Sunteți pe pagina 1din 3

ANESTEZIA

Anestezia = an –fără, gisthetis – senzaţie = fără simţ


Anestezia este o metodă medicală, cu ajutorul căreia se obţine pierderea temporară a
sensibilităţii dureroase datorită unor reacţii complet reversibile prin administrarea unor substanţe
chimice sau aplicare unor ag. fizici. Deasemenea, constituie o mare cucerire a ştiinţei medicale,
deoarece a eliminat teama de durere şi a permis un salt calitativ chirurgical.
Scopul anesteziei este de a suprima progresiv, total şi reversibil sensibilitatea şi unele funcţii
ale SNC şi SN periferic în scopul de a efectua actul operator în cele mai bune condiţii.
Cele mai uzuale metode de anestezie sunt:
Anestezie locală;
Anestezie rahidiană;
Anestezie peridurală;
Anestezie generală.
I) ANESTEZIA LOCALĂ
– este metoda prin care se anesteziază doar regiunea pe care urmează a se efectua operaţia. este f bine
tolerată de către pacienţi (nu are reacţii adverse), şi prezintă cel mai mic risc anestezic;
– se poate realiza prin mai multe metode
– Badijonare – folosită în ORL şi oftalmologie, constă în badijonarea mucoaselor respective cu soluţie de
cocaină 5-10%;
– Instilaţia – folosită tot pe mucoase , dar, prin pulverizare;
– Anestezia locală prin răcire – f rar folosită (Kelen), deoarece este superficială şi insuficientă( mai mult
în suturarea unor plăgi superficiale- mica chirurgie);
– Anestezia prin infiltraţie – cea mai uzuală – cu soluţie de Novocaină (sau Procaină) sau Xilină 0,5 – 1%.
Folosirea Xilinei sau a Procainei poate da sensibilizare care poate merge până la şoc anafilactic.
De aceea, este obligatorie testarea prealabilă înainte de utilizare.
*Accidente şi incidente posibile :
-scăderea TA;
-agitaţie, confuzie;
-respiraţii frecvente şi superficiale;
-convulsii, stop cardio-respirator – în mod excepţional.
La nevoie se administrează O2, tonicardiace, perfuzii, şi , în caz de stop CR – resuscitare CR.

II) RAHIANESTEZIA – introducerea unei substanţe anestezice intrarahidian, subst care ajunge la
rădăcinile nervilor rahidieni şi opreşte transmiterea influxului nervos, ceea ce determină
paralizia musculară temporară şi reversibilă şi abolirea sensibilităţii la nivelul locului unde s-a făcut
injecţia şi dedesubtul acesteia.
În preziua operaţiei, pac primeşte Romergan sau Fenobarbital. Înainte cu 30-60 min de anestezie se face
aşa-zisa preanestezie = inj unei fiole de Atropină şi una de Efedrină – s.c. Ca substanţă anestezică se poate
folosi Novocaină (Procaină) 2-4 -8%, Marcaină, etc.
Pacientul, în funcţie de starea sa, este aşezat pe masa de operaţie fie în poziţie şezând, fie în decubit
lateral, în poziţia fătului în uter. Se execută puncţie rahidiană, urmată de introducerea lentă a substanţei
anestezice.
Pe tot parcursul anesteziei (CHIAR ŞI DUPĂ TERMINAREA INTERVENŢIEI CHIRURGICALE) –
pac tb supravegheat în permanenţă, urmărindu-se faciesul, culoarea extremităţilor, starea generală şi f vitale.
De asemenea, se vor adm perfuzii şi O2 pe sondă nazală sau mască.
*Accidente posibile:
-vărsături;
-relaxarea sfincterelor;
-“urcarea” rahianesteziei se poate solda cu stop respirator prin paralizia diafragmului şi a muschilor
intercostali – ceea ce impune instituirea de măsuri urgente de resuscitare.
III) ANESTEZIA PERIDURALĂ – injectarea subst anestezice în spaţiul peridural în afara canalului
rahidian.
Este rar folosită, dar f bine suportată de persoane cu tulb importante cardiace, respiratorii şi renale. De
asemenea, se fol cu succces în naşterea fiziologică. Premedicaţia, pozitia, adm - la fel ca la rahianestezie:
În preziua operaţiei, pac primeşte Romergan sau Fenobarbital. Înainte cu 30-60 min de anestezie se face
aşa-zisa preanestezie = inj unei fiole de Atropină şi una de Efedrină – s.c.
Ca substanţă anestezică se poate folosi Novocaină (Procaină) 2-4 -8%, Marcaină, etc.
Pacientul, în funcţie de starea sa, este aşezat pe masa de operaţie fie în poziţie şezând, fie în decubit lateral, în
poziţia fătului în uter.
Se execută puncţie rahidiană, urmată de introducerea lentă a substanţei anestezice.

IV)ANESTEZIA GENERALĂ – urmăreşte 4 obiective:


--analgezia (suprimarea durerii);
--hipnoza (pac doarme);
--relaxarea musculară (necesară pt a efect operaţia);
--efectul anti-şoc (care constă în oprirea factorilor nocivi traumatici care pornesc de la organul pe care se
operează şi oprirea acestora de a ajunge la SNC is a declanşa şoc traumatic.
Anestezia generală poate fi obţinută pe 4 căi:
-pe cale respiratorie – inhalaţie;
-pe cale intramusculară;
-pe cale intravenoasă;
-pe cale intrarectală.
Aceste căi sunt sunt alese în f de tipul şi durata operaţiei şi starea biologică a pac ( cei cu boli cronice pot
face insuficienţă hepatică , apoi renală….).

ANESTEZICE CURENTE
1)ANESTEZICE GENERALE RESPIRATORII: volatile sau gazoase.
Anestezice volatile:
-Eter dietilic – un lichid incolor, cu miros caracteristic, cu rol de inhibiţie, analgezie, hipnoză şi chiar oarecare
relaxare musculară;
-este foarte inflamabil (atenţie maximă, exclusă folosirea bisturiului electric) şi are contraindicaţii în afecţiuni
pulmonare, renale;
-Pentran – analgezic şi relaxant muscular, neinflamabil, cu miros de fructe
-Fluotan – sau Halotan, Narcotan
-analgezic – relaxant, eficient în doze mici, miros dulceag, neinflamabil;
-uşor de suportat de pac cu afecţiuni pulmonare;
-contraindicat la pac cu IMA recent sau insuficieţă hepatică.
Anestezice gazoase:
-Protoxid de Azot – gaz incolor, fără gust şi miros, se livrează în recipiente metalice, la o presiune de 40 atm –
când devine lichid;
-este narcotic şi analgezic, se adm numai în asociere cu O2; se mai numeşte şi gaz ilariant deoarece produce
euforie la inhalare;
-nu este toxic, nu produce greţuri şi vărsături, este contraind la pac cu hTA şi insuficienţă respiratorie.
-Ciclopropanul – folosit tot mai rar deoarece este uşor explozibil în contact cu O2 şi chiar cu aerul.

2) ANESTEZICE GENERALE INJECTABILE


Sunt subst cu ajutorul cărora se obţine anest gen prin inj i.v. sau i.m.
Calea i.m. se foloseşte extrem de rar, datorită absorbţiei lente, accidentelor frecvente şi reacţiilor locale iritative.
Şi calea i.v. poate fi însoţită de incidente şi accidente , drept pt care este recomandată folosirea de doze mici şi
p[rezenţa aparaturii de control şi corectare a tulburării f vitale.
Anestezicele injectabile pot fi barbiturice sau nebarbiturice:
a)Anestezicele barbiturice sunt:
PENTOTAL- (cel mai uzual) o pulbere albă care se dizolvă în diluţie mare, fiind iritant pt venă,
inj tb să fie lentă, deorace produce inhibarea până la apnee a centrului respirator; deasemeni, produce şi
depresie cardiacă, este un bun hipotic, dar slab analgezic, şi este folosit pt inducţia anesteziilor cu
lichide volatile sau gaze;
BAITINAL – o pulbere alb-gălbuie, care se dizolvă şi se administrează; depresia centrilor
respiratori şi cardiaci este redusă, este recomandat administrarea f lentă, deoarece poate produce tuse,
sughiţ şi alte incidente;
EVIPAN – sub formă de pulbere albă care se dizolvă şi are o acţiune de scurtă durată.
b)Anestezice nebarbiturice, precum:
VIADRIL – sau Presuren- sau Hidroxiozină – este o pulbere albă şi se dizolvă cu apă distilată; efectul se
instalează mai greu, este f iritant pt vene dar bine tolerat de ficat, drept pt care se poate adm şi la pac cu insuf
hepatică.
KETALAR – sau Ciclohexilamina – se prezintă sub f de soluţie gata preparată în flacoane de
culoare închisă (pt protecţie solară), un anestezic de scurtă durată, indicat pt interv scurte, este f puţin
toxic, cu efect analgezic bun, nu provoacă vărsături, tuse sau spasm bronşic; este bine suportat şi de
copii, poate fi adm atât i.v cât şi i. m (se preferă la copii ), în timpul adm reflexele faringiene şi
laringiene se păstrează ; are şi dezavantaje:
-nu dă relaxare musculară;
-nu poate fi folosit la pac cu HTA