Universitatea de Medicina si Farmacie „V.

Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

4.COORDONAREA:

Tulburările de coordonare constau în 3 semne cardinale: dismetria,

hipermetria şi adiadocokinezia.
1. Dismetria constă în abaterea mişcării de la traiectoria propusă.
Mişcarea rectilinie sau curbilinie este înlocuită cu o mişcare în zig-zag
2. Hipermetria constă în depăşirea ţintei datorită intervenţiei frenatoare
tardive a muşchilor antagonişti.
3. Adiadocokinezia consta în inabilitatea de a face mişcări rapide de sens
contrar, alternativ şi repetitiv.
Dismetria şi hipermetria se examinează prin probele
- index-nas : se cere bolnavului sa ducă vârful indexului la vârful nasului
alternativ, cu fiecare mână
-călcâi- genunchi:bolnavul în decubit dorsal , este invitat să atingă cu călcâiul
unui membri genunchiul celuilalt membru, alternativ cu fiecare membru inferior
Ambele probe se pracică cu ochii închişi şi deschişi.
În cazul dismetriei bolnavul face o mişcare în zig-zag.
În cazul hipermetriei bolnavul depăşeşte nasul, respectiv genunchiul.
Adiadocokinezia se examinează prin proba marionetelor : efectuarea
rapidă, alternativă a mişcărilor de pronaţie şi supinaţie cu braţele întinse înainte;
proba baterii tactului.
Ansamblul tulburărilor de coordonare se numeşte ATAXIE.Aceasta
prezintă 2 forme clinice mai importante:
-1. Ataxia cerebeloasă se însoţeşte de tulburări de ortostatism şi mers,
hipotonie musculară, tremor intenţional final, pendularism rotulian,tulburări de
scris (cu litere mari, inegale), de vorbire. Nu se accentuează la închiderea
ochilor.
-2. Ataxia tabetiformă se însoţeşte de tulburari de ortostatism şi mers,
hipotonie musculară, ROT abolite. Este mai exprimată la membrele inferioare.
Se accentuează la închiderea ochilor.

5. MIŞCĂRILE INVOLUNTARE (diskineziile):

Sunt mişcări care apar independent de voinţa bolnavului.
Se studiază în repaus, în timpul menţinerii unei posturi şi în mişcare.
1.Tremorul sunt mişcări involuntare oscilatorii ritmice de amplitudine şi
frecvenţă variabilă .
a)Tremorul din boala Parkinson este rar (4-6 oscilaţii/sec), amplu, regulat,
este prezent în repaus şi menţinerea unei posturi, dispare în mişcările voluntare,
dispare în somn..La nivelul membrului superior imită mişcarea de numărare a
banilor.iar la membrul inferior pe cea de pedalare.Iniţial apare unilateral.
b) Tremorul cerebelos: este intenţional, accentuându-se la sfârşitul
mişcării. Este amplu, neregulat, rar (4-6 oscilaţii/sec)
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

c) Există şi alte tipuri de tremor, de ex. etanolic, basedowian,

senil,nevrotic, etc.
2.Mişcările coreice sunt bruşte, aritmice, asimetrice, neregulate,
dezordonate, antrenează ample deplasări ale segmgmentelor de membre, în
poziţii bizarre, ilogice. La faţă apar grimase, generează tulburări de fonaţie şi
deglutiţie. Mersul devine ţopăit.Apar în leziuni de neostriat.
3.Mişcările atetozice sunt mai lente, de amplitudine mai redusă,
neregulate, distale, au caracter torsionant al extremităţilor, dispar în somn.Apar
în leziuni de neostriat. Uneori se asociază cu mişcările coreice situaţie numită
coreoatetoza.
4.Mişcările pseudoatetozicesunt mai lente decât atetoza, mai variabile ca
traiectorie şi se intensifică la închiderea ochilor.Apar în leziuni ale căilor
proprioceptive.
5.Hemibalismul este o diskinezie brutală, care afectează un hemicorp, de
azvârlire a unui membru (de obicei superior) din porţiunea sa proximală. Apare
în leziuni ale corpului subtalamic Luys.
6.Miocloniile sunt contracţii bruşte de scurtă durată ale unui muşchi sau
ale unui grup muscular. Pot duce sau nu la deplasarea segmentului de membru
respectiv. Nu dispar în somn . Pot fi ritmice sau aritmice, permanente sau
intermitente. Apar în encefalopatii (infecţioase, metabolice), epilepsie, etc.
7. Fasciculaţiileconstau în contracţii sincrone limitate la fibre musculare
aparţinând unei unităţi motorii traducând un proces iritativ cronic la nivelul
pericarionului NMP.Sunt rapide, neregulate,nu duc la deplasarea segmentului
de membru. Nu dispar în somn. Clinic apar ca nişte mişcări vermiculare.La
percuţia muşchiului cu ciocanul de reflexe se accentuează.
8. Convulsiile sunt contracţii musculare care realizează
imobilizarea(convulsii tonice) sau deplasarea (convulsii clonice) segmentelor de
membru. Ele pot fi generalizate (în grand mal)cănd bolnavul îşi pierde starea de
conştienţă şi localizate (crize jacksoniene)care se pot generaliza
secundar.Acestea din urmă presupun existenţa unui focar de iritaţie corticală
motorie şi trebuie obligatoriu investigate.
9.Ticurile sunt mişcări cu caracter stereotip şi pseudogestual .Pot fi
suprimate temporar voluntar. (ex. clipit, grimase, etc) .Pot apare după encefalite.

6.MOTILIAEA PASIVĂ şi TONUSUL MUSCULAR:

Tonusul muscular este starea de contracţie bazală a muşchiului aflat în

repaus.
Principala metodă de examinare a tonusului muscular constă în
motilitatea pasivă , care permite examinarea a doi parametrii:amplitudinea
mişcării passive şi rezistenţa întâmpinată la efectuarea ei.
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

-bolnavul trebuie să se afle în perfect repaus, în decubit dorsal, iar

examinatorul imprimă diverse mişcări, în diferite segmente articulare, apreciind
amplitidinea mişcărilor şi rezistenţa întâmpinată la efectuarea lor.
Examinarea tonusului muscular se poate face şi prin inspecţie şi palpare
pentru anumite grupuri musculare.
-la inspecţie:-în hipotonie relieful muscular este mai şters
-în hipertonie relieful muscular este mai evidenţiat
-la palpare- în hipotonie masa musculară este moale
- în hipertonie muşchiul este ferm
Se face comparative între segmente simetrice.

Modificările de tonus muscular:

a) HIPOTONIA se manifestă prin creşterea amplitudinii mişcărilor pasive şi
scăderea rezistenţei la efectuarea acestor mişcări .
Apare în: -leziuni primare musculare miopatice
- leziuni de arc reflex (nervi periferici, plexuri, rădăcini
anterioare şi/sau posterioare, leziuni intramedulare )
- leziuni piramidale masive şi brutal instalate in faza iniţială;
după 3-6 săptămâni se instalează spasticitatea
- leziuni cerebeloase
- leziuni neostriate (extrapiramidale)
b) HIPERTONIA se manifestă prin scăderea amplitudinii mişcărilor pasive şi
creşterea rezistenţei la efectuarea acestora .Există următoarele tipuri de
hipertonii:
1. Hipertonie piramidală (spasticitate):se întâlneşte în leziunile piramidale :
- predomină pe flexori la membrele superioare şi pe extensori la
membrele inferioare
- este elastică;după mişcare pasivă membrul respectiv are tendinţa de a
reveni la poziţia iniţială
- caracteristic este “semnul lamei de briceag”: ce constă în scăderea
bruscă a rezistenţei in cursul efectuării mişcărilor pasive
- se însoteşte de alte semne de leziune piramidală: ROT vii, Babinski
pozitiv, etc.
2. Hipertonie extrapiramidală (rigiditate): apare în leziuni paleostriate:
- este uniform distribuită, cu o uşoară predominenţă pe flexori
- este “ceroasă” , plastică, se menţine relative constantă de-a lungul
întregii mişcări pasive; există tendinţa de menţinere prelungită a unei posturi
- se însoţeşte de “semnul roţii dinţate”. Acesta se examinează la nivelul
bicepsului brahial . Examinatorul palpează cu mâna stângă muşchiul în timp ce
cu mâna dreaptă imprimă mişcări de flexie/extensie ale antebraţului pe brat.În
hipertonia extrapiramidală se percep palpatoric 3-5 sacade .
-apare “semnul blocajului” lui Noica: bolnavul se află în decubit dorsal,
iar examinatorul efectuează mişcări pasive de flexie-extensie la nivelul
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

articulaţiei pumnului. Continuând să facă aceste mişcări pasive, invită bolnavul

să ridice lent membrul inferior homolateral extins din genunchi de pe planul
patului. În leziunile extrapiramidale ridicarea membrului inferior va determina
blocarea totală/parţială a mişcărilor din articulaţia pumnului.
3.Rigiditatea prin decerebrare apare în leziunile grave de TC (mezencefalice şi
pontine), însoţită de tulburări grave ale stării de conştienţă.
-apare hipertonie în extensie a membrelor inferioare şi în extensie şi
pronaţie la membrele superioare.
- stimularea nociceptivă determină amplificarea ei
4. Semnele de iritaţie meningeană :
Iritaţia meningeană este caracteristică sindroamelor meningeene . Apare
contractura întregii musculaturi paravertebrale datorită iritării arcului reflex).
-se evidenţiază în primul rând la nivelul musculaturii cefei (redoarea cefei
).Se examinează prin anteflexia pasivă a capului pe torace.În mod normal
mentonul atinge partea superioară a toracelui ; în cazul prezenţei redorii cefei
anteflexia pasivă este deficilă şi incompletă.
-semnele KerningI,II şi Brudzinski I,II
1.Kerning II: actualmente se examinează prin ridicarea membrelor inferioare
extinse.Dacă mişcarea se blochează la un unghi mai mare de 130 de grade
semnificaţia este patologică.
2. Kerning I : anteflexia pasivă a trunchiului din decubit dorsal în poziţie
şezândă determină ridicarea genunchilor.Se examinează doar la copii
3. Brudzinski II : Se examinează actualmente prin ridicarea unui membru
inferior extins (ca şi Lasègue). Pozitivarea lui constă în ridicarea genunchiului
controlateral.
4. Brudzinski I : anteflexia pasivă bruscă a capului.Pozitivitatea se exprimă prin
ridicarea genunchilor.
Aceste manevre se utilizează la Boli Infecţioase după confirmarea
diagnosticului de meningită pentru urmărirea evoluţiei.Nu se practică la prima
examinare.

7. REFLEXELE:

O excitaţie (exteroceptivă, proprioceptivă, interoceptivă) este urmată de

un răspuns motor, secretor sau vasomotor. Această secvenţă poartă numele de
reflex.
Arcul reflex cuprinde calea aferentă sau receptoare şi calea eferentă sau
efectoare.Necesită minimum 2 neuroni, dar poate fi şi polineuronal.
Se examinează următoarele reflexe:1. ROT
2. Reflexele cutanate
3. Reflexele idiomusculare
4. Reflexul de postură
5. Reflexul de triplă flexie
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

6. Reflexele arhaice
1.REFLEXELE OSTEO-TENDINJOASE:
Se examinează cu ajutorul ciocanului de reflexe prin percuţia unui tendon
sau apofize osoase. Răspunsul la această excitaţie proprioceptivă constă în
contracţia unui muşchi sau a unui grup muscular aferent tendonului sau
apofizei.
Sunt reflexe monosinaptice adică sunt formate din 2 neuroni: cel aferent ,
cu pericarionul în ganglionul spinal şi cel eferent , NMP din cornul anterior al
MS.
a) la membrele superioare se examinează:
▪reflexul bicipital: -neuromere: C5-C6
-muşchi : biceps brahial
- nerv: musculocutan
- se percută tendonul muşchiului biceps brahial la
nivelul plicii
cotului fiind interpus eventual degetul examinatorului între
tendon şi
ciocanul de reflexe.Se susţine fie cotul semiflectat de către
examinator, sau la bolnavii în decubit membrul superior
semiflectat se sprijină pe
abdomen
- răspuns: flexia antebraţului pe braţ
▪reflexul tricipital:- neuromere C6-C7
- muşchi: triceps
- nerv: radial
- se percută tendonul tricepsului deasupra olecranului,
braţul fiind susţinut în abducţie de către examinator astfel încât
antebraţul să atârne
în unghi drept faţă de braţ.
- răspuns: extensia antebraţului pe braţ
▪reflexul stilo-radial:- neuromere C6-C7
- muşchi: lung supinator
- nerv: radial
- se percută apofiza stiloidă a radiusului cu antebraţul
susţinut
într-o uşoară semipronaţie şi semiflexie
- răspuns: flexia antebraţului pe braţ
▪reflexul stilo-cubital: - neuromere: C8-T1
- muşchi: pătrat şi rotund pronator
- nerv: cubital
- se percută apofiza stiloida a cubitusului cu
antebrţul
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

semiflectat şi susţinut de către examinator într-o poziţie

intermediară
între pronaţie şi supinaţie
- răspuns: pronatia antebraţului
b) la membrele inferioare se examineaza:
▪reflexul rotulian:- neuromere L2-L3-L4
- muşchi: cvadriceps
- nerv: femural
- se percută tendonul cvadricepsului sub rotulă . La
bolnavii în
decubit dorsal se sustine membrul inferior examinatorul
susţine
membrul inferior în spaţiul popliteu astfel încât gamba să
formeze cu
coapsa un unghi obtuz.La bolnavii şezând membrele
inferioare atârnă
liber.
- răspuns: extensia gambei pe coapsă
▪reflexul ahilean:- neuromere: L5-S1-S2
- muşchi: triceps sural
- nerv: sciatic popliteu intern
- se percută tendonul ahilian cu piciorul plasat în
unghi drept
faţa de gambă. La bolnavii în decubit dorsal este necesară
semiflexia
gambei şi rotatia externă a coapsei.Subiecţii mobilizabili
trebuie plasaţi
în genunchi cu piciorul atârnând.
- răspuns: flexia plantară a piciorului
Reflexele se examinează bilateral simetric.
Patologic bolnavul poate prezenta
-hiporeflexie = diminuarea răspunsului la percuţie; apare în leziuni ale
arcului reflex, sindromul de NMP
- areflexie = abolirea răspunsului la percuţie; apare în leziuni ale arcului
reflex, sindrom de NMP, leziuni piramidale brutale (areflexie tranzitorie)
- hiperreflexie =răspuns motor foarte promt, de mare forţa şi amplitudine;
apare în sindrom de NMC
- polikinezie = o percuţie este urmată de 3-4 contracţii succesive de
intensitate descrescândă ; apare în sindrom de NMC
- difuzarea = contractarea unor grupe musculare , care în mod normal nu
se contractă în contextul reflexului respectiv.Apare când hiperreflexia este
accentuată.Reflexul stilo-radial difuzeaza în biceps şi flexorii degetelor, reflexul
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

rotulian- în adductorii coapsei, reflexul ahilean – în semitendinos şi

semimembranos
- clonusul = alungirea bruscă a unui tendon este urmată de contracţia
ritmică uneori epuizabilă a muşchiului incriminat.Apare în sindrom NMC.Uzual
se poate obţine clonusul rotulian şi clonusul ahilean.
- pendularismul rotulian = la percutia tendonului cvadricepsului se obţin
oscilaţii repetitive de amplitudine amplitudine descrescândă de flexie-extensie a
gambei; apare iîn afecţiuni ale cerebelului datorită hipotoniei musculare şi
dizarmoniei dintre muşchii agonişti şi antagonişti.

2.REFLEXELE CUTANATE:
Se examinează prin zgârierea tegumentelor într-o anumită zonă şi constau
într-o contracţie musculară.
Sunt polisinaptice.
Curent se examinează:
a)reflexul palmo-mentonier: este un reflex patologic. Excitarea eminenţei
tenate cu un ac bont determină contracţia musculaturii mentoniere.Apare în
leziuni de obicei bilaterale ale fasciculului geniculat.
b)reflexele cutanate abdominale:se examinează excitănd tegumentele
abdominale cu un ac bont , dinspre linia mediană spre exterior.Examinaa se face
la 3 nivele:
- abdominal superior (supraombilical) –sub rebordul costal (T7-T8)
- abdominal mijlociu (ombilical)- orizontal la nivelul ombilicului
(T9-T10)
- abdominal inferior (subombilical) – deasupra plicii inghinale
(T11-T12)
Raspunsul normal constă în contracţia muşchilor abdominali de partea
excitată.
Absenţa lor semnifică fie leziunea căii piramidale sau a arcului reflex
spinal la nivelul metameric respectiv.
c)reflexul cutanat plantar(L5-S1):se examinează prin excitarea
tegumentelor plantei cu un ac bont pe partea externă a acesteia de la călcâi spre
degetul mic , lent.
Răspunsul normal constă într-o flexie lentă a tuturor degetelor.
Răspunsul patologic constă în extensia halucelui şi eventual răsfirarea
celorlalte degete în evantai.Acest răspuns mai poartă numele de “semnul lui
Babinski” .şi semnifică leziunea căii piramidale.
Indiferenţa plantarăconstă în lipsa oricărui răspuns şi semnifică o leziune
la nivel L5-S1.
Echivalentele semnului Babinski:
- Manevra Oppenheim : examinatorul exercită cu policele (ajutat de
index, eventual) o compresiune puternică a crestei tibiale de sus în jos.
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

- Manevra Gordon : constă în compresiunea tricepsului sural

(musculaturii posteriaoare a gambei)
- Manevra Schaeffer: constă în ciupirea tendonului ahilian .
- Manevra Rossolimo:se percută faţa plantară a degetelor , deplasându-le
uşor dorsal. Răspunsul pozitiv constă în flexia plantară a tuturor degetelor.
Pentru membrul superior se efectueaza manevra Hoffmann. Ciupirea în
flexie a falangei distale a mediusului .Răspunsul constă într-o adducţie a
policelui cu flexia falangei distale a acestuia.

3. REFLEXELE IDIOMUSCULARE:
Se examinează percutând cu ciocanul de reflexe un muşchi, la distanţa de
tendon sau de proeminenţe osoase. În mod normal se obţine o contracţie locală
de scurtă durată.
Este unul din criteriile de diferenţiere a unei amiotrofii miogene (primare)
de o amiotrofie neurogenă (secundară). În amiotrofia miogenă dispare foarte
precoce , fiind prezent în amiotrofia secundară.

4. REFLEXELE DE POSTURĂ:
Apropierea capetelor de inserţie ale unui muşchi ducand la scurtarea
acestuia duce la o poziţie (postură) pe care muşchiul are tendinţa să o păstreze
pentru scurt timp, revenind apoi la poziţia iniţială.
Se foloseşte muşchiul gambier anterior care se scurtează prin dorsiflexia
piciorului.
Prelungirea timpului de păstrare a poziţiei imprimate se întâlneşte în
hipertonia extrapiramidală.

5. REFLEXUL DE TRIPLĂ FLEXIE (retracţie):

Se declanşeaza prin stimularea nociceptivă a tegumentelor .Aceasta va fi
urmată de flexia coapsei pe abdomen, a gambei pe coapsă şi flexia dorsală a
piciorului.
Acest reflex este patologic şi apare în secţiuni medulare, când se
instalează automatismul medular sublezional. Se obţine doar dacă stimulul se
aplică sub nivelul metameric lezat.

6. REFLEXE ARHAICE:
În mod normal apar în anumite momente de evoluţie ontogenetică la făt şi
sugar şi dispar până la vârsta de 2 ani. Apariţia lor la adult are semnificatie
patologică.
Reflexul de apucare forţată : trecerea unui obiect prin palma subiectului
este urmată de apucarea obiectului respectiv. Denotă leziuni de arie 6 frontală
controlaterală.
Reflexul de supt.
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

8.TULBURĂRI TROFICE ŞI VEGETATIVE :

Leziunilesistemului nervos vegetativ central (hipotalamus) şi

periferic (sy şi psy) determină tulburări funcţionale şi trofice la nivelul
diferitelor aparate şi sisteme.
1-tulburări funcţionale – sistem respirator: tahi/bradi pnee (tahipneea –
semn de prognostic grav dacă nu se datorează unei infecţii pulmonare)
- sistem cardio-vascular:tahi/bradicardie, modificări
ale TA(hipoTA ortostatică în DZ), tulburări vasomotorii
-sistem digestiv:greaţă, vărsături (matinale, în jet în
HIC), tulburări de tranzit, gastropareza
- sistem urinar: tulburări sfincteriene(retenţia de
urină, incontinenţa urinară)
- aparat genital: tulburări de erecţie, ejaculaţie,
frigiditate
- tulburări de sudoraţie
2- tulburări trofo-vegetative :se întâlnesc doar la nivelul a două
sisteme:tegument şi anexe şi sistemul osteo-articular:- atrofii tegumentare,
hiperkeratoză, ulceraţii, escare
- osteoporoză cu fracturi spontane nedureroase,
artropatii
deformante (la nivelul membrelor superioare în
siringomielie
şi la membrele inferioare în tabes

3- tulburări trofice musculare: amiotrofii (atrofii musculare)

Amiotrofiile pot fi clasificate în
a) amiotrofii primare sau miogene
- proximale
- simetrice
- ROT sunt prezente timp îndelungat
-reflex idiomuscular abolite precoce
- fasciculaţii absente

b) amiotrofii secundare sau neurogene

- distale
-simetrice sau asimetrice
-ROT diminuate sau abolite
- reflex idiomuscular păstrat
-fasciculaţii prezente

9.SENSIBILITATEA:
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

De obicei se examinează ţintit.

Căile pentru sensibilitate cuprind 4 neuroni:
1. în ganglionul spinal
2. în cornul posterior al MS (fascicolul spinotalamic) sau în bulb (căile Goll şi Burdach)
3.în talamus
4. în lobul parietal , girusul parietal ascendent- homunculus senzitiv
Examenul sensibilităţii cuprinde examinarea a două categorii de
manifestări:
1-manifestări subiective: simptome declarate de bolnav, care apar şi se menţin
fără a exista excitanţi care să le provoace. Cuprinde -paresteziile-acuze
polimorfe descrise de bolnav ca nişte arsuri, furnicături, amorţeli, înţepături,
senzaţie de rece sau cald
- durerea: semnifică o excitaţie pe
traiectul căii sensibilităţii algice. După localizare se descriu următoarele tipuri
de durere: nevralgie, radiculalgie, cauzalgie, derere cordonală, durere
talamică(hiperpatie), crize algice viscerale, durerea viscerală proiectată,
cefaleea, migrena,.

2-sensibilitatea obiectivă:a)elementară (protopatică)

-suprficială:tactilă, termică, algică
-profundă: mioartrokinetică şi vibratorie
-viscerală (interoceptivă)
b)diferenţiată (epicritică)
- simţul localizării tactile şi dureroase
- simţul discriminării tactile şi dureroase
- simţul dermolexic
-simţul dermolexic
- simţul stereognozic
- simţul schemei corporale
1. Sensibilitatea tactilă se examinează prin atingeri succesive cu un
tampon de vată pe care bolnavul le confirmă şi le descrie.
2. Sensibilitatea termică se examinează cu ajutorul a 2 eprubete care
conţin apă caldă şi respectiv rece care se pun în contact cu tegumentele
succesiv, pe zone simetrice. Bolnavul trebuie să precizeze dacă stimulul este
cald sau rece.
3.Sensibilitatea algică se examinează cu un ac ascuţit la un capăt şi bont
la celălalt. Se examinează arii simetrice prin atingeri alternative la intervale
neregulate cu partea ascuţită sau boantă.
Dacă se trage cu acul o linie pe tegumente se poate decela momentul când
percepţia dureroasă se atenuează sau dispare.
4. Sensibilitatea mioartrokinetică:examinatorul imprimă mişcări de
flexie-extensie de mică amplitudine la nivelul articulaţiilor interfalangiene al
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

degetelor bolnavului. Acesta, cu ochii închişi trebuie să recunoască sensul

mişcării.Dacă răspunsul este eronat se creşte amplitudinea mişcării şi se
examinează în acelaşi mod la articulaţii mai mari.
5. Sensibilitate vibratorie:se examinează cu ajutorul unui diapazon de
128 Hz. Diapazonul în vibraţie se aşează pe proeminenţe osoase
superficiale.Examinarea se face cranio-caudal: falange, maleole, creasta tibiei,
rotulă, creasta iliacă, apofize stiloide radială şi cubitală, olecran stern, acromion.
Dispare înaintea sensibilităţii moartrokinetice .
6.Simţul localizării tactile şi dureroase(topognozia) reprezintă
capacitatea de a recunoaşte cu ochii închişi locul unde se aplică un stimul algic
sau tactil. Imposibilitatea localizării se numeşte atopognozie.
7. Simţul discriminării tactile şi dureroase:reprezintă capacitatea de a
recunoaşte ca distincţi doi stimuli tactili sau algici aplicaţi concomitent la o
distanţă variabilă unul de altul. Se foloseşte un compas cu ambele vârfuri
ascuţite.
8. Simţul dermolexic constă în recunoaşterea cifrlor, literelor sau
desenelor geometrice simple efectuate de către examinator cu un excitant tactil
pe tegumentul bolnavului. Nerecunoaşterea simbolului grafic se numeşte
adermolexie.
9. Simţul stereognozic:constă în capacitatea pacientului de a recunoaşte
cu ochii închişi diferite obiecte plasate în mâna acestuia. Nerecunoaşterea
obiectului se numeşte astereognozie. Recunoaşterea formei obiectului se
numeşte morfognozie, iar recunoaşterea materialului din care este confecţionat
se numeşte hilognozie.
10.Simţul schemei corporale(somatognozia)constă în recunoaşterea cu
ochii închişi a diferitelor segmente corporale proprii. Nerecunoaşterea
segmentelor propriului corp se numeşte asomatognozie
Tulburările obiective de sensibilitate consatu în :
1. hipoestezie- scăderea percepţiilor
2. anestezie – dispariţia percepţiilor
3. hiperestezie- perceperea exagerată, mai ales a excitaţiilor dureroase.
După teritoriul de distribuţie, se disting următoarele tipuri de tulburări de
sensibilitate:
1. nevritic: anestezie/hipoestezie pe traiectul unui nerv
2.radicular:hipo/anestezie distribuită în benzi longitudinale la membre şi
transversale la trunchi (dermatoame corespunzătoare rădăcinii afectate)
3.polineuropatic:hipo/anestezie distală, simetrică, cu limită imprecisă de trecere
spre zona normală
4.medular:-secţiune medulară completă cu nivel transversal de hiperestezie
corespunzator leziunii, sub care sunt abolite toate nivelurile e sensibilitate
- hemisecţiune medulară (Brown-Sequard) –homolateral- abolirea
sensibilităţii
profunde
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Laborator Neurologie – Medicina Generala Conf. Dr. Cecilia Rosca

- controlateral-abolirea
sensibilităţii
termalgice
-leziune centomedulară- disociere de tip siringomielic
-sindrom cordonal posterior: disociere e tip tabetic
5. trunchi cerebral:în cadrul sindroamelor alterne , controlateral leziunii apare
pierderea fie a sensibilităţii termalgice (sd. retroolivar, sd. de calotă pontină) fie
a sensibilităţii profunde (sd. preolivar)
6.talamic:pirederea tuturor modurilor de sensibilitate în hemicorpul
controlateral însoţit de hiperpatie
7. cortico-subcortical:hipo/anestezie superficială şi profundă în hemicorpul
controlateral însoţită uneori de tulburări de sensibilitate epicritică.
8. funcţional: tulburările de sensibilitate nu respectă o distribuţie anatomică,
variază de la o examinare la alta.

Disocierea de sensibilitate constă în abolirea sau diminuarea unui mod de

sensibilitate cu păstrarea celorlalte.Există două tipuri de disociere:
1. de tip siringomielic:abolirea sensibilităţii termalgice cu păstrarea
sensibilităţii profunde. Apare în afestarea selectivă a căii spinotalamice
centromedular sau la nivelul TC
2. de tip tabetic:abolirea sensibilităţii profunde cu conservarea
sensibilităţii superficiale. Apare în tabes, sindrom neuroanemic, compresiuni
medulare posteriore, scleroze combinate.