LUCRARE DE DISERTAȚIE

Conducător științific:
Profesor dr. Silviu-Gabriel Cioroiu

Absolvent:
Crafcenco Mihaiela

BRAȘOV, 2019
 CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................................................. 5

1. Generalități ............................................................................................................................... 5

2. Actualitatea temei .................................................................................................................... 6

3. Importanța teoretică și practică ................................................................................................ 6

4. Motivul alegerii temei ............................................................................................................... 7

5. Scopul și sarcinile cercetării ...................................................................................................... 7

6. Ipoteza cercetării ...................................................................................................................... 8

CAPITOLUL I .............................................................................................................................. 9

I.1. Anatomie și biomecanică ........................................................................................................ 9

I.2. Cauze .................................................................................................................................... 12

I.3. Simptomatologie................................................................................................................... 13

I.4. Etiologie ................................................................................................................................ 14

I.5. Patogenie .............................................................................................................................. 14

I.6. Diagnostic ............................................................................................................................. 15

I.7. Tratament ............................................................................................................................. 16

I.8. Evoluția fracturilor ................................................................................................................ 17

I.9. Complicații............................................................................................................................. 18

I.10. Epidemiologie...................................................................................................................... 20

I.11. Modalități de intervenție cunoscute în literatura de specialitate atât în România cât și în

străinătate .................................................................................................................................. 21

II. ORGANIZAREA CERCETĂRII ................................................................................................ 24

II.1. Locul și condițiile de desfășurare ......................................................................................... 24

II.2. Materiale și aparate necesare .............................................................................................. 24

II.3. Metode de cercetare ............................................................................................................ 25

II.3.1. Metoda documentării teoretice ......................................................................................... 25

II.3.2. Metoda anchetei ............................................................................................................... 25

II.3.3. Metoda observației ........................................................................................................... 25

3
 II.3.4. Metoda studiului de caz .................................................................................................... 26

II.3.5. Fișa individuală a pacientului ............................................................................................ 26

II.3.6. Procedura de desfășurare ................................................................................................. 27

II.4. Planul de recuperare ............................................................................................................ 28

II.4.1. Teste și măsurători efectuate ........................................................................................... 28

II.4.2. Bilanțul articular ................................................................................................................ 32

II.5. Tratamentul fracturii de col humeral operat ........................................................................ 35

II.5.1. Programul kinetic .............................................................................................................. 36

II.5.2. Metode kinetice utilizate ................................................................................................... 39

III. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA STATISTICĂ A REZULTATELOR

CERCETĂRII .................................................................................................................................... 47

III.1. Rezultate ............................................................................................................................. 47

CONCLUZII ...................................................................................................................................... 53

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................. 54

ANEXE ............................................................................................................................................ 57

4
 INTRODUCERE

1. Generalități

Considerăm că prin kinetoterapie se urmăreşte recuperarea unor funcții pierdute parțial

sau total, cu ajutorul mijloacelor terapeutice, având ca scop îmbunatățirea vieții

pacientului şi redându-i acestuia independența motorie. [Cioroiu, 2012, pag. 6]

Termenul de kinetologie a apărut în anul 1857, şi se referă la studiul mişcării şi a tuturor

structurilor care participă la aceste mişcări. Kinetologia umana „studiază mecanismele

neuromusculare şi articulare, menite să asigure omului activităţile motrice normale.”

[Sîrbu, 2012, pag. 7]

Kinetologia este denumită şi “kinetoterapie”, şi este format din următoarele 3

componente:

1. Biomecanică

2. Fiziologia exercițiilor fizice

3. Comportamentul psiho-motor. [Sîrbu, 2012, pag. 7-8]

Fracturile de col humeral, sunt însoțite de obicei de dereglări funcţionale, alături de o

incapacitate de muncă prelungită și afectarea gravă a funcției articulare, fiind necesară

refacerea structurilor lezate.

Cel mai frecvent, traumatismele humerusului sunt întâlnite la pacienţii vârstnici, în special

la femei, din cauza osului osteoporotic şi osteopenic, fiind de obicei, traumatisme uzuale.

La tineri, aceste fracturi sunt produse de traumatisme mai grave. Deoarece sunt

considerate fracturi grave cu rupturi şi cu deplasare a fragmentelor, tratamentul

chirurgical devine personalizat în funcție de fiecare pacient în parte, obiectivul fiind

5
restituirea anatomică cu fixare stabilă şi cu o recuperare progresivă normala a articulaţiei

umărului. [Chirilă V, 2008]

2. Actualitatea temei

În prezent, societatea umană începe din ce în ce mai mult să realizeze necesitatea și în

același timp imporatnța utilizării kinetoterapiei în recuperarea diferitelor afecțiuni. Una

dintre cele mai importante utilizări ale metodelor kinetoterapeutice este recuperarea

pacienților cu diferite tipuri de fracturi.

O altă parte, extrem de imporatantă, este recuperarea sportivilor care suferă de o fractură

la nivelul umărului. În astfel de cazuri, utilizarea metodelor kinetoterapeutice este

inevitabilă și asigură recuperarea într-un timp scurt a sportivilor.

După cum bine știm, timpul este una din problemele prezentului, astfel, având în vedere

această condiție impusă de societatea modernă, kinetoterapia, prin metode specifice,

poate ajuta la grăbirea procesului de recuperare a pacienților, fiind astfel un instrument

de actualiate.

3. Importanța teoretică și practică

Una din părțile imporatante ale recuperării pacienților cu ajutor metodelor

kinetoterapeutice, este aplicarea acestor metode în cazul fracturilor de la nivelul

membrelor superioare, astfel prin acestea, pacientul în cauză este ajutat să se recupereze

corect și într-un timp mai scurt. Se consideră că aplicând corect metodele

kinetoterapeutice asupra fracturilor, pacientul se poate recupera parțial sau total.

Membrele superioare pot suferi diferite afecțiuni, însă datorită faptului că acestea au ca

principală funcție inter-relația cu mediul și cu societatea modernă tehnologizată, se

6
ajunge ca în cele mai multe cazuri, motivul suferințelor de la nivelul membrelor

superioare, să fie de natura traumatică. Astfel, în acest context, este necesră o evaluare

cât mai precisă a mâinii post-traumatice, în vederea stabilirii unui program de recuperare

cât mai precis, care să conducă în final la reluarea activităților uzuale ale pacienților.

[Brăilescu et al., 2011]

4. Motivul alegerii temei

Unul dintre motivele principale care au stat la baza alegerii acestei teme este faptul că în

zilele noastre fracturile sunt foarte întalnite la persoane de toate vârstele, acestea având

diferite cauze: un impact sever, căderi de la înălțime, sporturi agresive și alte accidente.

Toate acestea pot fi recuperate prin aplicarea diferitelor tehnici kinetoterapeutice, prin

care se asigură restabilirea funcțiilor motrice într-un timp mai scurt.

Un alt motiv este acumularea de informații de actualitate în legătură cu această temă și

aplicarea acestora pe diferite persoane care suferă de fractură de col humeral, în vederea

îmbunătățirii mobilității articulare și reluarea activităților zilnice cât mai repede cu putință.

5. Scopul și sarcinile cercetării

Scopul lucrării este acela de a demonstra că prin aplicarea metodică a mijoacelor de

kinetoterapie, se produc modificări pozitive la nivelul traumatismelor. Totodată, scopul

este acela de a demonstra importanța creșterii mobilității articulare în vederea unei bune

recuperări, prin diferite metode. Prin aplicarea diferitelor procesele utilizate, doresc să

obțin rezultate, iar prin aceasta, numărul mare de pacienți cu aceast traumatism, să poată

fi tratați corect și de alți kinetoterapeuți.

Sarcinile sunt următoarele:

7
  Documentarea bibliografică de specialitate;

 Alegerea subiectului de cercetare;

 Studierea şi analizarea mijloacelor folosite;

 Studierea şi analizarea testelor de evaluare iniţială, pe parcurs şi finală;

 Realizarea unui plan terapeutic;

 Sintetizarea informaţiilor în forma grafică;

 Participarea la discuţii cu specialişti din domeniu;

 Conceperea lucrării.

6. Ipoteza cercetării

Considerăm că aplicându-se corect și individualizat mijloacele de kinetoterapie la nivelul

fracturilor, aceste traumatisme se vor recupera total sau parțial, acesta fiind obiectivul

principal pe care îl urmărește. Prin anamneză, examenul fizic iar uneori și cu alte

examinări, gravitatea fracturilor se pot identifica, iar în acest fel putem alege corect cele

mai bune metode pentru recuperare.

8
 CAPITOLUL I

I.1. Anatomie și biomecanică

O fractură osoasă este o afecțiune în care continuitatea osului este întreruptă, care apare

de obicei în urma unui traumatism (impact puternic).

[https://www.medicalnewstoday.com/articles/173312.php]

Fracurile humerului proximal apar în urma unei căzături pe brațul întins, fiind mai

frecvente la persoanele cu vârste de peste 65 de ani. Se manifestă prin dificultate de a

ridica brațul și durere locală.

Fracturile diafizei humerale apar în urma unui traumatism violent (de exemplu: un

accident rutier, accident la schi sau o cădere de la înaltime). În cele mai multe cazuri,

tratamentul constă în aplicarea unui bandaj elastic sau a unui dispozitiv ortopedic.

[https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/fracturile-osoase]

Membrele superioare au un rol important funcțional în prehensiune și tact, deoarece

acestea oferă echilibrul corpului, prin balansul lor în timpul mersului.

În fracturile humerusului pot fi lezați nervii axilar, radial și ulnar. Pot fi leziuni primitive, în

care se comprimă sau secționează și leziuni secundare, când nervii sunt incluși în calus.

Humerusul este înconjurat de o masă musculară bogată, astfel încât fracturile sunt de

multe ori însoțite de pseudartroze, fiind de obicei rezultate printr-o interpoziție

musculară. [Diaconescu N., Rottenberg N., Niculescu V., 1986, pag. 166, 177-178]

Articulația umărului este de tip sferoidal, realizându-se între capul humeral și cavitatea

glenoidă a scapulei, fiind numită articulația scapulo-humerală. [Albu I., Georgia R., pag.

238]

9
Humerusul este singurul os al brațului. Are un corp și două

extremități.

Orientare: capul humerusului-superior și medial, iar cei doi

tuberculi, cu șanțul intertubercular-anterior.

Are 3 fețe:

o una anterolaterală (prezintă rugozitate în formă de

"V" pentru inserția mușchiului deltoid)

o una anteromedială (prezintă rugozitate în

porțiunea mijlocie, pentru inserția mușchiului

Fig. I.1 Osul humerus
coracobrahial)

o una posterioară (este netedă, având la mijloc șanțul nervului radial)

[Costache M., Solomon B., Sereș-Sturm L., 1997, pag.14]

Articulația scapulo-humerală este cea mai mobilă articulație a corpului. Această

articulație face mișcări de flexie, extensie, abducție, adducție, rotație și circumducție.

În regiunea umărului, se află mușchiul deltoid. Acesta se evidențiază prin mișcarea de

abducție a brațului. Deltoidul și ceilalți mușchi ai umărului, care se împart într-un grup

anterior și unul posterior, formează ligamente active în jurul articulației.

Mușchii și mișcările umărului și brațului:

Tab. I.1. Mușchii și mișcările acestora

Mușchiul Mișcarea

 m. deltoid abducție, basculare, flexie, rotație

 m. subscapular flexie, extensie, rotație

 m. rotund mare adducție, extensie, rotație

 m. rotund mic adducție, rotație

10
  m. supraspinos adducție, rotație

 m. infraspinos adducție, rotație

 m. biceps brahial flexie (brat, antebraț), supinație (antebraț)

 m. coracobrahial adducție

 m. brahial flexie (antebraț)

 m. triceps brahial extensie(antebraț),

extensie+adducție+rotație (umăr)

[Costache M., Solomon B., Sereș-Sturm L., 1997, pag. 50-59]

Fig. I.2 Mușchii brațului-anterior Fig. I.3 Mușchii brațului-posterior

Sediul fracturii poate fi:

-diafizar

diafizo-epifizar

-epifizar

Leziunile părților moi pot ajunge de la contuzie până la plagă. Prin lovitura produsă, oasele

formează leziuni ale mușchilor pe care îi strivesc sau chiar ruperi ale vaselor de sânge și

nervilor.

11
Pielea, la nivelul locului traumatizat devine echimotică, datorită vaselor de sânge sparte.

Vasele de sânge sunt rupte de fragmentele ascuțite ale osului.

Mușchii, prin întindere violentă sau străpungerea acestora de către fragmentele osoase,

pot fi rupți.

Nervii pot suferi diferite leziuni din cauza unor înțepări, întinderi, compresiuni, zdrobiri,

care pot duce la anestezii sau chiar paralizii.

Tendoanele și ligamentele pot fi desinserate de pe os sau chiar rupte.

Capsula articulară este pătrunsă de un fragment osos când urmează a fi o fractură.

[Rădulescu Al., 1950, pag. 7-18]

I.2. Cauze

Fracturile apar din cauza unei boli de sistem, cum ar fi osteoporoza, displazia periostală

sau chiar de boli mai puțin identificate (boala lui Paget, osteomalacia, osteodistrofia

fibrochistică a lui Recklinghausen). Rezistența mică a osului, mai poate fi datorită unor

tulburări nutritive (intoxicații cronice, osteoporoze alimentare, avitaminoze), tulburări ale

sistemului nervos (hemiplegie/paraplegie, tabetice-suferă de lipsa de mișcare și

coordonare) sau tulburări patologice acute sau cronice, cu acțiune locală (tumori osoase,

osteomielită, abcesul lui Brodie, tuberculoză osoasă). [Rădulescu Al., 1950, pag. 1-2]

Cuzele predispozante sunt următoarele:

 Vârsta: Kozlovskii spune ca majoritatea pacienților cu fracturi sunt adulții tineri, cu

vârste cuprinse între 30 și 40 de ani. La copii, oasele sunt mult mai "elastice",

corpul mai ușor și mușchii mai nedezvoltați și de aceea fracturile sunt mai rare. La

bătrâni, fracturile sunt mult mai rare decât la copii, din cauză că aceștia sunt mai

imobilizați, mai atenți sau poate chiar ajutați, însă cand fracturile au loc, se

întâmplă mai rapid, din cauza lipsei de elasticitate și a scăderii calitative și

12
 cantitative a elementelor organice din compoziția oaselor, dar și a osteoporozei

care produce micșorarea rezistenței.

 Sexul și ocupația: Bărbații sunt cei mai expuși la fracturi, din cauza muncii grele

executate (transport, industrie, agricultură, lucru în mină, etc.). La aceștia ocaziile

de accidentări sunt dese, iar astfel numărul fracturilor este mare. Femeile sunt

predispuse mai rar la fracturi datorită stilului de viață pe care îl au. La femeile

vârstnice, proporția fracturilor este mai crescută din cauza activităților casnice la

care se adaugă și cauzele osteoporozice, alimentația insuficientă și deficiențele

hormonale.

Cauze eficiente:

 La adulți, accidente și traumatisme de muncă sau în timpul transporturilor.

 La copii și adolescenți se adaugă accidentele ocazionate de sporturi. [Rădulescu

Al., 1950, pag. 2-4]

I.3. Simptomatologie

Din punct de vedere clinic, semnele unei fracturi sunt generale și locale. Cele locale sunt

subiective și obiective.

 Simptomele generale se instalează din primul moment, însoțind orice traumatism,

acestea fiind evidente. Exemple de semne generale: paliditate excesivă, febră,

deficiență cardiacă, vasodilatație sanguină, șoc hemoracig, etc.

 Simptome locale:

a) Semnele de probabilitate sunt: durerile, frica, echimoze, deformarea regiunii, scurtarea

regiunii și impotență funcțională.

b) Semne de siguranță, observate mai rar sunt: mobilitatea anormală, crepitația,

netransmisibilitatea mișcării (când pacientul trece peste durere și execută mișcarea cu

13
ajutorul altui segment  cot-umăr), întreruperea netă a unui os. [Rădulescu Al., 1950,

pag. 18-23]

I.4. Etiologie

1. În funcție de felul în care acționează forța determinantă:

 Fractura directă: produsă la nivelul în care acționează forța, reprezentată prin

zdrobire, compresiune sau şoc violent. Acestea apar la marile accidente, fiind

asociate cu leziuni ale părților moi.

 Fractură indirectă: produsă într-un alt loc decât acolo unde a acționat forta.

Acestea sunt cele mai întalnite.

2. În funcție de gradul de discountinuitate a osului:

 Fracturi incomplete: sunt observate cel mai des la copii.

 Fracturile complete: se situează la nivelul punctelor slabe ale osului. Traiectul

poate fi transversal, oblic, spiroid, longitudinal, în vârf de clarinet şi în farină de

fluture.

3. În funcție de integritatea pielii, fracturile pot fii:

 Fracturi închise: atunci când segmentele osoase sunt acoperite cel puțin de piele.

 Fracturi deschise, atunci când pielea a fost lezată, iar osul ajunge în contact cu

exteriorul. [https://www.csid.ro/boli-afectiuni/ortopedie/fractura-tipuri-de-

fracturi-simptome-complicatii-si-tratament-15630930]

I.5. Patogenie

Un os sănătos are un anumit grad de elasticitate, având în componența lui un țesut

conjunctiv tânăr care se calcefiază în timp, precum și elemente celulare. La adult, osul

prezintă doar rezistență prin alcătuirea de săruri fosfocalcice, iar la bătrâni această

proprietate este redusă.

14
Acțiunea directă a traumatismului: Fracturile produse prin cădere sunt totdeauna directe.

Forțele ce acționează asupra oaselor, zdrobesc părțile moi ce acoperă osul (de exemplu o

cădere pe cot sau lovirea cu un par peste claviculă, etc.) iar aceste tipuri de fractură sunt

directe, având loc exact la nivelul unde s-a acționat.

Acțiunea indirectă a traumatismelor: Aceste fracturi apar în alt loc decât unde s-a lucrat,

printr-un agent vulnerant:

 flexiunea: traumatismul se duce către o extremitate a osului, deoarece celălalt

capăt este fixat, iar osul se rupe la curbura maximă (ex: clavicula)

 răsucirea: printr-un accident de mațină sau bicicletă, care răsucește brațul sau

mâna și rupe osul.

 tracțiunea: împreună cu o mică răsucire, poate rupe osul la distanță sau chiar

parcelar mai des. Acest lucru se poate întâmpla prin contracții musculare violente

în anumite stări (epilepsie, intoxicații cu medicamente, tetanos). O altă metodă de

accidentare prin tracțiune este atunci când în eforturi mari, un tendon sau un

ligament este întins la maxim și cedează, smulgându-se cu porțiuni osoase din

locurile de inserție (accidente sportive, accidente de muncă); acestea sunt fracturi

parcelare,prin smulgere.

 presiunea: produce fractură asupra unui os lung, susținut de un plan dur, de obicei

la nivelul epifizelor, în formă de T, V, Y. [Rădulescu Al., 1950, pag. 4-6]

I.6. Diagnostic

 Se bazează pe simptomatologia pacientului, facută printr-o investigație și prin

examenul fizic. La examenul fizic, pacientul prezintă semne și simptome fizice.

15
  Examenul radiologic (antero-posterior și profil) ajută la aflarea unui diagnostic

corect.

 Computer tomograf (CT) este indicat în cazul unei fracturi intra-articulare.

 RMN se face pentru excluderea unei fracturi cu implicarea de părti moi.

[https://www.romedic.ro/fractura-humerusului]

I.7. Tratament

Tratamentul îl reprezintă consolidarea fracturii. Acest proces depinde de vârsta

pacientului, de gradul deplasării fracturii, de tipul fracturii și de localizarea acesteia.

1. Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antialgice, antiinflamatoare,

caldură și masaj, cu scopul reducerii inflamației și durerii.

[https://www.farmaciata.ro/recuperarea-medicala-in-tratarea-fracturilor/]

2. Tratamentul ortopedic sau nechirurgical, constă în imobilizarea cu un bandaj toraco-

brahial (14 zile), mobilizări treptate, fizioterapie, kinetoterapie, contracții izometrice,

parafină, masaj, hidrokinetoterapie, terapie ocupațională, medicație: antialgice,

antiinflamatoare.

3. Tratamentul chirurgical are ca scop restabilirea continuității osoase, printr-o operație

cu șuruburi, plăci, tije intermedulare, în funcție de tipul fracturii și localizare.

Fiecare plan de tratament se face în funcție de fiecare pacient în parte (vârstă, calitatea

osului, patologii asociate). Pacienții în vârstă prezintă riscuri mai crescute decât cei tineri,

deoarece au sistemul osos mai afectat de diverse afecțiuni, iar mobilitatea umărului și

cotului sunt mai scăzute. [https://www.romedic.ro/fractura-humerusului]

Pe lângă aceste tipuri de tratament, pacienții cu acest tip de fractură humerală, pot face și

exerciții de terapie ocupațională (pictură, dans, croitorie, cântatul la instrumente, jocuri cu

mingea, badminton, vâslit, frământarea aluatului, bowling), fiind un mod de recuperare

16
plăcut și ales de multe persoane. [https://www.scribd.com/document/244024029/7-

TERAPIA-OCUPATIONALA]

De asemenea fizioterapia (laser terapia, unda scurtă, ultrasunete, curent galvanic, curent

diadinamic, cutent interferențial), masajul, mobilizările și exercițiile fizice sunt un mod

plăcut cât și benefic în recuperare.

[http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Recuperarea-functionala-a-umar64.php]

I.8. Evoluția fracturilor

După primele zile, sângele ieșit în părțile moi, începe să se micșoreze. Cheagurile de sânge

se transformă în țesut embrionar. După 5-6 zile de la accident, începe să se formeze

calus, țesut care va face legătura între cele doua capete ale fracturii.

Miescher a constatat că la refacerea osului nou, nu contribuie periostul deslipit de pe os,

ci doar resturile țesutului conjunctiv rămase prin separarea periostului în corticala osului.

La începutul accidentării, țesutul conjunctiv suferă o infiltrație edemoasă și în același timp

apare substanța preosoasă, care face parte din țesutul osteomucid, după constatarea

unor autori.

Armătura proteică, care va fixa fosfatul tricalcic și carbonatul de calciu derivă din țesutul

conjunctiv, edematos.

Dubreuil, Masse și Charbonnel, consideră că infiltrația edematoasă a țesutului conjunctiv

este un fenomen banal al oricărui proces de vindecare a unei plăgi.

După câteva zile de la traumatism, are loc hiperemia activă locală, care este condiționată

de o circulație defectuasă, care produce tulburări în fenomenul de respirație celulară,

determinând apariția unor enzime cu rol în osificare. Circulația în os este încetinită, însă

este favorizantă.

17
Vitaminele care contribuie la formarea calusului sunt B 1, C și D. Vitaminele B1 și C sunt

prezente în faza inițială, atunci când apare substanța preosoasă, iar vitamina D apare în

faza din urmă, la calcefierea calusului, către a 15-a, dar în doză mică.

O întârziere a formării calusului, poate avea loc atunci când fractura este însoțită de o

gravă leziune a nervului.

Cu trecerea timpului, calusul osos primitiv se reduce ca volum, modelându-se și luând

aspectul unui os normal, iar dacă coaptarea (închiderea rănii cu copci) a fost bună, locul

fracturii aproapre că nu se mai observă după un interval mai lung de timp. [Rădulescu Al.,

1950, pag.27-31]

I.9. Complicații

Acestea sunt imediate și tardive. Cele imediate sunt generale și locale.

 Compliocațiile generale imediate, pun viața accidentatului în pericol. O complicație

gravă este embolia grăsoasă, care reprezintă grăsimea sub formă fluidă, adusă din

țesutul medular în contact cu focarul fracturii. Această complicație produce

dispnee, durere extrem de vie, paloare, sudoare rece, înfățișare de spaimă. În unele

cazuri apare infarctul pulmonar. O altă complicație gravă este embolia grăsoasă

cerebrală, care se naște din tulburări circulatorii la nivelul creierului, bolnavul

aflându-se într-o stare de somnolență, fără atenție, cu amnezie, tulburări vizuale

sau confuzie. La bătrâni se poate instala o congestie pulmonară chiar a doua zi de

la accident, care duce la bronhopneumonie gravă.

Alcoolicii pot suferi stări de delir, punând viața în pericol, mai ales dacă sunt hipertensivi

sau cu scleroze arteriale.

Diabetul latent apare în urma fracturilor și dă pacientului o rezistență diminuată.

 Complicații locale imediate:

18
- întreruperea părților moi (tendoane, mușchi, nervi, aponevroze); în astfel de situații se

intervine chirurgical.

- hemartroza (hemohidartroza) se produce când fractura se află în apropierea articulației,

fiind și ea traumatizată, mușchii micșorându-se mult, recuperarea fiind grea.

- hematomul periarticular, se poate fibroza, iar ulterior se poate osifica, reducând

mișcările articulare.

- sdrobirea masivă a oaselor, îngreuiază starea generală a accidentatului și a

tratamentului.

- pătrunderea traiectului fracturii în articulație

- fractura extremităților articulare cu deplasări ale fragmentelor, iar uneori cu luxația unei

extremități.

- compresiunea sau ruperea de vade, care duc la hemoragii

- fractura deschisă.

 Complicații tardive:

- calusul întârziat reprezintă neîntărirea de săruri calcare depuse, într-un interval de timp

normal.

- calusul vicios, hipertrofic, neregular, se formează când fragmentele nu au fost bine

coaptate.

- pseudartroza reprezintă o gravă complicație, observată mai des șa mijlocul humerusului.

- osteoporoza algică tip Sudeck-Leriche reprezintă o complicație a zonei articulare,

instalată înstalată în urma fracturilor și în zonele cu infecție care sunt aproape de fractură.

- nevrita tardivă este produsă de către un calus vicios, care întinde sau care prinde un

trunchi nervos.

19
- osteoamele periarticulare și hematoamele osificate sunt produse în jurul articulației, în

mușchi, prin smulgerea periostului.

- edemul și tulburările vasculare/trofice

- rigiditatea articulară

- necroza osoasă avasculară, când o eschilă (așchie desprinsă) se deplasează de părțile

moi, rămânând fără hrană.

- litiaza renală, deoarece calculii renali se instalează la cei fracturați. [Rădulescu Al., 1950,

pag. 33-55]

I.10. Epidemiologie

Persoanele în vârstă sunt cele mai predispuse la fracturi din cauza osteoporozei.

1,2% reprezintă fragmente diafizice humerale din totalitatea fracturilor; varsta medie la

aceste fracturi este de 54,8 ani.

5,7% reprezintă fragmente proximale humerale din totalitatea fracturilor; varsta medie la

aceste fracturi este de 64,5 ani.

Fracturile de humerus sunt pe locul 3, dupa fracturile de șold.

La un studiu din Italia de 1800 pacienți cu fractură de humerus, 78% sunt femei, iar

incidența a crescut progresiv odată cu vârsta cu 60% la femei și 20% la bărbați.

[https://emedicine.medscape.com/article/825488-overview - showall]

Statistica fracturilor osoase care sunt produse prin traumatism sau accidente, arată că din

100 de persoane accidentate și internate într-un spital, aproximativ 15 dintre ei au și

fracturi. [Rădulescu Al, 1950, pag. 3]

20
I.11. Modalități de intervenție cunoscute în literatura de specialitate atât în România cât și

în străinătate

În Marea Britanie precum și în alte multe țări, în cazul fracturilor de col humeral cea mai

bună metodă este cea cu implanturi, plăci de blocare și hemiartroplastie.

[https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2190987]

În România, în urma consultului medical în cazul fracturilor, se merge pe imobilizarea

segmentului împreună cu tratamentul medicamentos, iar dupa o perioadă se trece la

fizioterapie și kinetoterapie. [http://www.ortokinetic.ro/p76-Fractura+de+col+humeral]

Moseley spune că nu există o metodă universală de tratament, ci fiecare caz are o

anumită metodă.

Böhler recomandă în urma în urma unei radiografii și anestezii, metoda în care

traumatologul stă la spatele accidentatului, introducându-și brațul prin fața umărului

bolnav și fața laterală a toracelui; astfel, brațul fiind plasat în axilă, traumatologul încearcă

să deplaseze spre lateral fragmentul distal fugit înăuntru, iar cu mâna liberă împinge cotul

rănitului spre torace până obține zgomotul și senzația de reducere.

Dacă deplasarea este inversă, se face doar o tracțiune cu o abducție, iar în cazuri mai

grave se face și extensie. În cazurile nereușite, se recurge la tratamentul chirurgical.

[Rădulescu Al., 1968, pag. 88]

Charles Neer (1955) a experimentat pe 12 cazuri înlocuirea capului humeral cu proteze de

vitaliu, făcute dintr-un material asemănător cu cel al capului humeral, fiind montate pe

tije metalice trilamentare, care sunt înfipte în cavitatea medulară a diafizei. Tija are o

lungime de aproximativ 15 cm. După ce aplică aceste proteze, prinde doar o eșarfă, iar

mișcările încep la 48 de ore. Când musculatura începe să se refacă, nu mai există riscuri.

Sprinberg și Pigue (1958) au afirmat de asemenea rezultate pozitive la endoproteze

acrilice.

21
Tratamentul adulților după Brombart și Poilleaux (1962) arată astfel:

- fracturile stabile pot fi corectate în urma unei anestezii generale, constând în

imobilizarea într-un aparat timp de 12 zile, urmată de o ușoară mobilizare

- fracturile instabile cu tendință de deplasare, trebuiesc osteosintetizate prin broșaj

percutan, după care se imobilizează timp de 3 săptămâni , urmând mobilizările

- fracturile trohanterului se imobilizează cu ajutorul unei eșarfe, în cazul în care nu există

deplasare

- fracturile-luxații se imobilizează, mișcările reluându-se dupa a 8-a zi, în cazul în care se

observă o bună angrenare. [Rădulescu Al., 1968, pag.91-92]

Tratamentul chirurgical se poate face cu următoarele materiale:

 Broșele Kirschner groase, se introduc

de sus în jos sau invers, iar dacă nu se

realizează o bună poziție, se ajunge la

angulație (producerea de colțuri).

 Tija metalică Küntscher, evită

angularea datorită gravitației care

îndepărtează fragmentele.

Fig. I.4 Broșele Kirschner

 Menținerea fragmentelor se poate obține și prin aparate diferite, cum ar fi

compresorul Charnley, fixatorul extern tip Juvara-Lombotte, placa Eggers sau

lamele coaptatoare tip Danis. [Rădulescu Al., 1968, pag. 99]

22
 Fig. I.5 Tija Küntscher

Fig. I.6 Fixator Juvara-Lambotte

Solter (1963) consideră că tratamentul trebuie aplicat în funcție de fiecare caz în

parte, dar la alegere între tija Küntscher, placa Eggers sau grefoanele osoase tip

Pheminster.

După Unander Charin și Hindmarsh (1962), cea mai bună metodă de tratament este

osteosinteza cu placa Eggers și grefoanele osoase. [Rădulescu Al., 1968, pag. 100-

101]

23
 II. ORGANIZAREA CERCETĂRII

Prin aceasă lucrare mi-am propus să verific și să observ dacă fractura de col humeral

operat se poate recupera total sau parțial prin metode kinetoterapeutice, într-un interval

de timp cât mai bun, combinând diverse metode.

II.1. Locul și condițiile de desfășurare

Datorită faptului că am avut posibilitatea să lucrez într-o clinică privată, atât studiul de

caz cât și recuperarea s-a desfășurat într-o sală specializată de kinetoterapie. Perioada

de desfășurare a recuperării subiectului s-a efectuat într-un timp de aproximativ 4 luni. În

această perioadă, subiectul a făcut efort de intensitate medie, dar suportabilă pe

parcursul fiecărei zile. În prezent, subiectul este recuperat aproximativ 60-70%,

prezentând încă dureri la anumite mișcări dificile și la eforturi intense.

II.2. Materiale și aparate necesare

Deoarece recuperarea s-a realizat într-o sală de kinetoterapie, am avut acces la o gamă

largă de materiale și aparate necesare recuperării, ceea ce m-a ajutat foarte mult. Pentru

evaluarea și măsurarea brațului, am avut nevoie de centimetru, goniometru, caliper,

ganteră de 3 kg și dinamometru.

Materialele de care m-am folosit în sală pe parcursul recuperării au fost următoarele:

săculeți cu parafină, bastoane, benzi elastice, greutăti, mingi de burete, mingi de plastic,

flexori, scripete, spalier, roată. La domiciliul pacientului, acesta și-a realizat singur câteva

"aparate" necesare recuperării sale, improvizând din elastice, frânghii, perne, sticle cu apă

și sticle cu nisip.

24
II.3. Metode de cercetare

II.3.1. Metoda documentării teoretice

În cadrul acestei de cercetare teoretică, are loc documentarea propriu-zisă despre care

urmează a se cerceta. Acumularea informațiilor într-un volum cât mai mare și corect stă

la baza îndeplinirii obiectivelor de recuperare a fracturii de col humeral operat. Metoda de

cercetare și informare se face cu ajutorul cărților,a internetului și a surselor mass-media:

ziare, reviste de specialitate, articole, documentare, literatură internă sau internațională.

La baza redactării lucrării de disertație, stă informarea științifică pe care aceasta trebuie

să o conțină, precum și consultul specializat în domeniul kinetoterapeutic.

II.3.2. Metoda anchetei

În această metodă este necesară stabilirea unui tratament recuperator și găsirea celor

mai bune și potrivite metode kinetoterapeutice pentru refacerea umărului fracturat, într-

un interval de timp cât mai scurt. Metodele kinetice au fost alese de medic special pentru

acest pacient, iar eu am încercat să adaptez exercițiile pentru a fi cât mai potrivite pentru

el.

II.3.3. Metoda observației

Scopul acestei metode este de a strânge date clare despre pacient și despre afecțiunea pe

care acesta o are, date din care se permite stabilirea părților necesare pentru refacerea

zonei afectate și întocmirea unui plan de tratament. În acest sens, în urma observațiilor,

am putut sesiza reacția pacientului în anumite mișcări și durerea acestuia în timpul

anumitor exerciții cu grad de complexitate mai ridicat. În această metodă am reușit să

observ vizual zona afectată, dar și progresul amplitudinii de mișcare și forța musculară,

care m-au ajutat ajutat să creez exercițiile potrivite pacientului.

25
 II.3.4. Metoda studiului de caz

În cadrul acestei metode am făcut anumite testări, inițiale și finale. Cele inițiale s-au făcut

înainte de a se interveni cu metodele kinetice asupra membrului afectat, iar testările

finale s-au făcut după perioada de recuperare. Testele au fost aplicate pe zona afectată și

în jurul acesteia, utilizând diverse materiale.

În această perioadă în care am folosit metodele kinetice pe pacient, am aflat câteva

informații despre acesta. Subiectul are 49 de ani, este de genul masculin, fiind soț și tatăl

a doi copii, fiind de profesie inginer. După un accident din timpul său liber, acesta a fost

internat de urgență în data de 26.02.2018, cu diagnosticul de Fractură col anatomic și

trohiter humerus drept cu deplasare.

II.3.5. Fișa individuală a pacientului

Deoarece în această lucrare voi prezenta metodele kinetice pe care le-am folosit

împreună cu pacientul, voi prezenta cazul acestuia în următorul tabel:

Tabel II.1. Date despre pacient

Nume J.C.

Data nașterii 12.12.1969

Sex Masculin

Data internării 26.02.2018

Diagnostic Fractură a colului anatomic al humerusului

Pacient în vârstă de 48 de ani, internat de urgență în data de 26.02.2018 cu

diagnosticul de Fractură col anatomic și trohiter humerus drept cu deplasare.

Epicriză În UPU se imobilizează în bandaj Dessault. În 28.02.2018, după o prealabilă

evaluare a statusului biologic și pregătire preoperatorie, se intervine

chirurgical sub anestezie generală și se practică Reducere deschisă și

26
 osteosinteză cu placa LCP și imobilizare în bandaj Dessault.

Sub tratament antialgic și antibioprofilaxie, evoluția este favorabilă.

Se externează ameliorat cu recomandările:

- pansamente locale sterile la 2-3 zile și îndepărtarea firelor de sutură la 14

zile postoperator

-menține imobilizarea în bandaj Dessault (sau orteză toracobrahială dreaptă)

Recomandări
până la 3 săptămâni de la externare, cu mobilizare activă a degetelor,

pumnului și pronosupinație

-tratament antialgic la nevoie

control clinic și radiologic la 4 săptămâni postoperator sau la nevoie.

II.3.6. Procedura de desfășurare

În această cercetare, care se află înaintea începerii programului de recuperare a fracturii

de col humeral, se află obiectivele de recuperare, cu scop în recuperarea cât mai calitativă

și într-un interval de timp cât mai bun a pacientului cu fractură. Aceste obiective sunt

combaterea durerii locale, refacerea mobilității articulare, creșterea forței și tonusului

muscular, refacerea coordonării, menținerea corectă a poziției și aliniamentului corporal,

restabilirea volumului și forței musculare.

Obiectivele au fost puse în urma diagnosticului și evaluării pacientului, iar programul de

recuperare s-a bazat pe mai multe metode de tratament:

 termoterapie locală

 masaj regional

 kinetoterapie activă și pasivă

 exerciții Codman

 contracții izometrice

27
  balansări, pendulări

 FNP-uri: IR, RR; pentru creșterea forței musculare se folosesc MARO, CR, IL,

ILO, SR, IA

 diagonalele Kabat

 exerciții de coordonare

 exerciții de gestică

 terapie ocupațională.

Programul este individualizat și adaptat pacientului cu fractură, ținând cont de

particularitățile acestuia.

II.4. Planul de recuperare

II.4.1. Teste și măsurători efectuate

 Masurarea circumferinței brațului s-a efectuat cu ajutorul centimetrului, iar a

pliurilor cu ajutorul caliperului astfel:

Tabel II.2. Masurători ale membrului superior

VALOAREA (cm)
ZONA MĂSURATĂ
Înainte de tratament

Braț relaxat 28

Braț încordat 33

Antebraț relaxat 24

Antebraț încordat 26

Pliu vertical la mijlocul m.biceps 2,5

Pliu diagonal subscapular, direct sub omoplat 4

28
  Măsurarea amplitudinii de mișcare s-a realizat cu ajutorul goniometrului astfel:

Tabel II.3. Măsurători ale mișcărilor articulare

VALOARE (grade)
ARTICULAȚIA MIȘCAREA
Înainte de tratament

Flexie 35o

Extensie 40o

Abducție 30o
Scapulo-humerala
Adducție 20o

Rotație internă 60o

Rotație externă 50o

Flexie 70o
Cotului
Extensie 30o

 Testul 1 RM (testul unei repetări maximale)

Acest test este folosit pentru măsurarea forței musculare isotonice. Scopul acestui test

este de a măsura forța maximă a subiectului, evidențiată într-o singură repetare. Se alege

o greutate estimată, în care subiectul ajunge la epuizare până la a 10-a repetare.

Rezultatul se calculează după tabelul de mai jos, înmulțind greutatea aleasă cu numărul

din dreptul repetării maxime:

Tabel II.4. Determinarea greutății pt 1RM

NR. REPETĂRI GREUTATE FOLOSITĂ

6 x 1,21

7 x 1,24

8 x 1,27

29
 9 x 1,30

10 x 1,33

11 x 1,36

12 x 1,39

13 x 1,42

Pentru acest test am ales greutăți de 3 kg, pacientul ajungând la a 8-a repetare, rezultatul

fiind următorul: 8*1,27=10,16.

 Testul de flexie palmară

Se realizează cu ajutorul dinamometrului pentru măsurarea forței musculare, pacientul

ținându-l în mână, în prelungirea antebrațului, executând o strângere puternică a

acestuia. Rezultatele se găsesc în tabelul de mai jos:

Tabel II.5. Valorile testului de flexie palmară

SCOR MASCULIN FEMININ

Excelent > 64 > 38

Foarte bun 56-64 34-38

Peste medie 52-56 30-34

Mediu 48-52 26-30

Sub mediu 44-48 22-26

Slab 40-44 20-22

Foarte slab < 40 < 20

La acest test, pacientul a reușit să strângă inainte de tratament până la 46, ceea ce

înseamnă că este sub mediu.

30
  Testul Arcului dureros

Acest test se realizează pentru a arăta conflictul dintre tendoanele mușchilor coafei

rotatorilor și acromion și constă în executarea abducției lente a brațului. Dacă pacientul

acuză durere între 70 și 120 grade, rezultatul este pozitiv.

Fig. II.1 Testul arcului dureros

La începutul tratamentului, pacientul nu a reușit să ridice brațul, însă după o lună de

tratament, acesta a reușit o abducție foarte dureroasă, ceea ce a demonstrat faptul că

testul este pozitiv.

 Testul Apley

Prin acest test se evaluează amplitudinea mișcărilor de rotație internă și externă. Prin

rotație internă se încearcă mișcarea de palpare a unghiului inferior al scapulei, iar pentru

rotația externă se efectuează ducerea mâinii accidentate în buzunarul de la spate al

pantalonului. Daca pacientul nu poate executa aceste manevre, testul este considerat

pozitiv.

31
 Fig.II.2. Testul Apley

Din cauză că pacientul are proteză de umăr, mișcările de rotație sunt extrem de dificile și

dureroase, testul Apley fiind pozitiv; pacientul a reușit o ușoară mișcare de rotație internă

la ducerea mâinii în buzunarul pantalonului, însă durerea fiind prezentă.

II.4.2. Bilanțul articular

Pacientul a fost supus anumitor măsurători și teste atât înainte, cât și după aplicarea

metodelor kinetice. Acesta a fost evaluat vizual cu centimetrul, iar mișcările au fost

măsurate cu goniometrul.

La început s-a realizat inspecția, care constă în examinarea pacientului din ortostatism

facial, lateral și dorsal, determimând diferențele maselor musculare ale ambelor membre

superioare, diferențele amplitudinilor de mișcare, dar și postura corpului prin care s-a

arătat faptul că pacientul a adoptat anumite posturi vicioase, din cauza disconfortului

dureros.

Palparea se face bilateral la nivelul mușchilor brațului și antebrațului, comparându-se

ambele membre superioare în vederea determinării scăderii masei musculare.

Pe lângă aceste forme de examinare, pacientul a fost măsurat cu ajutorul goniometrului

înainte și după tratament, determinându-se astfel diferențele de amplitudine a mișcărilor

efectuate. Valorile unghiului de mișcare se apreciază comparând articulația membrului

32
afectat cu cea a membrului sănătos sau cu valorile normale ale amplitudinii maximale de

mișcare, stabilite de Rocher:

Tabel II.6 Valorile mișcărilor articulare stabilite de Rocher

SECTORUL DE
ARTICULAȚIA MIȘCAREA COEFICIENTUL
MIȘCARE

0-90° 0,4

Flexie/Extensie 90-130° 0,2

130-170° 0,1

0-45° 0,3

Umăr Adducție/Abducție 45-90° 0,2

90-180° 0,1

Rotație internă
Indiferent de
Rotație externă 0,1
sector
Retropulsie

0-20° 0,4

20-80° 0,6
Flexie/Extensie
80-100° 0,9

>100° 0,4

Cot și antebraț 0-30° 0,4

Supinație
30-90° 0,2

0-30° 0,4

Pronație 30-60° 0,2

60-90° 0,1

0-30° 0,7
Pumn Flexie
30-75° 0,4

33
 >75° 0,2

0-30° 0,9

Extensie 30-80° 0,5

>80° 0,1

Abducție Indiferent de
0,2
Adducție sector

Pentru determinarea coeficientului funcțional de mobilitate, se face produsul dintre cifra

obținută cu ajutorul goniometrului și coeficientul respectiv al sectorului de mișcare

articulară.

La testarea cu goniometrul, pacientul a prezentat rezultate deficitare ale zonei afectate

față de membrul sănătos. S-au realizat astfel măsurători ale articulațiilor umărului,

cotului și antebrațului, pumnului, valorile obținute fiind apoi comparate între ele:

Tabel II.7 Măsurătorile de mișcare articulară ale pacientului la ambele membre

VALOAREA (grade)

Înainte de tratament
ARTICULAȚIA MIȘCAREA
Membrul superior Membrul superior

afectat sănătos

Flexie 35° 170°

Abducție 40° 130°

Umăr Rotație internă 60° 180°

Rotație externă 50° 170°

Retropulsie 20° 45°

Flexie 70° 130°

Cot și antebraț
Supinație 5° 15°

34
 Pronație 45° 180°

Flexie 25° 35°

Extensie 30° 45°

Pumn
Abducție 10° 15°

Adducție 30° 45°

II.5. Tratamentul fracturii de col humeral operat

Se realizează pe mai multe etape, folosind schema lui Ruelle și Sohier.

Prima etapă reprezintă faza imediată după încheierea intervenției chirurgicale, pacientul

aflându-se în una din situațiile următoare:

 umăr imobilizat cu cotul lipit de trunchi;

 umăr imobilizat cu brațul în adducție;

 braț imobilizat într-o eșarfă.

În această etapă de imobilizare este frecvent întâlnită dezvoltarea redorii articulare.

Evitarea acestui lucru se face prin contracții izometrice ale musculaturii locale, exerciții

izotonice ale mâinii. Se efectuează de asemenea exerciții de respirație și posturări active

controlate, împreună cu mobilizări ale coloanei cervicale. Un efect relaxant se poate

obține prin masajul cefei.

A doua etapă reprezintă perioada de după mobilizare. Tratamentul kinetic se poate

dezvolta larg, însă modul de lucru depinde de durerea și uportabilitatea pacientului.

Pentru această etapă de tratament, obiectivele sunt următoarele:

a) Combaterea durerii (termoterapie, masaj, kinetoterapie, exerciții Codman);

b) Rearmonizarea articulației gleno-humerale;

c) Mobilizarea articulației scapulo-toracice.

35
În a treia etapă se continuă programul kinetic început în etapa precedentă, fiind o etapă

de tranziție spre etapa a patra, program de recuperare funcțională propriu-zisă, având

următoarele obiective:

a) Refacerea amplitudinii maximale de mișcare din articulația scapulo-humerală;

b) Restabilirea forței, rezistenței și volumului muscular, care asigură o bună stabilitate și

mobilitate a umărului.

Deși s-a respectat programul de recuperare, atât redoarea articulară cât și hipotonia

musculară sunt încă prezente.

A cincea etapă care nu este obligatorie, se adresează redobândirii performanței motorii,

pe care bolnavul le avea înainte. În general, această etapă se aplică sportivilor sau

persoanelor care desfășoară activități fizice deosebite.

II.5.1. Programul kinetic

Programul de recuperare s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 4 luni, lucrându-se

cu pacientul de câte 2 ori pe săptămână. Deoarece pacientul nu are o vârstă înaintată,

recuperarea a fost una bună și vizibilă, iar pacientul foarte ambițios și dornic de o

recuperare rapidă.

Obiectivele prograului de recuperare sunt următoarele:

1. Combaterea durerii;

2. Rearmonizarea articulației gleno-humerale;

3. Mobilizarea articulației scapulo-humerale;

4. Refacerea amplitidinii maximale de mișcare articulară;

5. Refacerea forței, rezistenței și volumului muscular;

6. Refacerea stabilității și mobilității umărului;

7. Redobândirea performanței motorii.

36
 Tabel II.8 Program de recuperare centralizat

PROGRAMUL DE RECUPERARE AL FRACTURII DE COL HUMERAL OPERAT

Perioadă
Nume Sex Vârstă Ocupație Diagnostic Proceduri Observații
recuperare

- Parafină

- Masaj Datorită

- Drenaj parafinei

limfatic calde,
Săptămâna
- Mobilizări pacientului i
1-4
- Exercițiile s-au redus

fizice nr. 1, 2, 3, durerile

Fractură 4, 9, 11, 13. locale.

col

anatomic - Parafină

J.C M 49 Inginer și trohiter - Masaj

humerus - Drenaj Masajul a

drept cu limfatic avut mare

deplasare - Mobilizări efect asupra

Săptămâna - Exercițiile pacientului,

5-8 fizice nr. 5, 6, deoarece

7, 8, 10, 12, 14 musculatura

+ exercițiile din a început sa

săptămâna 1- se tonifice.

4.

37
 - Parafină

- Masaj

- Mobilizări Exercițiile

- Exercițiile fizice sunt

fizice nr. 17, efectuate

Săptămâna
19, 21, 23, 25, corect, iar
9-12
27, 28 + pacientul se

exercițiile din declară

săptămâna 1-4 mulțumit.

și 5-8.

- Parafină

- Masaj

- Mobilizări În urma

- Exercițiile procedurilor

fizice nr. 15, efectuate,

Săptămâna
16, 18, 20, 22, progresul
13-16
24, 26 + recuperării

exercițiile din este foarte

săptămâna 1- vizibil.

4, 5-8 și 9-12.

38
II.5.2. Metode kinetice utilizate

Metodele și procedurile sunt adaptate pacientului în funcție de gravitate și de durerea

suportată de acesta. În acest sens s-au efectuat următoarele metode:

1. Drenajul limfatic manual reprezintă un remediu ușor, care are efecte profunde. Prin

drenaj, se poate accelera volumul fluxului limfatic, îmbunătățind astfel abilitatea

sistemului de a elimina infecția și toxinele. Prin drenaj, se beneficiază de relaxarea globală

a corpului, îmbunătățirea capacității organismului de a se lupta cu infecția, ajută la

eliminarea toxinelor, a proteinelor în exces și a celulelor moarte. Se efectuează cu policele

și indexul, rădăcina mâinii sau cu toată palma.

Drenajul membrului superior

Poziția: pacientului este de decubit dorsal, cu brațul în ușoară abducție față de corp.

Etape:

1. Prompajul ganglionilor retroclaviculari x7;

2. Pompajul cisternei Pecquet x7;

3. Pompajul ganglionilor axilari x3;

4. Drenajul brațului: a) fața internă: de la ganglionii axilari spre cot, cu toată palma x3

apel-retur; b) fața externă: de la umăr (deltoid) spre cot, cu toată palma x3 apel-

retur; c) presiuni în brățară: cu toată mâna se execută presiune gradată, orientată

spre ganglionii axilari x3.

5. Pompajul ganglionilor de deasupra cotului (supratrohleeni) x3;

6. Drenajul antebrațului: a) fața internă: de la fața interioară a cotului spre pumn x3

apel-retur; b) fața externă: de la fața externă spre pumn x3 apel-retur; c) manevra

sandwich: palmele lucrează simultan, pe fața internă și externă a antebrațului x3

apel-retur; d) presiuni în brățară: presiune gradată cu toată mâna, spre cot x3;

39
 7. Drenajul pumnului și al mâinii: a) pompaj pe fața anterioară a pumnului, sub pliul

de flexie; b) drenajul feței palmare: cu policele până la eminenta tenară și

hipotenară, până la articulațiile metacarpofalangiene x3 apel-retur; c) drenajul

feței dorsale: se execută aceleași manevre ca la fața palmară x3 apel-retur; d)

drenajul degetelor: se execută de la extremitatea proximală spre extremitatea

distală, cu ușoare presiuni orientate în sus, pe fețete superioară și inferioară, apoi

pe cele laterale x3.

8. Manevrele finale: a) returul mâinii x1; b) pompajul pliului pumnului x1; c) manevra

sandwich a antebrațului x1; d) pompajul ganglionilor supraepitrohleeni x1; e)

manevra sandwich la nivelul brațului x1; f) pompajul ganglionilor axilari x3.

2. Mobilizări

 Exercitii pasive: flexie/extensie, abductie/adductie, rotatie interna/externa,

circumductie.

 Exercitii pasivo-active

 Exercitii active: se fac si cu instrumente ajutatoare (bastoane, mingi, benzi elastice,

greutati, scripete, etc.)

 Exercitii cu rezistenta: cu instrumente ajutatoare sau cu ajutorul

kinetoterapeutului

 Exercitii de coordonare: de exemplu asezarea unor obiecte.

[http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Recuperarea-functionala-a-umar64.php]

40
3. Exercițiile fizice sunt făcute cu scopul redobândirii mobilității articulare și de creștere a

forței și masei musculare. Acestea sunt următoarele:

 Exercitii cu baston:

1. Din stand, cu bastonul jos de capete apucat, se executa ridicarea bastonului sus,

deasupra capului si revenire in pozitie initiala. Dozare: 2 x 15

2. Din stand, cu bastonul de capete apucat, la nivelul

pieptului, se executa ducerea acestuia de la piept spre

inainte si revenire in pozitie initiala. Dozare: 2 x 15

3. Din stand, cu bastonul de capete apucat, se executa

ducerea bastonului in lateral dreapta pe verticala si

revenire. Se efectueaza si pe partea stanga. Dozare: 2 x

Fig. II.3 Exercitiu cu baston (2 x 15)

4. Din stand, cu bastonul de capete apucat, se executa cercuri spre inainte. Se executa si

spre inapoi. Dozare: 2 x (2 x 15)

5. Din stand, cu bastonul deasupra capului de capete apucat, se executa ducerea

acestuia la omoplati si revenire in pozitie initiala. Dozare: 2 x 15

6. Din stand, cu bastonul la spate-jos de capete apucat, se executa indoirea coatelor si

ridicarea bastonului spre omoplati si revenire in pozitie initiala. Dozare: 2 x 15

7. Din stand, cu bastonul la spate-jos de capete

apucat, se executa ducerea bastonului spre inapoi si

revenire in pozitie initiala. Dozare: 2 x 15

8. Din stand, cu bastonul la spate-jos, de capete

apucat, se executa ducerea bastonului in lateral

dreapta pe verticala si revenire in pozitie initiala. Se

Fig. II.4 Exercitiu cu baston

executa si pe partea opusa. Dozare 2 x (2 x 15)

41
  Exercitii cu mingea:

9. Stand, cu mingea intre palme la nivelul pieptului, se realizeaza presarea mingei intre

palme timp pe 6 secunde (contractie izometrica), si relaxare in pozitie initiala timp de 6

secunde. Doxare 2 x 10

10. Stand, cu coatele indoite la 45o si mingea intre cot si torace, se executa presarea

acesteia timp de 6 secunde (contractie izometrica). Dozare 2 x 10

11. Stand cu spatele la perete, mingea intre omoplat si perete, se executa presarea mingei

de catre umar si omoplat. Dozare: 2 x 10.

12. Stand cu fata la perete, la un pas de acesta, mingea intre palme si perete, se executa

cu bratele intinse, presarea mingei. Se executa si cu ambele brate deodata si doar cu

bratul afectat. Dozare: 2 x (2 x 10)

13. Stand cu fata la perete, mingea intre acesta si palme, se executa rularea mingei sus pe

perete si revenire. Dozare: 2 x 10

14. Stand, cu bratele intinse in lateral, mingea in mana stanga, se executa flexia bratelor

cu schimbarea mingei in mana opusa, la nivelul fetei si extensie cu schimbarea mingei la

spate. Dozare: 2 x 15

15. Sezand, mingea in lateral dreapta, se executa presarea mingei intre palma si scaun,

timp de 6 scunde. Dozare: 2 x 10

16. Stand, cu mingea intre palme sus-deasupra capului, se executa pasa pe perete, si

prinderea mingei la revenire. Dozare: 2 x 10

42
  Exercitii cu banda elastica:

17. Stand, cu banda elastica prinsa de capete in fata, se executa flexia si extensia bratelor

in lateral. Dozare: 2 x 15

18. Stand, cu banda elastica prinsa de capete sus-deasupra capului, se executa tragerea

acesteia spre laterale, cu ducerea ei la omoplati. Dozare: 2 x 15

19. Stand, cu banda elastica prinsa de capete la spate, cu o mana sus si una jos, se

executa tragerea ei pe diagonala. Se executa si pe diagonala opusa. Dozare: 2 x 15

20. Stand cu picioarele pe jumatatea benzii si cu mainile pe langa corp apucate de

capetele acesteia, se executa tragere in lateral la 45o. Dozare

21. Din stand, banda elastica fiind prinsa de spalier-sus, iar mana lovita prinzand banda,

se executa tragerea acesteia in jos spre corp. Dozare: 2 x 15

Fig. II.6 Exercitiu cu banda elastica

Fig. II.5 Exercitiu cu banda elastica

43
  Exercitii la spalier:

22. Din stand, se executa urcat si coborat pe fiecare treapta a spalierului, cu ambele maini.

Dozare: 2 x 16

23. Din stand, usor aplecat spre spalier, mainile pe acesta, se executa flotare. Dozare: 2 x

10

24. Stand, cu mainile prinse de spalier la nivelul umerilor, se executa usoare intinderi

articulare. Dozare: 2 x 10

 Exercitii cu greutati:

25. Se fac miscarile: flexie/extensie, abductie/adductie, rotatie interna/rotatie externa,

circumductie.

26. Miscarile se pot combina: flexia cotului+rotatie externa, rotatie externa+abductie, etc.,

simultan sau alternativ.

27. Se pot face pe toate directiile de miscare: jos, lateral, in fata, in spate, sus.

28. Din stand, sezand, pe genunchi, culcat facial/dorsal/lateral:

 Exercitii la scripete

 Exercitii de pendulare

 Stretching

Fig. II.7 Exercitiu cu greutate Fig. II.8 Exercitiu cu greutate Fig. II.9 Exercitiu cu greutate

44
Fig. II.10 Exercitiu de pendulare Fig. II.11 Exercitiu de pendulare Fig. II.12 Exercitiu de stretching

4. Împachetări cu parafină la nivelul membrului superior, cu efect antialgic, efect

decontracturant, creșterea elasticității și producerea vasodilatației capilare. Aceste

aplicări de parafină sunt indicate în afecțiuni reumatismale degenerative și inflamatorii,

circulație deficitară, redarea mobilității și decontracturarea musculară.

5. Masajul are următoarele efecte:

a) Efecte asupra circulației sanguine;

b) Efecte asupra sistemului musculo-tendinos:

- efecte asupra contracției musculare;

- efecte asupra relaxării musculare

Masajul se realizează cu manevre de efleuraj, fricțiune, frământat, tapotament și vibrații,

realizându-se pe zona cervicală, omoplat, braț, antebraț, palmă și pumn, timp de 15-20

minute.

6. Terapia ocupațională este utilizată pentru împiedicarea apariției disfuncției

organismului uman și pentru recăpătarea coordonării. În acest sens, am ales următoarele

activități:

 pictura

 dans

45
  croitorie

 cantatul la instrumente

 jocuri cu mingea

 badminton

 vaslit

 framantarea aluatului

 bowling

[https://www.scribd.com/document/244024029/7-TERAPIA-OCUPATIONALA]

46
 III. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA STATISTICĂ A

REZULTATELOR CERCETĂRII

III.1. Rezultate

În urma programului kinetic efectuat, care s-a întins pe o durată de aproximativ 4 luni,

fiind desfăşurat într-un mediu plăcut, cu condiții bune și o gamă largă de aparate și

instrumente de recuperare, rezultatele obținute au fost mulțumitoare pacientului, acesta

continuând cu exercițiile învățate și în timpul său liber, pentru o bună menținere a

organismului.

În urma cercetării făcute, rezultatele obținute au fost:

 Pentru determinarea circumferinței membrului superior și a pliurilor, s-au făcut

măsurători ale fiecărui segment cu ajutorul centimetrului și a caliperului, atât

înainte de tratament cât şi după, valorile obținute fiind astfel comparate între ele:

Tabel III.1 Evaluarea determinării grosimii membrului superior cu ajutorul

centimetrului și a pliului cu caliperului

VALOAREA (cm) VALOAREA (cm)

ZONA MĂSURATĂ
Înainte de tratament După tratament

Braț relaxat 28 31

Braț încordat 33 36

Antebraț relaxat 24 25

Antebraț încordat 26 28

47
Pliu vertical la mijlocul m.biceps 2,5 2

Pliu diagonal subscapular, direct sub 4 3

omoplat

Grafic III.1. Ilustrarea diferenței dintre valorile aflate înainte şi după tratament ale

segmentului afectat

Valorile membrului superior

Înainte După
36
33 cm
31
28 cm cm 28
24 25 26
cm cm
cm cm cm

2.5 2 4 3
cm cm cm cm

Braț relaxat Braț încordat Antebraț Antebraț Pliu vertical Pliu diagonal
relaxat încordat la mijlocul subscapular,
m.biceps direct sub
omoplat

În urma măsurătorilor finale, am comparat valorile înainte și după tratament, diferențele

fiind vizibile, valorile crescând cu 1,2, respectiv 3 cm la nivelul brațului și antebrațului, iar

pliurile au scăzut cu 0,5 și 1 cm.

48
  Măsurarea amplitudinii de mișcare articulară s-a realizat cu goniometrul atât

înainte cât și după tratament, valorile fiind următoarele:

Tabel III.2. Valorile mișcărilor articulare înainte și după tratament

VALOARE

(grade) VALOARE (grade)

ARTICULAȚIA MIȘCAREA
Înainte de După tratament

tratament

Flexie 35o 75o

Extensie 40o 45o

Abducție 30o 45o

Scapulo-humerala
Adducție 20o 35o

Rotație internă 60o 60o

Rotație externă 50o 50o

Flexie 70o 90o

Cotului
Extensie 30o 30o

49
Grafic III.2.1 Valorile mișcărilor scapulo-humerale înainte și după tratament

Amplitudinea mișcărilor scapulo-humerale

După tratament Înainte de tratament

75

60
40 60
45 50
35
35 20 50
35 20

Flexie
Extensie
Abducție
Adducție
Rotație
internă Rotație
externă

La nivelul articulației scapulo-humerale, cel mai mare progres se află la mișcarea de flexie,

observându-se o îmbunătățire de 40°; amplitudinea mișcării cu cel mai slab rezultat, este

cea de rotație internă cât și cea externă, ambele având același rezultat atât înainte cât și
după tratament, de 50°.

50
 Grafic III.2.2. Valorile mișcărilor cotului înainte și după tratament

Amplitudinea mișcărilor cotului

După tratament Înainte de tratament

90 70

30

30

Flexie
Extensie

La articulația cotului, se observă o bună îmbunătățire a mișcării de flexie, diferență de 20°,

în timp ce mișcarea de extensie rămâne la aceeași amplitudine de 30°.

 Testul de flexie palmară

S-a realizat pentru măsurarea forței musculare a pacientului, atât înainte, cât și după

tratament, rezultatele fiind următoarele:

Tabel III.3 Valorile testului de flexie palmară ale pacientului, înainte și după tratament

Perioada Valoarea

Înainte de tratament 46

După tratament 58

51
 Tabel III.4. Valorile normale ale testului de flexie palmară

SCOR MASCULIN

Excelent > 64

Foarte bun 56-64

Peste medie 52-56

Mediu 48-52

Sub mediu 44-48

Slab 40-44

Foarte slab < 40

Grafic III.3. Ilustrarea valorilor la testul de flexie palmară înainte și după tratament

Testul de flexie palmară

46

58 După tratament
Înainte de tratament

În urma tratamentului, pacientul a reușit să progreseze la testul cu dinamometrul,

ajungând până la 58, rezultatul fiind “Foarte bun”.

52
 CONCLUZII

Concluziile atât generale cât și practice la care am ajuns în urma efectuării lucrării de față

prin tratamentul făcut sunt următoarele:

 Importanța kinetoterapiei în recuperarea fracturii de col humeral operat este una

pozitivă.

 Evaluările făcute de-a lungul treatamentului m-au ajutat să observ progresul sau

regresul pacientului, precum și cele mai potrivite procedure pentru recuperarea lui.

 Programul de recuperare efectuat, a îndeplinit obiectivele propuse.

 Exercițiile fizice efectuate de pacient pe cont propriu, la domiciliul acestuia, l-au

ajutat la o recuperare mai rapidă.

 Procedurile urmate au reușit să combată durerile pacientului după primele ședințe

de tratament.

 Pacientul a reușit un progress al mișcărilor articulare, ceea ce a dus la mulțumirea

acestuia și la dorința de a continua exercițiile fizice la domiciuliu.

 Mișcarea ajută la reducerea durerilor musculare, menținând totodată o postură

corectă a corpului, întărind musculature și rezistența fizică.

53
 BIBLIOGRAFIE

Pe suport clasic:

1. ALBU I., GEORGIA R., "Anatomie clinică", Editura All.

2. BRĂILESCU C.M., et al., "Metode de evaluare clinică şi funcțională a mâinii post-

traumatice şi/sau operate. Palestrica of the Third Millennium Civilization & Sport" ,

2011, 12.2

3. CHIRILĂ V., "Tratamentul chirurgical în fracturile instabile ale humerusului

proximal", 2008.

4. CIOROIU S. G., 2012, Kinetoterapie de la teorie la practică, Editura Universității

Transilvania din Braşov.

5. COSTACHE M., SOLOMON B., SEREȘ-STURM L., "Anatomia descriptivă și

topografică a membrului superior", Editura Universității "Lucian Blaga" din Sibiu

1997.

6. DIACONESCU N., ROTTENBERG N., NICULESCU V., "Ghid de anatomie practică",

Editura Facla Timișoara, 1988.

7. RĂDULESCU AL., "Fracturi și luxații-vol I", Editura de Stat Literatura Medicală,

București 1950.

8. RĂDULESCU AL., "Traumatismele osteoarticulare-vol II", Editura Academiei

Republicii Socialiste România, București 1968.

9. SÎRBU E., CHIRIAC M., IANC D., 2012, Fundamentele Kinetoterapiei-Noțiuni şi

Tehnici, Editura Universității din Oradea.

54
Pe suport electronic:

1. "Fractura de col chirurgical humeral" , http://www.ortokinetic.ro/p76-

Fractura+de+col+humeral accesat pe data de 09.02.2019

2. "Recuperarea funcțională a umărului",

http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Recuperarea-functionala-a-

umar64.php accesat pe data de 13.01.2019

3. "Terapia ocupațională", https://www.scribd.com/document/244024029/7-

TERAPIA-OCUPATIONALA accesat pe data de 13.01.2019

4. ADARSH K.S., "Humerus Fracture",

https://emedicine.medscape.com/article/825488-overview - showall accesat la

data de 12.01.2019

5. CIOCAN L.O., "Fractura humerusului", https://www.romedic.ro/fractura-

humerusului accesat pe data de 12.01.2019

6. MORRISON W., "What is a fracture?",

https://www.medicalnewstoday.com/articles/173312.php

7. RANGAL A., HANDOLL H., BREALEY S. "Surgical vs nonsurgical treatment of adults

with displaced fractures of the proximal humerus: the PROFHER randomized

clinical trial" https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2190987

accesat pe data de 07.02.2019

8. ȘTEFĂNESCU G.,"Fractura: tipuri de fracturi, simptome, complicații și tratament",

https://www.csid.ro/boli-afectiuni/ortopedie/fractura-tipuri-de-fracturi-

simptome-complicatii-si-tratament-15630930 accesat pe data de 12.01.2019

55
9. TACHE G.O., "Recuperarea medicală în tratarea fracturilor",

https://www.farmaciata.ro/recuperarea-medicala-in-tratarea-fracturilor/

accesat pe data de 09.02.2019.

10. VIASU M., "Cum recunoști o fractură", https://www.reginamaria.ro/articole-

medicale/fracturile-osoase accesat pe data de 10.01.2019

56
 ANEXE

Anexa nr.1 Radiografia umărului înainte de operație

57
Anexa nr.2 Radiografia umărului după operația de protezare

58