- 2013 -

CURSUL I
INTRODUCERE IN NEUROLOGIE

" Neurologia este o ramură medicinii specializată în diagnosticarea și

tratarea bolilor care afectează sistemul nervos central sau periferic.
Structurile organice
- S.N.C (sistemul nervos central) –creierul şi măduva spinării ,
structurile adiacente, precum și vasele sanguine cu rol trofic pentru
acestea;
- SNP (sistemul nervos periferic) nervii cranieni, rădăcinile nervoase și
ganglionii spinali, nervii periferici, legăturile cu mușchii scheletici.
 CURSUL I
INTRODUCERE IN NEUROLOGIE
 CURSUL I
INTRODUCERE IN NEUROLOGIE
 CURSUL I
INTRODUCERE IN NEUROLOGIE
 CURSUL I
INTRODUCERE IN NEUROLOGIE
 CURSUL I
INTRODUCERE IN NEUROLOGIE

Pareza (deficit motor moderat, miscări reduse ca amplitudine) vs.

Plegie (deficit motor sever, miscări reduse ca amplitudine) ex:
diplegie/ dipareză, tetraplegie/tetrapareză, paraplegie/parapareză,
tetraplegie/tetrapareza.

VS.
 CURSUL I
INTRODUCERE IN NEUROLOGIE

Atitudini particulare:
- Sunt caracterizate de apariţia unor poziţii anormale
cauzate de prezenţa unor hipertonii, paralizii, dureri sau
mişcări involuntare. Aceste atitudini pot orienta
diagnosticarea , încă de la început.
Mişcări involuntare:
Bolnavul nu poate controla aceste mişcări anormale. Acestea apar în condiţii de:
repaus, atitudine sau mişcare. Factori importanti în diagnosticare sunt
reprezentaţi de următoarele aspecte : teritoriul de apariţie, amplitudinea
manifestată, viteza de execuţie, ritmul, daca se deplasează segmentele. Exemple :
tremurul, fasciculaţiile musculare („se zbate carnea”), miokimiile („valuri
musculare”), miocloniile (asematatoare stimulării electrice a muschilor), mişcări
coreice (mişcări bruşte, ample, dezordonate, fără logică, fara ritm), mişcări
atetozice (involuntare, lente, fară ritm, repetate, accentuate pe fondul emoţiilor),
hemibalismul (mişcări ample, angrenează întregul membru, unilateral, ample),
ticuri (repetate, bruc, complex, stereotip, accentuate pe fond emoţional, dispar în
somn), crampe (contracţii tonice la nivelul unui grup muscular, trecatoare,
afectează in general musculatura în funcţie de ocupaţie), spasme tonice (distonie-
hipertonicitate discontinuă, persistente, localizată pe un anumit grup muscular,
repetate ca stereotip), convulsiile (contracţii musculare bruste, neregulate,
intermitente, generalizate sau parţiale, tonice, clonice sau tonico-clonic),
Afecțiunile SNC se clasifică în :
- boli congenitale (înăscute) prezintă o varietate de cauze şi
manifestări ca de exemplu: tulburări de metabolism, cauze
genetice, traumatisme perinatale etc.;
- dobândite ( de origine inflamatorie, vasculară, bazate pe
procesul de îmbătrânire, produse traumatic etc.).
Exemple de afecțiuni dobândite ale sistemului nervos central:
 Boli vasculare: infarctul cerebral ischemic și hemoragiile cerebrale,
ramolismentul medular ischemic.
 Bolile ganglionilor bazali: boala Parkinson

 Neoformații: Tumorile creierului și ale măduvii spinării.

 Boli convulsive: diversele forme de epilepsie.

 Bolile inflamatorii: infecțiunile bacteriene sau virale ale creierului

(encefalite), măduvii spinării (mielite) sau învelișurilor lor (meningite), boli
degenerativ-inflamatorii cauzate de prioni (de ex.: boala Creutzfeld-Jakob)
 Boli demielinizante: scleroza multiplă.

 Boli degenerative primare sau eredo-degenerative: demențe primitive (de

ex.: boala Alzheimer), boala Huntigton, sindromul Gilles de la Tourette, boli
sistemice ale motoneuronului (de ex.: scleroza laterală amiotrofică), bolile
degenerative ale cerebelului (ataxiile ereditare).
 Diverse tipuri de dureri de cap (cefalee), în primul rând migrena.

 Traumatisme cranio-cerebrale și vertebro-medulare.

Afecțiunile SNP
 Afecțiuni ale nervilor cranieni sau periferici: neuropatii,
polineuropatii, nevralgii.
 Boli inflamatorii demielinizante: sindromul Guillain-Barré,
polineuropatia cronică inflamatorie demielinizantă (PCID).
 Tumori ale nervilor: Neurome.

 Sindroame compresive: radiculopatii prin hernii ale discurilor

intervertebrale (de ex.: sciatica vertebrală), sindromul de tunel carpal.
 Boli ale joncțiunii neuro-musculare: miastenia.

 Boli ale mușchilor scheletici (miopatii): distrofii musculare, miotonie,

boili inflamatorii (miozite).
 Traumatisme ale nervilor.
 BOLI NEUROPEDIATRIE
 Imbolnavirea neuronului motor cerebral (I.M.C.): paralizii cerebrale
forme spastice: hemiplegie, diplegia spastica, tetrapareza spastica,
hemipareza spastica, tetraplegie, tripareza spastica, etc.
 Paraplegie prin leziunea de neuron motor central: paraplegie flasca,
parapareza spastica sechelara
 Paralizii cerebrale – forme distonic-diskinetice denumite si sindroame
diskinetice (extrapiramidale)
 Sindromul atetozic in E.S.I. (encefalopatia sechelara infantila)
 Paralizia cerebrala E.S.I. ataxica (sindromul ataxic)
 Paralizii cerebrale forme mixte
 Bolile neuronului motor periferic – sechele de poliomielita, leziunile
nervoase periferice, paraplegia post-traumatica, paralizia obstetricala de
plex brahial, spina bifida
 Boli neuromusculare care afecteaza miscarea: miopatia, scleroza laterala
amiotrofica, distrofiile musculare, atrofia musculara, etc.
 EVALUAREA
 Evaluarea comportamentului neurologic a nou-nascutului dpdv fiziologic
-tonusul muscular ( existenta unei hipertoni simetrice pe flexori, frecvent intalnita la nivelul
membrelor)
-postura ( din decubit dorsal: in special la nivelul membrelor se observa abducţii si
semiflexii pe m. flexori, usoare rotatii externe la nivelul coapsei; capul este usor rasucitspre
dreapta sau stanga, pozitia mediala a capului este mentinuta pentru putin timp, din decubit
ventral: isi mentine posturile de semiflexie pe membre, ridica pelvisul si realizeaza mişcări de
rasucire a capului)
-miscarile spontane acestea sunt globale, foarte scurte, simetrice; pot aparea tremuraturi
fiziologice ale buzelor si extremitatiilor, plange fara lacrimi in perioada neonatala.
-reflexele testate: reflexele osteotendinoase, se testeaza 3: bicipital, rotulian si ahilian.
Fiziologic ele sunt simetrice si sunt influentaet de tonusul muscular.
EVALUAREA
Pe baza criterilor de evaluare neuropsihomotorie kinetoterapeutul poate stabilii gradul
de afectare a SNC si periferic. Criterii determinante in stabilirea diagnosticului:
- Anamneza ( date personale pacient, vârsta!, istoricul bolii, antecedente personale şi
familiare ),
- Semne meningeale (redoare ceafă, hemoragie , meningită,, semnul Kering, semnul
Brudzinski.)
- Examinarea nervilor cranieni ( funcţiile celor 12 nervi cranieni)

- Motricitatea se examnineză prin realizarea miscărilor active si pasive pentru a

verifica nivelul de forţă pe diferite grupemusculare, examninarea mobilităţii pe
extremităţii, troficitatea tesuturilor, cât si gradul de hipertrofie sau atrofie
musculară.
EVALUAREA
- Sensibilitatea. Presupune examinarea separată a celor cinci tipuri de sensibilitate:
tactil presiunea, simțul pozițional, durearea și temperatura. Examenul necesita
anumite conditii: pacientul linistit, temperatura optima, ochii inchisi, sa fie
dezbracat, intervale suficiente intre excitatii, explorare succesiva a anumitor regiuni
simetrice (pentru a le putea compara partea bolnava cu cea sanatoasa), sa nu
sugereze bolnavului stimulul, examinarea nu trebuie sa dureze mult pentru a nu
produce date eronate la aparitia oboselii, examenul se repeta ulterior.
 Tactil- tampon de vata antingeri succesive indica normo-, hipo-, hiper- sau
anestezii.
 Termica- se examineaza cu 2 eprubete una cu apa calda una cu apa rece.
 Dureroasa : se examineaza cu varful unui ac (normoestezie, hiperestezie, analgezie,
hiperpatie-iradiere durere spre radacina membrelor)
EVALUAREA
 Senisbilitatea profunda:
-sensibilitatea mioartrokinetica: recunoasterea diferitelor pozitii ale membrelor sau
imprimate la diferite articulatii
- sensibilitate vibratorie : diapazon.
 Senisbilitatea sintetica- complexa: combinare senzatii
- Topognozia- examinarea se face cu ochii inchisi, sa indice cu degetul locul unde am
aplicat stimulul si recunoasterea locului, nelocalizarea se numeste atopognozie.
- Discriminarea tactila: posibilitatea recunoasterii si deosebirii a doi stimuli aplicati
simultan pe tegument la o distanta oarecare. Se masoara cu ajutorul compasului
Weber, determinand astfel indicele de discriminare ( 1-3 mm pt buze, limba pana la 6-
10 cm pt coapsa si spate).
- Dermolaxia : recunoasterea cu ochii inchisi a ciferlor, literelor sau alte figuri desenate
pe tegument.
- Stereognozia : capacitatea de a indentifica obiectele prin pipait (simt tactil) in lipsa
informatiei vizuale. Morfognozia (recunoaste forma), hilognozia (recunoaste materialul
din care este realizat obiectul.)
- Somatognozia : simtul schemei corporale. Tulburari: asomatognozia (nu recunoaste o
parte a corpului), anosognozia (nu recunoaste prezenta bolii, ex: a hemiplegiei),
anosodiaforie (atitudine de indiferenta fata de boala).
EVALUAREA
 Sensibilitate provocata :
Testarea aparitiei durerii la anumite manevre:
Preiune pe puncte : pentru nervul Arnold, pentru nervul Trigemen, pentru nervul Sciatic,
pentru nervii intercostali.
- Presiunea maselor musculare : durere la presiune in polineuropatii si miozite

- Reflexele osteotendinoase (exemplu rotulian), reflexe cutanate (abdominale), reflexe

patologice (semnul Babinski - la excitarea marginii externe a plantei piciorului apare
extensiunea halucelui, semnul Oppcnhcim- apasarea digitala puternica a marginii
externe a tibiei de sus in jos , semnul Chaddock evidentiat prin stimularea marginii
laterale a piciorului sub maleola, semnul Rossolimo- percutia brusca a fetei extarne a
degetelor, semnul Shatier- ciupirea tendonului ahilian, semnul Gordon - strangerea
musculaturii gambei Toate acestea au ca raspuns extensia degetului mare. Pana
la 3 ani reflexul Babinski nu este socotit patologic.)
Reflexele neonatale sau reflexele arhaice se dezvolta in timpul vietii
intrauterine,aceste reflexe sunt involuntare si sunt esentiale pentru
supravietuirea nou nascutului.
1. Reflexul de supt: se atinge obrazul sau buzele nou nascutului si raspunsul
consta in deschiderea gurii si miscari ritmice de supt.Reflexul acesta este
prezent de la nastere si dispare de obicei in jurul varste de 1 an. Reflexul de
fixare pentru supt- se atinge obrazul si raspunsul consta in deschiderea gurii si
intoarcerea barbiei spre stimul.Si acest reflex dispare pana la sfarsitul primului
an de viata.
2. Reflexul punctelor cardinale: la atingerea tegumentelor peribucale cu
indexul,nou nascutul isi intoarce capul de partea excitata,schitand reflexul de
supt.
3. Reflexul optic-tonic al cefei (reflexul Peiper ):se apropie o lumina de ochii nou
nascutului si acesta va da capul pe spate cu contractura cefei pana la pozitia de
opistotonus,cu pupila in mioza.
4. Reflexul pozitiei de spadasin (reflexul lui Magnus si Klein ): nou nascutul este
in decubit dorsal, i se intoarce uso capul intr-o parte,el isi va ridica membrul
superior de partea faciala cu antebratul in extensie pe brat si mana in
pronatie,membrul superior de partea occipitala este mai ridicat decat cel de pe
partea faciala cu antebratul in flexie pe brat si mana in flexie pe
antebrat,membrul inferior de partea faciala este in flexie,iar membrul inferior
de partea occipitala este in extensie.
5.. Reflexul Moro (reflexul de imbratisare ): nou nascutul este in decubit dorsal,i se
apica o exitare brusca (se trage scutecul brusc de sub el,un zgomot
puternic,suflarea brusca pe fata copilului ),acesta va avea o miscare rapida de
extensie si abductie a membrelor superioare cu revenirea lenta in flexie si
adductie.Refexul dispare in jurul varstei de 4 luni insa poate persista pana la
varsta de 6 luni.Persistenta acestui reflex peste varsta de 6 luni,este dovada unei
suferinte cerebrale cronice.

6. Refexul de apucare (de agatare ): se excita palma sau planta cu indexul nostru si
nou nascutul isi flecteaza degetele cu agatare.

7. Reflexul de redresarea a capului: tractionarea de antebrate a nou

nascutului,pana ce este adus in sezut,produce caderea posterioara a capului urmata
de aducerea lui inainte.

8. Reflexul mano-bucal: la presiunea palmara bilaterala cu policele,nou nascutul

ridica capul si deschide gura.

9. Reflexul ascensorului (reactia de cadere ): nou nascutul este tinut din axile
deasupra capului examinatorului,se imprima o miscare brusca de cadere,nou
nascutul va departa bratele de trunchi cu degetele in evantai ca aripile unei
pasari,avand tendinta sa planeze,sa-si micsoreze viteza de cadere.
10. Reflexul pozitiei statice: se tine nou nascutul in pozitie verticala la marginea
unei mese,fata dorsala a piciorului se atinge usor de marginea mesei,nou nascutul
va ridica piciorul si-l va aseza cu fata plantara pe masa.
11. Reflexul automat de mers (reflexul lui Andre Thomas): nou nascutul este asezat
cu plantele pe masa,se imprima o miscare de caderea in fata,sugarul va pasi avand
tendintasa-si redreseze pozitia corpului.
12. Reflexul de extensie incrucisata a membrelor inferioare: la ciupirea pielii
gambei,nou nascutul flecteza si apoi extinde membrul inferior opus cu abductia
care va aduce calcaiul in contact cu locul excitat.
13. Reflexul Landau: nou nascutul este tinut in pozitie orizontala,cu fata privind in
jos,daca se extinde capul ,trunchiul si membrele inferioare se extind,descriind un
cerc cu convexitatea inferioara;daca se flecteaza capul se flecteaza si trunchiul si
membrele inferioare,realizand un arc de cerc cu convexitatea superioara.
14. Reflexele tonice cervicale si labirintice: rotarea brusca a capului intr-o parte
face ca membrele care privesc fata sa ia o pozitie in extensie,iar cele care privesc
occiputul in flexie.

Reflexele arhaice dispar intre 4-5 luni de viata,cand apare inhibitia

corticala.Asimetria lor indica leziuni ale sistemului nervos in hemoragiile
intracraniene,paralizii de plex brahial.
-Tulburari de : conştienţă, somnolenţă, dezorientare, apatie, respiraţie,
sensibilitate, reflexe diminuate sau exagerate, dereglări de tonus muscular,
circulaţie deficitară, examen oftalmologic ( semnul de stază papilară
reprezintă semn de hipertensiune intracraniană),
-Gradul de excitaţie (tonus muscular uşor crescut, nelinişte) sau inhibiţie
(somnolenţă, apatie, tonus muscular scăzut tradus prin hipotonie
musculară) psihomotorie, poate ajunge chiar pana la stări comatoase
(inconştienţă, atonie musculară).
-Coordonarea. Se controlează echilibrul (ortostațiunea și mersul) și felul cum
sunt executate mișcările extremităților. În cazuri patologice apar tulburări
de coordonare (ataxie, disimetrie, asinegia, etc.). Echilibrul static este afectat
de prezenta deficitului motor sau prin prezenta tulburărilor de tonus. Acesta
se examinează prin menţinerea ortostatismului de catre pacient, varfurile si
calcaiele lipite, daca se menţine poziţia cu ochii deschisi se efectuează
ulterior testul Romberg- bolnavul închide ochii, la apariţia devierilor
trunchiului acesta se considera pozitiv. Echilibrul dinamic reprezintă un act
complex, în examinarea lui se urmareste: baza de sustinere, lungimea
pasului direcţia pasului, amplitudinea mişcării de flexie-extensie a
membrelor inferioare, balansul membrelor superioare, desprinderea plantei
de sol, privirea pacientului, in cazul afecţiunilor de neuron motor periferic
intalnim mersul pe varfuri, calcaie, atentie si la urcatul si coboratul scarilor.
 Ataxia este pusă in evidenta prin probele:
1. De disimetrie:
- dimensionare gresită a mişcărilor,
- Probe - indice nas, călcâi genunchi (rugam bolnavul sa duca calcaiul la
genunchiul opus, acesta il depaseste sau ezita), index-index.

2. De adiodocokinezie : imposibilitatea realizărilor miscărilor alternative succesive

Probe: moristii (Rugam bolnavul sa realizeze miscari de invartire a unui aratator in
jurul aratatorului de la mana opusa. Se va observa o lentoare si o neregualritate in
miscare.), marionetelor (miscari repetate de pronatie-supinatie ale mainilor).
3. De asinegie : imposibilitatea coordonarii activităţii diferitelor grupe
musculare in timpul executarii unor actiuni.
- Proba ridicării- bolnavul se ridica in sezand cu bratele incrucisate, el nu
sprijina piciorul pe planul patului, ci ridica membrul inferior.
- Proba asimetriei tonice dinamice : bolnavul ridica membrele superioare, i
se cere brusc sa le opreasca in pozitie orizontala, partea afectata va ridica
mana mai sus, datorita muschilor antagonisti care intra mai tarziu in
actiune.
- Discronometria: consta in initierea tardiva a miscarii pe partea
afectata, se evidentiaza prin solicitarea bolnavului sa atinga simultan cu
ambii indexi varful nasului, pe partea bolnava mana ramane in urma
- Tonusul muscular. Prin mișcări pasive ale extremităților se pot constata diverse
tipuri de tulburări de tonus muscular: spasticitate, rigiditate, fewnomenul de "roată
dințată", flexibilitate, hipotonie.
- Motilitatea activa se urmăreste amplitudinea miscărilor prin
compararea membrului sanatos cu cel afectat. Se apreciază forta de la F0
la F5, se aplică probe de pareză (Fischer- mentinerea membrelor
superioare In pozitie orizontala, cu bratele in supinatie, ăn partea
deficitului piramidal membrul superior incepe sa cada, iar antebratui ia
atitudinea de pronatie; Mingazzini- din decubit dorsal, mentinerea
membrelor inferioare cu genunchi flectati, membrul afectat cade, Barre
acelasi test anterior doar pacientul se afla in decubit ventral.
- Motilitatea pasiva (tonusul muscular) se face prin inspectie, palpare, prin
consistenţa sau diminuarea musculară, prin rezistenta la miscări pasive.
Tonus muscular : hipoton/hiperton.
Hipotonia: proba Holmes-Stewart (pumn-umar), proba calcai-fesa, proba balotării.
Hipertonia: de tip elastic- cedează brusc spasticitatea „in lama de briceag” la
miscarile pasive efectuate de examinator; de tip plastic- rigidă este evidenţiată de
semnul „roţii dintate”- mişcările de flexie-extensie in articulaţia pumnului se fac
sacadate; semnul Noica – ridicarea membrului inferior in acelasi timp ce executam
miscari de flexie-extensie ale mainii determinao blocare a articulaţiei pumnului.
Motilitatea automată reprezintă forme de mişcare voluntare care prin repetare se
automatizează (exempli : clipitul, maticaţia, vorbitul, rasul, plansul, mersul,
balansul bratelor in timpul mersului.)
Motilitatea patologică (sincineziile) mişcări anormale asociate unor actiuni
voluntare. Acestea sunt de 3 tipuri : globale, imitatie si de coordonare.
- Examenul troficitatii :
- Modificari de tegumente si fanerele (piele lucioasa subtire, edeme trofice,
modificări ale ungiilor ulcere, escare, tulburari vasomotorii).
- Modificar la nivelul articulatiilor ( prezenta redorilor artic. In special dupa
imobilizări prelungite).
- Modificări ale masei musculare atrofie musculara
- Examenul funcțiilor cognitive. Ce cercetează starea de conștiință (vigilitatea), atenția,
memoria, precum și funcțiile vorbirii (în cazuri patologice se poate constata o afazie sau
dizartrie- modificări ale limbajului, vorbire sacadata), mișcările automate și
deliberate (patologic: apraxie), percepția și recunoașterea (patologic: agnozie vizuală -
consta in imposibilitatea recunoasterii unui obiect cu ajutorul vederii,
- Examene tehnice în neurologie
- Examenul lichidului cefalo-rahidian. Lichidul cefalo-rahidian (sau: cerebro-spinal) se obține prin
rahicenteză, cel mai adesea prin puncție lombară, în cazuri speciale prin puncție sub-occipitală sau
cisternală (metodă introdusă de neuropsihiatrul român Alexandru Obregia)
- Biopsie musculară în cazul bolilor neuro-musculare sau miopatii.
- Examene electro-fiziologice.
- - Electroencefalografie (EEG)
- - Electromiografie (EMG)
- - Electroneurografie (ENG)
- - Potențiale evocate
- - Stimulare magnetică transcranială
- Doppler-Sonografie extra- și transcranială, "Duplex".
- Examene neuro-radiologice.
- - Tomografie computerizată (CT)
- - Rezonanță magnetică nucleară (MRT)
- - Tomografie cu emisiune de positroni (PET)
- - Tomografie computerizată cu emisiune de fotoni (SPECT)
- - Rezonanță magnetică funcțională (fMRT)
- - Magnetoenceflaografie (MEG)
- - Angiografie cerebrală
Examene neuro-genetice.
 SEMNUL KERNIG este folosit in neurologie pentru a pune
in evidenta meningismul(iritatia meningelui).In fapt, este o
manevra de elongatie a nervilor, care in cazul unui meninge
irirtat provoaca contractura "reflexa" a grupelor musculare
interesate. (semnalizarea aferenta determina o descarcare
eferenta anormala ca urmare a hipersensibilitatii de la
nivel medular). Semnul KERNIG apare cand contractura
este mai putin intensa la muschii cefei si mai accentuata la
nivel dorso-lombar si al membrelor inferioare .Acest semn
poate fi provocat prin doua manevre: a)Examinatorul
imprima miscari de ridicare a trunchiului din decubit
dorsal in pozitie sezanda, sustinand cu o mana capul
bolnavului, iar cu cealalta exercita o presiune usoara pe
genunchi. Se produce flexia gambelor pe coapse si a
coapselor pe abdomen la ridicarea trunchiului. b)Ridicand
memebrele inferioare in extensie, deasupra planului
patului - se flecteaza gambele pe coapse si copasele pe
abdomen.
 Specialisti considera ca neurologia este o specialitate cu rezultate
diagnostice precise, dar cu posibilități terapeutice limitate, tot acestia
vorbesc despre progrese semnificative in tratarea eficace a
bolilor neurologice. Îmbunătățirea tratamentului bolnavilor prin
posibilității de diferențieri si diagnosticare exacte si precise,
medicamente cu efecte favorabile.
Scleroza multiplă reprezintă încă o problemă crucială a neurologiei,
neexistând încă posibilitatea unei vindecări, dar în anumite forme
clinice se poate ameliora în mod favorabil evoluția bolii. În cazul
majorității bolilor degenerative ale sistemului nervos, malformațiilor
sau bolior neuro-musculare congenitale nu există până în prezent un
tratament eficace.
 NEUROPATII PERIFERICE
Recuperarea în bolile neurologice (Neuropatii periferice, pareze faciale,
paralizii la nivelul membrului superior, paralizii de plex brahial, paralizii
de plex ulnar, paralizii de plex radial).
Implicarea nervilor periferici în cazul unor traumatisme ale membrelor conferă de la
început un grad crescut de gravitate pentru viitorul funcţional al segmentelor respective.
În cadrul leziunilor complexe postraumatice, interesarea nervilor este aproape regulă.
Este întâlnită destul de frecvent şi în traumatisme cu fracturi închise.
Atitudinile particulare în leziunile nervilor periferici sunt prezente prin
parezele care limitează funcţionalitatea anumitor grupe musculare.
ETIOPATOGENIE.
 Traumatismul direct, cu impact imediat, prin plăgi pe traiectul
nervului (fracturi, luxaţii), sau tardiv prin înglobarea nervului într-un
calus vicios sau într-un ţesut cicatricial.
 Factori compresivi prin tumori sau compresiunea prelungită în
poziţie „picior peste picior” sau parchetari – pentru nervul sciatic popliteu
extern etc.
 Factori iatrogeni: aplicaţii de forceps, intervenţii chirurgicale pe bazin sau
canalul inghinal, compresiuni în poziţii operatorii care necesită abducţie sau
flexie maximă a coapselor, compresiune prin garou sau braţele mesie
ginecologice, injecţii intrafesiere greşit aplicate, tracţiuni asupra membrelor
inferioare la nou născut.
Neuropatiile periferice pot avea mai multe cauze:
-posttraumatice: fracturi, rupturi, luxații,plăgi, tăieturi, etc.
-metabolice: -neuropatia etilică care apare foarte des la alcoolici;
-neuropatia diabetică;
-infecțioase;
-secundară unei boli de sistem: poliartrita reumatoidă;
-cauze iatrogene:-compresia unui nerv în aparat gipsat;
-compresia unui nerv sciatic postoperator;
Din punct de vedere fiziopatologic, neuropatologiile se împart în:
-neuropatologii prin demineralizarea segmentară- inițial este afectată teaca de mielină;
-neuropatologii prin degenerare axonală- întreg axonul este afectat;
 PARALIZIE FACIALA
De tip periferic sunt cauzate de traumatisme, dar apar și paraliziile
faciale de tip afrigore- se datorează curentului sau frigului sau răcelilor
agresive. Se recomandă tratament medicamentos, fizicalo- kinetic: cu
curenți electrici, kinetoterapie, etc.
Paralizia musculaturii mimicii și a fibrelor nervoase implicate în
masticație și vorbire (mușschiul sprâncenos, mușchiul orbicular al
pleoapelor, mușchiul oblic extern, oblicul drept superior, nazogenian,
orbiculatorul buzelor, mușchiul mentonier).
Program de recuperare:
-electrostimulare pe grupele musculare afectate, curenți de joasă
frecvență( 2-4 ședințe/zi, până la obosirea grupelor musculare);
-program de kinetoterapie specific pentru musculatura feței;
-masaj cu efect analgezic și vasculotrof;
-aplicații cu parafină.
În cazul în care nervul a fost secționat, se intervine chirurgical.
 PARALIZIE DE NERV RADIAL
Atitudine particulară : „ mană în gât de lebeda”
Este dată de deficitu situaţiei de compresie cu topografie deficit la nivelul axial
(paralizia “cârjarilor”), în sanţul de torsiune al humersului (paralizia “îndragostitilor”),
muschiul scurt supinator (paralizia sindromul supinator).
Apare in cazul abuzului de alcool (neuropatie etilică) şi la diabetici:
Clinic: manifestări:
- Este afectată forţa muşchiului triceps.
- Extensia pumnului, degetelor şi a policelui.
- Hipo sau anestezie pe faţa dorsală antebraţului şi mâinii.
Tratament:
1.Intreţinerea mobilizărilor articulare prin mobilizări libere
(flexiei.extensie,pronaţie,supinaţie).
2. Exerciţii de întindere musculară.
3. Electrostimulare.
4. Ventominoterapie.
5. Aplicarea ortezelor statice/dinamice care să combată tendinţa de retracţie a flexorilor.
 PARALIZIE DE MEDIAN
Atitudine particulară : „ mană de predicator”
Apare des, în traumatisme şi boli de sistem(poliartoză reumatică) sindrom de tunel carpian.
Întâlnită mai frecvent la femei: post traumatic (fractură de pumn ); idiopatic (pe fond ereditar);
tulburari metabolice (diabet,gută , etc. ); boli de sistem (P.R.)
Manifestări clinice :
- Parestezii nocturne la nivelul mâinii.
- Durere la nivelul mâinii dominante.
- Deficienţă motorie pe muşchii inervaţi de nervul median.
- Semnul lui Tinel si Phalen prezente.
- Electromiograma se observa modul de conducere motrică sau senzoriale pe traiect.
Tratament:
1. Terapie medicală analgezică, antiinflamatorie +cortizon.
2. Chirurgicală – compresie
3. Program de recuperare : ameliorarea durerii, terapie fizicală cu curenţi excito-motorii,masaj.
4. Corectarea sensibilităţii prin terapie ocupaţională.
5. Refacerea forţei musculare pe grad cu deficit motor, mai ales pentru abolucţia şi opoziţia
policelui.
6. Prevenirea apariţiei albo-neuro-distrofiei se aplică ultra sunete, masaj classic
 PARALIZIE DE CUBITAL(ULNAR)
Atitudine particulară : „ mană în gheară”
Afectarea în sanţul piliform sau la nivelul olecranului. Ele sunt determinate de
traumatisme directe la nivelul cotului sau în cazul poziţiei de sprijin pe coate.
Clinic manifestari:
- Hipo sau anestezie pe marginea cubitală a mâinii sau a degetelor 4 şi 6 .
- Deficit motor pe muşchiul flexor ulnar al capului şi pe muşchii intriseci ai mâinii cu
excepţia muşchiului scurt abductor şi opozantul policelui.
- Semnul Tinel prezent şi semnul Froment.
Tratament:
1. Intervenţii chirurgicale.
2. Intreţinerea mobilităţii articulare .
3. Exerciţii de creşterea forţei pentru muschii intriseci ai mâinii.
4. Combaterea contracţiilor prin aplicaţii de parafină.
5. Curenti excitomatori.
6. Terapie ocupaţională.
 PARALIZIE DE PLEX BRAHIAL
Atitudine particulară : membru superior prezintă deficit
motor global, atarnă pe langă corp, musculatura hipotonă.
Prin presiunea maselor in efectuarea manoperelor de
elongatie a radacinilor si trunchiului nervilor apare durerea.
In plexopatiile brahiale: Semnul Lasegue al mainii produce
durere la ridicarea membrului superior.
Cauzele sunt ortopedice sau posttraumatice: în cazul fracturilor de
umăr;
Bilanțul clinico-funcțional (ca și la parezele faciale):
- grad de afectare al senzibilității;
- gradul deficitului motor;
- tipul de durere, caracterul durerii și iradierea;
- reactivitatea psiho-afectivă;
- modificări secundare somatice la membrul superior;
 PARALIZIE DE PLEX BRAHIAL
Primele semne de regenerare nervoasă apar la 25-30 de zile de la traumatism.
Regenerarea nervului este mai rapidă, cu cât leziunea este mai periferică. Ea începe la
rădăcina membrului unde unitățile motorii sunt mai mari și se continuă distal, spre
membrele cu unități motrice mai mici, care execută mișcări de finețe.
Durata totală a procesului de reinervare este de 6-15 luni. Revenirea motorie
precedă revenirea regenerării nervului, iar cea a sensibilității se face gradat:
1.sensibilitatea dureroasă;
2.sensibilitatea termică la rece;
3.sensibilitatea termică la cald;
4.sensibilitatea tactilă.
Program de recuperare: se va concepe în funcție de unde se află leziunea=> tabloul clinic:
-cu brațul în abducție și cotul flectat (atitudine de autoprotecție, datorată insuficienței musculare
și durerii, se utilizează o atelă de abducție pentru braț, care reprezintă o metodă de terapie
posturală cu efect antialgic și care combate edemul distal și previne organizarea fibroasă și
retractura musculară).
-poziționarea funcțională a umărului care corespunde stării de echilibru a grupelor musculare
periarticulare este: antepulsie 45◦;
abducție 60◦;
 PARALIZIE DE PLEX BRAHIAL
-pentru menținerea mobilității articulare se fac exerciții active pe segmente care au
răspuns muscular satisfăcător, sau exerciții active asistate sau pasive, în funcție de
deficitul motor;
-durerea se ameliorează medicamentos și cu terapie fizicală: electroterapie (curent
galvanic, diadinamic, unde scurte și ultrasunete); termoterapie locală (aplicații de
parafină, unde scurte și ultrasunete=> care dau căldură); masaj clasic și reflex;
ergoterapia (pentru recuperarea mentalității cotidiene).
-dacă avem asociat și deficit motor folosim: tehnici de facilitare proprioceptivă, masaj
(tapotament sau perierea), electrostimulare pe musculatura denervată.
Recuperarea este foarte lungă, aproximativ 12 luni și nu este totală.
 PARALIZIE DE SCIATIC
Prin presiunea maselor in efectuarea manoperelor de elongatie
a radacinilor si trunchiului nervilor apare durerea.
In scialgii:
- Semnul Lasegue (durere provocata prin flexia coapsei pe
bazin, gamba fiind mentinuta in extensie de mana
examinatorului. Este ca-racteristica in *sciatica, dar se
observa si in *poliradiculonevrite sau in *meningite.)si
semnul Bonnet (flexia gambei pe coapsa urmata de abd.
produce durere)
 PARALIZIE DE SCIATIC
Traumatic formaţiuni compresive.
Manifestări:
- Durere cu caracter nevralgi pe traiectul nervului sciatic.
- Tulburări de sensibilitate.
- Deficit motor pentru eschigambieri+ muschii gambei.
- Bolnavul adoptă poziţii antialgice..
Tratament :
1. Medicamete antialgice şi excitomotori, masaj terapeutic cu geluri antiinfamatoare, ultrasunete.
2. Mobilizări articulare, exerciţii de strecing, întinderi
 PARALIZIE DE SCIATIC
Afectarea ligamentului inginal posttraumatic; intervenţii chirurgicale abdominal
prelungite cauterizarea venoasa.
Manifestări:
- Hipo sau anestezic cutanată pe faţa anterioară a coapsei şi medial în 1/3 din gambă.
- Defict motor pe cvadriceps = imposibilitate la ortostatism prelungit şi imposibilitatea
de a urca şi coborâ scările.
- Hipo sau areflexie – raspunde slab sau deloc la reflex.
Tratament:
1. Electrostimulare , K.T, H.K.T- solicitare musculară progresivă.
2. Exerciţii active cu incarcare moderată, de pedalare pe bicicletă.
3. Terapie medical, antiinflamator.
4. Utilizarea carjelor brahiale sau orteză mobilă la nivelul genunchiului.
 PARALIZIE DE NERV POPLITEU

Apare după o pauza prelungită de încrucişare a picioarelor,

prin compresia nervului la nivelul capului peroneu, la pat cu şoldul în
rotaţie externă din şold.
Manifestări clinice:
- Durere pe traiectul nervului pe faţa anterolateral a gambei+picior.
- Deficit motor pe paretea tibial anterior,extensor lung al halucelui, cu
imposibilitatea realizării dorsiflexiei plantare şi inversiei (nu poate sta pe
calcâie).
 PARALIZIE DE NERV TIBIAL
Prezintă sindromu de tunel tarsian prin traumatisme de gleznă
(fracture, entorse).
Manifestări clinice:
- Durere spontană a nervului la mers.
- Deficit motor cu imposibilitate de ridicare pe varfuri, datorită fibrelor
vegetative limfatice = algo-neuro-distrofia.
- Hipo sau areflexie a reflexului ahilean.
Tratament :
1. Chirurgical.
2. Proteză pentru facilitare.
3. Electro stimulare pe musculatură denervată.
4. Kineto Terapie pe musculature denervată.
5. Electric; diadinamic, ultrasunet.
6. Parafină – lombar.
Tratamente de recuperare Sindromul Albo-Functional Lombo-Sacrat:
1. Educarea bolnavului pentru a realiza importanţa durerii.
2. Profilaxia activă a recidivelor.
3. Reducerea completă radiculare a sindromului radicular
Discopatii vertebrale
Până la stadiul de hernie de disc;
1. O protruzie simplă care irită ligamentul intervertebral comun, posterior, produce o durere mică.
2. O hernie mai serioasă a discului intervertebral care paote să irite sacul dural sau rădăcina corespondentă
lombo-sciatică.
3. În cazul unui lombalgii simple, cauza este un efort mare făcut în poziţia de anteflexie cu rotaţie sau o
dezechilibrare redresată brusc sau chiar un strănut ,durere violentă în zona lombară, bolnavul este blocat intr-
o poziţie antialgică. Durerea se execută la stranut, tuse , defecaţii petru ca creste presiunea intrarahidiană.
Tratament:
1.Posturare anealgică;
2. Procedure de termo terapie locală (aplicaţii calde);
3. Dacă durerea scade, contracţia musculară foarte puternică;
4. Electroterapie (joasă+medie frecventă), ultra sunete 5-6 şedinţe;
5. Instruirea bolnavului:
- Sa se ferească de frig, umezeala, mişcari bruşte.
- Fară greutăţi pe cap, umar, într-o mână.
- Să facă anumite gesturi de flexie, rotatie, aplecări.
ATENTIE!
Cauze generale: toate paraliziile de nervi periferici a
căror cauză locală nu este evidenţiabilă trebuie să
impună cercetarea unui diabet zaharat, unei
periartrite nodoase, unei hemofilii (generatoare fie de
hematoame ale psoasului, fie de hemoragii în teaca
nervului), unei intoxicaţii cu alcool, plumb sau arsen,
etc. fie a unui factor infecţios în special viral.