Tema ”Evaluarea atitudinilor particulare și motilității”

Conținutul
2.1 Atitudini particulare a pacientului neurologic;
2.1 Motilitatea voluntara;
2.2 Tulburări ale motilității voluntare, ;
2.3 Motilitatea involuntară
Atitudini particulare a pacientului neurologic;
Atitudinea particular se definește ca fiind niște poziţii (posturi)
anormale ale unor segmente corporale sau ale întregului corp .
Cauze: -deficit motor (paralizii);
-tulburări de tonus muscular;
-atrofii musculare;
-durere (posturi antalgice);
-alterare a stării de conştienţă;
-mişcări involuntare;
Cîteva dintre cele mai elocvente atitudini întîlnite în patologia
neurologică sînt:
 4. Atitudinile antalgice pot fi observate în diferite nevralgii.
Durerea din nevralgia sciatică determină scolioză lombară, care
poate să fie cu concavitatea de partea bolnavă (scolioză
homolaterală) sau de cea sănătoasă (scolioză încrucisată).
5. Bolile musculare (miopatiile) determină atitudini
caracteristice: bolnavul are o lordoză accentuată, membrele
inferioare usor abduse. În stadiul mai avansat al bolii prin
retracția tendonului achilian sprijinul se va realiza pe antepicior
(picior cvar equin).
 2.2 Motilitatea voluntară reprezintă totalitatea actelor motorii
pe care individul le execută în mod conștient. Așadar mișcarea
voluntară presupune un mecanism complex în care instanțele
principale sînt:
• Planificarea mișcării în vederea unui scop, inițierea mișcării și
trecerea de la o poziție sau mișcare la alta, toate depinzînd de
scoarța cerebrala;
• Elementul efector propriu-zis al mișcării format din neuronul
motor central, neuronul motor periferic si organul efector care este
mușchiul striat, mișcarea realizîndu-se pe o anumita starea a
tonusului muscular și troficității musculare;
• Controlul de feed-back exercitat de o serie de formațiuni
nervoase, dintre care mai importante sînt cele a sensibilității
profunde conștiente, cerebeloase, vestibulare, extrapiramidale
care asigura acuratețea mișcării.
La examinarea unei mișcări active se va tine cont de: amplitudine,
initiativa si viteza de executie; durere; functia neuro-musculara; anduranta si
decontractia musculara. Totdeauna se examineaza comparativ, stinga-
dreapta.
 2.3 Tulburarile motilitatii voluntare
Tulburarile de motilitatea voluntara se consemneaza in functie de
intesitatea lor: schitate, limitate, foarte diminuate, diminuate si usor diminuate.
Dificitul motor, secundar lezarii neuronului motor central si periferic,
este denumit in functie de intesitate sa- pareza, cind deficitul este usor cu
diminuarea în grade diferite a forţei de contracţie si plegie, cind deficitul este
accentuat, nu se poate face nici o mişcare cu grupul muscular afectat.

In functie de segmentele afectate exista:

1. Hemiplegie/hemipareza cind paralizia/pareza este localizata ala
nivelul unui hemicorp(leziune piramidala a faascicolului piramidal deasupra lui
C5);
2. Monoplegie/monopareza (mai frecvent prin lezarea neuronului motor
periferic) cind deficitul este la nivelul unui membru;
3. Paraplegie/ parapareza (leziunea neuronului motor central sub
nivelul T2, sau leziunea neuronului motor periferic) termen folosit in afectarea
membrelor inferioare(de obicei).
4.Tetraplegie/tetrapareza(leziunea fascicolului pyramidal bilateral
deasupra lui C5), cind sint afectate toate membrele
Probele care evidentiaza deficitele piramidale usoare, la
membrele inferioare sint:

Proba Mingazzini Proba Barre

• Proba Vasilescu- pacientul in decubit dorsal I se solicita

flecatarea rapida a membrelor inferioare, de partea afectata
membrul inferior ramine in urma la flectare.
• Grasset: pacient în decubit dorsal; coapsele flectate 45-60
degrade, gambele în extensie, m.i. departate; membrul de partea
afectata cade.
Proba “Bratelor intinse”

Pentru a testa asimetria utilizarii membrelor se pot utiliza

chestionarul din Adinburh, pentru adulti, sau chestionarul lui
Auzias, pentru copii.
Chestionarul din Edinburgh presupune efectuarea urmatoarelor
actiuni:
- Scris;
- Desen;
- Aruncarea unei petre, a unei greutati;
- Periajul dintilor;
- Taierea cu un cutit, fara ajutorul furculitei;
- Utilizarea unei linguri;
- Maturatul s.a.
 2.3 Motilitatea involuntara
Mișcările involuntare (diskineziile) – mișcările anormale ce
se produc independent de voința individului, în timpul stării de
repaus sau de mișcare. Se vor urmării: condițiile de apariție
(influențele pe care le au diferite stări fiziologice), intensitatea,
ritmul, teritoriul lor, amplitudinea, bruschețea.
Mișcările involuntare ce vor fi evaluate prin simpla
observație sau diferite probe/teste specifice de punere în
evidență, sunt: fasciculațiile musculare, clonusul, tremurăturile,
mișcările coreice, mișcările atetozice, hemibalismul, miocloniile,
ticurile, crampa funcțională, convulsiile.
1. Convulsiile- sint acele mișcări involuntare manifestate sub
formă de contracții muscular bruște, neregulate, intermitente,
variabile, cu deplasări ale segmentelor.
• Convulsii tonice- stare de contractie musculara violenta,
durabilă, cu rigiditate și imobilizare a segmentelor interesate.
• Convulsii clonice- bruste, explosive, rapide, de durată
scurtă, care apar mai ales in epilepsie
Tremurăturile- sînt acele mișcări involuntare caracterizate prin
oscilații ritmice, de amplitudine mică, cu deplasări de o parte și de
alta a poziției de repaos ale segmentelor corpului, exemple de
tremurături:
• Tremor fiziologic- cauzat de oboseală, emoții, frig și dispare
odata cu dispariția cauzei.
• Tremor extrapiramidal (boala Parchinson), apare în repaos,
dispare în mișcărilevoluntare, este lent 4-5 cicle pe sec și este
exagerat de emoții, oboseală. Inițial apare la police și degetele
mîinii, este ritmic și se manifestă astfel:
La mîină număratul banilor;
La picior miscari de pedalare;
La cap mișcări de afirmație, negație.
• Tremor cerebelos- apare în mișcări voluntare și se evidențiază
prin probele indice-nas, călcîi-genunchi.
• Tremor essential- se moștenește ereditar;
• Tremor din intoxicații- alcool, cofeină, tabacism ș.a, avind 8-12
cicli/sec.
 Fasciculații musculare- sînt reprezentate de contracții
limitate ale fibrelor muscular corespunzătoare unei unități motorii,
sub forma unor mișcări ondulante ale mușchilor, fără deplasare de
segment. Ex. de boli: scleroza lateral amiotrofică, poiomielită
anterioară cronică, compresii medulare, polinevrite etc.
Mișcări coreice- sînt mișcări involuntare dezordonate,
bruște, neregulate ca amplitudine, diminuînd în repaos, disparînd
în somn și accentuîndu-se în mers, la emoții și cu prilejul
mișcărilor voluntare. Aceste mișcări impiedică: procesul de
îmbrăcare, scris, alimentare ș.a.
Mișcările atetozice- sînt caracterizate prin mișcări
involuntare lente, aritmice, vermiculare, localizate cu predilecție la
nivelul la nivelul degetelor, antebraț, braț, fiind accentuate de
mișcările voluntare, emoții, anulîndu-se în timpul nopții; Ex. de
boli: hemiplegia senilă, leziuni ale sistemului extrapiramidal, AVC.
Miocloniile- sînt cotracții muscular bruște, de durată scurtă,
care cuprin un grup muscular, fără să dispară în cursul somnului.
Ex. de boli: epilepsie, encefalite ș.a.
 Crampe funcționale sau profesionale- sînt contracții
tonice, pasagere, care apar intr-un grup muscular care participă
la același act professional (scriitor, pianist, inotător); celelate
activități, în afara actului professional, se desfășoară normal.
Ticurile- sînt mișcări involuntare, semicoștiente, care
imită un gest; repetîndu-se stereotip, cu accentuare la emoții și
dispariția în timpul somnului; exempleclipit al pleoapelor,
grimace ale feței, ridicarea umărului, ticul deglutiției, al guleruli,
etc. Ex: boala ticurilor, gilles de la tourette la copii.
Hemibalismul- constă în mișcări involuntare unilateral,
ample, violente, localizate mai ales la rădăcina mambrelor,
întîlnindu-se în leziuni vasculare ale corpului Luys, leziuni
tumorale sau infecțioase.
Sincineziile- sint miscari involuntare associate cu miscari
voluntare. Patologic apar in leziunile caii piramidale sub forma
de miscari involunatare, la membrele paralizate, cocomitent cu
alte miscari. Sinkineziile pot si: de imitatie, de coordonare si
globale.