LP Explorarea Clinica Osteoarticulara Membru Superior

Examenul clinic al membrului
superior
• Examinarea articulatiilor se face prin
inspectie si palpare, comparativ simetric, in
decubit dorsal si in ortostatism.
Se va urmări prezenta unor:
• tumefieri,
• deformări osteo-articulare,
• cracmente,
• instabilitate articulară,
• limitarea miscărilor active si pasive.
Bilant articular
Măsurarea amplitudinilor de mişcarea ale articulaţiilor, pe toate direcţiile
fiziologice de mişcare
Pentru testingul articular folosim aparate ce măsoară, în grade, unghiul de
mişcare, numite goniometre:
Goniometrele se compun dintr-un raportor (0-180°) şi două braţe: unul fix şi celălat
mobil. Cele două braţe se întâlnesc într-un punct, care reprezintă axul
goniometrului.
⇒goniometrul se aşează în acelaşi plan cu planul mişcării, cu baza paralelă

cu axa longitudinală a segmentului care realizează mişcarea şi cu
semicercul gradat îndreptat pe direcţia de mişcare; axul în jurul căruia
se mişcă indicatorul se plasează exact în dreptul axei biomecanice a
mişcării, indicatorul suprapunându-se axei lungi a segmentului care
realizează mişcarea; odată cu segmentul care se mişcă se deplasează şi
indicatorul, notându-se gradele de la care se începe mişcarea şi gradele
la care se termină mişcarea, calculându-se apoi amplitudinea mişcării
(se va nota astfel, nu numai amplitudinea mişcării, ci şi poziţia arcului
de cerc pe care se execută aceasta);
⇒testarea se realizează atât pentru mişcarea activă cât şi cea pasivă,
diferenţa fiind, în medie, de 15º;
Înregistrările se notează în diverse sisteme de tabele, grupând valorile
mişcărilor opuse pe acelaşi ax (flexia şi extensia, abducţia şi
adducţia, rotaţia internă şi rotaţia externă), alături de valorile
standard.
În cazul articulaţiilor membrelor interpretarea se face în comparaţie cu
unghiul aceleiaşi mişcări, efectuată cu segmentul opus şi/sau cu
valorile standard ale amplitudinii maxime de mişcare.
Anomalii de amplitudine articulară
 exces (hiperlaxitate capsulo-ligamentară sau hipotonie musculară)
 prin deficit (redoare articulară sau hipertonie musculară).
Redoarea - defineşte un deficit de amplitudine, indiferent de

mecanismul său. De exemplu, redoarea în extensie evidenţiază un
deficit de flexie, redoarea în abducţie reprezintă un deficit de
adducţie etc.
Ankiloză - este definită prin absenţa totală, a oricărei mişcări la nivelul

unei articulaţii, ceea ce nu corespunde realităţii din punct de vedere
mecanic decât în fractura osoasă.
În activitatea cotidiană solicitarea articulară nu este maxima.
• Poziţia de funcţionala - reprezintă poziţia de maximă utilitate a articulaţiilor, care asigură
independenţă funcţională individului. Imobilizările prelungite se efectuează în poziţia de
funcţiune, tocmai pentru a o conserva, în eventualitatea instalării ankilozelor secundare.
• Misc zilnice folosesc unghiuri din apropierea poziţiei de reapaus articular = ”sector util de
mobilitate”;
• Coeficientul global funcţional de mobilitate, stabilit de Ch. Calcularea lui presupune:
-descompunerea fiecărei mişcări, posibile în articulaţia respectivă în mai multe sectoare;
-efectuarea produsului între primul sector de mobilitate, pentru mişcarea respectivă, şi
coeficientul standard pentru acel sector (se exprimă în procente);
-efectuarea diferenţei între valoarea maximă şi cea minimă a sectorului următorde mobilitate;
-calcularea produsului dintre valoarea obţinută şi coeficientul standard pentru acest sector de
mobilitate;
-repetarea operaţiunilor şi pentru următoarele sectoare de mobilitate, atunci când mişcarea este
descompusă în trei sau patru sectoare;
-calcularea sumelor produselor tuturor sectoarelor de mobilitate pentru mişcarea respectivă,
sumă care reprezintă coeficientul funcţional elementar,
-repetarea operaţiunilor amintite, pentru fiecare mişcare posibilă în articulaţia respectivă,
finalizată cu obţinerea tuturor coeficienţilor funcţionali elementari;
-calcularea sumei tuturor coeficienţilor funcţionali elementari, sumă care reprezintă coeficientul
global funcţional şi are, pentru articulaţiile cu mobilitate normală, valoarea 100%.
Testing muscular
Examenul clinico-funcţional făcut pacientului.
a) Inspecţia ne arată relieful muscular comparat cu cel opus sau cu
relieful normal al acelei zone. Astfel apreciem de la început
hipotrofia sau hipertrofia musculară.
b) Palparea maselor musculare (în poziţii de relaxare) ne precizează –
repaus = hipotoniile sau hipertrofiile (contracturile) musculare.
mişcarea pasivă a segmentelor ne dă informaţii asupra acestor
aspecte putând chiar să deosebim o spasticitate piramidală
(semnul lamei de briceag) faţă de o rigiditate extrapiramidală
(semnul roţii dinţate).
c) Testul apreciază forţa nu a unui muşchi, ci a grupului muscular care
execută o anume mişcare (este una din părţile negative ale
testului).
Pentru fiecare grup muscular, testarea cere poziţionări deosebite
pentru anularea gravitaţiei (forţă 0-1-2) sau, din contră, pentru
implicarea gravitaţiei (forţă 3-4-5) cu sau fără rezistenţe
suplimentare.
Testing muscular
Aprecierea forţei musculare:
♦ poziţii fără gravitaţie
● f (forţa) 0 = zero (Z);
● f 1 = schiţată (S);
● f 2 = mediocră (M);
♦ poziţii antigravitaţionale
● f 3 = acceptabilă (A);
● f 4 = bună (B);
● f 5 = normală (N);
► pentru o mai fină departajare a forţei musculare se poate adăuga semnul +
sau – la cifra forţei, dacă se parcurge (+) sau nu (-) jumătate de schema de
mişcare cerută de forţa respectivă:
► rezistenţa uzitată la testarea forţei 4 (R medie) şi 5 (R maximă) se aplică pe
zona cea mai distală a segmentului ce efectuează mişcarea, este realizată
de mâna fiziokinetoterapeutului după ce segmentul a parcurs întreaga
amplitudine de mişcare, fiind o tentativă, la care se opune pacientul, de a
readuce segmentul la poziţia de plecare = “test de rupere” (“break test”);
Execuţia bilanţului muscular are câteva contraindicaţii cum ar
fi:
• dislocările articulare
• fracturile recente
• stări postoperatorii (locale)
• miozitele osifiante
• procese infecţioase şi inflamatorii locale
• durerile intense
• operaţiile pe abdomen (pentru musculatura abdominală)
• boli cardiovasculare severe
• stări de oboseală locală sau generală.
Forţa poate fi testată şi cu ajutorul unor aparate speciale
numite „dinamometre“, ce înregistrează valoarea de vârf a
forţei grupului muscular respectiv.
Valoarea reală a forţei unui muşchi de fapt nu o obţinem cu
nici unul din testele de mai sus.
Dinamometrul Collin este compus dintr-o lamă de oţel
cu formă elipsoidală, care se deformează sub acţiunea
forţei musculare şi revine la poziţia iniţială după
încetarea forţei. Lama antrenează în timpul deplasării
un indicator astfel articulat încât rămâne pe punctul
maxim al deplasării şi după ce forţa nu se mai exercită
asupra dinamometrului. Indicatorul se deplasează în
faţa unei scări gradate în kilograme.
• Valori normale se interpretează prin intermediul

indicelui dinamometric:
kg- forţa (indicate de dinamometru)
I.D. = ---------------------------------------------- x 100.
greutate (kg)
Tehnica este utilă în cel puţin două domenii:
- evaluarea antrenamentului în medicina sportivă;
- monitorizarea programului recuperator în
afecţiunile neuro-musculare.
Ozolin a măsurat din oră în oră forţa la sportivii de performanţă şi a
constatat că aceasta prezintă variaţii importante în timpul a 24 ore,
fiind maximă în timpul lecţiilor de antrenament şi minimă în orele
rezervate somnului.
• Valorile medii sunt 59% din greutatea corporală la femei şi 60% la
bărbaţi.
Forţa scapulară se înregistrează cu dinamometre aşezate pe orizontala
centurii scapulare în tracţiune sau presiune. Valori medii sunt 50 –
55% la femei, 60 – 79% la bărbaţi.
Forţa lombară se înregistrează prin tracţiunea unui dinamometru fixat
pe o planşetă pe care se sprijină sportivul. Valorile se înregistrează
cu genunchii blocaţi în extensie.
Forţa izometrică se poate măsura şi în poziţii cât mai apropiate de
poziţia fundamentală a sportului respectiv.
• Există la ora actuală dinamometre care testează forţa izometrică,
forţa izotonică(concentrică şi excentrică) şi care testează forţa
izokinetică. De asemenea dinamometria se poate efectua şi la alte
segmente ale corpului(picior, gambă, coapsă, coloană vertebrală).
Indicii de forţă se calculează:
Pentru flexorii degetelor = 1/2(Fdr+Fstg)/G x100 = 50 la
femei şi 60-70 la bărbaţi
Indicii forţei scapulare =Fscapulara/Gx100 = 40 – 50 la
femei şi 50 – 60 la bărbaţi.
Indicii forţei lombare =Flomb/Gx100 = 120 – 140 la femei
şi 160 – 200 la bărbaţi.
• Indice global = 0,800 – 1 la femei, 1 – 1,3 la bărbaţi.
• valori normale 0,800 – 1 la femei, 1 – 1,3 la bărbaţi.

• Indici de forţă cu valori normale la un subiect cu date dinamometrice scăzute arată că
masa musculară este mică dar starea funcţională a acesteia este corespunzătoare.
Creşterea forţei este condiţionată în primul rând de mărirea masei musculare.
• Indici de forţă scăzuţi dar valori dinamometrice normale arată că deficienţa nu este
masa musculară ci starea funcţională a acesteia. Creşterea forţei impune preocupări
prioritare pentru ameliorarea funcţională a sistemului neuromuscular.
• Raportarea forţei la greutate la macrosomi (corpolenţi) nu este totdeauna
corespunzătoare realităţii deoarece creşterea greutăţii prin exces de ţesut face ca
valoarea să scadă chiar la cei cu masa activă bună. Aceasta a făcut ca raportarea să se
facă la masa activă, valoarea în acest caz variază între 0,900 – 1,100 al femei şi 1,100
– 1,500 la bărbaţi.
• Determinarea structurii compoziţiei corporale la sportivii de performanţă se face prin
determinări speciale (masă grasă, masă activă, etc.), folosindu-se măsurarea grăsimii
plicii cutanate în mai multe regiuni ale corpului.
• măsurarea a 5 plici situate pe abdomen, flanc, spate (sub unghiul omoplatului),
triceps (brahial) şi coapsă (partea superioară), puncte situate pe partea dreaptă a
corpului.
1.TA% = (suma celor 5 plici x 0,15) + 5,8 + SC (m2)
• unde TA = ţesut adipos, iar SC = suprafaţa corporală (care se calculează din relaţia
statura – greutate prin utilizarea nomogramei lui Du Bois)
2.TA% x G = TA Kg (G = greutatea corpului);
3.G – TA (Kg) = MA Kg (MA = masa activă)-echivalentul în KG al masei active
• Valoarea optimă a ţesutului adipos este de 11 – 12% (în unele sporturi chiar 8,5%).
• Valoarea optimă a masei active este de 89% (la sportivii de forţă poate atinge chiar
91 – 92%, iar la cei de rezistenţă scade la 87%).
Examenul clinic al umarului
Miscarea grade
Flexie 180
Extensie 45 (0-60)
Abductie 180
Adductie 30
Rotatie ext 90
Rotatie int 90
SCAPULO-HUMERALA
1. Rotatia interna- cot langa torace, antebr in flexia de 90
grade si roteste antebr din lat spre medial- M subscapular C5,
C6, C7 – N subscapular sup si inf , M latissimus dorsi si
Pectoralis major
2. Rotatia externa – M infraspinos – C4-C6 (N suprascapular)
si M patrat mic – C5-C6- N axilar
3. Abductia – M deltoid- N axilar
o Initierea – 15 grade- M supraspinos – C5- N
suprascapular
o 15-90 grade M deltoid
o >90grade M trapez – C2-C4 + ram spinal XI si M dintat
anterior ( C5-C8- N lung toracic)
4. Adductia – M Latissimus dorsi, M rotund mare subscapular
– C5-C8 – N subscapular
M romboizi – C4-C5 – N scapular dorsal
M mare si mic pectoral – C5-T1 – N toracali anteriori
M brahial ant – C5-C6 – N musculocutan
M coracobrahial – C6-C7- N musculocutan
5. Anteroductia – M mare pectoral, mare rotund, latissimus
dorsi, triceps
6. Retroductia- M romboizi – C4-C5 – N scapular dorsal
Examinarea umarului
Examinarea umarului
UMĂRUL – BILANŢ ARTICULAR
FLEXIA UMĂRULUI mişcare anterioară a

braţului într-un plan sagital.
Valoarea normală: 180 (Chiriac), 160-180 (Magee),
Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism, cu
membrul de testat în poziţie anatomică.
Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism ajunge
cu braţul pe lângă ureche.
Determinarea planului în care se execută mişcarea:
sagital.
Poziţia goniometrului:
• Centrul goniometrului plasat la nivelul articulaţiei
scapulohumerale, pe partea laterală.
• Braţul fix urmăreşte epicondilul lateral humeral, paralel
cu linia medio-axilară a trunchiului
• Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei laterale a
braţului, urmărind epicondilul lateral humeral.
Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este
de aceeaşi parte a membrului.
EXTENSIA UMĂRULUI
Definirea mişcării: mişcarea posterioară a braţului într-un
plan sagital.
Valoarea normală: 45 (Chiriac), 50-60 (Magee),
Poziţia iniţială: subiectul în
şezând/ortostatism/decubit ventral, cu membrul
de testat în poziţie anatomică.
Poziţia finală: subiectul în
şezând/ortostatism/decubit ventral îşi
deplasează braţul spre înapoi, până la limita de
mişcare.
Determinarea planului în care se execută
mişcarea: sagital.
scapulo-humerale, pe partea laterală.
• Braţul fix urmăreşte epicondilul lateral humeral,
paralel cu linia medioaxilară a trunchiului.
• Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei laterale a
braţului, urmărind epicondilul lateral humeral.
Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat
este de aceeaşi parte a membrului.
ABDUCŢIA UMĂRULUI
Definirea mişcării: mişcarea de depărtare a
braţului de corp.
Valoarea normală: 180 (Chiriac), 170-180Magee)
Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism, cu
membrul superior de testat în poziţie anatomică.
Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism,
braţul ajunge în unghi de 90 faţă de trunchi.
mişcarea: frontal.
• Centrul goniometrului se plasează pe faţa
posterioară a articulaţiei scapulo-humerale, în centrul
acesteia.
• Braţul fix pe linia laterală a trunchiului.
• Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei
posterioare a braţului, urmărind mediusul. În cazul
prezenţei cotului în valg, se urmăreşte olecranul.
Poziţia examinatorului este în spatele membrului testat.
ADDUCŢIA UMĂRULUI
Definirea mişcării: mişcarea de apropiere a braţului de corp (revenire din abducţie).
Valoarea normală: adducţia pură este imposibil de realizat din cauza trunchiului. Ea se
poate asocia cu flexia umărului sau cu extensia acestuia (50-750, Magee). În continuare este
prezentată măsurarea adducţiei din poziţia de abducţie de 90, în acest caz amplitudinea
maximă fiind de 90.
Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism, braţul în unghi de 90 faţă de trunchi.
Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism, braţul pe lângă corp.
Determinarea planului în care se execută mişcarea: frontal
• Centrul goniometrului se plasează pe faţa posterioară a articulaţiei scapulohumerale, în centrul
acesteia.
• Braţul fix pe linia laterală a trunchiului.
• Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a braţului, urmărind mediusul. În
cazul prezenţei cotului în valg, se urmăreşte olecranul.
• Poziţia examinatorului este în spatele membrului testat.
Shoulder Abduction muscle test
ROTAŢIA EXTERNĂ A UMĂRULUI
Definirea mişcării: mişcare care se executa în jurul unui ax
vertical, care trece prin centrul capului humeral.
Valoarea normală: 80-90 (Chiriac), 80-90 (Magee),
Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu braţul în
abducţie de 900, cotul flectat la 900, antebraţul în pronaţie,
palma priveşte spre cap.
Variantă: subiectul în ortostatism/şezând, braţul pe lângă
corp, cotul flectat la 900, antebraţul în supinaţie;
Poziţia finală: în decubit ventral, antebraţul se deplasează
cranial.
Pentru variantă: subiectul în ortostatism/şezând, braţul
rămâne lipit de corp, în timp ce antebraţul descrie un arc de cerc
într-un plan orizontal înspre lateral.
transversal.
• Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulaţiei
cotului, pe partea posterioară.
• Braţul fix urmăreşte mediusul, rămâne în această poziţie pe
tot parcursul mişcării (perpendicular pe braţ).
• Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a
antebraţului, urmăreşte mediusului.
Poziţia examinatorului este de aceeaşi parte a membrului de testat.
Pentru variantă: poziţia examinatorului este în faţa
membrului de testat.
Rotaţia internă a umărului
Definirea mişcării: mişcare care se executa în jurul
unui ax vertical, care trece prin centrul capului
humeral.
Valoarea normală: 80-90 (Chiriac), 60-100 (Magee)
Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu
braţul în abducţie de 90, cotul flectat la 90, antebraţul
în pronaţie atârnă în afara mesei, perpendicular pe sol.
Poziţia finală: antebraţul se deplasează caudal.
mişcarea: transversal.
• Centrul goniometrului se plasează la nivelul
articulaţiei cotului, pe partea posterioară.
• Braţul fix urmăreşte mediusul, rămâne în această
poziţie pe tot parcursul mişcării (perpendicular pe
braţ).
posterioare a antebraţului, urmăreşte mediusului.
este de aceeaşi parte a membrului.
External rotation Internal rotation
Speed shoulder tests

Adducţia orizontală a umărului
Definirea mişcării: mişcarea de apropiere a
braţului de umărul opus, păstrându-se flexia
umărului de 900.
Valoarea normală: 135-140(Chiriac), 130(Magee).
Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism cu
braţul în abducţie de 90, cotul extins, antebraţul în
supinaţie.
Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism
braţul ajunge în flexie de 90, printr-un plan
transversal.
mişcarea: trasnversal.
articulaţiei scapulohumerale, pe partea superioară.
• Braţul fix urmăreşte mediusul.
anterioare a braţului, urmăreşte mediusul (în cazul
patologiilor cotului (de ex. cot în valg sau var) braţul
mobil va urmări plica cotului).
este în
• spatele membrului.
Abducţia orizontală a umărului
Definirea mişcării: depărtarea braţului de linia mediană a
corpului, într-un plan transversal, păstrându-se
flexia din umar de 90
Valoarea normală: 130(Magee).
Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism cu
umărul în flexie de 90 cotul extins, antebraţul în
supinaţie.
Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism,
braţul ajunge în unghi de 90 faţă de trunchi, prin
lateral.
transversal.
articulaţiei scapulohumerale, pe partea superioară.
• Braţul fix urmăreşte mediusul.
• Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei anterioare
a braţului, urmareşte mediusul în cazul patologiilor
cotului (de ex. cot în valg sau var) braţul mobil va
urmări plica cotului.
Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este
în spatele membrului.
UMĂRUL – BILANŢ MUSCULAR
Flexia umărului
Muşchi principali: deltoid anterior, coracobrahial,
biceps brahial (capul lung).
Muşchi accesori: trapez superior.
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit
heterolateral, cu braţul de testat susţinut.
Stabilizarea se realizează la nivel scapular.
F1: Deltoidul anterior se palpează pe faţa
anterioară a umărului, coracobrahialul este
un muşchi profund şi se palpează pe faţa
internă a braţului în 1/3 superioară, medial faţă
de bicepsul brahial, bicepsul brahial se
palpează în partea de mijloc a braţului, pe faţa
anterioară.
F2: Din decubit heterolateral, cu braţul susţinut de
examinator, subiectul execută flexia braţului.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând/
ortostatism, cu braţul de testat în poziţie
anatomică.
F3: din poziţia antigravitaţională, execută activ
flexia braţului fără rezistenţă, până la 900.
F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o
rezistenţă uşoară în treimea distală a braţului
la jumătatea cursei de mişcare. Stabilizarea se
face la nivelul umărului.
F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este
mai mare sau excentrică.
Extensia umărului
Muşchi principali: deltoid (fasciculele posterioare),rotundul mare,
marele dorsal, triceps brahial (capul lung).
Muşchi accesori: subspinos, rotundul mic.
Poziţia fără gravitaţie: decubit heterolateral, cu braţul de
testat susţinut, cotul poate fi flectat (în situaţii patologice) sau
extins.
Stabilizarea: se realizează la nivel scapular.
F1: Deltodiul posterior se palpează pe faţa posterioară a
umărului;
Tricepsul brahial se palpează în 1/3 superioară a braţului,
pe faţa posterioară;
Rotundul mare se palpează sub axilă, pe marginea laterală
a omoplatului.
F2: Din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută extensia
braţului.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând sau
decubit ventral, cu braţul de testat în poziţie antomică,
cotul poate fi flectat (în situaţii patologice) sau extins.
F3: Din poziţia antigravitaţională, subiectul execută activ
extensia braţului fără rezistenţă.
F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă
uşoară în 1/3 distală a braţului la jumătatea cursei de
mişcare.
F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare
sau excentrică.
Abducţia umărului
Muşchi principali: deltoidul (fasciculele mijlocii),
supraspinos.
Poziţia fără gravitaţie: decubit dorsal.
Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului,
partea superioară.
F1: Deltodiul mijlociu se palpează pe faţa
laterală a umărului;
Supraspinosul se palpează deasupra spinei
omoplatului.
F2: Din poziţia fără gravitaţie, subiectul
execută abducţia braţului.
Poziţia antigravitaţională: Şezând, cu braţul
de testat în poziţie antomică.
F3: Din poziţia antigravitaţională, subiectul
execută activ abducţia braţului fără
rezistenţă, până la 90.
F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o
rezistenţă uşoară în 1/3 distală a braţului la
jumătatea cursei de mişcare.
F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune
este mai mare sau excentrică.
Adducţia umărului
Muşchi principali: subspinos, subscapular, pectoralul mare,
rotundul mare, marele dorsal.
Poziţia fără gravitaţie: decubit dorsal, cu braţul de testat
înafara mesei, în abducţie de 90.
Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului, partea
superioară.
F1: subspinosul se palpează în fosa infraspinoasă, tendonul
pectoralului mare se palpează pe faţa anterioară a
toracelui.
F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută adducţia
braţului.
Poziţia antigravitaţională: menţionăm că pentru această
mişcare nu există poziţie antigravitaţională realizabilă
(subiectul ar trebui poziţionat cu capul în jos), de aceea se
adoptă poziţia finală a abducţiei umărului, din şezând.
F3: din această poziţia, subiectul execută adducţia
braţului, împotriva unei rezistenţe uşoare, în 1/3 distală
a braţului. Examinatorul se plasează în spatele
pacientului.
F4: respectând aceeaşi poziţie subiectul execută
adducţia braţului, împotriva unei rezistenţe medii în 1/3
distală a Braţului.
F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare
sau excentrică.
Rotaţia externă a umărului
Muşchi principali: subspinos, deltoid posterior, rotund
mic
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în
şezând/ortostatism braţul lipit de trunchi, cotul
flectat la 90, antebraţul în prono-supinaţie.
Stabilizarea: se realizează în 1/3 distală a
braţului, pe partea postero-laterală.
F1: deltoidul posterior se palpează pe faţa
posterioară a braţului, în 1/3 proximală,
• subspinosul se palpează în fosa infraspinoasă.
F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută
rotaţia externă a umărului.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit
ventral, braţul abdus la 90, antebraţul atârnând în
afara mesei, în prono-supinaţie.
F3: din poziţia antigravitaţională subiectul
execută rotaţia externă a umărului (deplasarea
antebraţului în sens caudal), fără rezistenţă.
rezistenţă uşoară în 1/3 distală a antebraţului
la jumătatea cursei de mişcare.
Rotaţia internă a umărului
Muşchi principali: pectoral mare, marele dorsal, rotund mare.
Muşchi accesori: subscapular, deltoid anterior.
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit ventral, cu
membrul superior în afara mesei, cu cotul extins.
Stabilizarea: se realizează la nivelul omoplatului.
F1: tendonul pectoralului mare se palpează pe faţa anterioară
a toracelui;
rotundul mare se palpează pe marginea axilară a
omoplatului.
F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută rotaţia
internă a umărului.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit ventral,
braţul abdus la 90, antebraţul atârnând în afara mesei, în
pronosupinaţie.
F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută
rotaţia internă a umărului (deplasarea antebraţului în
sens caudal), fără rezistenţă.
F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă
uşoară în 1/3 distală a antebraţului la jumătatea cursei
de mişcare.
sau excentrică.
Abducţia orizontală a umărului
Muşchi principali: deltoid posterior, subspinos.

Muşchi accesori: rotund mic, rotund mare, romboizi (adductori ai
scapulei).
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în ortostatism/şezând, braţul
flectat la 90, cotul extins, antebraţul în supinaţie.
Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului, partea
superioară.
F1: subspinosul se palpează în fosa infraspinoasă, deltodiul
posterior se palpează pe faţa posterioară a umărului.
F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută abducţia
orizontală cu braţul susţinut de examinator.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit ventral, cu
membrul superior în afara mesei, cotul extins, antebraţul în
pronosupinaţie.
F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută abducţia
orizontală a braţului, fără rezistenţă.
uşoară în 1/3 distală a braţului, pe partea posterioară la
F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau
excentrică.
Adducţia orizontală a umărului
Muşchi principali: pectoral mare.
ortostatism/şezând, braţul abdus la 90, cotul
extins, antebraţul în supinaţie.
Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului,
partea superioară.
F1: tendonul pectoralului mare se palpează pe faţa
anterioară a toracelui.
F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul
execută adducţia orizontală cu braţul
susţinut de examinator.
dorsal, cu braţul abdus la 90, cotul extins,
antebraţul în supinaţie.
execută adducţia orizontală a braţului, fără
rezistenţă.
rezistenţă uşoară în 1/3 distală a braţului la
Ridicarea scapulei
Muşchi principali: trapezul superior, angularul
(ridicătorul scapulei).
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit
ventral, membrul superior pe lângă corp.
Stabilizarea: se realizează pe partea
anterioară a umărului.
F1: trapezul superior se palpează pe partea
superioară a umărului, angularul se palpează în
spatele trapezului superior.
execută ridicarea omoplatului.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând
cu membrul superior pe lângă corp.
Stabilizarea se realizează pe umărul opus.
execută ridicarea scapulei, fără rezistenţă.
rezistenţă la nivelul umărului, la jumătatea
cursei de mişcare. Examinatorul este plasat în
spatele subiectului.
mai mare sau
excentrică.
Coborârea scapulei
Muşchi principali: trapezul inferior.
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit ventral,
membrul superior pe lângă corp.
Stabilizarea: se realizează pe partea anterioară a umărului.
F1: trapezul inferior se palpează oblic, la baza unghiului
inferior al scapulei, în spaţiul interscapulovertebral.
F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută coborârea
omoplatului.
Poziţia antigravitaţională: menţionăm că pentru această
mişcare nu există poziţie antigravitaţională realizabilă
(subiectul ar trebui poziţionat cu capul în jos), de accea se
adoptă poziţia finală a ridicării scapulei, în şezând.
coborârea omoplatului scapulei, împotriva unei rezistenţe
uşoare, la nivelul unghiului inferior al omoplatului.
medie la nivelul unghiului inferior al omoplatului, la jumătatea
cursei de mişcare.
sau excentrică.
Abducţia scapulei
• Muşchi principali: dinţat anterior, pectoral mare.
şezând/ortostatism, umărul flectat la 90, cotul extins,
• Stabilizarea: se realizează pe partea anterioară a
umărului.
F1 : tendonul pectoralului mare se palpează pe faţaanterioară
a toracelui.
F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută
abducţia omoplatului, cu membrul superior susţinut de
examinator.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit dorsal,
umărul în afara mesei, flectat la 900, cotul
extins/flectat (a doua variantă este mai accesibilă din
cauză că nu solicită suplimentar articulaţia cotului),
abducţia omoplatului fără rezistenţă (imitând
mişcarea de apucare a unui obiect imaginar).
medie la nivelul palmei, când cotul este extins,
stabilizându-se braţul în 1/3 distală şi la nivelul cotului
(olecran), când acesta este flectat, la jumătatea cursei
de mişcare.
Adducţia scapulei
Muşchi principali: trapez mijlociu, romboizi.
Poziţia fără gravitaţie:
Pentru trapezul mijlociu: subiectul în
şezând/ortostatism, umărul abdus la 900 cotul
extins.
Pentru romboizi: subiectul în şezând/ortostatism,
umărul rotat intern, faţa dorsală a mâinii la nivelul
sacrului.
Stabilizarea: se realizează pe partea superioară a
umărului.
F1:
trapezul mijlociu se palpează în spaţiul
interscapulo-vertebral în zona mediană,
romboizii se palpează oblic la baza unghiului inferior al
scapulei.
F2: din poziţiile fără gravitaţie, subiectul execută
adducţia scapulei, pentru fiecare muşchi în parte.
Poziţia antigravitaţională:
Pentru trapezul mijlociu: subiectul în decubit ventral,
umărul abdus la 90 cotul extins.
Pentru romboizi: subiectul în decubit ventral,
umărul rotat intern, faţa dorsală a mâinii la nivelul
sacrului.
F3: din poziţiile antigravitaţionale subiectul
execută adducţia scapulei.
F4: respectând aceleaşi poziţii, se opune o
rezistenţă medie în 1/3 distală a braţului, partea
posterioară, la jumătatea cursei de mişcare.
F5: rezistenţele aplicate în aceleaşi regiuni sunt mai mari
sau excentrice din aceeaşi poziţie
antigravitaţională.
Romboizi
Trapez mij
Load and shift test
Subiectul în poziţie şezând pe un scaun fără
spătar, cu spatele drept.
Kinetoterapeutul stă în spatele
subiectului. Cu o mână stabilizează
clavicula şi scapula, iar cu cealaltă
prinde capul humeral între degetul mare
(posterior) şi celelalte 4 degete
(anterior). Capul humeral este împins
uşor către înainte şi înapoi,
poziţionându-l în glenă. Apoi,
examinatorul împinge capul humeral
anterior, observând gradul de
mobilitate al acestuia faţă de poziţia
anatomică.
Interpretare: se apreciază cu cât s-a
mişcat centrul capului humeral faţă
de centrul glenei, astfel:
Testul aprehensiunii
Subiectul este în poziţia de
decubit dorsal.
Examinatorul stă de
partea membrului de
testat şi duce braţul
subiectului în abducţie
de 90, rotându-l extern.
Testul este pozitiv dacă
subiectul simte durere
sau o deplasare a
umărului, indicând o
instabilitate
anterioară.
Testul lui Andrew pentru
instabilitate anterioară
Subiectul în poziţie de decubit
dorsal, cu braţul abdus la 130
şi în rotaţie externa de 90. Cu
o mână se stabilizează
cotul şi 1/3 distală a
braţului, iar cu cealaltă se
împinge capul humeral în sus.
Testul este pozitiv dacă
subiectul resimte durere în
timpul acestor manevre.
Testul sertarului anterior
• Subiectul este în poziţie de decubit
dorsal.
• Examinatorul prinde cu mână de
acelasi nume cu umărul examinat,
braţul subiectului aproape de
axilă şi îl duce în abducţie de 90,
flexie de 20 şi rotaţie externa de 30.
Cu cealaltă mână se stabilizează
scapula: degetul mare pe coracoid,
iar celelalte pe spină. Examinatorul
trage înainte braţul subiectului.
• Testul este pozitiv dacă mişcarea
capului humeral în glena este mai
mare decât la membrul sănătos.
Testul Rockwood pentru instabilitate anterioară
• Subiectul în poziţie şezând.
• Examinatorul stă în spatele subiectului. Braţul
acestuia este lipit de corp, iar examinatorul îi duce
umărul în rotaţie externa. Se imprimă o abducţie a
braţului până la 45 unde este repetată rotaţia
externă. Se procedează în acelaşi fel la 90 şi 120.
• Testul este pozitiv dacă subiectul, la 90 de abducţie,
simte
durere în regiunea posterioară a umărului cu o
teamă vădită de a continua mişcarea. La 45 şi 120,
dă dovada de o uşoară nelinişte şi durere
moderată. La 00, durerea şi teama apar rar.
Testul Dugas
• Subiectului i se cere să îşi
ducă mână de partea
umărului afectat, la
umărul opus şi să îşi
apropie cotul de piept.
• În cazul unei dislocări
anterioare această mişcare
nu este posibilă, şi la
nivelul umărului apare o
durere vie.
Testul Norwood
• Subiectul este în poziţie de decubit dorsal
cu braţul în abducţie de 80, rotaţie
externă de 90 şi cotul flectat la 90.
• Examinatorul îi duce braţul în adducţie
orizontală, asociind o rotaţie internă de
20 cu o mână, iar cu cealaltă stabilizează
scapula (se poate aplica, cu ajutorul
degetului mare, o forţă în sens posterior
asupra capului humeral).
• Testul este pozitiv dacă se simte cum
capul humeral alunecă prea posterior
faţă de glenă. Testul trebuie efectuat cu
grijă, deoarece senzaţia de durere pe
care o resimte subiectul, se poate
uneori să se producă după apariţia
subluxării.
Push-Pull test
• Subiectul în poziţie de decubit dorsal.
• Cu o mână, examinatorul duce braţul
subiectului în abducţie de 90, priza fiind la
nivelul pumnului. Cealaltă mână este situată
în 1/3 proximală a braţului. Examinatorul trage
membrul subiectului cu mâna care este situată la
nivelul articulaţiei pumnului, în timp ce cu
cealaltă împinge braţul în jos.
De obicei, poate apărea o translaţie de 50%. O
translaţie mai mare de 50% sau apariţia durerii,
poate fi cauzată de o instabilitate posterioară.
Testul sertarului posterior
• Subiectul în poziţie de decubit dorsal.
• Examinatorul face o priză în 1/3 proximală
a antebraţului ducând cotul în flexie de
120, iar umărul în abducţie de 100 şi
flexie de 30.
• Cealaltă priză se face la nivelul scapulei
pentru stabilizare (degetul mare pe
coracoid, iar celelalte 4 pe spină).
• Examinatorul duce braţul subiectului în
flexie de 70, asociată cu rotaţie internă.
În acelaşi timp, degetul mare de pe
coracoid, împinge capul humeral posterior
(acesta poate fi simţit cu indexul aceleiaşi
mâini).
• Testul este de obicei indolor, însă este
pozitiv dacă se remarcă la subiect frica
de a continua mişcarea.
Jerk test
• Subiectul în poziţie de şezând, cu
braţul rotat intern şi flectat la 90.
• Examinatorul face o priză la
nivelul cotului, iar cealaltă mână
sub scapulă, imprimând braţului
o mişcare de adducţie orizontală.
Se menţine astfel încărcarea
axială a humerusului cu mâna de
la nivelul cotului.
• Testul este pozitiv dacă se simte
un clic la nivelul umărului.
Testul Neer
• Subiectul este în poziţie de
şezând.
• Examinatorul îi duce braţul în
flexie maximă şi rotaţie
internă (cotul extins).
• Această manevră
provoacă durere la nivelul
umărului, dacă avem de a
face cu o leziune de tip
“overuse” la nivelul
supraspinosului, lucru ce se
poate observa şi pe faţa
subiectului.
Testul Hawkins
• Subiectul în aceeaşi poziţie ca la
testul precedent.
• Examinatorul duce pasiv braţul
subiectului în rotaţie internă, cu
cotul flectat. Poziţia în care este
pus membrul subiectului în cadrul
acestui test, duce marea
tuberozitate humerală înspre
acromion, prinzând între ele
tendonul supraspinosului, fapt ce
produce durere în cazurile de
patologii la nivelul supraspinosului.
• Testul este pozitiv dacă această

manevră produce durere la
nivelul umărului.
• Sindromul impact al umarului este evaluat prin
testele Neer si Hawkins.
• In testul Neer (fig. 7) examinatorul fixeaza scapula cu o mana
si ridica bratul subiectului in rotatie interna cu cealalta
mana.
Aparitia durerii indica un test pozitiv.
Fig. 7. Testul Neer

Testul Hawkins (fig. 8):
– abductia umarului subiectului la 90°,
cu cotul flectat la 90°
– medicul va efectua o rotatie interna
fortata a umarului impingand bratul
cu o mana si pumnul cu cealalta mana
Aparitia durerii indica un test pozitiv.
Fig. 8. Testul Hawkins
Resisted external rotation

Lift off test
Glenohumeral Instability
! Load and shift test
! Sulcus sign
! Apprehension test
! Relocation test
Sulcus sign
Relocation test
Apprehension test
AC joint
! Cross arm test
Glenoid labrum pathology
! O’Brien’s test
Biceps tendinitis
! Speed test
! Yergason’s test
O’Brien’s test
Cross arm test
Yergason’s test
Speed test
Rupturi si intinderi acromio-claviculare
• Traumatismele AC sunt intalnite in
cazul caderilor pe umarul adductat
(fig. 2).
• Rockwood a clasificat
traumatismele AC in 6 tipuri (fig. 3, 4)
Fig. 2
Fig. 1
Tip I – entorsa AC Tip II - subluxaţie AC
-este o intindere fara dislocare -ruptura ligamentului AC

a ligamentului AC -intinderea ligamentului CC -
-durere vie locala, interspatiul CC este normal
exacerbata de abductia
bratului
Fig. 3 Clasificarea Rockwood, tip I, II

• Leziunile de tip III - VI (fig. 4 ) implica ruptura ligamentului AC
si a ligamentuluicoracoclavicular cu dislocari variate ale
claviculei.
• Acestea necesita consult ortopedic pentru a realiza reducere
deschisa a leziunilor cu fixatie interna, urmata in multe cazuri
de imobilizare in orteza timp de cateva saptamani.
Fig. 4 Clasificarea Rockwood, tip III - IV

Osteoartrita articulatiei acromio-claviculare
• Osteoartrita (OA) este o cauza cea mai frecventa a durerii artic.
acromio - claviculare in special la batrani.
• Clinic: - sensibilitate si durere la nivelul articulatiei la abductia
bratului
• Diagnosticul este confirmat radiologic
• Tratamentul:
o analgezice orale si topice locale
o fizioterapie
o tratament chirurgical daca OA este refractara la tatamentul
conservativ
o infiltratii - se prefera injectiile fluoroscopice sau ghidate US.
Tendinita mansonului rotatorilor
Sindromul de impact al umarului
Cauze si factori
predispozanti:
• activitati repetitive si
sporturi ce necesita
ridicarea repetata a
bratelor deasupra
capului (aruncarea,
inot, baseball, tenis)
Fig. 5
Clinic:
• Durerea:
– minora atat in timpul miscarii bratelor
cat si in repaus
– mai accentuata noaptea
– poate apare la abductia pasiva
a umarului, la miscarile cuprinse
pe un arc de cerc la 70 – 1100 (fig. 6)
– poate fi agravata de activitatile
ce necesita ridicarea repetata a membrelor
• Flexia si abductia umarului pot fi limitate. Fig. 6
Dislocarea anterioara a umarului
Fig. 9
• Dislocarile ant. sunt mai frecvente decat cele post.
• Tratamet:
1. reducerea acuta a umarului: Atat inainte cat si dupa reducere
foarte important este verificarea statusului neuro-vascular.
2. imobilizarea in rotatie externa – metoda ce poate reduce rata
recurentei daca este initiata in 24 – 48h dupa traumatism.
3. tratamentul de reabilitare (timpuriu):
o gheata
o imobilizarea in bandaj pentru 1 – 3 saptamani pentru a
permite insanatosirea capsulei. Durata folosirii bandajului
poate fi scurtata la pacientul in varsta din cauza riscului major
de umar inghetat.
o Kinetoterapie:
- exercitii progresive pe masura ce capsula se vindeca
- Exercitiile izometrice si exerctiile pendulare usoare cu bratul in
bandaj sunt incurajate dar abductia pasiva pentru igiena este
limitata la 45o si rotatia externa este evitata.
- Exercitiile pentru musculatura cotului, pumnului si mainii sunt
importante.
4. In cazul dislocarii sau instabilitatii umarului se poate interveni
chirurgical.
• Complicatiile includ:
o traumatismul nervului axilar
o ruptura mansonului rotator, in special la pacientii mai in varsta
o dislocari recurente.
― Varsta la care apare prima dislocare este un factor prognostic
pentru recurenta: adolescentii si adultii tineri prezinta rate de
dislocare mult mai mari (~ 90%) decat pacientii in varsta (10 –
15% pt pacientii > 40 ani).
― Un factor etilogic al dislocarilor
recurente este leziunea Bankart
(fig. 10):
reprezinta o evulsiune a
labrumului antero-inferior de pe
glena cu implicarea ligamentului
gleno-humeral inferior.
Continuitatea intre cartilaj si
labrum este rupta, dar periostul
ramane intact.
Fig. 10 leziunea Bankart
Capsulita adeziva
Este un sindrom caracterizat de o pierdere dureroasa progresiva
a mobilitatii glenohumerale pasiva si activa mai ales la
femeile intre 40 – 60 ani.
Abductia si RE sunt cele mai afectate.
RI este cel mai putin afectata.
Cauze: Capsulita adeziva poate fi rezultatul unor afectiuni care

necesita imobilizare prelungita (ex: bursita si tendinita coifului
rotator) dar poate fi asociata si cu afectiuni generale precum
diabet zaharat, disfunctii tiroidiene, bolile autoimune.
Tratamentul:
• AINS
• Fizioterapie – caldura
• Kinetoterapie pe termen lung dar niciodata in faza
dureroasa - mobilizare lenta, indolora, prelungita pe
parcursul a mai multor luni
• Infiltratii intraarticulare cu steroizi – tratament pe

termen scurt → hidrodilatarea capsulei, ruperea
fortata a aderentelor
• manipulare sub anestezie si blocari ale nervului
suprascapular.
Decolarea scapulara
1) Decolarea scapulara mediala este

produsa de slabirea muschiului dintat
anterior.
2) Decolarea scapulara laterala este cauzata

de o slabiciune a munschiului trapez si
este descoperita la abductia umarului.
Medial aspect Anterior aspect
Ulnar nerve Cubital fossa
Wrist flexor –pronator group Brachial artery
Medial collateral ligament Median nerve
Lateral aspect Musculo-cutaneus nerve
Wrist extensors (ECRL-ECRB) Posterior aspect
Lateral collateral ligament Olecranon bursa
Annular ligament Triceps tendon
Flexion -135 degree
Extension -0 degree
Pronation -90 degree
Supination -90 degree
• Cot
1 Flexia antebratului – ridica antebr cu
mana in supinatie
• M biceps brahial, M brahial ant- C5-C6
(N musculocutanat)
• M coracobrahial – C6-C7 –N
musculocutan
• M lung supinator – C5-C6 – N radial
2. Extensia antebratului
M triceps,
M anconeu
C6, C7, C8 – N radial
3. Pronatia –
M rotund pronator- C6-C7 si
 patrat pronator C8-T1 – N median
4. Supinatia – M lung supinator –C5-C7 N

radial si N biceps brahial.
Muscle tests:
Flexion - Extension
Pronation - Supination
Sensation tests
C5-C6-C7-C8-T1
Reflex test:
Biceps reflex –C6
Brachioradial reflex –C6
Triceps reflex-C7
Biceps reflex –C6
Triceps reflex-C7
Brachioradial reflex –C6

COTUL – BILANŢ ARTICULAR
FLEXIA ANTEBRAŢULUI
Definirea mişcării: mişcarea anterioară a antebraţului în plan sagital (mişcarea de apropiere a
antebraţului de braţ).
Valoarea normală: 150 grade (Chiriac), 140-150 (Magee), 145 -activ, 160 grade – pasiv
(Sbenghe).
Poziţia iniţială: subiectul în şezând cu membrul superior în poziţie anatomică. Variantă:
subiectul în decubit dorsal cu braţul pe lângăcorp, cotul întins, antebraţul în supinaţie.
Poziţia finală: subiectul în şezând/decubit dorsal, faţa anterioară a antebraţului se apropie de
faţa anterioară a braţului.
Determinarea planului în care se execută mişcarea: sagital
• Centrul goniometrului plasat la nivelul articulaţiei cotului, pe partea laterală.
• Braţul fix urmăreşte linia mediană a braţului, respectiv acromionul.
• Braţul mobil este paralel cu linia mediană a feţei laterale a antebraţului, urmărind stiloida
radială.
Poziţia kinetoterapeutului faţă de segmentul testat: este de aceeaşi parte a membrului.
Extensia antebraţului - mişcare de depărtare a antebraţului debraţ.
Valoarea normală: 120-140 grade; hiperextensia 0-15 grade.
Poziţia iniţială: subiectul în şezând cu braţul pe langă trunchi, cotul flectat,
Poziţia finală: subiectul în şezând/decubit dorsal cu membrul superior în poziţia
anatomică.
Determinarea planului în care se execută mişcarea: sagital
• Centrul goniometrului plasat la nivelul articulaţiei cotului, pe partea laterală.
• Braţul fix urmăreşte linia mediană a braţului, respectiv acromionul.
• Braţul mobil paralel cu linia mediană a feţei laterale a antebraţului, urmarind
stiloida radială.
Poziţia kinetoterapeutului faţă de segmentul testat: este de aceeaşi parte a
membrului.
Supinaţia antebraţului – ducerea palmei
în sus, din poziţia de pronosupinaţie.
Valoarea normală: 80(Chiriac), 85-90
(Magee), 90 (Sbenghe).
Poziţia iniţială: subiectul în şezând cu
braţul lipit de trunchi, cotul flectat la
90, antebraţul în pronosupinaţie.
Poziţia finală: braţul lipit de trunchi,
cotul flectat la 900, palma priveşte în
sus.
Determinarea planului în care se
execută mişcarea: transversal.
• Centrul goniometrului plasat la nivelul
falangei distale a mediusului.
• Braţul fix paralel cu linia mediană a
humerusului, urmăreşte policele.
• Braţul mobil urmăreşte policele.
• Poziţia kinetoterapeutului faţă de
segmentul testat : este în
faţa membrului de testat.
Pronatia antebrat – pozitionarea palmei în jos,
din poziţia de pronosupinaţie.
Valoarea normală: 80(Chiriac), 85-90
(Magee), 90(Sbenghe).
Poziţia iniţială: subiectul în şezând cu braţul
lipit de trunchi, cotul flectat la 90,
antebraţul în pronosupinaţie.
Poziţia finală: braţul lipit de trunchi, cotul
flectat la 90, palma priveşte în jos.
mişcarea: transv
falangei distale a mediusului
• Braţul fix paralel cu linia mediană a
humerusului, urmăreşte policele.
• Braţul mobil urmăreşte policele.
Poziţia kinetoterapeutului faţă de
segmentul testat: este în faţa
membrului de testat.
COTUL – BILANŢ MUSCULAR
FLEXIA COTULUI
Muşchi principali: biceps brahial, brahial, brahioradial.
Muşchi accesori: supinator.
Variantă: subiectul în şezând, cu umărul flectat la 90, cotul extins,
Stabilizarea: se realizează în 1/3 distală a braţului.
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit heterolateral, cu
braţul de testat pe lângă trunchi, antebraţul susţinut în
supinaţie (pentru biceps brahial), pronosupinaţie (brahioradial),
pronaţie (brahial).
F1: bicepsul brahial se palpează pe faţa anterioară a braţului,
în zona de mijloc, brahioradialul se palpează pe faţa laterală
a antebraţului în 1/3 superioară, brahialul este un muşchi
profund şi nu se poate palpa.
F2: Din decubit heterolateral, cu antebraţul susţinut de
kinetoterapeut, subiectul execută flexia antebraţului.
Poziţia antigravitaţională: Şezând, cu antebraţul în supinaţie
(pentru biceps brahial), pronosupinaţie (brahioradial), pronaţie
(brahial).
F3: Din poziţia antigravitaţională, subiectul execută activ flexia
antebraţului, fără rezistenţă.
F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în
1/3 distală a antebraţului pe partea anterioară (pentru biceps
brahial), pe marginea radială (pentru brahioradial), pe partea
dorsală (pentru brahial), la jumătatea cursei de mişcare.
F5: Rezistenţele aplicate în aceleaşi regiuni, pentru fiecare muşchi în
parte, este mai mare sau excentrică.
Extensia cotului
Muşchi principali: tricepsul brahial, anconeu.

Poziţia fără gravitaţie: decubit heterolateral, cu braţul
pe lângă trunchi, antebraţul de testat susţinut.
Stabilizarea: se realizează în 1/3 distală a braţului.
F1: Tricepsul se palpează pe faţa posterioară a braţului.
F2: Din poziţia fără gravitaţie, cu antebraţul susţinut
de kinetoterapeut, subiectul execută extensia
antebraţului.
ventral cu braţul abdus la 90, antebraţul atârnând în
afara mesei.
Stabilizarea se realizează la nivelul umărului, pe
partea posterioară a braţului.
F3: Din poziţia antigravitaţională, subiectul execută
extensia antebraţului.
uşoară în 1/3 distală a antebraţului, pe partea
posterioară, la jumătatea cursei de mişcare.
Stabilizarea se realizează la nivelul braţului, partea
posterioară, în 1/3 distală.
sau excentrică.
Substituţii: abducţia orizontală a braţului, extensia
pumnului.
SUPINAŢIA ANTEBRAŢULUI
Muşchi principali: supinator, biceps brahial.
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în şezând, braţul
flectat la 90, cotul flectat la 90, antebraţul în
pronosupinaţie
Stabilizarea: susţinem braţul subiectului în 1/3 distală.
F1: bicepsul brahial se palpează pe faţa anterioară a
braţului, în 1/3 mijlocie.
supinaţia antebraţului.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând,
braţul pe lângă trunchi, cotul flectat la 90,
F3: Din poziţia antigravitaţională, subiectul execută
supinaţia antebraţului.
rezistenţă uşoară pe faţa dorsală a degetelor II, III
sau pe faţa palmară a degetelor IV, V la jumătatea
cursei de mişcare.
F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai
mare sau
excentrică.
Substituţii: rotaţia externă a umărului de aceaşi parte,
înclinarea trunchiului pe partea membrului de testat.
PRONAŢIA ANTEBRAŢULUI
Muşchi principali: rotund pronator, pătrat pronator.
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în şezând, braţul flectat la 90, cotul flectat la 90, antebraţul în
pronosupinaţie.
Stabilizarea: susţinem braţul subiectului în 1/3 distală.
F1: rotundul pronator se palpează pe partea antero-laterală a antebraţului, în 1/3 proximală.
F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută pronaţia antebraţului.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând, braţul pe lângă trunchi, cotul flectat la 900,
F3: Din poziţia antigravitaţională, subiectul execută pronaţia antebraţului.
F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară la jumătatea cursei de mişcare pe
faţa dorsală a degetelor IV, V sau ambele mâini ale kintetoterapeutului sunt aşezate de-o parte şi de
alta a mâinii.
F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.
Substituţii: rotaţia internă a umărului de aceeaşi parte, înclinarea trunchiului pe partea opusă membrului de
testat.
Testarea instabilităţii ligamentare
Kinetoterapeutul stabilizează cu o
mână braţul, în 1/3 distală, şi cu
cealaltă mobilizează antebraţul în
valg şi în var, aplicând cealaltă
mână în 1/3 distală a antebraţului.
Testarea se face cu cotul subiectului
uşor flectat (20-30) şi se adresează
ligamentului colateral lateral
(varus), respectiv ligamentului
colateral medial (valg). Aceste forţe,
în var şi în valg, se aplică de mai
multe ori, observându-se laxitatea
excesivă, apariţia durerii sau
apariţia end-feelului moale.
Testul aprehensiunii postero-laterale alternative
Subiectul stă în decubit dorsal, cu membrul ce urmează a fi

testat în flexie de aproximativ 100.
Kinetoterapeutul aplică o priză la nivelul articulaţiei pumnului şi
una la nivelul cotului, care este în extensie. Se aplică o uşoară
mişcare de supinaţie a antebraţului concomitent cu flexia
acestuia, o forţă în valg şi cu compresiune axială. Când cotul
ajunge la 20 de flexie, dacă subiectul prezintă instabilitate
postero-laterală, pe faţa acestuia va apărea o senzaţie de
teamă, crezând că articulaţia cotului se va disloca postero-
lateral. Dacă este continuată flexia cotului, între 40 şi 70, se
produce o reducere a articulaţiei.
Testul pentru depistarea epicondilitei mediale
Din poziţia şezând, în timp ce kinetoterapeutul
palpează epicondilul medial al humerusului,
antebraţul subiectului este dus pasiv în supinaţie,
mâna în extensie, la fel şi cotul.
• Testul este considerat pozitiv dacă apare o
durere vie la nivelul epicondilului medial.
Teste pentru depistarea epicondilitei laterale
Metoda Cozen: cotul subiectului este stabilizat

de către policele kinetoterapeutului care
este în contact cu epicondilul lateral.
Subiectul este rugat să strângă pumnul
şi să proneze antebraţul. Apoi acesta
execută extensia maînii concomitent cu
înclinarea radială a acesteia, împotriva
rezistenţei aplicate de către
kinetoterapeut.
• Testul este considerat pozitiv, dacă
apare o durere vie la nivelul epicondilului
lateral.
Metoda Mill: în timp ce palpează epicondilul
subiectului, kinetoterapeutul, execută
pasiv flexia mâinii, pronaţia şi extensia
antebraţului.
• Testul este considerat pozitiv dacă apare
o durere vie la nivelul epicondilului
lateral.
Această manevră supune nervul radial la

un anumit stres, iar dacă acesta este
comprimat pe traseul său va produce
efecte similare epicondilitei.
Cotul tenisman-ului: examinatorul se opune extensiei celui de al III-
lea deget, aplicând o rezistenţă la nivelul falangei distale. Testul
este considerat pozitiv dacă apare o durere vie la nivelul
epicondilului lateral.
Testarea disfuncţiei articulare la nivelul cotului

Pentru a testa articulaţia radio-humerală, kinetoterapeutul duce
cotul în punctul dureros şi duce mâna în înclinare radială, pentru a
comprima capul radiusului de humerus. Dacă se produce
durere testul este considerat pozitiv.
Articulaţia humero-ulnară este testată din nou, ducând cotul

în poziţia de disconfort şi aplicând o deviaţie ulnară mâinii.
• Dacă apare durerea, testul este considerat pozitiv.
Semnul lui Tinel
la nivelul cotului: se percutează uşor,
zona pe unde trece nervul ulnar,
situată între olecran şi epicondilul
medial.
• Un test pozitiv este indicat de
către apariţia de furnicături în
dermatomul corespunzator nervului
ulnar (faţa palmară a degetelor IV
şi partea ulnară a încheieturii
mâinii).
Testul indică, în cazul în care
nervul a fost lezat în prealabil,
punctul până unde fibrele
senzitive ale nervului s-au
regenerat.
• Cel mai distal punct unde s-au
simţit furnicăturile, reprezintă
limita regenerării nervoase.
Semnul lui Wartenberg
Subiectul stă cu mâinile pe
masă, iar kinetoterapeutul îi
abduce pasiv degetele.
Subiectul este rugat apoi,
să işi aducă degetele în
poziţia iniţială.
• Incapacitatea de a aduce
degetul mic, reprezintă un
test pozitiv pentru
neuropatia ulnară.
Semnul Wartenberg pozitiv
Testul sindromului rotundului pronator
Din poziţia cotului flectat la 90,
kinetoterapeutul se opune puternic la
mişcarea de pronaţie, în timp ce cotul se
extinde.
Testul este pozitiv dacă apar furnicături
sau fenomene de parestezie în
dermatomul nervului median (palmă,
faţa palmară a primelor 3 degete şi
jumătate, faţa dorsală a 1/3 distale a
arătătorului şi mijlociului).
Testul flexiei coatelor

Subiectul este rugat să îşi flecteze coatele la
maxim concomitent cu extensia mâinilor şi
cu o uşoară abducţie a braţului, şi să
menţină această poziţie 3-5 minute.
Testul este pozitiv, dacă apar furnicături
sau fenomene de parestezie în
dermatomul nervului ulnar.
Testul ajută la depistarea sindromului de
tunel ulnar.
Testul “ prizei ciupite” (pinch grip test)
Subiectul este rugat să îşi apropie vârful degetelor I şi II (ca şi
cum ar prinde între ele o foaie de hârtie). În mod normal vârfurile
celor două Dacă subiectul este incapabil de acest lucru, iar în
priza sa intră în contact pulpele degetelor, testul este
considerat pozitiv pentru o patologie la nivelul nervului interosos
anterior (o ramură a nervului median).degete ar trebui să se
atingă.
• Acest lucru poate indica o compresie a acestuia de-a lungul
traseului său, când trece printre cele două capete ale
muşchiului pronator rotund.
Evaluarea unor acţiuni uzuale ale
membrului superior, care cer
o bună funcţionare a
articulaţiei cotului
În coloana a II-a a tabelului de
mai jos, subiectul va da o
notă (conform sistemului de
notare) a modului în care
poate să ducă la îndeplinire
acţiunile din coloana I a
tabelului.
Sistem de notare:
• 4 - normal
• 3 – compromisă uşor
• 2 – cu dificultate
• 1 – cu ajutor din afară
• 0 – imposibil
Ligament tests (varus-valgus stres test)
Tennis elbow test
Golfers elbow test
Tinels sign for ulnar nerve
Ligament tests (varus-valgus stres test)
Tennis elbow test
Tinels sign for ulnar nerve

Golfers elbow test
Examinarea cotului – INSPECTIE
Noduli reumatoizi
Bursita olecraniana
Tofi gutosi
Examinarea cotului –
PALPARE, MOBILIZARE
(flexie, extensie, pronatie, supinatie)
Epicondilita mediala Epicondilita laterala

(cotul jucatorului de golf) (cotul jucatorului de tenis)
Flexia pumn contra rezistentei Extensia antebrat contra rezistentei

Tendinita bicipitala
• Reprezinta inflamatia tendonului capului lung al bicepsului la
trecerea prin santul bicipital humeral.
• Cauze:
o suprasolicitare sau traumatisme → activitatile sau sporturi
ce necesita ridicarea repetata a bratelor
o Adeseori coexista cu sindromul de rupere a umarului,
rupturile coifului rotator, sau patologia de labrum
• Clinic:
- durere in regiunea anterioara a umarului
- limitarea abductiei sau a rotatiei externe
• La examenul fizic:
- trebuie evaluata subluxatia/ instabilitatea tendonului bicipital
prin RI si RE a umarului. Un tendon instabil se poate subluxa
medial deasupra tuberozitatii mai mici si o ruptura poate fi
descoperita.
- Santul bicipital este foarte dureros la palpare.
- Testul Speed (Fig. 11) este pozitiv
• Tratament :
o AINS
o gheata in primele 2 zile
o Fizioterapie
Fig. 11. testul Speed
o kinetoterapie progresiva
o injectia locala cu corticosteroizi ghidata sau nu radiolgic
poate fi folosita in cazurile refractare.
Epicondilita mediala sau “cotul jucatorului de golf”
• Este un sindrom traumatic sau de suprasolicitare a tendonului muschiului
flexor radial al carpului
• Clinic:durere si sensibilitate la nivelul epicondilului medial cu exacerbare la
flexia pumnului contra rezistentei.
• Tratamentul:
o repaus al cotului (2-3 sapt), kinetoterapie:

o gheata o intinderea cotului in perioada
o compresie dureroasa este imp
o elevare o dupa ce durerea si inflamarea
oAINS scad - exercitii de tonifiere a
o orteza de cot musculaturii (flexorii/extensorii
o Infiltratie locala cu corticosteroizi pumnului, deviatori radiali ai
in zona cu sensibilitate maxima pumnului, pronatori/ supinatori ai
(fara a traumatiza nervul ulnar) antebratului, flexori/extensori ai
cotului)
Fig.15, 16.
epicondilite laterala si mediala
Epicondilita laterala sau "cotul tenismenului“
• Este un sindrom produs de microtraumatisme sau
suprasolicitare indelungata a muschilor extensori ai mainii, in
special m. scurt extensor radial al carpului.
• Clinic: durere si inflamarea partii exterioare a cotului.
• Tratamentul:
o repaus relativ, AINS
o fizioterapie
o kinetoterapie: Intinderea si tonifierea extinsorului de pumn
trebuie initiata atunci cand poate fi tolerata.
o O infiltratie cu steroizi in zona cu sensibilitate maxima poate fi
indicata daca tratamentul conservativ nu este eficient.
o o orteza (fig. 17) purtata
circumferential in jurul antebratului,
situata distal de cot si o atela de
pumn pot fi folosite pentru a pune in
repaus tendoanele extensorului de
pumn.
Fig. 17 orteza de cot
o Tratamentul cu plasma imbogatita cu trombocite s-a

demonstrat ca e mai eficient decat tratamentul cu
corticosteroizi. Nu trebuie efectuate mai mult de trei
injectii la intervale de 5 - 7 zile.
o Modificari la racheta includ un maner si un cap de racheta
mai mari cu o tensiune mai mica a fibrelor.
• Esecul tratamentului – fasciotomia chirurgicala
Recurentele sunt frecente.
Elbow Joint
! Varus/valgus stress test
! Medial and lateral epicondylitis
! Ulnar nerve entrapment
PUMN
1. Flexia pumn-
o Partea radiala –
 M mare palmar si M flexor profund degete,
 rad C7, C8, T1 – N median
o Partea cubitala –
 M flexor degete
 C7, C8, T1- N cubital
2. Extensia pumn –
 M extensor comun degete, M Lung si scurt
extensor police, M extensor propriu index, M
extensor propriu deget mic
 rad C6, C7, C8 – N radial
 M lung abductor police – rad C6, C7- N radial
3. Miscari de lateralitate pumn
o Flexia cubitala mana-
 M flexor carpian cubital-
 C7, C8, T1 – N cubital
o Extensia radiala mana-
 M extensor radial carp
 C6-C8 – N radial
PUMNUL – BILANŢ ARTICULAR
FLEXIA PUMN- mişcarea de apropiere a palmei

de faţa anterioară a antebraţului.
Valoarea normală: 80 grade (Chiriac), 80-90 grade
(Magee)
Poziţia iniţială: subiectul în şezând, braţul lipit
de trunchi, cotul flectat la 90, antebraţul în
supinaţie.
Poziţia finală: subiectul în şezând, mâna se
mişcă cranial, până la limita de mişcare.
mişcarea: sagital.
radiocarpiene, pe partea medială.
• Braţul fix urmăreşte linia laterală a
metacarpianului 5.
• Braţul mobil urmăreşte linia laterală a
metacarpianului 5.
Poziţia kinetoterapeutului faţă de segmentul
testat: medial faţă de membru.
EXTENSIA PUMNULUI
Definirea mişcării: mişcarea în plan
anterior a mâinii.
Valoarea normală: 70 grade (Chiriac), 70-90
grade (Magee)
Poziţia iniţială: subiectul în şezând, braţul
pe lângă, trunchi, cotul flectat la 900,
Poziţia finală: subiectul în şezând, mâna se
deplasează în sens caudal până la limita
de mişcare.
mişcarea: sagital.
articulaţiei radiocarpiene, pe partea
medială.
• Braţul fix urmăreşte linia laterală a
metacarpianului 5.
• Braţul mobil urmăreşte linia laterală a
metacarpianului 5.
segmentul testat:
• medial faţă de membru.
Înclinarea radială
Definirea mişcării:mişcarea laterală a

mâinii într-un plan transversal.
Valoarea normală: 150 (Magee).
Poziţia iniţială: subiectul în şezând,
braţul lipit de trunchi, cotul flectat la 90
grade, antebraţul în supinaţie.
Poziţia finală: mâna se deplasează
lateral până la limita de mişcare.
Determinarea planului în care se
execută mişcarea: transversal.
articulaţiei radiocarpiene pe partea
anterioară.
• Braţul fix urmăreşte linia de mijloc a
metacarpianului III (mediusului), falanga
distală a degetului III.
• Braţul mobil urmăreşte linia de mijloc a
distală a degetului III (poziţia finală).
segmentul testat: este în faţa
membrului.
Înclinarea cubitală - mişcarea medială a
mâinii într-un plan transversal.
Valoarea normală: 30-45 grade (Magee), 40-45
grade (Sbenghe).
Poziţia iniţială: subiectul în sezând, braţul
lipit de trunchi, cotul flectat la 90 grade,
Poziţia finală: mâna se deplasează medial
până la limita de mişcare.
mişcarea: transversal.
articulaţiei radiocarpiene pe partea
anterioară.
• Braţul fix urmăreşte linia de mijloc a
distală a degetului III.
• Braţul mobil urmăreşte linia de mijloc a
distală a degetului III (poziţia finală).
segmentul testat : este în faţa membrului.
PUMNUL – BILANŢ MUSCULAR
FLEXIA PUMNULUI
Muşchi principali: flexor ulnar al carpului

(FUC), flexor radial al carpului (FRC).
şezând sau ortostatism, braţul lipit de
trunchi, cotul flectat la 90 grade, antebraţul
în pronosupinaţie, susţinut de
kinetoterapeut sau pe planul mesei.
Stabilizarea: se realizează în 1/3 distală a
antebraţului.
F1: flexorul ulnar al carpului, se palpează
pe faţa anterioară a antebraţului, în 1/3
distală, în continuarea metacarpianului
V, flexorul radial al carpului, se
palpează pe faţa anterioară a
antebraţului, în 1/3 distală, în
continuarea metacarpianului II.
execută flexia pumnului.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în
şezând/ortostatism, braţul lipit de trunchi,
cotul flectat la 90 grade, antebraţul în
supinaţie
F3: Flexorul ulnar al carpului: din poziţia
antigravitaţională subiectul execută
flexia pumnului cu înclinarea ulnară a
acestuia, fără rezistenţă.
Flexorul radial al carpului: din
poziţia antigravitaţională subiectul
execută flexia pumnului cu înclinarea
radială a acestuia, fără rezistenţă.
F4: Respectând aceleaşi poziţii, se opun
rezistenţe uşoare, în regiunea hipotenară
şi medială a mâinii (flexor ulnar) şi în
regiunea tenară şi laterală a mâinii (flexor
radial), la jumătatea cursei de mişcare.
F5: Rezistenţa aplicată în aceleaşi
regiuni este mai mare sau
excentrică.
• Substituţii: flexia cotului, flexia
degetelor.
EXTENSIA PUMNULUI
Muşchi principali: extensor ulnar al carpului (EUC),
extensor scurt radial al carpului (ESRC), extensor lung
radial al carpului (ELRC).
• Muşchi accesori: extensorul comun al degetelor,
extensorulpropriu al auricularului, indexului, extensorul
lung al policelui.
M extensor ulnar M extensor scurt M extensor lung

carpului radial carp radial carp
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în şezând/ortostatism, braţul
apropiat de trunchi, cotul flectat la 900, antebraţul în
pronosupinaţie susţinut de kinetoterapeut sau pe planul mesei.
Stabilizarea: se realizează în 1/3 distală a antebraţului.
F1: extensorul ulnar al carpului se palpează pe partea dorso-
laterală a antebraţului, extensorii radiali se palpează pe
partea dorso-medială a antebraţului.
F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută extensia
pumnului.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând/ ortostatism,
braţul apropiat de trunchi, cotul flectat la 900, antebraţul în
pronaţie.
F3: Extensorul ulnar al carpului: din poziţia antigravitaţională
subiectul execută extensia pumnului cu înclinare ulnară,
fără rezistenţă.
Extensorii radiali ai carpului: din poziţia antigravitaţională
subiectul execută extensia pumnului cu înclinare radială,
fără rezistenţă.
F4: Respectând aceleaşi poziţii, se opun rezistenţe uşoare, la nivelul
regiunii dorso-laterale a mâinii (extensor ulnar) şi la nivelul
regiunii dorso-mediale a mâinii (extensori radiali), la jumătatea extensie pumn cu rezist F4
cursei de mişcare.
F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau
excentrică.
Substituţii: flexia cotului, flexia umărului.
ADDUCŢIA PUMNULUI
Muşchi principali: extensor ulnar al carpului (EUC), flexor

ulnar al carpului (FUC).
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în şezând/ortostatism,
braţul apropiat de trunchi, cotul flectat la 90, antebraţul
în supinaţie, pe masă sau susţinut de kinetoterapeut.
Stabilizarea: se realizează în 1/3 distală a antebraţ
F1: palparea muşchilor se va face conform descrierii ant.
înclinarea cubitală a pumnului.
ortostatism, braţul rotat intern, flectat la 90, cotul extins,
Stabilizarea se realizează la nivelul umărului.
înclinarea cubitală (adducţia) a pumnului, fără
rezistenţă.
uşoară, pe marginea cubitală a mâinii, la jumătatea
cursei de mişcare.
sau excentrică. Adductia cu rezist F4
Substituţii: flexia braţului.
ABDUCŢIA PUMNULUI
Muşchi principali: extensor scurt radial al carpului,
extensor lung radial al carpului, flexor radial al
carpului.
şezând/ortostatism, braţul lipit de trunchi, cotul
flectat la 90, antebraţul în supinaţie.
Stabilizarea: se realizează 1/3 distală a
antebraţului.
F1: palparea muşchilor se va face conform descrierii
anterioare.
înclinarea radială (abducţia) a pumnului.
ortostatism, braţul lipit de trunchi, cotul flectat la
90, antebraţul în pronosupinaţie.
execută înclinarea radială a pumnului, fără
rezistenţă.
rezistenţă uşoară, pe marginea radială a mâinii,
la jumătatea cursei de mişcare.
F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai
mare sau excentrică.
Substituţii: flexia cotului, flexia umărului.
Tenosinovita de Quervain’s
• Def: Inflamarea tendoanelor muschilor scurt
extensor si lung abdctor ai policelui (fig. 18)
• Clinic: durere cu sau fara tumefiere la nivelul
stiloidei radiale
• Testul Finnkelstein (fig. 19) pozitiv consta

in declansarea durerii cand policele este
flectat in palma si celelalte degete sunt Fig. 18
flectate pe degetul mare, concomitent Tenosinovita de Quervain’s
cu devierea pasiva a pumnului catre
extremitatea ulnara.
Fig. 19 testul Finnkelstein

• Tratamentul:
o AINS
o Kinetoterapie - intindere si
tonifierea musculaturii (fig. 20)
o Modificarea activitatii
o Imobilizare pe atela a degetului
mare cu pumnul in pozitie neutra, Fig. 20
primul metacarpofalangian imobilizat
dar artic IF libera pentru a pune in
repaus tendoanele inflamate (fig. 21)
o Infiltratii locale cu cortizonice
(maxim 3injectii) reduc durerea acuta
si inflamatia
o Decompresia chirurgicala poate fi Fig. 21
folosita in cazurile severe refractare.
Fractura de os scafoid
• Este fractura de os carpian cea mai comuna.
• Este cauzata de caderea pe mana intinsa. (fig.22)
• Clinic: sensibilitatea la nivelul tabacherei anatomice
• Dg: Rx (fig. 23)
Fig.22. fractura de scafoid

Fig.23. fractura de scafoid Rx
• Tratament:
o Daca filmele initiale (~ 3 – 4 unghiuri) sunt
negative precum si in fracturile nedislocate -
pumnul trebuie imobilizat cu atela pt degetul
mare (fig. 23) si filmele trebuie repetate dupa 2
saptamani (unele fracturi pot sa nu fie vizibile
pana ce osul nu s-a resorbit in jurul liniei
fracturii)
o Daca filmele repetate sunt negative – se
indica CT sau RMN.
o In fracturile dislocate – tratament chirurgical Fig.23.
Atela pt degetul mare
Wrist and hand http://www.geronguide.com/
! Tinel sign
! Phalen’s test
! Finkelstein’s test
Finkelstein’s test
EXAMENUL CLINIC AL MAINII
Dam mana cu pacientul
 Mainile calde si transpirate – hipertiroidism
 Maini reci si transpirate - hipotiroidism
Inspectie (tumefieri, noduli, modif articulare, hipotrofie musc, modificari
piele, eruptii, examinarea unghiilor, artic
Palpare (puls radial, artic pumn, loja tenara si hipotenara, retractii palmare,
ingrosarea tendoanelor, temperatura artic si se compara cu bratul)
Evaluarea mobilitatii
Palparea artic MCF si IF proximale si distale
Phalanges: 14
Sesamoids: 2
Metacarpals: 5
Carpals
Proximal row: 4
Distal row: 4
Radius and Ulna
Surface anatomy
Palmar surface
Radial border
Thenar surface
Thumb –index-middle-ring-small fingers
Hypothenar surface
Dorsal surface
İnterosseus muscle
JOINTS
Radio-carpal
Ulna-carpal
İnter-carpal
Metacarpo-phalangial (MCP)
Proximal inter-phalangial (PIP)
Distal inter-phalangial (DIP)
Miscarile active
Mana – 5 miscari active
articulaţiile metacarpo-falangiene (MCF)
1. Flexia degete- inchide pumnul-
 M flexor superficial si profund
degete-
 Nervi Median, N Ulnar si rad C8
2. Extensia degete- deschide pumn-
 M extensor degete;
 Nerv interosos distal ram din N radial
ce coresp radacinii C7 si C8.
3. Abductia degete – rasfireaza degetele-
Interosos distal
 ram C8, T1 (n. ulnar)
4. Adductia degete- aproprie degetele
•interosos palmar
rad C8, T1 (n. ulnar)
5. Opozitia police – M opozantul policelui,
rad C6, C7, C8, T1 (n median)
Forta segmentara
- Examinatorul se opune fiecarei miscari
executate de pacient pt a evidentia o
eventuala scadere de forta in executie
1.Forta de flexie a mainilor - pacientul este

rugat sa stranga degetele examinatorului cu
toata forta - in mod normal examinatorul nu se
poate elibera. Dif stg-dr.
B musc primare, afect jonct neuro-musc-
deficit musc proximala (niv centurilor) cu
imposib de ridicare ortostaticafara sprijin, dific
la pieptanat.
2. Abductia brat – 15 * supraspinos; 90*
deltoid; -180*Trapez si marele dintat
3. Examinam pensa medio-mediana, testand
forta dintre police si index si comparand stg-dr
4. Examinam pensa medio-cubitala, testand
forta segmentara dintre police si degetul mic
5. Forta de abductie si adductie a degetelor –
pt o executare corecta se fixeaza incheietura
6. Forta de opozitie
police – sa aduca
policele la niv deg
mic si noi ne
opunem
7. Forta segmentara
pumn, antebrat,
scap-humer – misc
flexie, extensie
contra rezist.
Testarea dexterităţii grosiere
Subiectul este rugat ca în decurs de 1 minut să transfere
cât mai multe din cele 150 de cuburi date (latura de 2.5 cm),
dintr-o parte a unei cutii în cealaltă.
Scorul este dat de numărul de cuburi transferate.
Subiectului i se acordă 15 secunde înainte de test pentru a se
pregăti.
Testarea dexterităţii degetelor

Subiectul înfinge 9 ace de siguranţă de 3.2 cm lungime
întrun panou de 12.7x12.7 cm apoi le scoate. Scorul este dat de
timpul în care efectuează aceste operaţii. Fiecare mână
este testată separat.
Forearm pronation-90 degree
Forearm supination -90 degree
Wrist flexion (palmar flexion)-90 degree
Wrist extension (dorsal flexion )-90 degree
Wrist radial deviation -30 degree
Wrist ulnar deviation -20 degree
RANGE OF MOTION Wrist

Flexion
Extension
Radial deviation
Ulnar deviation
Ulnar deviation is greater than
MCP joint :
Flexion -90 degree
Extension -20 degree
PIP joint :
Flexion -90 degree
Extension -0 degree
DIP joint :
Flexion -80 degree
Extension -0 degree
THUMB
Flexion
Extension
Abduction
Adduction
Opposition
Radial nerve
Median nerve
Ulnar nerve
Radial artery
Ulnar artery
Testarea ligamentelor degetelor
Se testează articulaţiile MCF, IFP, IFD ale degetelor prin stabilizarea părţii proximale a
acestora (fiecare pe rând) şi aplicare unei forţe în var sau valg.
Se compară rezultatele obţinute cu mâna sănătoasă.
Astfel se testează laxitatea ligamentară.
Testarea ligamentelor colaterale ale Testarea ligamentelor

degetelor colaterale ale degetelor (în var)
(în valg)
Testul extensiei degetelor
Examinatorul ţine mâna subiectului în
flexie, şi îl roagă pe acesta să extindă
degetele contra unei rezistenţe.
Testul este pozitiv dacă daca apare durere

la nivelul pumnului indicând
instabilitate la nivelul articulaţiei
radiocarpiană, a scafoidului, o inflamaţie,
etc.
Semnul lui Murphy

Subiectul este rugat să strângă pumnul.
Dacă capătul celui de al III lea
metacarpian este la acelasi nivel
cu celelalte, testul este pozitiv
indicând o dislocare a
semilunarului.
Semnul lui Murphy -
pozitiv
Testul clapelor de pian
Subiectul stă cu antebraţele în pronaţie.
Examinatorul stabilizează mâna simptomatică a
subiectului, iar cu indexul celeilalte mâini apasă pe partea
distală a ulnei, în acelaşi fel cum se apasă o clapă la pian.
Rezultatul este comparat cu mâna sănătoasă.
O mişcare prea mare a ulnei denotă instabilitaea articulaţiei
Testul ridicării în mâini

Subiectul este aşezat pe un scaun cu mânere şi este rugat să îşi
ridice bazinul împingându-se în mâini.
Dacă apare durere la nivelul mâinii testul este pozitiv,
indicând o sinovită a încheieturii sau o patologie a
pumnului.
Chestionarul Michigan
I- următoarele întrebări se referă la

funcţionalitatea mâinilor dumneavoastră
(dreapta şi stânga) în decursul ultimei
săptămâni.
Sistem de notare:
1- foarte bine
2- bine
3- satisfăcator
4- greu
5- foarte greu
II- următoarele întrebări se referă la

abilitatea mâinilor
dumneavoastră pentru a îndeplini diverse
sarcini pe parcursul ultimei săptămâni
Sistem de notare:
1- deloc dificil
2- puţin dificil
3- cât de cât dificil
4- dificultate moderată
5- foarte dificil
Unghiile lui Terry – albe
proximal devenind
rosii/maro la capatul distal.
Varsta inaintata, ciroza,
insuficienta cardiaca, insuf
renala cronica
Unghiile lui Lindsay – o jumatate distala

maro – afect renale prin depunere de
pigmenti
Liniile lui Beau – depresiuni liniare
transversale, apar in infectii severe,
infarct miocardic, soc, hipocalcemie,
sdr Raynaud, chimioterapie, mari
inaltimi,
Liniile Muehrcke- linii albe

transversale, nu sunt
deprimate, mai mult de 2 /pe
unghie. Apar in
hipoalbuminemie, sdr
nefrotic
Liniile lui Mees – linii
transversale albe, 1/unghie,
nu sunt deprimate.
Apar in intoxicatii cu metale
grele Arsen, Taliu.
Melanom acral-lentiginos
Onicoliza –distrugerea unghiei- infectii fungice, psoriazis,
hipertiroidism
Paronichie- inflam santului
periung- expunere frecventa,
lunga in apa
Sevraj tabagic
Cauze de hipocratism
digital:
Cardiace – malformatii
cianogene, endocardita
infectioasa
Pulmonare – cancer
bronhopulmonar, inf
pulmonare cronice,
fibroza pulmonara,
Alte cauze – ciroza,
boli inflamatorii
intestinale
Hipocratism digital
Deformare in gat de lebada – flexia
IFD si hiperextensia IFP – Poliartrita
reumatoida
Deformare in
butoniera flexia IFD si
extensia IFP –
poliartrita reumatoida
Police in Z – flexia MCF,
extensie IF – Poliartrita
reumatoida
Deviatia cubitala
degete – poliartrita
reumatoida
Nodulii Heberden (IFD) si Bouchard (IFP) in osteoartrita
Examinarea mainii INSPECTIA
Hipocratism digital
Sclerodermie Tofi gutosi

Examinarea mainii INSPECTIA
Noduli Hebereden si Bouchard

(artroza IFP,IFD)
Psoriazis unghial
Artrita mutilans
Examinarea mainii PALPAREA
Semn Phalen
Percutia stiloidei ulnare
Percutia ligament transvers carp
Sdr de tunel carpian (Semn Tinel)
Examinarea mainii PALPAREA
Palparea individuala RCC, MCF , IFP, IFD

Test Finkelstein (dureroase, tumefiate)
Tenosinovita scurt extensor, lung

abductor police
Carpal Tunnel Tests
• Neurologic exam
– Median nerve sensation
and motor
• Phalen’s Test:
both wrists maximally
flexed for 1 minute
• Tinel’s Test
Tenosinovita stenozanta a degetelor
(Degetul “in resort”)
• Reprezinta inflamarea tecii tendonului flexorului degetului de la mana →
fibrozarea si constrictia tendonului blocand miscarea de glisare a
degetului → ramane blocat în flexie (fig. 26)
• Cauze:
o un nodul al tendonului flexorului ce impiedica alunecarea acestuia in
interiorul tecii sale sinoviale (fig.25)
o o inflamaţie a tecii tendonului.
Fig. 24.
Fig. 25. Fig. 26
• Apare ca urmare a suprasolicitarii mainii in activitati
zilnice ce necesita miscari bruste de apucare si
prindere dar si in boli sistemice: diabet zaharat,
poliartrita reumatoida, etc.
• Tratament:
- reducerea inflamatiei si a durerii (AINS, infiltraţii
locale cu corticosteroizi )
- Atela care imobilizeaza artic MCF dar permite flexia
completa a artic IF (odihneste tendonele flexorilor)
- Tratament chirurgical (in unele cazuri)
III Probele de pareza
1. Testul bratelor intinse - pacientul
este rugat sa tina bratele intinse in
fata cu ochii inchisi. Daca unul
dintre membre are tendinta de a se
deplasa in jos atunci proba se
considera pozitiva.
• Membrul sup in supinatie si
ridicat- cade in pronatie
mb.afectat – Deficit n motor
central
• Deficit mimat – mb cade da nu in
pronatie
IV. Examinarea motilitatii reflexe
1. Reflexele osteo-tendinoase – se
inchid in NMP dar sunt sub controlul
NMC – le moduleaza intensitatea
o Se compara sta/dr
o La o percutie se ob o contractie a carei
intensitate se cuantifica
 0 = absent
 +/_= prezent dupa manevre de
dezinhibare
 1+ = prezente, diminuate
 2+ =normale
 3+ = exagerate
 4+ = clonoide
Pacientul-relaxat, poz comoda simetrica.
Dezinhib- discutie cu bolnavul, tuseste,sa
se apuce de maini (Manevra JendrassiK),
sa nr invers, etc
1. R. bicipital (radacini C5-C6, N.
Musculocutan) - se loveste tendonul bicipital
la plica cotului - flexia
antebratului pe brat.
2. R stiloradial (radacini C5-C6, n. Radial) se

percuta apofiza stiloida a radiusului - flexia
antebratului pe brat
3. R. Tricipital (C7; n. radial) -se percuta

tendonul tricepsului in apropierea
olecranului - extensia antebratului pe brat.
Antebratul la 90 grade in flexie pe abdomen.
4. R Cubitopronator (radacini C8-T1) - cu

antebratul intr-o pozitie intermediara intre
supinatie si pronatie se percuta apofiza
stiloida a cubitusului – usoara pronatie
Concluzii:
1. Hiperreflexivitate sau reflexe polichinetice, clonoide - lezare NMC
2. Absenta ROT - lezare neuron motor periferic
 generalizata - polineuropatie periferica
 izolata -leziune radiculara sau afectarea unui nerv periferic
 absenta bilaterala a reflexelor ahiliene neuropatii periferice sau leziuni
bilaterale de radacina S1 sau de nerv sciativ bilateral
3. Diminuarea ROT - neuropatii periferice, boli musculare sau Sdr. Cerebelos
4. Zona reflexogena intinsa- se ob reflexele prin percutia la distanta+
hiperreflectivitate
5. Inversarea reflexului – combinatie intre absenta R cautat (lez NMP
segmentara) cu extindere la m. Antagonisti
-apare dacă calea efectorie a reflexului este lezată la nivel medular,aferenţa
senzitivă este intactă iar stimulul senzitiv se orientează spre neuronii motori
învecinaţi (neuronii din nucleul antagonist)
Ex: R bicipital absent, dar se ob R tricipital – lez NMP la niv r absent (C5) + lez
NMC sub nivelul indicat de r absent
6. R pendulare – lez cerebeloase ; mai usor la niv rotulian.
oscilaţii cu caracter de balansare care ↓ în amplitudine
Brachial Plexus
Relation with Axillary Artery
PLEXUL BRAHIAL- rad ant C5-T1 si fibre
simpatice postgg.cu originea in ggl simpatici
cervicali inferior si mijlociu (C5-C6-trunchi
super, C7- tr mijl, C8-T1- tr inf.)
Leziune: tracţiune(obstetrical, accidente
maşină), plăgi
compresiuni (hematoame, tumori, coastă
cervicală)
Clinical Appearance:
Motor Loss:
 Adducted Shoulder
 Medially Rotated Arm
 Extended Elbow
Sensory Loss:
Lateral aspect of Upper Limb
(uncommon)
Waiter’s tip position
• Characteristic
position -
adduction and
internal rotation of
the arm with
forearm pronated
• Forearm extension
normal
• Biceps reflex
absent
Claw Hand
Aetiology:
brachial plexus lesion (C8-

T1),Ulnar, and/ or Median
nerve injury
This occurs when all

fingers are clawed. It is the
result of hyperextension at
the metacarpophalangeal
joints and flexion of the
interphalangeal joints.
Claw
Hand
1.NERVUL AXILAR (CIRCUMFLEX) -originea C5-C6
-ridica bratul (actioneaza deltoidul)
-ajuta la balansul bratului inainte si inapoi
2.NERVUL MUSCULOCUTAN- origine C5-C7
-flecteaza bratul si antebratul pe brat (inerv.m.biceps brahial,
coracobrahial, brahial)
3.NERVUL RADIAL- origine C5-C8
 extensor al cotului, pumn, degetelor
 parţial supinator (scurt supinator)
 inerveaza brahioradialul- flexor al antebratului
 extensia degetelor –exceptie falanga distala(extensie de catre m. intrinseci
 extensor police (lung şi scurt)
 participă la abducţia police (lung abductor)
Senzitiv
– Faţa posterioară braţ, antebraţ, mană
– Tabachera anatomică – exclusiv radialul
Paralizia totală:
– Mana căzută, “gat de lebădă”
– Incapacitate extensie degete, mană,
– supinaţie dificila
– Flexie degete scăzută
– Atrofie scurt supinator, mai tarziu extensori
Paralizie parţială:
– Respectă unii muşchi (ex – lez 1/3 medie braţ
nu afect triceps,anconeu)
– Leziune gat radius – deficit extensie degete doar
(inclusiv police)
Recup.
• Posturarea in pozitie neutra in atele fixe sau
orteze dinamice –pumn in E moderata
permitand flexia sa activa cu revenirea sa
mecanica
• mentinerea fortei musculare neafectate,
prevenirea redorilor musculare prin miscari
pasive, pasivoactive, autopasive la scripete,
active, hidrokineto
• Reeducare muschilor paralizati
• 4.NERVUL MEDIAN- origine C6-C8, T1
 Pronaţia antebraţ – rotund, pătrat pronator
 flexor al pumn ajutat de n. ulnar (marele palmar)
 flexor al falangei distale a degetelor 2,3 (flexorprofund)
 Flexor falanga 1 pe falanga 2 (flexor superficial comun degete)
 inerveaza 5 muschii ai mainii:
 3 ai eminentei tenare(lung flexor, flexor scurt, abductor si opozant police) si
 2 lumbricali (deget II, III – flexia MCF)
FLEXIA MAINII, PRONAŢIA, OPOZIŢIA POLICELUI
Senzitiv: – Teritoriul palmar degete 2,3, parţial police, Dorsal varful degete 2,3
Vegetativ: tulbur vasomotorii şi trofice
Paralizia- “mană simiană” – abducţie, eversie police, atrofie eminenţă tenară
– Incercare inchidere pumn “gheară mediană” – index nu se flectează, deget mijlociu
parţial, 4,5 complet inchise
– Police rămane extins
– Indexul nu poate zgaria masa
– Cea mai invalidantă paralizie pt mană, desfiinţare pensă tridigitală police- index-
medius (principala pensă de prehensiune)
• 5.NERVUL ULNAR- origine C7-C8, T1
• nu inerv musc braţului
• Flexia pumnului (flexor ulnar al carpului)
 inervează lumbricali degete IV,V, toţi interosoşiii (flexia MCF)
 flexia distală deg IV, V (flexor profund deg 4,5)
• adductor al policelui
• opozant deget mic
• Mişcări fine ale mainii (radial, median – mişc de forţă)
Senzitiv: – Hipo/anestezie faţa palmară şi dorsală deget mic, deget
inelar,marginea cubitală palmă
Tulburări vasculotrofice: Uscăciunea pielii, hiperkeratoză, atrofie musculară,
deformări unghii
Paralizia totală:
– Mana “gheară cubitală” – extensie primelor falange, flexia ultimelor 2
– Police depărtat de index
– Mană subţire – emin hipotenară şi spaţii interosoase atrofiate (tardiv)
Paralizii uşoare:
– Semn Fromment (paralizie adductor police – afectare pensa cubital)
– Bolnav nu poate zgaria masa cu deget mic
– Mainile cu degete răsfirate nu se suprapun (interosoşi dorsali afect –afect
abducţie deg)
ANATOMY
189
Mana gat de lebada _ N radial Mana in gheara – N cubital
Umăr “în epolet” (suferinţa nervului Mana simiana- N medial

circumflex).
Presentation
193

LP Explorarea Clinica Osteoarticulara Membru Superior

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LP Explorarea Clinica Osteoarticulara Membru Superior

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examenul clinic al membrului

⇒goniometrul se aşează în acelaşi plan cu planul mişcării, cu baza paralelă

Redoarea - defineşte un deficit de amplitudine, indiferent de

Ankiloză - este definită prin absenţa totală, a oricărei mişcări la nivelul

• Valori normale se interpretează prin intermediul

• valori normale 0,800 – 1 la femei, 1 – 1,3 la bărbaţi.

FLEXIA UMĂRULUI mişcare anterioară a

Speed shoulder tests

Muşchi principali: deltoid posterior, subspinos.

• Testul este pozitiv dacă această

Fig. 7. Testul Neer

Resisted external rotation

-este o intindere fara dislocare -ruptura ligamentului AC

Fig. 3 Clasificarea Rockwood, tip I, II

Fig. 4 Clasificarea Rockwood, tip III - IV

Cauze: Capsulita adeziva poate fi rezultatul unor afectiuni care

• Infiltratii intraarticulare cu steroizi – tratament pe

1) Decolarea scapulara mediala este

2) Decolarea scapulara laterala este cauzata

4. Supinatia – M lung supinator –C5-C7 N

Biceps reflex –C6

Brachioradial reflex –C6

Muşchi principali: tricepsul brahial, anconeu.

Subiectul stă în decubit dorsal, cu membrul ce urmează a fi

Metoda Cozen: cotul subiectului este stabilizat

Această manevră supune nervul radial la

Testarea disfuncţiei articulare la nivelul cotului

Articulaţia humero-ulnară este testată din nou, ducând cotul

Testul flexiei coatelor

Ligament tests (varus-valgus stres test)

Tennis elbow test

Tinels sign for ulnar nerve

Epicondilita mediala Epicondilita laterala

Flexia pumn contra rezistentei Extensia antebrat contra rezistentei

o repaus al cotului (2-3 sapt), kinetoterapie:

o Tratamentul cu plasma imbogatita cu trombocite s-a

FLEXIA PUMN- mişcarea de apropiere a palmei

Definirea mişcării:mişcarea laterală a

Muşchi principali: flexor ulnar al carpului

M extensor ulnar M extensor scurt M extensor lung

Muşchi principali: extensor ulnar al carpului (EUC), flexor

• Testul Finnkelstein (fig. 19) pozitiv consta

Fig. 19 testul Finnkelstein

Fig.22. fractura de scafoid

1.Forta de flexie a mainilor - pacientul este

Testarea dexterităţii degetelor

RANGE OF MOTION Wrist

Testarea ligamentelor colaterale ale Testarea ligamentelor

Testul este pozitiv dacă daca apare durere

Semnul lui Murphy

Testul ridicării în mâini

I- următoarele întrebări se referă la

II- următoarele întrebări se referă la

Unghiile lui Lindsay – o jumatate distala

Liniile Muehrcke- linii albe

Sclerodermie Tofi gutosi

Noduli Hebereden si Bouchard

Palparea individuala RCC, MCF , IFP, IFD

Tenosinovita scurt extensor, lung

2. R stiloradial (radacini C5-C6, n. Radial) se

3. R. Tricipital (C7; n. radial) -se percuta

4. R Cubitopronator (radacini C8-T1) - cu

brachial plexus lesion (C8-