Semne si simptome prezente in neurologie

Examenul unui bolnav cu afectiune neurologica cuprinde interogatoriul,

examenul fizic si examene paraclinice.
Interogatoriul trebuie sa cerceteze sistematic simptomele de care se plnge
bolnavul (durere, tulburari de mers), tulburari sfincteriene, de limbaj si psihice
(afectivitate, atentie, rationament, vointa, memorie, orientare n timp si spatiu,
comportament).
Examenul fizic este examenul neurologic propriu-zis si se face de obicei
ntr-o anumita ordine.
a) Examenul sensibilitatii face necesara colaborarea bolnavului si se ncepe
cercetnd:
- tulburarile subiective, care eventual pot exista: senzatiii de ntepaturi,
furnicaturi, amorteli, dureri spontane etc. dupa care se cerceteaza
- sensibilitatea obiectiva - se cere bolnavului sa nchida ochii si se
exploreaza succesiv sensibilitatea superficiala (tactila, termica si
dureroasa), profunda si complexa.
Sensibilitatea tactila se exploreaza punnd n contact tegumentele cu pulpa
degetului sau cu o bucata de vata.
Sensibilitatea dureroasa - ntepnd tegumentele cu un ac;
Sensibilitatea termica - aplicnd succesiv pe tegumente doua eprubete cu
apa calda si apa rece, cernd bolnavului sa comunice imediat senzatia resimtita. Se
acorda ntotdeauna atentie unei posibilitati de simulare.
Sensibilitatea profunda se exploreaza urmarind daca bolnavul percepe
vibratiile unui diapazon sau are simtul atitudinilor segmentare. Pentru aceasta se
aplica un diapazon care vibreaza pe regiunile osoase proeminente (simtul vibrator)
sau se imprima de catre examinator o anumita miscare unui segment de membru al
bolnavului (deget etc.) si se cere acestuia sa puna membrul corespunzator de partea
opusa n aceeasi pozitie (simtul artrokinetic).
Examenul sensibilitatii se completeaza cu cercetarea simtului sterognostic,
care consta n recunoasterea unui obiect prin atingere, cu ochii nchisi.
Imposibilitatea recunoasterii se numeste asteorognozie. In terminologia
neurologica se desemneaza prin anestezie pierderea sensibilitatii, prin hipoestezie
diminuarea acesteia, iar prin hiperestezie, accentuarea anormala a sensibilitatii,
mergnd pna la senzatie dureroasa, adesea cu caracter de arsura.

b) Examenul motilitatii voluntare urmareste depistarea deficitului motor prin

studiul miscarilor active si al fortei musculare segmentare.
Se ncepe examenul cernd bolnavului sa execute miscari de flexie, extensie,
abductie, rotatie si se observa daca acestea se executa cu usurinta sau nu. Forta
musculara segmentara se cerceteaza cernd bolnavului sa execute miscari, n timp
ce examinatorul se opune n efectuarea lor.
Modificarile patologice poarta urmatoarele denumiri:
- pareza (slabire a fortei musculare)
- paralizie (absenta completa a fortei musculare)
- hemiplegie (paralizie a unei jumatati de corp)
- paraple-gie (paralizie a partii inferioare a corpului)
- monoplegie (paralizie a unui singur membru)
- tetraplegie (paralizie a celor patru membre).
Paraliziile se datoresc lezarii caii piramidale sau a neuronului motor periferic.
c) Examenul tonusului muscular se realizeaza cernd bolnavului sa-si relaxeze
complet membrul examinat, n timp ce examinatorul mobilizeaza pasiv
fiecare membru, cercetnd rezistenta musculara si amplitudinea miscarii.
Tonusul normal este caracterizat print-o slaba rezistenta. Se ntelege prin
hipertonie sau contractura musculara cresterea rezistentei, deci exagerarea
tonusului, iar prin hipotonie musculara, diminuarea acestuia.
Hipertoniile musculare se ntlnesc n leziuni piramidale sau extrapiramidale,
iar hipotonia, n leziunile neuronului motor periferic si n leziunile cerebelului.
d) Examenul contractiilor si al miscarilor involuntare. Miscarile automate
fiziologice - clipitul, pendularea membrelor n mers etc. - sunt diminuate sau
abolite n sindroamele extrapiramidale (boala Parkinson). Contractiile si
miscarile involuntare apar de asemenea n numeroase boli sub diferite
forme:
- tremuraturi: boala Parkinson, alcoolism, Basedow, degenerescente,
scleroza n placi;
- contracturi: tetanie, tumori cerebrale, tetanos;
- miscari coreice (miscari involuntare dezordonate, bruste si rapide):
coree, hemi-balism;
- miscari atetozice (miscari involuntare, lente, care se schimba fara
ncetare): leziuni extrapiramidale;
- convulsii tonico-clonice: apar n crizele epileptice.
e) Coordonarea miscarilor este posibilitatea de a pune n actiune mai multi
muschi pentru a efectua o miscare.

Se realizeaza prin mecanisme complexe, la care participa cerebelul, aparatul

vestibular, trunchiul cerebral si scoarta cerebrala. Se studiaza cernd bolnavului sa
execute anumite miscari ca:
- aducerea indexului pe vrful nasului, a calciului pe genunchi
- executarea rapida de gesturi alternative (miscari rapide de supinatie si
pronatie).
Tulburarile de coordonare poarta numele de atoxie si pot fi provocate de leziuni
cerebeloase.
f) Examenul statiunii si al mersului implica nu numai coordonarea miscarilor,
dar si echilibrarea acestora.
Se examineaza observnd bolnavul n ortostatism, pe vrful picioarelor sau pe
calcie, precum si caracterul mersului. Mersul are unele caractere care precizeaza
adesea diagnosticul:
In tabes, mersul este necoordonat, bolnavul aruncnd
picioarele si lovind pamntul cu calciele ("mers talonat")
In leziunile cerebeloase mersul este de om beat, oscilant,
instabil
In hemiplegie, la stadiul de recuperare gamba este rigida,
membrul inferior este ntins, aspectul fiind de mers cosind;
In leziunile neuronului motor periferic, bolnavul stepeaza,
gamba fiind ridicata sus, pentru a nu lovi pamntul cu vrful piciorului.
g) Examenul echilibrului se face n ortostatism, cernd bolnavului sa-si
lipeasca picioarele:
- daca-si pierde echilibrul n timp ce sta cu ochii deschisi,
tulburarea este de natura cerebeloasa;
- daca-si pierde echilibrul numai la nchiderea ochilor (semnul
Romberg pozitiv), leziunea este fie vestibulara, fie spinala (tabes,
sindrom neuro-anemic etc.).
h) Examenul reflexelor comporta cercetarea reflexelor osteotendinoase
cutanate, de postura si patologie. Reflexele osteotendinoase se examineaza
prin percutia cu ciocanul de reflexe a tendonului, muschiului care provoaca
la omul normal contractia muschiului respectiv.
Cele mai importante reflexe osteotendinoase sunt urmatoarele:
- reflexe ahilian - care consta n flexia plantara a piciorului prin percutia
tendonului ahilian;

- reflexul rotulian - care consta n extensia gambei pe coapsa prin percutia

tendonului cvadricepsului;
- reflexul bicipital - se examineaza percutnd tendonul bicepsului la plica
cotului si provoaca flexia usoara a antebratului;
- reflexul tricipital - n care prin percutia tricepsului n vecinatatea olecranului
se produce extensia usoara a antebratului etc.
In timpul cercetarii reflexelor, bolnavul trebuie sa fie n relaxare musculara
completa. Reflexele osteotendinoase n situatii patologice pot fi exagerate, ceea ce
traduce o lezare a caii piramidale, diminuate sau abolite (coma, leziuni de neuron
motor periferic, atrofii mari, tabes).
Reflexele cutanate cele mai importante sunt:
- reflexul cutanat abdominal - contractia muschilor abdomenului prin atingerea
peretelui abdominal cu partea neascutita a unui ac
- reflexul cutanat plantar - la excitarea marginii externe a plantei cu un ac
apare flexia degetelor.
Reflexele de postura se examineaza prin opozitia la punctul de insertie a unui
muschi, dupa care se lasa liber. Intinderea lenta produsa din tendinta de a reveni la
pozitia initiala declanseaza o contractie a muschiului, care duce la cresterea
tonusului postural.
Dintre reflexele patologice care apar n leziunile caii piramidale, cel mai
cunoscut este semnul Babinski - extensia degetului mare de la picior, cu flexie
plantara a celorlalte degete, la zgrierea usoara a marginii externe a plantei.
i) Examenul troficitatii permite de asemenea informatii importante.
Atrofiile musculare sunt n general de origine periferica (poliomielita). Cnd se
nsotesc de fibrilatii musculare, sunt de natura medulara (scleroza laterala
amiotrofica).
Alte tulburari trofice de natura nervoasa se pot ntlni, la articulatii (tabes) sau
tegumente, pielea fiind subtire, lucioasa (leziunile nervilor periferici)

j) Examenul limbajului consta n punerea n evidenta a tulburarilor de vorbire.

Tulburarile de vorbire pot interesa ntelegerea limbajului:

- afazie - care se caracterizeaza prin imposibilitatea exprimarii si ntelegerii

cuvintelor,
- articularea cuvintelor - disartrie
- pronuntarea acestora - disfazia (blbiala),
- disladia (imposibilitatea de a pronunta anumite sunete).

EXAMENUL NERVILOR CRANIENI

a) Nervul olfactiv (I), nerv senzorial pentru miros, porneste din mucoasa nazala.
Lezarea se duce la anosmie (pierderea mirosului). Se examineaza dnd bolnavului
sa recunoasca substante mirositoare neiritante.
b) Nervul optic (II), nerv senzorial pentru vedere, porneste de la retina. Lezarea
sa provoaca amauroza (orbire) unilaterala. Se examineaza cercetnd acuitatea
vizuala, cmpul vizual si fundul de ochi.
c) Nervul oculomotor comun (III), nerv motor - lezarea sa duce la ptoza
(caderea) pleoapei superioare, vedere dubla (diplopie), dilatarea pupilei
(midriaza), strabism.
d) Nervul patetic (IV) nerv motor - lezarea se duce la diplopie prin paralizia
oblicului mare. De retinut ca pateticul este singurul nerv din organism care
inerveaza un muschi situat de partea opusa nucleului sau.
e) Nervul trigemen (V) este un nerv mixt.
Leziunile iritative ale fibrelor sale senzitive produc nevralgia faciala, iar
leziunile iritative ale fibrelor sale motorii produc trismusul (nclestarea
maxilarelor prin contractara maseterilor).
Leziunile distructive ale nervului trigemen provoaca: anestezia fetei, a
mucoasei bucale si nazale, a corneei, paralizie a muschilor masticatori.
f) Nervul oculomotor extern (VI) este un nerv motor.
Paralizia sa duce la diplopie si strabism intern (devierea globului ocular
nauntru).

Nervii oculomotori se examineaza, cercetnd motilitatea globilor oculari,

fanta palpebrala, starea pupilelor (reflexele pupilare).
g) Nervul facial (VII) este un nerv motor ce asigura inervarea mimicii si a carui
lezare provoaca paralizia faciala: fata asimetrica prin stergerea cutelor fiziologice
de pe hemi-fata de partea leziunii, imposibilitatea ncretirii fruntii si a nchiderii
ochiului, comisura bucala mai coborta de partea bolnava.
Ca nerv senzorial i se asociaza nervul intermediar Wrisberg, care asigura
sensibilitatea gustativa la nivelul celor doua treimi anterioare ale limbii. Lezarea sa
duce la tulburari de gust.
h) Nervul acusticovestibular (VIII) este un nerv senzorial format din nervul
auditiv, a carui lezare produce surditate, si nervul vestibular, a carui lezare
produce sindromul vestibular (nistagmus si tulburari de echilibru).
i) Nervul glosofaringian (IX), nerv mixt, asigura sensibilitatea faringelui si
miscarile de nghitire.
Leziunea lui provoaca tulburari de gust n treimea posterioara a limbii si
abolirea reflexului de fund de gt, prin anestezia fundului gtului si refularea pe
nas a lichidelor, care nu mai pot fi nghitite.
j) Nervul pneumogastric (X) este un nerv mixt, importanta sa deriva n special
din rolul reglator vegetativ, paralizia lui putnd duce la moarte prin tulburari de
ritm cardiac, tulburari respiratorii si digestive.
k) Nervul spinal (XI), nerv motor - lezarea sa determina paralizia laringelui, a
valului palatin si paraliza muschilor sterno-cleido-mastoidian si trapez.
1) Nervul hipoglos (XII) este un nerv motor - paralizia se duce la hemiparalizia
si hemiatrofia limbii, cu tulburari n articulatia cuvintelor, n masticatie si
nghitire.