16
Evoluţia celor două loturi -teste funcţionale
350
300
250
200
Lot experimental
Lot martor
150
100
50
0
Conley BINA Tinetti Barthel
Grafic 41.II. Evoluţia valorilor medii la evaluarea funcţională a celor două loturi
Legendă: Valorile graficului 41.II. reprezintă media valorilor iniţiale şi finale

obţinute la testele funcţionale: Conley, BINA, Tinetti, Barthel.
În ceea ce priveşte evoluţia lotului experimental mai poate fi evidenţiată şi prin
analiza valorilor obţinute iniţial şi final în timpul şedinţelor de recuperare cu ajutorul
aparatului Biopac.( Tabel 30.II., Gr.42.II.)
35
Evoluţia contracţiei maxime cvadriceps cu metoda biofeedback
p1
p35 2 p2
p34 p3
p33 p4
p32 1,5 p5
p31 p6
p30 1 p7
p29 p8
0,5
p28 p9
0
p27 p10
p26 p11
p25 p12
p24 p13
p23 p14
p22 p15
p21 p16
p20 p19 p18 p17
Grafic 42.II. Reprezentarea grafică a evoluţiei valorii medii maxime a contracţiei

cvadricepsului prin metoda biofeedback
Legendă: Valorile reprezentate grafic 42.II., semnifică mediile valorilor maxime

(iniţial şi final) obţinute de către pacienţii lotului experimental prin aplicarea metodei
BFB – EMG.
În urma analizei rezultatelor obţinute la evaluarea MMSE, am observat de
asemenea, o corelaţie între punctajul obţinut şi valorile obţinute la contracţia muşchiului
cvadriceps cu ajutorul metodei de biofeedback. Astfel, cu cât valorile testului MMSE
sunt mai crescute cu atât pacientul a dat dovadă de o capacitate mai mare de concentrare
şi atenţie, datorită căreia a putut obţine o contracţie mai puternică prin stimularea acustică
sau vizuală de către aparatul folosit.
36
DISCUŢII FINALE
Faptul că frecvenţa traumatismelor la vârstnici este mai mare la membrele
inferioare (21,7% faţă de 9,3%), se datorează după părerea noastră faptului că, pe de o
parte pacienţii din această ctegorie de vârstă prezintă frecvent căderi, iar pe de altă parte
aceştia nu prestează activităţi productive în care sunt implicate membrele superioare,
aspect ce caracterizează populaţia prevârstnică, cu diferite ocupaţii fizice.
În urma realizării acestei cercetări am putut observa că au fost confirmate toate
cele patru ipoteze de la care am pornit şi atingerea parţială scopului propus. Atingerea
scopului propus s-a realizat dor parţial deoarece metoda de recuperare a sechelelor
posttraumatice musculo-ligamentare la nivelul membrelor inferioare la pacienţii din lotul
experimental nu a fost reperezentată în unanimitate de metoda BFB-EMG, ci a fost
combinată şi cu alte mijloace, metode şi tehnici de recuperare. Am efectuat aplicarea
metodei BFB-EMG doar pe muşchiul cvadriceps al pacienţilor din lotul experimental,
datorită contraindicaţiilor folosirii contracţiei izometrice la vârstnic. Am demonstrat pe
de altă parte eficacitatea acestei metode în recuperarea sechelelor musculo-ligamentare
posttraumatice la vârstnic, prin obţinerea unei îmbunătăţiri a forţei musculare a
cvadricepsului, într-o perioadă mai scurtă de timp datorită posibilităţii de participare
activă şi conştientă a pacientului în stimularea contracţiei musculare, în timp ce la
pacienţii din lotul martor am putut observa o atenţie, concentrare şi cpolaborare mai
scăzută în timpul exerciţiilor de tonifiere musculară a cvadricepsului datorită intervenţiei
rutinei şi ulterior a stării de somnolenţă. Grupa de vârstă din care fac parte subiecţii celor
două loturi, fiind o grupă de vârstă care se confruntă atât cu o polipatologie care îmi
limitează şi influenţează programul de recuperare cât şi mai ales cu tulburări ale ritmului
somn-veghe, acest lucru a avut un rol deosebit de important în obţinerea unei participări
active şi conştiente în timpul şedinţelor de recuperare. Astfel pacienţii care erau stimulaţi
auditiv şi vizual (dar mai ales auditiv – cu jutorul semnalului acustic al aparatuli Biopac)
în timpul şedinţei de recuperare, au obţinut rezultate nu neaparat mai bune, dar într-o
perioadă de timp mai scurt, reuşindu-se o valorificare a mai bună a timpului alocat
recuperării. Trebuie să menţionez că obţinerea unei îmbunătăţiri a parametrului - forţă
musculară cvadriceps, a depins nu doar de metoda utilizată ci şi de alţi parametrii precum
vârstă şi afecţiuni asociate.
Prin folosirea acestei metode de recuperare consider că se poate obţine atât o
reducere a perioadei de recuperare cât şi o colaborare mult mai activă şi mai conştientă a
pacientului, solicitând şi alte funcţii precum coordonare, învăţare, reeducare audio-
neuromusculară [78], legea efectului [131]. De asemenea aplicarea metodei BFB-EMG
favorizează, pe lângă obiectivele comune cu metodele clasice kinetoterapeutice precum
recuperarea neuro-musculară, prevenirea sau stagnarea procesului de atrofie,
îmbunătăţirea mobilităţii articulare, dar mai ales creşterea motivaţiei de a participa activ
la recuperare (prin vizualizarea directă şi imediată a efectului), facilitarea învăţării
motorii, efectul feedback, creşterea capacităţii de control voluntar.
Atingerea scopului cercetării şi anume demonstrarea eficeinţei metodei BFB-
EMG în recuperarea sechelelor musculo-ligamentare poasttraumatice la vârstnic a fost
demonstrată prin obţinerea unor rezultate satisfăcătoare la pacienţii lotului experimental.
Astfel la pacienţii lotului experimental realizând corelaţia între rezultatele iniţiale şi
finale se poate observa că cele mai puternice corelaţii pozitive s-au obţinut pentru probele
37
Conley, BINA, Tinetti, EVA, Flexie şi extensie genunchi şi s-a păstrat ierarhia
rezultatelor, adică cei care au avut rezultate bune iniţial, au obţinut rezultate bune şi la
final. În urma analizei statistice, prin observarea corelaţiilor vârstă-performanţe teste,
perioadă de recuperare – performanţe teste, cât şi a interpretării testului T Student pentru
variabile dependente şi variabile independente, se observă în primul rând o îmbunătăţire a
valorilor testelor funcţionale, ceea ce îmi reflectă eficacitatea programului de recuperare
şi atingerea obiectivului final - refacerea funcţionalităţii, în acest caz a mersului
pacientului.
Analizând şi comparând rezultatele obţinute de către subiecţii celor două loturi
experimental şi martor, nu se poate spune că nu sunt diferenţe importante între valorile
testelor, deoarece eficacitatea metodelor folosite a depins într-o proporţie destul de
crescută de vârsta pacientului, de gradul de colaborare al acestuia dar şi de bolile
asociate, parametrii care au variat de la un pacient la altul şi care nu mi-au permis
stabilirea unei omogenităţi a lotului din acest punct de vedere. Deşi valoric nu pot
demonstra o mai bună eficacitate a metodei folosite faţă de metodele clasice de
kinetoterapie, datorită variabilităţii celorlalţi factori, printr-o analiză obiectivă, pot afirma
ca metoda BFB-EMG este o metodă mai eficientă care m-a condus la atingerea scopului
şi obiectivelor propuse, dar şi la stimularea ţi îmbunătăţirea şi a altor funcţii ale
pacientului.
Studii asupra electromiografiei la noi în ţară au fost realizate în diverse afecţiuni
şi grupe musculare, în patologia ortodontică, uterină, intestinală. [85-93, 130].
Alte rezultate în domeniu, şi anume folosirea metodei BFB-EMG, au fost obţinute
încă din anii ’60 când A.Marinacci şi Horande [78] introduc noţiunea de „reeducare
audio-neuro-musculară”, adică feedback-ul în scopul creşterii forţei în musculatura foarte
slabă, sau mai târziu în 1969 când H. Booker şi coolaboratorii [14] utilizează aceeaşi
tehnică a biofeedback-ului în scop invers şi anume de inhibare, de relaxare a musculaturii
spastice, Fields [41], 1978 care combină tehnica biofeedback cu stimularea electrică
funcţională.
În toate aceste articole s-a folosit metoda BFB-EMG fie ca metodă de diagnostic,
fie ca metodă de recuperare, pe pacient adult-tânăr sau chiar pe alte grupe musculare. O
altă diferenţă între cercetarea mea şi cele anteriaoare, ar fi aceea că s-a folosit ca şi
metodă electrostimularea musculară pe când în cercetarea mea am folosit doar
înregistrare electromiografică fără stimulare.
38
ORIGINALITATEA CERCETĂRII
Originalitatea cercetării constă în aplicarea metodei biofeedback –

electromiografic în vederea recuperării sechelelor posttraumatice la vârstnic. În periada
de documentare în vederea propunerii spre cercetare a acestei teme, am pornit de la ideea
de recuperare prin biofeedback a sechelelor posttraumatice la adult. Dar pe măsura
informării în domeniu, am descoperit mai lmulte cercetări de acest gen în domeniu,
grupele de vârstă fiind aceleaşi – adult, şi / sau sportiv, ceea ce m-a determinat să mă
reorientez către o altă grupă de vârstă şi anume aceea a vârstnicului.
Metoda de biofeedback-electromiografic a fost de asemenea utilizată şi la această
grupă de vârstă dar, conform surselor de informare pe care le-am accesat eu, în alte
direcţii şi pe alte afecţiuni. Un alt element de originalitate a fost acela că am folosit
această metodă de BFB-EMG, utilizând doar partea de stimulare auditivă şi/sau vizuală a
aparatului şi nu şi aceea de electrostimulare, oferindu-i astfel pacientului posibilitatea de
a participa activ la recuperarea forţei musculare. Deoarece metoda folosită de mine este o
metodă bazată pe izometrie, iar acest tip de contracţie nu este indicat a fi utilizată decât
pe perioade scurte, am redus aplicarea acesteia doar pe muşchiul cvadriceps. Din toate
grupurile musculare urmărite pe timpul recuperării am ales cvadricepsul deoarece este un
muşchi important în realizarea mersului şi este primul muşchi din musculatura
membrului inferior, care pierde atăt forţă cât şi troficitate, în cazul unei imobilizări.
Aspectele originale ale cercetării au fost următoarele:
1. Ceea ce metoda BFB-EMG aduce nou faţă de kinetoterapia clasică, este faptul
că permite pacientului conlucrarea continuă a pacientului prin conştientizare şi
automonitorizare pe tot parcursul programului de recuperare, întărindu-i
permanent acestuia motivaţiile unei atitudini şi comportament activ;
2. Metoda folosită de noi asigură autocorectările pe care le execută însuşi
pacientul care devine mai interesat de creşterea performanţei musculare şi ulterior
a recuperării funcţionalităţii globale;
3. Automonitorizarea aplicată este stimulatorie şi ajută la îmbunătăţirea
sistemului de învăţare, fapt dovedit de creşterea performanţei execuţiei contracţiei
musculare prin BFB-EMG în cursul desfăşurării programului pe termen lung;
4. Am constatat scăderea stării de anxietate şi depresie pe măsura avansării
pacienţilor în programul BFB-EMG, comparativ cu aplicarea singulară a
kinetoterapiei clasice;
5. Metoda BFB-EMG utilizată de noi o apreciez ca fiind, comparativ cu
aplicarea kinetoterapiei clasice singulare, o cale de comunicare multiplicată şi
directă cu pacientul , care dă posibilitatea inducerii la acesta a creşterii motivaţiei,
a reducerii situaţiei de dependenţă, a diminuării atitudinii pasive sau chiar de
indiferenţă a acestuia; mai multt, pot afirma pe baza experienţei şi a observaţiilor
personale obţinute, că această metodă conţine astfel şi elemente de psihoterapie
care prin atitudinea sa optimistă, de încurajare şi consiliere neîntreruptă, grăbeşte
educarea şii recuperarea comportamentului neuro-motor al pacientului prin
trecerea acestuia din starea atitudinală pasivă, la cea activă, prin conştientizarea
obiectivă a beneficiului obţinut. Această conştientizare constituie la rândul ei un
punct de plecare pentru amplificarea motivaţională, creindu-se astfel, după
părerea mea, posibile circuite nervoase de feed-back pozitiv la pacient.
39
DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE
Deoarece cercetarea mea s-a desfăşurat pe pacienţi din afara României (limitându-
mă la specificarea doar a ţării – Italia, dar nu şi a locului exact al desfăşurării cercetării
deorece nu am obţinut acordul scris al conducerii structurii respective), propun ca direcţie
viitoare de cercetare, un studiu comparativ între lot de pacienţi din Italia şi lot de pacienţi
din România în acelaşi domeniu de recuperare a sechelelor posttraumatice la nivelul
membrelor inferioare, deoarece atât experienţa actuală cât şi cea anterioară pe pacienţi
din România, mi-a permis observarea unor diferenţe de organizare şi abordare din partea
ambelor părţi (terapeut, pacient), subiect care poate fi dezbătut într-o viitoare cercetare.
O altă direcţie pe care s-ar putea continua cercetarea actuală, este aceea a
selectării loturilor, în funcţie de profesia desfăşurată în prezent (în cazul în care nu este
pensionar), sau anterior, în perioada activă, de asemenea un alt criteriu poate fi acela de
împărţire a loturilor în funcţie de mediu, urban sau rural; ambele situaţii oferind cu
siguranţă nivele diferite ale capacităţii de colaborare a fiecărui pacient.
Din punct de vedere al metodei sau a dispozitivului de biofeedback folosit, având
în vedere evoluţia tehnologică din zilele noastre, cu siguranţă acestea oferă o varietate în
acest domeniu, pornind de la sistemele SATEM (IT) de tipul dispozitivelor Monocanale
EMG (MYOFEEDBACK VD79, MYOTRON VD11, MYOTRON BM11), Bicanale
EMG(EMG-2X VD12, EMG-2X BM12), 4 canale EMG(EMG-4X VD16, EMG-4X
BM16), 8 canale EMG(EMG-8X VD17, EMG-8X BM17), EMG + goniometru
(MYGOTRON VD14), Basografia (STABITRON II,WALK VD20), Kinesiologia,
analiza pasului, a mişcărilor complexe (LAB-8X VD18S, LAB-14X VD19) sau
dispozitive de biofeedback care conectate la smartphone sau tabletă şi prin electrozi de
dimensiuni mici la nivelul pielii, oferă informaţii despre conductanţa tegumentului, sau
răspunsul galvanic al pielii (GSR - Galvanic Skin Response), identificându-se atfel starea
de stress şi intervenindu-se asupra acesteia cu ajutorul biofeedback-ului (Minfield eSense
Skin Response).[148, 152]
De asemenea cercetarea se poate extinde, în sensul aplicării metodei BFB-EMG,
ca metodă de recuperare şi pe alte segmente ale corpului (membre superioare, centuri,
partea dorsală a trunchiului), dar şi în sensul extinderii aplicării metodei pe mai multe
grupe musculare.
40
CONCLUZII
Deşi descoperită încă din anii 60, metoda biofeedback-ului a cunoscut o amploare
în ultimul deceniu, fiind în prezent folosită ca şi metodă de recuperare într-o serie de
afecţiuni. Apartele de Biofeedback pot fi folosite în : Recuperare, Psihofiziologie,
Urologie, cefalee/Relaxare, Analiza mersului.
Am pornit în realizarea acestui studiu de la ideea folosirii acestei metode pe
subiecţi cu sechele musculo-ligamentare posttraumatice. Studiind literatura de
specialitate şi alte cercetări pe această temă, am observat că în cea mai mare parte a
studiilor s-au aplicat pe subiecţi tineri sau sportivi. Pornind de aici mi-am restrâns aria de
cercetare doar pe grupa vârstnicilor, grupă de vârstă pe care nu am găsit studii pe tema
recuperării sechelelor posttraumatice, utilizâind ca metodă de recuperare biofeedback-ul
electromiografic în ortopedie-traumatologie.
Ca în orice studiu, am pornit cu documentarea ştiinţifică, după care a urmat
stabilirea materialului şi a metodei. Am pornit în selectarea şi alcătuirea celor două
grupuri de pacienţi începând cu anul 2010 şi până în 2014, perioadă în care am avut
posbilitatea să lucrez într-o structură de recuperare pentru vârstnci din Italia. În toţi aceşti
ani, dintre pacienţii internaţi lunar am selctat pacienţii cu sechele postfractură la nivelul
femurului iar ulterior dintre aceştia au fost selectaţi doar aceea care în urma evaluării au
obţinut un punctaj la testul MMSE cuprins între 18-24, pentru a avea siguranţa că se
poate obţine o colaborare în ceea ce priveşte aplicarea metodei de biofeedback.
După această perioadă de 4 ani, concluziile rezultate au fost următoarele:
1. Din 350 pacienţi cu care am lucrat în această perioadă, 200 prezentau sechele
posttraumatice, iar dintre aceştia doar 70 au corespuns criteriilor de selecţie.
2. Am observat o incidenţă mai crescută a sechelelor posttraumatice la nivelul
membrelor inferioare faţă de alte segmente.
3. În ceea ce priveşte incidenţa pe sexe a sechelelor posttraumatice la nivelul
membrelor inferioare, persoanele de sex feminin sunt mai expuse riscului de producere a
acestora;
4. în urma aplicării acestei metode, obiectivele au fost atinse iar ipotezele de la care
am pornit, au fost confirmate.
5. În urma aplicării celor două protocoale de recuperare la pacienţii incluşi în studiu,
rezultatele obţinute au fost satsfăcătoare, metoda de biofeedback dovedindu-se eficientă
în ceea ce priveşte obţinerea îmbunătăţirii forţei mucular.
6. În ceea ce priveşte valorile obţinute la testele de evaluare în urma aplicării celor
două protocoale de recuperare lotului martor şi lotului experimental, nu se observă o
diferenţă considerabilă între acestea ceea ce nu indică o eficienţă mai mare a metodei
BFB-EMG comparativ cu programul clasic de kinetoterapie aplicat lotului martor, dar
nici rezultate negative – ineficienţa metodei.
7. Perioada de recuperare în care s-au atins obiectivele propuse iniţial, a depins în
mare măsură de patologia asociată a pacientului, de capacităţile pacientului de
concentrare şi colaborare, dar şi acuitatea vizuală/auditivă a acestuia.
8. În urma evaluărilor finale şi a interpretării statistice, se observă că metoda de
recuperare prin biofeedback a avut un efect bun şi foarte bun asupra performanţelor
subiecţilor grupului experimental în cadrul probelor Conley, BINA, Tinetti, NRS, Forţă
Musculară Cvadriceps, Flexori Coapsă , Extensori Coapsă şi efect mediu asupra
41
performanţelor în cadrul testelor Berthel_mob, Forţă Musculară Ischiogambieri,
Amplitudine articulară Flexie Coapsă, Amplitudine articulară Extensie Coapsă,
Amplitudine articulară Abducţie Coapsă, Amplitudine articulară Flexie Genunchi,
Amplitudine articulară Extensie Genunchi.
9. În urma realizării acestui studiu, analizând rezultatele şi interpretarea acestora, pot
concluziona că în vederea recuperării/îmbunătăţirii forţei musculare segmentare la un
pacient vârstnic, sunt eficiente în egală măsură atât exerciţiile kinetoterapeutice de
tonifiere musculară cât şi metoda de biofeedback-electromiografic, metoda BFB-EMG
având un avantaj şi anume acela de a menţine şi stimula în mai mare măsură atenţia şi
concentrarea pacientului.
10. Un important aavantaj al metodei BFB-EMG este faptul că dacă pentru efectuarea
exerciţiilor de tonifiere, la un moment dat mişcarea se transformă într-un automatism, în
cazul metodei BFB-EMG, atenţia şi concentrarea pacientului este solicitată în
permanenţă fiind stimulată de semnalul acutic sau vizual.
11. În obţinerea unei recuperări cât mai bune într-o perioadă de timp mai scurtă, un
rol important l-a avut atât psihoterapia cât şi metodologia recuperării sechelelor
posttraumatice la vârstnic. În majoritatea cazurilor, traumatismul fizic este însoţit şi de o
traumă psihică, nu doar la vârstnic ci la majoritatea pacienţilor. În mod special la
vârstnic, traumatismul fizic poate bloca pacientul din punct de vedere psihic, al
motivaţiei, colaborării, comunicării. Tosmai de aceea consider că metoda BFB-EMG, a
avut un rol important şi pe această direcţie şi nu doar pe cea fizică, musculară. Aceasta a
stimulat pacientul în sensul creşterii motivaţiei acestuia de a participa activ şi eficient la
recuperarea proprie, dar şi la reducerea stării de dependenţă, a atitudinii pasive sau chiar
indiferente faţă de mediul înconjurător.Alături de metoda BFB-EMG, în această direcţie,
un rol important l-au avut şi şedinţele de psihoterapie, realizate de către psiholog, dar şi
atitudinea optimista a kinetoterapeutului, de încurajare şi consiliere, elemente care au
grăbit şi întărit recuperarea şi care au contribuit la reeducarea comportamentului neuro-
motor prin conştientizare.
Datorită argumetelor expuse în cele concluziile de mai sus, dar mai ales a ultimelor
trei, consider că mai această metodă poate fi folosită cu succes în reeducarea/recuperarea
vârstnicului atât în afecţiuni ortopedico-traumatice, cât şi în alte tipuri de patologii.
42
BIBLIOGRAFIE
1. Adrian E. D., Bronk D. W. – The discharge of impulses in Motor Nerve Fibres. Part II
The frequency of Discharge in reflex and vountary contractions, J. Physiol. (Lond.),
1929, 67, 119-151
2. Agnoli A.- R. Anchisi - A. Tamburello, Il biofeedback in neuropsichiatria e medicina
psicosomatica, CIC, Roma, 1980
3. Alden KJ, Garcia J., - Dissociation of charge movement from calcium release and
calcium current in skeletal myotubes by gabapentin. Am J Physiol Cell Physiol, 2002 –
283(3): C 941-9
4. Alexa O., Stratan L. – Noţiuni de bază în ortopedie-traumatologie, Litografia U.M.F.
Iaşi, 1999, p.13
5. Anchisi R. - M. Gambotto Dessi, - Manuale del biofeedback: psicologia e medicina
comportamentale, Cortina, Torino, 1996
6. Antonescu Dinu M. – Patologia aparatului locomotor, vol. I, ed. Medicală, Bucureşti
2006
7. Attwood,G., Dyer, G., Skipworth, g., - Statistics, Oxford, Heinemann Educational
Publishers, 2000
8. Balint T., Diaconu I., Moise A., - Evaluarea aparatului locomotor, Ed. PIM, Iaşi 2007
(11-20), (233)
9. Basmajian J.V. - Biofeedback in physical medicine and rehabilitation, 3 rd ed.
Philadelphia: Lippincott-Raven, 1988.
10. Basmajian J. V., - Il biofeedback. Aspetti teorici ed applicazioni pratiche [1983],
Piccin, Padova, 1985
11. Basmajian, J.V. – A New Six-Channel Electromyograph for Studies on Muscle, IRE
Trans. on Medical Electronics, PGME, 11 Quly – 1958
12. Basmajian, J.V. – Computer analysis of the EMG, British Journal of Clinical
Equipment (January 1976), 85-89
13. Bamajian, J.V., De Luca C.J. – Muscles Alive. Their functions revealed by
Electromyography, Edit. Wiliams &Wilkins, Comp. Baltimore (1985)
14. Booker, H., Rubow, R.& Coleman, P. – Simplified feedback in neuromuscular
retraining. An automated approach using elctromyographic signals;Archives of Physical
Medicine and Rehabilitation, 1969, 50: 621-625
15. Borgi R., Plas F. – Traumatologie et reeducation, Monographies Bois Larris n.15,
Masson, 1982
16. Brown W. F. – The physiological and technical basis of electromyography, Boston:
Butterworth, 1984; 37-49
17. Brener C., - Breve corso di psicoanalisi, Martinelli, Firenze, 1967
18. Buchthal F., Pinelli P. – Acta med. Scand., 1952, suppl.266, 135-327
19. Buchtahal F.- Electromyography in the evaluation of mucle diseas. Neurol. Clin., 3:
573-598, 1985
20. Budzynski and Stoyva – An instrument for producing deep relaxation by means of
analog information feedback, Journal of Applied Behavior Analysis, 1969, 2: 231-237
21. Campbell AJ, Robertson MC. - Implementation of multifactorial interventions for fall
and fracture prevention. Age Ageing 2006;35:60-4.
43
22. Călcăianu G., Stoica I. – Electroencefalografie şi electromiografie, Ed. Med.,
Bucureşti, 1963
23. Chiari Gabriele, - Biofeedback, emozione e malattia, Franco Angeli, Milano, 1982
De Pascalis V., Biofeedback e autocontrollo, Bulzoni, Roma, 1981
24. Chiari P.,Mosci D,Fontana S. - Valutazione degli strumenti di misura del rischio di
cadute dei pazienti, Assistenza infermieristica e Ricerca ,2002,21,3:117-124
25. Christanell, Franz; Hoser, Christian; Huber, Reinhard; Fink, Christian; Loumajoki,
Hannu – The influence of electromyographic biofeedback therapy on knee extension
following anterior cruciate ligament reconstruction: a randomized controlled trial,
SMARTT: Sports Medicine, Arthroscopy, Rehabilitation, Therapy &; 2012, Vol. 4 Issue
1, p 1.
26. Clemson L, Mackenzie L, Ballinger C, Close JCT, Cumming RG. - Environmental
interventions to prevent falls in community-dwelling older people a meta-analysis of
randomized trials. J Aging Health2008;20: 954-71.
27. Close J, Ellis M, Hooper R, Glucksman E, Jackson S, Swift C. - Prevention of falls in
the elderly trial (PROFET): a randomised controlled trial. Lancet1999;353:93-7.
28. Comi G. – Basic concepts of clinical surface electromyography. In: Hermes HJ,
Merletti R, Freriks B (Eds). European Activities on Surface ElectroMyography,
Proceedings of the first general SENIAM workshop, Torino Italy, September 1996.
Roessing Research and Development b.v. Enschede: 49-50
29. Cole K. J. – Grap force control in older adults, Journal of Motor Behavior, 1991, 23,
251-258
30. Cordun M. - Postura corporală normală şi patologică, Ed ANEFS, Bucureşti 1999,
p. 13 – 17
31. Cupido C.M., Hicks A.L. and Martin J. – Neuromuscular fatigue during repetitive
stimulation in elderly and young adults, Eur J Appl Physiol Ocup Physiol 1992, 65 (6),
pp: 567-572
32. Davison J, Bond J, Dawson P, Steen IN, Kenny RA, Davison J, et al. - Patients with
recurrent falls attending accident & emergency benefit from multifactorial intervention:
a randomised controlled trial. Age Ageing2005;34: 162-8.
33. DeLisa J. A., Gans B. M. – Rehabilitation Medicine: Principles and practice;
Lippincott-Raven Publishers, 1998
34. De Luca, C., Knafliz, M.,. - Surface Electromyography: What’s New? CLUT Torino,
1992.
35. Dorfman L, Howard J, & Mc Gill. (1989). Clinical studies using automatic
decomposition electromyography (ADEMG) in needle and surface EMG. En Desmedt JE
(ed), Computer aided Electromyography and expert systems. Clinical neurophysiology
espantos. Amsterdam, Elsevier, 189-204
36. Dubois Reymond – Precis d’electromyographie, Maloine, S.A., Paris 1959
37.19.c.98. Dumitru D. – Single muscle fiber discharges (inertion activity, endplate
potentials, positive sharp waves, and fibrilation potentials): A unifying proposal. Muscle
Nerve, 1996; 19: 221-226, 229-230
38. Dunand J. – Influence d’une prothese thotale de hanche sur la mise en charge lors du
premier pas. Ann. Kinesi, 1981, 8, 181-194
44
39. Engaddi I., nucleo Alzheimer IDR - La riabilitazione del paziente demente con
frattura di femore – Epidemiologia delle cadute e delle fratture nella demenza, Milano,
29-30 nov. 2008
40. Ferrario A., Monti G.B., Jelmoni G.P. - Traumatologia e lesioni muscolare. Milano:
Edi – ermes, 1999
41. Fields H.L. Basbaum A.I.,– Endogenous pain control mechanisms: Review and
hypothesis. Ann. Neurol. , 4, 451-462, 1978.
42. Folstein MF, Folstein SE, McHugh PR, "Mini-mental state". A practical method for
grading the cognitive state of patients for the clinician in Journal of psychiatric research,
vol. 12, nº 3, 1975, pp. 189–98
43. K. Francesconi, Giovanni Gandini - MUOVERSI PER NON SUBIRE IL TEMPO Teoria,
metodologia e didattica dell’attività motoria per la terza età, edi-ermes, 2007 p.3-10
44. Franzini-Armstrong C. – The structure of the triad: local stimulation experiments then
and now. In: Simmons RM (Ed.), Muscular Contraction, Cambridge University Press,
Cambridge (1992), pp 53-66
48. N. Georgescu, O. Alexa, T. Cozma, Ortopedie – Traumatologie, Univ. De Medicină
şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Iaşi, 1996 p.111-139
49. Gill T. et al. - Gerentology 2005; 51: 340-345
50. Gitte A. J.,Stolov W. C.– AAEM minimonograph 16: Instrumentatioanmeasuremenin
electrodiagnostic medicine – Part I Muscle Nerve 1995; 18: 799-811
51. Gitte A.J.,Stolov W. C.–AAEM minimonograph 16: Instrumentatioanmeasuremenin
electrodiagnostic medicine – Part II Muscle Nerve 1995; 18: 812-824
52. CV. Granger, LS. Dewis; NC. Peters; CC. Sherwood; JE. Barrett, Stroke
rehabilitation: analysis of repeated Barthel index measures. in Arch Phys Med Rehabil,
vol. 60, nº 1, gennaio 1979, pp.14-7
53. Green W. A. – Operant conditioning of the GSR using partial reinforcement,
Psychological Review, 1966, 19 : 571-578
54. Guyton, Arthur C., John E. Hall - Tratat de fiziologie a omului, Editura Medicală
Callisto, 2007;
55. Hashemi, J., Morin, E., Mousavi, P., Mountjoy, K., & Hashtrudi-Zaad, K. (2012).
EMG–force modeling using parallel cascade identification. Journal of Electromyography
and Kinesiology 22(3), 469–477
56. Haulică, I., - Fiziologie umană, Edit. Medicală, Bucureşti, 1989, 149 - 790
57. Hazzard's - Geriatric Medicine and Gerontology, 2009
58. Henderson, C. N. (2012). The basis for spinal manipulation: Chiropractic perspective
of indications and theory. Journal of Electromyography and Kinesiology, 22(5), 632-642
59. Huxley HE: - A personal view of muscle and motility mechanisms. Annu Rev Physiol
58:1, 1996
60. Isch F. – Electromyographie. Doin (Gaston et Cie), Paris, 1962
61. Jonas G., - Verso una scienza dell'autocontrollo. Biofeedback e apprendimento
viscerale, Astrolabio, Roma, 1976
62. Kahler S - „Times are changing”,Symposion Geriatric, Jounal Canadian dental,
nr.5-1988
63. Kamiya, J., - Conscious control of brain waves, Psychology Today, 1968, 1: 55-60
64. Keen DA, Yue GH, Enoka RM - Training-related enhancement in the control of
motor output in elderly humans; J Appl Physiol (1985). 1994 Dec; 77(6):2648-58.
45
65. Kellett J.- Acute soft Tissue injuries – a review of the literature. Med. Sci. Sports
Exerc. 1986; 18 (5): 489 – 500
66. Kimmel, H.D., - Instrumental conditioning of autonomically mediated behavior,
Psychological Bulletin, 1967, 67 : 337-345
67. Kochar MS. - Management of postural hypotension. Curr Hypertens Rep 2000;2:457-
62.
68. Laforest S , St-Pierre DMM, Cyr J, Gayton D. - Effects of regular exercise on muscle
strength and endurance in elderly. Eur J Appl Physiol , 1990; 990:104.Laforest, St.
Pierre, 1990
69. Langlais F., Aubriot J.H., Yon L., Postel M. – Les protheses cephaliques dans les
fractures du col femoral, Revue Chir. Ortho., 1977, 63, 797-814
70. Leadbether W. B. Cell – Matrix response in tendon injury. Clin Sports Med. 1992; II
(3): 533-578
71. Leading Causes of Injury Deaths by Age Group Highlighting Unintentional Injury
Deaths, United States – 2007(Source: National Center for Health Statistics (NCHS),
National Vital Statistics System. Produced by: Office of Statistics and Programming,
National Center for Injury Prevention and Control, CDC.)
72. Leipzig RM, Cumming RG, Tinetti ME. - Drugs and falls in older people: a
systematic review and meta-analysis. I. Psychotropic drugs. J Am Geriatr. Soc
1999;47:30.
73. Liddell, E. G. T., & Sherrington, C. S. (1925). Recrutment and some other factors of
reflex inhibition. Proc. R. Soc. Lond. Ser. B., 97, 488–518
74. Logan PA, Coupland CAC, Gladman JRF, Sahota O, Stoner-Hobbs V, Robertson K,
et al. - Community falls prevention for people who call an emergency ambulance after a
fall: randomised controlled trial. BMJ2010; 340:c2102.
75. Lungu, Ovidiu, Ghid instructiv pentru SPSS 10.0.Ed. Erota, Iaşi, 2001
76. Magee, David J. – Orthopedic Physical Assessment, third edition, Elsevier, 2002;
77. FI. Mahoney, DW. Barthel, unctional Evaluation: the Barthel Index. in Md State Med
J, vol. 14, febbraio 1965, pp. 61-5
78. A. Marinacci, A.A. and Horande, M., - Electro-Myogram in Neuro Muscular re-
Education, Bull of the Los Angeles Neurol. Soc., 25, 1960, number 2, 57
79. Middaugh SJ, Kee WG. – Advances in electromyiographic monitoring and
biofeedback in the treatment of chronic cervical and low pack pain. Adv Clin Rehabil.
1987; 1: 137-172
80. B. Miller - Learning of visceral and glandular reponses, 1969, Science, 163 : 434-
445
81. Ioan Miron, Periodizarea efortului fizic, un nou principiu în kinetoterapie şi
Medicină, Verlag Forschungsinsitut Mannheim, 2008 p. 113-125
82. Moffet DF, Moffet SB, Schauf CL – Human Physiology: Foundation &Frontiers,
1993, pp 290-323
83. Morse, JM. Enhancing the safety of hospitalization by reducing patient falls.
American Journal of Infection Control 2002; 30: 376-80.
84. Nanni G. - Classificazione delle lesioni muscolare. Atti del Convegno “Attualita nel
trattamento delle lesioni tendinee e muscolare del’arto inferiore”. Isokinetic. Bologna,
2000
46
93. Olivier P. – La reeducation de fractures de la region trochanterienne des persones
agees, Ann. Kinesi., 1978, 5, 523-532
94. Olson R.P. – Definition of biofeedback, in M.S. Schwarty (2nd ed.), Biofeedback: a
practitioner’s guide, Guilford Press, New York, 1987
95. Oraviţan Mihaela - „Studiul eficienţei biofeedback-ului electromiografic în
recuperarea leziunilor posttraumatice ale genunchiului” - Universitatea de Vest din
Timişoara, Facultatea de EducaţieFizică şi Sport), Biofeedback in rehabilitation: a
review of principles and practices. 10/01/1981;
96. Pancheri (a cura di), - Biofeedback. Tecniche di controllo in psichiatria,
psicosomatica e medicina, Bulzoni, Roma, 1979
97.. Perell KL, Nelson A, Goldman RL et al. - Fall risk assessment measures: an analytic
review. Journal of Gerontology: Biological Science and Medical Science 2001;56:761-6.
98. Pit SW, Byles JE, Henry DA, Holt L, Hansen V, Bowman DA. - A quality use of
medicines program for general practitioners and older people: a cluster randomised
controlled trial. Med J Aust2007;187:23-30.
99. Popescu R., Trăistaru R. – Recuperarea membrului inferior ortezat şi protezat, Ed.
Med. Universitară, Craiova, 2007, p 32
100. Portero P., - Developpement de la force et la puissance des muscles de la cuisse.
Ann. Kinesith., 1991, 18, 9, 451-453
101. Prablanc, C., Martin, O.,1992. - Automatic control during hand reaching at
undetected two-dimensional target displacements. In: J Neurophysiology (2):455-469.
102. Raez, M. B. I., Hussain, M. S. F., & Yasin, M. (2006). Techniques of EMG signal
analysis: detection, processing, classification and applications. Biological procedures
online, 8(1), 11-35.
103. Conf. Univ. Dr. Raveica Gabriela - Kinetoterapia în afecţiuni ortopedico-traumatice
– note de curs;
104. Reid D C. – Sports injuries assessment and Rehabilitation. New York: Churchill
Livingstone ED, 1992: 65-83
105. Resnik D.: - Imaging dell’apparato muscolo-scheletrico. Verduci Editore. Roma
1999
106. Ridayre, B. (1978). Le dictionnaire marabout de la médicine. Ed. S.A. Les
Nouvelles Editions Marabout, Verviers.
107. Rideau Y., Duval A. – Function des muscles de la region anterieure de la cuisse:
bilan electromyographique. Anatomica Clinica, 1978, I, 29-42
108. Rizzello C., Ligazzolo M.A., 1992. - Principi di trattamento. In: De Giovanni
Emilio: Il trattamento riabilitativo nelle lesioni traumatiche dell’arto inferiore. Edizioni
Sbm, Bologna.
109. Rolla, E. - Rilassamento e autocontrollo, Centro Maier Edizioni, Torino, 1989
110. Rolla, E., E. Manca, - Il rilassamento muscolare, Edizioni Omega, Torino, 1986
111. Rougier, P., - Visual feedback induces opposite effects on elementary centre of
gravity and centre of pressure minus centre of gravity motions in undisturbed upright
stance. In: Clinical biomechanics, vol. 18, no. 4, pp. 341-349(9). 2003
112. Rydell N. – Forces acting on the femoral head-prothesis, Acta orthopedica
Scandinavia, 1966 (Supp. 88 ad vol. 37), 1-132
113. Sacco, G., Testa, D. – Biofeedback e psicosomatica, Teorie ed applicazioni, Franco
Angeli, 2012, p. 13 – 16
47
114. Sbenghe T. – Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală,
Bucureşti, 1999; p. 405-430
115. Sbenghe T. – Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală,
Bucureşti 1996; p. 301-304
116. Sbenghe T. – Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale
membrelor,Editura Medicală, Bucureşti, 1981; p. 17 - 120
117. Sbenghe T. – KINESIOLOGIE Ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002 ,
p. 49 - 53
118. Scrimali T.- L. Grimaldi, - Il biofeedback dell'attività elettrodermica, Franco
Angeli, Milano, 1982
119. Severio Colonna. Legamento Crociato anteriore: rieducazione funzionale e
valutazione dei risultati. Edi-ermes
120. Sirtori, Valeria – Il biofeedback elettromiografico nella rieducazione del ginocchio,
Scienza Riabilitativa - Riabilitazione Oggi, 1997
121. Snyder, C., Noble, M. - Operant conditioning of vasoconstriction, Journal of
Experimental Psychology, 1968, 77 : p. 263-268
122. Sorescu, Maria E. – Asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Editura Universităţii
din Craiova, Craiova (2005), p. 6-10
123. Stálberg, E., Nandedkar, S., Sanders, D., & Falk, B. (1996). Quantitative Motor Unit
Potential Analysis. Journal of Clinical Neurophysiology, 13, 401-26.
124. Stalberg, E., & Trontelj, J. V. (1994). Single Fiber Electromyography. Studies in
Healthy and Diseased Muscle. New York: Raven Press.
125. Stamatoiu, I., B. Aşglan, C. Vasilescu – Electromiografie clinică, Ed. Medicală,
Bucureşti- 1981, p. 9-11, 55-68
126.. Stashut, D., & De Luca, C. (1989). Update on the decomposition electromyography:
an analysis of the EMG signals. Desmedt JE (ed) Computer aided Electromyography and
expert systems, Clinical neurophysiology espantos. Amsterdam, Elsevier, 39-53.
127. Stegeman, D., Merletti, R., Rau, G., Hagg, G., Harlaar, J., Baten, C., Hogrel, J.Y.CD
rom SENIAM 2000.
128. Ster J., De Godebout J., Dotte P., - Traitement de sequelles des fractures du femur.
Extrait Journal de Kinesitherapy, 1963, 108
129. Sudeck P. – Ueber die acute untztindliche Knochenatrophie. Arch. Klin. Chir. 1900
130. Tărâţă M., Cuţui M., Neştianu V. – Analiza electromiografică cantitativă în
patologia ortodontică. Conferinţa Naţională de Informatică Medicală, 24-26 Noiembrie
1994, Iaşi, vol. Conferinţei, p 123
131. Thorndike, E.L. – Animal Intelligence: an Experimental Study of the Associative
Processes in Animals, Psychological Monographs, 1989, 1911
132. Tinetti ME. - Clinical practice. Preventing falls in elderly persons. N Engl J. Med
2003;348:42-9.
133. Tomoaia, Gh., - Traumatologie osteoarticulară, Ed. aIIIa, Editura Medicală
Universitară “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca 2008, p. 88-90
134. UMF Iaşi - Disciplina de fiziologie – elemente de fiziologie (fascicola IV) 1979 pag
191-201
135. Vahlensieck M., Reiser M.: Resonanza magnetica del’apparato muscolo-
scheletrico. UTET. Torino 2003
48

Rezumat Teza Ilie Slicaru

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Teza Ilie Slicaru

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE ,,GRIGORE T.

Recuperarea prin biofeedback a sechelelor musculo-

Rezumatul tezei de doctorat

Prof. Univ. Dr. Neamţu Corneliu

Ilie (Şlicaru) Adina Camelia

CAPITOLUL I. DATE ŞTIINŢIFICE CARE STAU LA BAZA CERCETĂRII

CAPITOLUL IV. INTERPRETAREA REZULTATELOR; DISCUŢII...................... 191

SCOPUL acestui studiu îl reprezintă:

1. Dacă folosirea biofeedback-ului vizual/auditiv poate conduce la creşterea

1. Stabilirea incidenţei sechelelor posttraumatice în general şi ulterior la vârstnic.

F rec vența sechelelor posttraumatice

Grafic 1.II. Frecvenţa sechelelor posttraumatice în perioada de studiu (2010-2013)

Lunar au fost internaţi în structura de asistenţă şi recuperare pentru vârstnici în

R aportul loc aliz ării traumatis melor la nivelul

Grafic 2.II. Raportul localizării traumatismelor la nivelul membrelor la vârstnicii internaţi

Circa 39% din totalitatea traumatismelor afectează aparatul musculo-scheletic

DISTRIBUŢIA TRAUMATISMELOR PE APARATE

Grafic 3.II. Distribuţia traumatismelor pe aparate la vârstnici

Tipuri de fracturi la nivelul membrului inferior

27,50% Fractură femur

Din 200 de pacienţi cu fracturi la nivelul membrelor inferioare, 98 (49%)prezentau fracturi la

Cercetarea s-a desfăşurat în cadrul unui centru de recuperare şi asistenţă (Sacile,

Un alt criteriu de selecţie, pentru a obţine o omogenitate a grupului, a fost localizarea

Grafic5.II. Reprezentarea grafic a tipurilor de intervenţie chirurgicală – lot martor

Lot experimental: 20 pacienţi cu Proteză totală de şold, 9 pacienţi cu tijă PFN şi 6

PTS PFN PFNA

Grafic 6.II.Reprezentarea grafică a tipurilor de intervenţie chirurgicală – lot experimental

Tabel 1.II. Structura loturilor studiate

PARAMETRU LOT EXPERIMENTAL LOT MARTOR

84,1 LOT MARTOR

Grafic 7.II.Reprezentarea grafică a structurii loturilor

Abordarea terapeutică a loturilor de subiecţi

Fig. 23.II. Goniometru

Cu ajutorul goniometrului se determină atât amplitudinea mişcărilor pasive

Scopul bilanţului muscular:

Tabel 2.II. Cotaţia evaluării anomaliilor de mers la vârstnici [8]

Evaluarea dinamicii mişcărilor membrelor inferioare:

Protocolul de recuperare, comun ambelor loturi, atât martor cât şi experimental:

A. Lotul martor: exerciţii de mobilizare activă, activă-asistată, pasivă,

Tabel 3.II. Sinteza unui protocol de recuperare lot martor

TEHNICA/PROCEDEUL OBIECTIVUL DOZAJUL

B. Lotul experimental: metoda Biofeedback ElectroMioGrafic (BFB-EMG) 1

Tabel 4.II. Sinteza unui protocol de recuperare lot experimental

TEHNICA/PROCEDEUL OBIECTIVUL DOZAJUL

În urma aplicării planurilor de recuperare propuse, cel specific lotului martor

EVOLUŢIA VALORILOR OBŢINUTE LA TESTELE DE PERFORMANŢĂ

În continuare am realizat interpretările valorilor obţinute prin aplicarea Testului t

TESTUL BINA. Se observă că valorile mediei aritmetice se încadrează după cum

TESTUL NRS: Se observă că valorile mediei aritmetice se încadrează după cum

TESTUL FORŢA MUSCULARĂ CVADRICEPS: Se observă că valorile mediei

TESTUL FORŢA MUSCULARĂ ISCHIOGAMBIERI: Se observă că valorile mediei

TESTUL FORŢĂ MUSCULARĂ EXTENSORI COAPSĂ: Se observă că valorile

TESTUL FORŢĂ MUSCULARĂ ABDUCTORI COAPSĂ: Se observă că valorile

TESTUL AMPLITUDINE ARTICULARĂ EXTENSIE COAPSĂ: Se observă că

TESTUL AMPLITUDINE ARTICULARĂ ABDUCŢIE COAPSĂ: Se observă că

TESTUL AMPLITUDINE ARTICULARĂ EXTENSIE GENUNCHI: Se observă că

Grafic 28.II. Evoluţia amplitudinii articulare pentru mişcarea de extensie a genunchiului,

Tabel 27.II. Evoluţia forţei musculare – lot experimental şi lot martor

Abducţie Flexie Extensie

Punctaj mediu obtinut la evaluarea fortei musculare

Grafic 39.II. Evoluţia mediei forţei musculare la cele două loturi

Grafic 40.II. Evoluţia mediei amplitudinii articulare la cele două loturi

O creştere a forţei musculare şi a amplitudinii articulare a condus implicit la o