Sunteți pe pagina 1din 15

Kinetoterapia în recuperarea mesului

după endoproteza totală de şold

 
COORDONATOR,
Cotruţă Ana
STUDENT,
Dolganiuc
Cristina 316 K
Artroplastia soldului este o interventie chirurgicala care presupune inlocuirea
articulatiei normale cu una artificiala, si aici ne referim atat la capul
femurului cat si la cavitatea cotiloida apartinand osului bazinului.  
Protezarea soldului are indicatie in mai multe afectiuni, dar cele mai frecvente
sunt fractura de col femural si coxartroza. De asemenea este indicata tumori,
poliartrita reumatoida. La momentul actual toţi pacienţii care suferă
de afecţiuni ale sistemului osteoarticular 
pot fi  trataţi cu succes datorită progreselor tehnice si medicale în
domeniul chirurgiei ortopedice, fapt ce le permite reluarea unei vieti active la
scurt timp după o intervenţie chirurgicală.
La început când au fost realizate primele intervenţii chirurgicale prin încercarea
diferitor procedee printre care osteotomii,fuziuni,rezecţii,
dar fără rezultate satisfăcătoare.După care a fost lansată ideea substituţiei
şoldului cu o proteză,operaţie numită artroplastie.
Artroplastia protetică de şold sau endoprotezarea a devenit in ultimele decenii,
prin implicarea constantă a medicilor şi bioinginerilor şi cu ajutorul
progresului tehnologic, este una dintre cele mai de succes operaţii
chirurgicale ortopedice.
Scopul:
Prin prezenta lucrare ne propunem să analizăm anatomia si biomecanica
functionala a şoldului precum si etiopatogeneza,tabloul clinic si a factorilor
post-operatori cu scopul de a alcătui programul terapeutic individualizat
după endoproteza totală de şold.Acest program va fi realizat ținând cont de
reguli și condiții ce se referă la: tipul și caracteristicele endoprotezei
implantate, vârsta pacientului, asocierea patologiei cardio-respiratorii și de
restantul funcțional al pacientului. În general nu este descris un program
unic de recuperare care să fie pentru toţi la fel.
În cadrul recuperării funcţionale a pacientului după endoproteza totală
de şold, exerciţiile efectuate cu ajutorul platformei GPS400, va contribui la
îmbunătăţirea şi dezvoltarea programului de recuperare în cadrul
endoprotezării de la nivelul membrelor inferioare.
Obiectivele:
Studierea funcţionalităţii biomecanice,anatomice după endoproteza totală de şold;
Alcătuirea programului kinetic ce includ exerciții pentru reeducarea mobilității pasive și
active a șoldului endoprotezat,dezvoltarea mușchilor sau grupelor musculare hipotone cu rol
în biomecanica mersului;
Ipoteza :
1.Evaluarea corectă,precum si intelegerea indeplinirii interventiei chirurgicale în vederea
elaborării programului kinetic de recuperare specific;
2. Presupunem că durerea şi modificările structurale de la nivelul articulaţiei şoldului vor
modifica stereotipul static şi pe cel dinamic al pacientului prin repartizarea asimetrică a
greutăţii corporale pe membrele inferioare;
3. Considerăm că utilizarea exerciţiilor de reeducare a gradului de sprijin de la nivelul membrelor
inferioare cu ajutorul platformei GPS 400 alături de reeducarea selectivă a musculaturii
hipotone vor determina o reeducare corectă a mersului care să elimine suprasolicitarea
şoldului sănătos
sau uzura protezei;
Articulaţia coxofemurala este o articulaţie sinoviala
sferoida ce leaga capul femural de osul coxal
(bazin).Oasele de la acest nivel se articulează in
cavitatea articulara. Aceasta este acoperita cu un strat
de cartilaj hialin, cartilaj articular, care acopera oasele
cu un strat neted, reducând in acest fel fricţiunea din
timpul mişcărilor si de asemenea amortizează si
şocurile.
Articulaţia coxofemurală este o enartroză şi are trei grade de libertate
permiţând mişcări de flexie-extensie, abducţie-adducţie, rotaţie internă-externă
şi prin combinarea acestora mişcarea de circumducţie

Biomecanica şoldului endoprotezat ar trebui să i fie calculată biomecanica


şoldului normal. Diferenţele care se constată mai ales în locomoţie, la diversele
tipuri de proteze, endoproteza trebuie să asigure mai uşor bio-mecanica
fiziologică a şoldului sănătos.
Ca factori a degenerărilor articulaţiei şoldului ce duc la endoprotezare
sunt factorii endogeni şi exogeni,ca factori exogeni avem traumele,iar
cei endogeni sunt:
Artroza care reprezintă o boala degenerativa a soldului care rezulta
din uzarea cartilajului suprafetei articulare;
Artrita reumatoida - boala imunitara sistemica in care articulatia
devine inflamata si dupa un anumit timp devine deformata si
mobilitatea este limitata;
Necroza avasculara de cap femural - boala in care vascularizatia
capului femural este deficitara ceea ce duce la moartea unor celule
situate sub suprafata cartilaginoasa cu deformarea capului femural si
artroza; displazia de şold - o anomalie anatomica congenitala care se
manifesta la varsta adulta prin aparitia artrozei de sold.
În cadrul tabloului clinic avem ca simptom principal durerea articulară de severitate variabilă in
functie de situatie ce se manifesta la nivelul şoldului(iradiază în tot membru) precum si
imobilitatea. Indicaţiile artroplastiei de şold
Clasic, indicaţiile decurg din contraindicaţiile osteosintzei şi sunt restrictive. Le împărţim în indi­
caţiile relative şi absolute.
Relative:
vârsta peste 60-65 de ani a bolnavilor când scopul artroplastiei gest de terapie intensivă este de a
salva viaţa pacientului, contra­indicaţiile legate de insuficienţele organice fiind excepţionale.
osteoporoza capului femural şi a diafizei femurale proximale ce face uneori nesigură fixaţia
internă chiar cu tehnicile cele mai modeme;
pacienţii care nu vor mai merge dintr-un motiv sau altul (invalizi sau semiinvalizi iniţiali);
Indicaţiile absolute sunt:
fractura care nu se poate reduce satisfăcător;
fractura ce nu se poate fixa stabil;
fractura ce prin mijloace interne de fixaţie la care după mai multe săptămâni s-a degradat
montajul;
leziuni preexistente ale şoldului ce însoţesc fractura colului:
necroze aseptice ale capului femural;
artroze degenerative;
artroze reumatoide avansate;
coxite.
Recuperarea începe preoperator cu câteva săptămâni,
când se urmăreşte creşterea forţei musculare a anumitor grupe
musculare ,astfel încât, postoperator, bolnavul să poate merge mai
uşor în cadru sau cârje şi să scadă riscul unor complicaţii pulmonare.

Proteza totală de şold este de două mari tipuri: cimentată şi necimentată.


Proteza totală cimentată se indică pacienţilor vârstnici, după 60-65 ani şi la cei
cu osteoporoză. În cazul protezei cimentate se permite încărcarea şi mersul
imediat postoperator. Totuşi, din prudenţă pentru pacient, acesta va merge
câteva zile cu cârje sau cadru. Sprijinul total este permis la 14-15 zile.
Artroplastia cu proteză totală necimentată este preferată pentru pacienţii sub 60
de ani, pentru durata de viaţă mai mare a implantului articular. Postoperator,
bolnavul este mobilizat din pat după 2 zile, asistat de kinetoterapeut şi ajutat
iniţial de cadru, apoi de cârje. Sprijinul total este permis la 60-90 zile
Artroplastia de sold este o interventie chirurgicala
laborioasa, al carei rezultat depinde de o serie de
factori: pregatirea preoperatorie, recuperarea
preoperatorie, abilitatea chirurgului, starea generala
a pacientului, complianta pacientului si strictetea cu
care urmeaza programul de reabilitare si recuperare
initiate postoperator. Fie ca vorbim de o proteza
totala cimentata sau necimentata, pregatirea
preoperatorie este foarte importanta.
Utilitatea unui program de kinetoterapie inainte de
operatie este justificata de:

-procesul de atrofie musculara care intrevine in urma imobilizarii


-prevenirea aparitiei osteoporozei(favorizata de imobilizare si varsta inaintata)
-mentinerea tonuslui muscular si prevenirea scurtarilor musculare
-preventia osteoartritei
-scurtarea timpului de recuperare si pentru ca recuperarea sa devina mai facila.
Indiferent de tipul de proteză, obiectivele programului de kinetoterapie se referă la:
• Prevenirea complicaţiilor induse de imobilizarea la pat (tromboflebită, leziuni cutanate de
decubit, pneumonie, embolie pulmonară);
• Refacerea forţei musculare a stabilizatorilor şoldului, în primul rând, dar şi a celorlalte
articulaţii ale membrului inferior;
• Refacerea mobilităţii articulare pentru genunchi şi apoi pentru şold, păstrând, o perioadă de
timp, anumite restricţii;
• Combaterea factorilor responsabili de dislocarea protezei.
O perioadă de timp, în general 6 luni, sunt impuse anumite restricţii de mişcare, pentru a
preveni dislocarea protezei, după cum urmează:
• Se evită încrucişarea picioarelor sau a gleznelor, indiferent dacă vă aflaţi în picioare, aşezat
sau întins;
• Când staţi pe scaun, picioarele trebuie să fie puţin depărtate;
 • Când staţi pe scaun, genunchii trebuie să fie la nivelul şoldurilor, şi nu mai sus;
 • Când vă ridicaţi de pe scaun, veniţi uşor în faţă, apoi vă ajutaţi de cadru sau cârje;
 • Nu vă aplecaţi în faţă, folosiţi dispozitive ajutătoare pentru încălţat, pus şosete, ridicat
obiecte de pe jos;
 • Când staţi întins în pat, utilizaţi perne de abducţie şi adducţie pentru a menţine
articulaţia şoldului în poziţie corectă.
Timpul petrecut in spital trebuie exploatat la maxim pentru ca
bolnavul sa capete control asupra noii articulatii. E important ca el sa se
miste si pe perioada in care sta in pat, pentru a preveni formarea
escarelor. In plus, operatiile de natura ortopedica, datorita imobilizarii
prelungite post-operatorii, se asociaza cu cel mai inalt risc trombotic. De
aceea, miscarile simple efectuate in pat si mobilizarea cat mai precoce
posibil a pacientului scad semnificativ probabilitatea de a intampina un
accident de coagulare.

Medicul sau kinetoterapeutul recomanda serii de exercitii de 20-30 de


minute, repetate de 2-3 ori pe zi. Gimnastica trebuie efectuata stând pe o
suprafata tare, fara a suprasolicita articulatia operata si insotita mereu de
exercitii de respiratie adecvate. Iata cateva exercitii simple, dar eficiente
1. Miscarile gleznei sunt foarte importante pentru ca impiedica
staza venoasa si favorizeaza buna circulatie a sangelui prin
sistemul vascular al membrelor inferioare.
2. Stand intinsi pe spate, indoiti usor genunchiul de la piciorul
protezat si trageti calcaiul spre fese cat de mult posibil.
Intindeti genunchiul si luati-o de la capat (serii de 10 repetari).
3. Exercitii care intaresc forta musculara si stabilizeaza
articulatia. Din aceeasi pozitie, indoiti genunchiul sanatos si
ridicati piciorul operat perfect intins ~10 cm de la orizontala.
Acest exercitiu contracta principalul muschi al coapsei -
cvadricepsul femural. Mentineti 5 secunde si coborati piciorul
incet. Repetati de 10 ori.
În cadrul evoluției postoperatorii a pacientului endoprotezat este
necesară o evaluare clinică și funcțională pentru stabilirea restantului
funcțional al pacientului și pentru selectarea celor mai eficiente
tehnici și metode de reeducare. Individualizarea strictă a
tratamentului kinetoterapeutic, în concordanță cu acest deficit
funcțional conduce la scurtarea timpului de recuperare.
Concluzia finală a acestui studiu evidențiază faptul că evaluarea
clinico-funcțională a pacientului cu endoproteză totală de șold și
instituirea precoce a unor programe terapeutice care să cuprindă și
exerciții efectuate cu ajutorul platformei stabilometrică,
individualizate strict pe deficitul funcțional al pacientului vor
conduce la o recuperare mult mai eficientă a mersului și stabilității
posturale.
Multumesc pentru atentie!
Cu stima Dolganiuc Cristina