ATI – anIII, As.

Pazsi
ATI – curs 1: 16.09.2020 – prof. Pazsi

Anestezia este o metoda medicala cu ajutorul careia se obtine pierderea temporara a sensibilitatii dureroase, gratie unor
reactii complet reversibile, prin admin unor subst chimice sau aplicarea unor agenti fizici.
Cu acelasi termen si inteles se fol si termenul de analgezie, astfel chirurgii au posibil sa lucreze pe un corp care isi pastreaza
complet valentele biologice, dar nu simte durerea si nu reactioneaza din cauza ei.

Clasificarea anesteziei:
a) Dupa segmentul sau zona asupra careia actioneaza anestezicul:
1. Anestezia generala- actioneaza asupra centrilor nervosi encefalici, blocand perceperea durerii care ar veni la locul
interventiei.
- Se poate reliz astfel:
 Masca
 Intubatie orotraheala
 Intravenoasa
 Intrarectala
- Se poate realiza cu un singur drog (monoanestezie) sau de cele mai multe ori prin combinarea mai multor droguri
(anestezie combinata).

2. Anestezia de conducere/ regionala/locala – impiedica transmiterea influxului dureros prin interceptia fibrelor
nervoase la orice nivel intre maduva spinarii si receptorii nervosi din piele si mucoase. In acest caz integritate
neuronului central este pastrata, bolnavul este constient.
- In fc de locul injectarii anestezicului, anestezia locala poate fi:
 Tronculara
 Plexurala
 Paravertebrala
 Intraosoasa
 Spinala
- Anestezia locala blocheaza receptorii periferici ai excitatiei nervoase. Ea poate fi:
 Topica- cu aplicare directa a anestezicului – prin instilare, badijonare, refrigerare.
 Anestezia prin infiltrare – se face injectarea anestezicului strat cu strat ( se utiliz in stomatologie)

ANESTEZIA GENERALA
In aplicarea anesteziei generale se urmaresc urmatoarele obiective:

- Analgezie – durerea este suprimata pe timpul dorit

- Hipnoza – pac doarme
- Relaxare musculara
- Efect antisoc – se realiz oprirea factorilor nocivi traumatici

Substantele anestezice folosite in anestezia generala:

a) Anestezice generale respiratorii – sunt grupate in 2 categorii:
 Anestezice volatile:
 eterul dietilic: lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, foarte solubil in grasimi. Contraindicat in unele afect
pulmonare, IH, IRenala, diabetici, pac cu stari toxice septice grave.
 Dezavantaj: excita centrul vomei si are limite de securitate mari (este inflamabil- nu se fol bisturiul
electric)
 Penthranul – bun anestezic si relaxant muscular. Lichid usor volatil, cu miros de fructe, neinflamabil si neexplozibil.
 Fluothanul – narcotan/halothan lichid volatil, miros dulceag, neinflamabil
1
 ATI – anIII, As. Pazsi
 Enfluran –miros placut, suportat de pac, mai ales de cardio-vasc, cei cu afect hepatice si renale. Contraindicat: pac cu
afect neuro sau psihice. Nu se admin la nasterile prin cezariana.

 Anestezice gazoase:
o Protoxidul de azot- gaz incolor, cu gust dulceag, fara miros. Slab narcotic. Nu este iritant, netoxic, nu prod greturi si
varsaturi. Este suportat de toti pac si se poate asocia si cu alte anestezice.
o Ciclopropan- se pastreaza in butelii la o p= 5 atm. Neiritant, insa puternic inflamabil si explozibil. Este un anestezic
puternic, cu efect hipotensor si tahicardizant. Este fol in salile cu aparatura moderna de monitorizare.

b) Anestezice generale admin intravenos (hipnotice):

Se fol in principal pt inducerea somnului anestezic.
Dupa structura lor chimica se impart in:

 Barbiturice: fol in schemele anestezice pt inductia anesteziei si pt hipnoza pe care o

produc. Prin introducerea lor in circulatia sanguina care se face lent, se obt efectul anestezic.
Daca preanestezia s-a facut cu MIALGIN, doza de barbituric poate fi mai mica. In preanestezie Mialginul este asociat cu
atropina.
In timpul injectarii se asigura o buna ventilatie pac.
 Thiopentalul/ Penthotal – se dizolva inainte de fol fiindca este iritant pt vena.
-1 gr de subst este diluata in 20-40 ml apa distilata.
- Injectarea este lenta, deoarece se poate produce inhibarea centrului respirator pana la apnee.
-Obligatoriu se urmareste frecventa respiratia.
 Inactinul – fiole de 1 gr, pulbere alba, se dizolva cu apa bidistilata.
-Anestezic de scurta durata
-Efecte secunadre: depresiunea centrilor resp si cardiaci.
-Prin admin rapida produce tuse sau sughit.

 Nebarbiturice :
o Ketalarul (ketamina) – sol in flacoane de culoare inchisa.

-Anestezic de scurta durata.

-Este putin toxic.
-In timpul admin reflexele faringiene si laringiene se pastreaza. Se fol in interv de urgenta.
-Se utiliz in sectiile chirurgicale de urgenta, inclusiv la copii.
-Contraindicat: pac cu HTA, aritmii, boala Basedow, alcoolism acut si cronic, boli neuropsihice, nevroze, operatii ORL.
-Fiola are 10 ml si contine 500 mg subs activa. Se admin IM.
Fiole de 10 ml cu 200mg subst activa- admin IV.
o Alte subst nebarbiturice: Endomidatul, propofolul, propanidil, benzodiazipine

Curs 2 23.09.2020 Prof. Pazsi

2
 ATI – anIII, As. Pazsi
c) Anestezia generala pe cale intrarectala
Acest tip de anestezie se foloseste f rar la adult si relativ frecvent la copii.
Se fol mai ales ca premedicatie sau ca inductie care in felul acesta pot fi transportati in sala de operatie fara traume psihice.
Ca anestezie se fol Penthotalul in supozitoare sau emulsie.
Averina si cloralhidratul se pot folosi si sunt utilizate de f multa vreme pt efectul lor de lunga durata, mai ales la copii agitati,
tetanos, coree, spasmofilie, convulsii febrile.

PREANESTEZIA
Cu 24h inainte d eoperatie se incepe adm premedicatie preanestezice. Pt cazurile obisnuite in seara din ajunul operatiei este
suficient sa se adm CICLOBARBITAL sau FENOBARBITAL, eventual si ROMERGAN, cate o tableta.
Cu 30-60 min inainte de operatie se adm IM MIALGIN 50-100mg, ROMERGAN 25 mg, ATROPINA 0,5 mg ( pt un adult
intre 70-90kg).
Mai pot fi fol ca si med preoperatorie: DROPERIDOL 50mg, HIDROXIZIN 100mg
Pt pac cu excitabilitate mai crescuta se util cele cu ef tranchilizant mai slab: DIAZEPAM, HIDROXIZIN.

Fazele de desf a anesteziei generale:

AG prin intubatie orotraheala se desf in urmat 3 faze:

 Faza 1- inductie
 Faza 2- faza de toleranta (de mentinere a anesteziei)
 Faza 3- trezirea pac
Incidente si accidente in timpul AG:
Sunt de obicei rare daca tehnica a fost corect efectuatra.
In timpul preanesteziei:
Dupa adm Mialginului pot aparea la varstnici dar si la pac mai tineri:

 Depresie respiratorie – pac devine repede somnolent, rasp greu la intrebari, are o resp superficiala, dificila,
ineficienta, prezinta cianoza, scaderea TA. In acest caz se va adm imediat O2 pe masca si IV sol izotonica ( de obicei
glucoza 5% si ser fiziologic)
Atropina la pac cu CI ( cardiopat ischem) poate crea incidente:

 Stare de rau generala, FiA cu tahicardie accentuata si de aceea la pac cardiaci nu se adm Atropina.

In timpul inductiei:
Subst BARBITURICE si NEBARBITURICE adm in aceasta faza pot prod Hiperventilatie vagala care pot avea urmari grave:
o Spasm laringian sau bronsic
o Hipersalivatie
o Bradicardie
o Scaderea TA
o Chiar si Stop Cardiac

Ele apar mai rar daca s-a asigurat o oxigenare corecta.

3
 ATI – anIII, As. Pazsi
Adm de ATROPINA repetata IV corecteaza aceste accidente.
Alte incidente:
o Daca stomacul are continut bogat pac poate varsa si aspira continutul in plamani
o Stopul respirator , apreea se dat intolerantei pac la drogurile adm.

Situatia trb sesizata din timp pt a se face o hiperoxigenare a pac , introducerea sondei endotraheale dupa pulverizare cu Xilina
a corzilor vocale, urmata de introducerea/injectarea de CURARA ( blocant neuromuscular ce relaxeza si paralizeaza musc
striata)
Ventilatia este asigurata si controlata cu ajutorul pac.
o Scaderea TA (prabusirea) – poate avea multiple cauze

Apare de obicei la pac la care se incepe interventia fiind in hipovolemie, pac sub tratam hipotensor inainte de operatie sau pac
carora medicatia adm in preanestezie si inductie le provoaca hTA.
Pt corectare se mareste ritmul perfuziei cu glucoza, ser fiziologic sau DEXTRAN, la care se poate adauga si Ca gluconic
10ml.
o Iesirea acului din vena

Incidente in timpul mentinerii anesteziei

 Pierderile de sg sau lichide
 Acumularea de droguri care sunt dificil de controlat
Se va avea multa grija in acest timp la cantitatea de O2, pe care o introducem fractionat cu aparatul de ventilat.
 Inundarea traheo-bronsica – daca pac varsa si balonasul sondei endotraheale nu este suficient de etans
In timpul perioadei de trezire:
 Spasm glotic- poate aparea inaintea terminarii interv chirur si de scoaterea sondei endotraheale.
 Trezirea defectuoasa a pac poate provoca tuse, contractii abdom puternice care desfac suturile => eventratii sau
evisceratii.
 Recurarizarea- accident grav , care apare de multe ori cand pac este transportat in salon la pat sau cand deja este in pat.
In acest caz se adm un antidot, deoarece duce la hipoxie grava , ceea ce necesita o reoxigenare.

ANESTEZIA DE CONDUCERE
Local sau regional se vor adm/ se pot utiliza : COCAINA, NOVOCAIAN ( clorhidrat de procaina), XILINA, LIDOCAINA
HIDROCLORICA.
Procedee ale anesteziei de conducere ( AC):
1. Anestezia tronculara – se realiz prin inject anestezicului perineural; in interventii de mica amploare (uneori se fol in
scop anestezic)
2. Anestezia plexurala – anestezicul se adm in zona plexurilor nervoase, in scopul blocarii conducerii nervoase pe o zona
intinsa.
3. Anestezia paravertebrala – anestezicul NOVOCAINA 1% sau XILINA 0,5% este inejectat paravert permitand
infiltrarea lantului ganglionar simpatic vertebral lombar. Astfel se intrerup fibrele vegetative pe langa cele care
conduc durerea. Efectul blocajului simpatic este vasodilatatia periferica.
Se indica in sdr de ischemie cronica a MI.
Anesteziile spinale cuprind:

4
 ATI – anIII, As. Pazsi
a) Anestezia rahidiana
b) Anestezia peridurala
a) Anestezia RAHIDIANA:
Se realiz prin introd unui anestezic intrarahidian . El ajunge la radacinile anterioare si pozterioare ale nervilor rahidieni si
opreste transmiterea fluxului nervos => paralizia muschilor si abolirea sensibilitatii locale ( unde s-a adm inject si dedesubtl
acesteia)
Anestezice utilizate:
 PROCAINA sau NOVOCAINA , in concentratie 8%
 XILINA 4% sau 2%
La pac adulti se introd 1,5-2,5 ml Procaina 8% sau Xilina 4% sau 4ml de Xilina 2%.
Durata anesteziei este 1h pt Procaina si 60-90 min pt Xilina.
Pt o anestezie de durata mai lunga se fol DIXIDEXTRACAINA 70, in cant de 0,8-1,5 ml maxim 2ml, in fc de hreutatea pac si
durata interventiei chirurgic.

Curs 3- 30.09.2020

Tehnica anesteziei RAHIDIENE

Rahianestezia se poate face asezand pac in poz sezanda sai in DL- ppac creaza o curba a cv cu concavitatea anterior, gratie
careia se mareste spatiul dintre simfizele spinoase , acest fapt permitand patrunderea acului de rahianestezie cu multa usurinta.
Tesuturile pe care le traverseaza actul pana ajunge in canalul rahidian si pe care anestezistul sau chirurgul experimentat , le
poate identifica in mare masura in timpul patrunderii acului.
Dupa ce se lasa sa se scurga o cantitate de LCR, se introduce anestezicul.
In timp ce medicul adm, asistenta anestezista sta in fata pac, il asigura de lipsa de nocivitate a acestui act si are grija ca pac
sa nu faca vreo miscare care sa jeneze executarea rahianesteziei.
Apoi pac este intins pe masa de operatie in pozitia necesara, avand grija ca pac sa fie asezat cu partea super mai jos ca cea
infer.
Pac cu rahi trebuie supravegheat in permanenta si perfuzat cu ser glucozat 5% sau ser fiziologic, pe tot timpul operatiei, pt a
mentine in limite normale toate constantele biologice care au tendinta uneori sa se deterioreze. Se vor controla mai ales TA,
AV, R, culoarea tegum, a extremitatilor si starea generala,
Se adm in permanenta O2 pe sonda nazala.
De multe ori dupa 30 min de la adm anestezicului apar varsaturi, o stare de agitatie si o relaxare accentuata a sfincterelor ,
care se evita daca pac a fost pregatit si premedicat asa cum trebuie.

Rahianestezia se executa in conditii de stricta asepsie.

Incidentele si accidentele rahioanesteziei:

• in timpul punctiei poate refula pe ac sange sau se poate intepa un nerv sau maduva spinarii. Se poate obtura lumenul
acului de punctie.
• Greata , varsaturi din cauza anemiei cerebrale si a reflexelor vagale pornite din zona de operatie.
• hTA se poate corecta prin adm pre si intraoperatorie de sol glucozata 5%, efortil efedrina.
• Sincopa cardiaca apare prin hipoxia cardiaca si inhibitia p[rin reflexe de excitare pornite din manevrele viscerale .
Poate fi ireductibila.
• Sincopa respiratorie se dqat raspandirii anestezicului spre col cervicala. Apare paralizia frenicul, prinderea centrilor
bulbari sau a unor reflexe nocive plecate din plaga.
• In perioada postoperatorie poate aparea cefaleea,imediat sau tardiv la 2-6 zile , meningism manifest prin fotofobie,
redoarea cefei, cefalee, varsaturi. Exceptional poate aparea paraplegia, midita, arahnoidita.

Indicatiile si contraindicatiile rahioanesteziei:

5
 ATI – anIII, As. Pazsi
– se indica in operatii cu o durata pana la 90 min, in chirurgia abdomenului infer , perineului, pelvixului, MI.
– se contraindica la hipotensivi, casectici, anxiosi, deformari ale cv, leziuni ale SNC, ale maduvei, sechele de
poliomielita si miastenie, infectii ale pielii spatelui, tratament anticoagulant.

ANESTEZIA PERIDURALA

Se obtine prin injectarea subst anestezice in spatiul peridural, intre ligamentul galben si duramater.
Intrucat prin spatiul peridural trec nervii rahidieni, anestezicul introd strabate perinervul si produce anestezia.
Premedicatia este aceeasi ca si in celalalte cazuri.
Pozitia pac este DL.
Se fol NOVOCAINA XILINA, DIXIDEXTRACAINA 15-20ml.
In timpul interv chirurgic se urmareste atent pac, se fac perfuzii cu ser glucozat si se adm O2.
Anestezia peridurala este bine suportata si de pers cu tulb importante cardiace, respiratorii, renale, varstnici si hipotensivi. De
aceea este una din anesteziile utile la pac cu astfel de afectiuni.
Se executa in conditii de perfecta asepsie.

ANESTEZIA LOCALA

Este anest prin care se anesteziaza doar regiunea pe care urmeaza sa se faca interventia.
Este f bine tolerata de pac si prezinta cel mai mic risc.
Metoda este utiliz frecvent in chirurgia curenta a micilor interventii chiar de nespecialisti fara riscuri speciale. Poate fi
aplicata prin dif metode:
• Sub forma de anestezie de suprafata prin infiltratie, strat cu strat a tesuturilor.
• Sub forma de anestezie profunda prin infiltratie
Anestezia de suprafata (de contact) :
Utiliz frecvent in ORL si ofta prin badijonare, instilatie si refrigerare.
a) Anestezia prin badijonare – se fol pt a anestezia mucoasele, fiind des utiliz in ORL si Ofta.
Se adm COCAINA 1-10%.
Este utila inaintea introd sondei orotraheale
b) Anestezia prin instilatie sau pulverizare – se executa cu ajutorul picuratorului sau pulverizatorului care imprastie pe
mucoase subst anestezica – COCAINA
Att: contraindicata la pac cu glaucom si la cei cardiaci si hipertensivi.
c) Anestezia prin refrigerare – se utiliz rar deoarece este insuficienta si nu permite actul operator.
Se realiz prin proiectarea unui jet de KELEN pe zona de operat, ceea ce prod o racire a zonei si formarea unei cruste de
gheata.

Anestezia profunda (prin infiltratie):

este cea mai larg utiliz in anesteziile locale.
Se utiliz NOVOCAINA, PROCAINA in concentr de 0.5-1 gr% si XILINA in concentr 0.5-1 sau 2 gr%.
Nu se indica depasirea fara o testare a sensibilit organizmului prin IDR (inainte de injectare).

Incidente si accidente ale anesteziei locale:

➔ pot sa apara manifestari chimice, tahipnee superficiala ce poate duce la stop resp, scaderea TA, agitatie, somnolenta,
convulsii.
➔ In caz de accident se va sustine mandibula pt facilit respiratiei si se va adm O2, diazepam (in convulsii), solutie prin
perfuzie pt sustinerea volemiei, HHT, iar daca nu s-au produs remedieri se vor adm EFEDRINA,
NORADRENALINA in perfuzie si se va executa resuscitarea cardioresp.

Interventii pt mentinerea sau favorizarea expansiunii pulmonare – curs 4 04.11.2020

I. Exercitii respiratorii:
Respiratia profunda fav oxigenarea si ventilatia adecvata la pac anxiosi, creste vol curent si diminueaza spatiul mort.
Pac efectueaza o inspiratie profunda si o epiratie prelungita cu buzele stranse. Este preferat sa fie executata in pozitie
sezanda.

6
 ATI – anIII, As. Pazsi
Respiratia diafragmatica :
 Pac asezat in pozitie sezanda cu G flectati, sustinuti in reg poplitee de un sul de patura.
 Mainile pac sunt plasate cu fata palmara pe abdomen sub coaste
 Se roaga pac sa inspire pe nas, cu gura inchisa sa stea relaxat, sa nu arcuiasca spatele si sa sesizeze ridicarea
abdomenului.
 In timpul expiratiei pac isi va contracta ms. Abdominali, v-a tine buzele stranse si se v-a concentra asupra coborarii
abdom.
 Timpul afectat ex v-a creste progresiv de la 5 minla 10 min.
 Ex va fi efectuat de 3-4 ori/zi
 Dupa invatarea ex pacientul il poate efectua si in pozitie sezand , ortostatism sau in timpul mersului.
II. Incitatia spirometrica
Spirometrul de debit cuprinde una sau mai multe recipiente din platic continand bile colorate.

 Pac se aseaza in poz sezand

 Se introd piesa bucala in gura pac care v-a strange buzele in jurul ei.
 Se solicita pac sa inspite profund si lent pt a ridica bilele, facandu-le sa pluteasca cat mai mult
 Supa se scoate piesa bucala si expira normal inainte de repetarea probei.
Spirometru de volum prevazut cu un burduf care se ridica la un vol predeterminat. Procedura cuprinde etapele celei de sus.

III. Drenajul toracic -curs 5 11.11.2020

Scopul drenajului este de drenare a lichidelor, sangelui sau a aerului din cavitatea pleurala si restabilirea unei presiuni
negative care sa usureze expansiunea plamanului.
Conditii esentiale: sistemul de drenare sa fie perfect intretinut, tuburile obstruate, sa se respecte normele de asepsie.
Sisteme de drenaj:
- drenajul cu un flacon – este cel mai simplu, functionalitatea lui este atestata de aparitia unor bule de aer in lichidul din
flacon;
- drenajul cu doua flacoane – sistemul are avantajul masurarii secretiilor cu mai multa precizie provenite din drenul
toracic;
- drenajul cu trei flacoane – are avantajul obtinerii unei diferente de presiune in cavitatea pleurala si flacoanele de
drenare, ceea ce face sa scada presiunea din interior.
Interventiile AMG:
- asezarea pacientului in pozitie semisezanda,
- explicarea tuturor manevrelor pentru a combate starea de anxietate a pacientului,
- fixarea tubulaturii la pat si asezarea flacoanelor sub nivelul toracic
- observarea drenajului: volumul, tipul, ritmul scurgerii;
- observarea fluctuatiilro flotorului,
- solicitarea pacientului sa respire profund si sa tuseasca la fiecare 2-3 ore pentru a favoriza drenajul lichidelor.
- in caz de spargere a flaconului, obligatoriu se face pensarea tubulaturii si schimbarea flaconului,
- se interzice ridicarea flaconului plin cu secretii fara pensarea tubulaturii, deoarece lichidele pot fi reintroduse in
cavitatea pleurala.
7
 ATI – anIII, As. Pazsi

Interventii pentru mentinerea cailor respiratorii libere

1. Intubatia
a) intubatia oro-faringiana – se realizeaza cu ajutorul pipei Gudel: pacientul se aseaza in DD cu capul in hiperextensie, i
se deschide cavitatea bucala, i se pune departatorul de gura la una din comisuri, pipa se introduce cu varful in sus pe langa
bolta palatina, iar in dreptul orofaringelui se rasuceste 180°, imbracand astfel limba si mentinand-o in fata, pipa se sprijina
in afara buzelor, important este ca lungimea canulei sa fie corespunzatoare, daca este prea lunga ar putea impinge limba in
spate, spre epiglota si ar obstrua astfel caile aeriene; daca este prea mica (scurta) limba nu poate fi incarcata si mentinuta
in partea anterioara a gurii.
b) intubatia oro-traheala (IOT) – este efectuata de catre medic sau de catre asistentii medicali care au facut specializarea
in aceasta manevra. Sonda de intubare poate fi introdusa naso-traheal sau orotraheal; intubarea traheala se face sub
anestezie generala. Se mai poate efectua si anestezie locala a laringelui; pozitia pacientului este cea de DD, (uneori se
aseaza sub ceafa un saculet cu nisip), capul se extinde mult spre spate (hiperextensie). Se deschide gura pacientului cu
departatorul de gura, se introduce lama laringoscopului in cavitatea bucala cu blandete, se incarca limba pe lama
laringoscopului iar cu varful lamei prin miscari succesive de inainte-inapoi se agata epiglota care se ridica in sus,
descoperind orificiul glotic.
In cazul folosirii laringoscopului cu lama curba, nu este necesara incarcarea epiglotei; se introduce sonda traheala in
orificiul glotei fara a forta si apoi se verifica prezenta sondei in trahee: prin apasare ritmica pe torace trebuie sa se
perceapa suflul de aer prin sonda.
Accidentele intubatiei traheale:
- ruperea corzilor vocale prin utilizarea unor sonde groase sau manevre brutale,
- ruperea traheei prin utilizarea sondelor de calibru mare sau prin destinderea exagerata si mentinerea balonului de
etansare,
- edemul de glota dupa detubare.

2. Aspiratia nasofaringiana sau orofaringiana

Materiale necesare:
- Dispozitiv de aspiratie,
- Sonde sterile Nelaton,
- Manusi sterile,
- Ser fiziologic steril pentru umectarea sondei,
- Flacon cu ser fizioloigc steril ptr spalarea sondei,
- Prosop
Interventiile AMG:
- se evalueaza semnele si simptomele care semnaleaza prezenta secretiilor in caile aeriene superioare,
- se explica pacientului in ce fel acest procedeu va permite degajarea cailor respiratorii,
- se asigura intimitatea pacientului cu un paravan;

8
 ATI – anIII, As. Pazsi
- se asigura pacientului pozitia adecvata: semisezand cu capul intr-o parte ptr pacientii constienti si DL cu fata spre
asistent la pacientii inconstienti
- se protejeaza lenjeria de corp a pacientului cu prosopul,
- se spala mainile, se imbraca manusile sterile,
- se fixeaza sonda la aparatul de aspiratie,
- se masoara lungimea sondei pe obraz de la nara la tragus (sonda nu se atinge de fata pacientului);
- se umecteaza sonda prin turnare de ser fiziologic deasupra unei tavite renale,
- se introduce sonda : ptr aspiratie orofaringiana, sonda se introduce pe marginea gurii, lasand-o sa alunece in
orofaringe; ptr aspiratia nasofaringiana, sonda se introduce printr-o nara, dirijand-o in sus, de-a lungul peretului despartitor
al foselor nazale
- se porneste aparatul de aspiratie si se efectueaza aspiratia timp de 15 secunde, rotind sonda ptr a extrage secretiile de
pe toata suprafata, se extrage sonda si se clateste in solutia de ser fiziologic steril, efectuand o aspiratie si se lasa sa se
scurga in tavita.
- Se las apacientul sa se odihneasca timp de 20-30 secunde, daca are canula ptr oxigenoterapie se reamplaseaza in acest
interval,
- Se solicita pacientului sa respire profund si sa tuseasca intre aspiratii,
- Dupa terminarea aspiratiei se efectueaza igiena bucala, se indeparteaza prosopul, materialele utilizate se curata, se
dezinfecteaza si se pregatesc pentru sterilizare.
Atentie: se vor respecta cu strictete masurile de aseptie. NU se efectueaza aspiratia in timpul introducerii sondei.

TRAHEOSTOMIA – curs 6 18.11.2020

Consta in realiz unui orificiu la niv traheei prin incizie chirurgicala si introd unei canule pe acest orificiu. Canula corect
introd v-a avea ca efect:

 aparitia unui suflu de aer zgomotos prin canula

 afonie
 Aparitia de cele mai multe ori a tusei
 Ameliorarea insuficientei respiratorii.
Rolul asistentei in efect traheostomiei:
Materiale necesare:
 Canula pt traheostomie sterila
 Trusa pt traheostomie sterila
 Casoleta cu campuri sterile
 Casoleta cu comprese sterile
 Manusi chirurgicale
 Seringa de 5 si ace de UF pt anestezie locala
 Xilina 1-2%
 Sol antiseptice pt dezinfectie tip 3
Pregatirea psihica – informarea si explicarea procedurii
Pregatirea fizica:
- asezare in DD cu capul in hiperextensie

9
 ATI – anIII, As. Pazsi
-realiz campului operator: Dezinfectare cu alcool iodat a reginunii cervicale anterior si lateral
-Servirea medicului cu instrumete sterile + seringa incarcata cu sol anestezica pt efect anesteziei locale.
-servirea medicului cu campuri sterile
-dezinfectia locului
-se serveste medicul cu bisturiul apoi cu canula
-dupa introducerea canulei aceasta se fixeaza cu ajut unei mese in jurul capului sau gatului.

Ingrijirea pac dupa traheostomie:

-supraveghere atenta a permeabilitatii canulei
-observarea plagii, daca apar cruste, acestea se vor indeparta fara a introduce sol antiseptice in orificiu.
-umidificarea aerului inspirat de pac ( umectarea cu apa sterila sau ser fiziologic steril a unei comprese sterile si stoarcerea
acesteia
-schimbarea canulei se face la intervalul de timp prescris de medic
-efectuarea toaletei cavit bucale de 3 ori/zi
-piesa interioara a canulei v-a fi curatata frecvent cu sol
-se v-a instrui pac si familia privind ingrijirile la domiciliu
DECANULAREA:
 Dureaza aprox o saptamana
 Scoaterea canulei se face progresiv timp de cateva ore /zi , pac fiind supravegheat atent
 Daca apar semne de hipoventilatie se reintrod canula, urmand ca in zilele urmat sa se prelungeasca durata progresiv.
 Decanularea trebuie precedata de o buna pregatire psihica a pac deoarece s-a dezobisnuit sa respire pe nas si ii este
teama de asfixiere mai ales in timpul noptii.

Aspiratia traheobronsica:
Scop

 prevenirea obstructiei CR subglotice prin stagnarea secretiilor.

 Prevenirea infectiei pulmonare det de stagnarea secretiilor
Mat necesare:
-dispozitiv de aspiratie
-Sonde sterile
-Manusi sterile
-Prosop
-Sol sterila pt umectarea sondei
-recipient ci sol sterila pt clatirea sondei dupa aspiratie
-comprese sterile
Interventiile asistentei:
10
 ATI – anIII, As. Pazsi
 -asigurarea intimitatii
 -pregatirea psihica a pacientului
Pregatirea fizica a pacientului
 pozitie semisezand, daca nu este contraindicata
 -asamblarea echipamentului de aspiratie, se adapteaza canula la dispozitivul de aspiratie
 -umectarea sondei ce urmeaza a fi introdusa prin canula
 -introducerea sondei cu miscari blande prin orificiul canulei prin miscari bande
 -aspirarea secretiilor timp de cel mult 10 secunde (pentru a nu produce hipoxie )
 -Se face oxigenoterapie
 -se repeta aspirarea dupa oxigenarea pacientului
 -se clateste sonda de aspiratie
 -dupa terminarea procedurii se curata canula de traheostomie
De retinut:

- necesitatea efectuarii aspiratiei poate accentua starea de anxietate a pacientului si de aceea este necesara o foarte buna
pregatire psihica
- secretiile trebuie considerate contaminate si de aceea asistenta va lua masurile ce se impun (masca,ochelari si manusi de
protectie in timpul efectuarii tehnicii)
- tehnica se va efectua in conditii de asepsie
- NU se aspira secretiile in timpul introducerii sondei
- in timpul aspiratiei sonda va fi mobilizata prin miscari de rotatie
- sondele pentru aspiratie trebuie sa fie putin traumatizante, rotunjite la capatul care aspira si sterile
- calibrul sondelor sa fie adecvat
- sunt de preferat sondele cu orificiu lateral
- dupa fiecare aspiratie, sonda va fi curatata cu ser fiziologic steril prin aspiratie

OXIGENOTERAPIA

Scop
asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea hipoxiei determinata de :
-scaderea oxigenului alveolar
-diminuarea hemoglobinei
-tulburari in sistemul circulator
-probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara

Surse de oxigen

 statie centrala de oxigen

 microstatie
 butelie cu oxigen
Precautii in utilizarea surselor de oxigen
-deoarece oxigenul favorizeaza combustia, prezenta sa trebuie atentionata
-pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului sau al unei flacari in preajma sursei de oxigen

11
 ATI – anIII, As. Pazsi
-se vor verifica echipamentele electrice din incaperea respectiva
-se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statica (materiale sintetice ) si a materialelor inflamabile
(uleiuri,alcool)
-aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea opusa sursei de oxigen
-transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea lor in timpul transportului
-buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozitie verticala, pe un suport si fixate de perete cu inele metalice, departe de calorifer sau
soba
-cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor si a modului de utilizare a
acestora

Metode de administrare a oxigenului

a) prin sonda nazala
 este metoda cea mai frecvent utilizata
 permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%
 poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung
 nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale

b) prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)

 permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%
 este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare
 accentueaza starea de anxietate ,mai ales la copii
 poate cauza iritatia tegumentelor fetei
 nu se va utiliza la pacientii cu arsuri la nivelul fetei

c) ochelari pentru oxigen

 sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari
 se utilizeaza la copii si pacienti agitati

d) cortul de oxigen
 frecvent utilizat la copii si la arsi
 concentratia oxigenului nu poate depasi 50%
 are dezavantajul ca atmosfera de sub cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalatii de racire
 in cort se pot monta instalatii de racire
 copii vor fi supravegheati permanent, pentru a nu disloca cortul

Echipament necesar administrarii oxigenului

 sursa de oxigen
 umidificator(recipient pentru barbotarea oxigenului continand apa sterila)
 sonda nazala,cateter,masca de oxigen sau cort,in functie de metoda aleasa
 material adeziv(leucoplast),pentru fixarea sondei

Interventiile asistentei

12
 ATI – anIII, As. Pazsi
-pregatirea psihica a pacientului asigurandu-l de luarea tuturor masurilor de precautie si asezarea pacientului in pozitie
corespunzatoare (daca este posibil:pozitie semisezand,care favorizeaza expansiunea pulmonara)

-asamblarea echipamentului

-dezobstruarea cailor respiratorii

-masurarea lungimii sondei ,pe obraz ,de la nara la tragus

-umectarea sondei cu apa sterila pentru facilitarea insertiei si prevenirea lezarii mucoasei

-introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz,cu benzi de leucoplast

-daca se utilizeaza masca de oxigen,aceasta se va aseza acoperind nasul si gura pacientului si se va fixa cu o curea in jurul
capului

-fixarea debitului de administrare a oxigenului,in functie de prescriptia medicului

-aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului(observarea culorii tegumentelor,masurarea respiratiei si pulsului)

-supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a unor complicatii

-supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului(presiune,debit etc.)

-acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrarii oxigenului si combaterea oricarei cauze de disconfort

-mobilizarea periodica a sondei

-scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara

-curatirea echipamentului la terminarea tehnicii

Incidente si accidente

♦daca recipientul pentru barbotarea oxigenului se rastoarna,lichidul poate fi impins de oxigen in caile respiratorii ale
pacientului,asfixiindu-l

♦in cazul utilizarii prelungite a oxigenului,in concentratii mari sau la presiuni ridicate,pot aparea:

-iritare locala a mucoasei

-congestie si edemul alveolar

-hemoragie intraalveolara

-atelectazie

♦patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala

13
 ATI – anIII, As. Pazsi
De retinut:

-administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii

-inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie

-pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de administrare (manometrul de presiune si
indicatorul de debit)

CURS 7 25.11.2020
INGRIJIREA PACIENTILOR IN STARE GRAVA

Pacientii in stare grava necesita o urmarire permanenta si un tratament sustinut.

Deoarece acesti pacienti prezinta un dezechilibru functional (dezechilibru hidroelectrolitic), ei sunt monitorizati
si ingrijiti in serviciul de terapie intensiva (STI), deoarece aici exista posibilitati de tehnici speciale, cu
aparatura performanta.

In serviciul de terapie intensiva se interneaza tori pacientii in stare grava, indiferent de specialitatea din care
apartin (cardiaci, hepatic, renali, neurologici, traumatizetii, intoxicatii, cei cu dezechilibru hidroelectrolitic,
arsuri, socati).
Personalul medico-sanitar din serviciul de terapie intensiva trebuie sa cunoasca: tehnicile curente din toate
specialitatile, tehnici de specialitate (resuscitare cardio-respiratorie, masaj cardiac, respiratie artificiala, intubati
oro-faringiana si traheala, dezobstructia cailoor respiratorii superioare, efectuarea EKG-ului, oxigenoterapie,
monitorizare, administrarea de aerosoli, hidratarea pacientilor, etc.).
Personalul medical trebuie sa cunoasca masurile de urgenta care trebuie aplicate pacientilor (vezi Urgente
medico-chirurgicale), ingrijirea pacientilor imobilizati (vezi tehnici sem2,an 1), sa cunoasca manevrarea unor
aparate cu care este dotat serviciul de terapie intensiva, sa cunoasca sterilizarea acestor aparate (trusa de
intubatie traheala, trusa de traheo-stomie, trusa de cateterism venos, sondele vezicale, sonde de intubatie
digestiva (Blackmore – cea cu doua balonase), aparat de ventilatie artificiala, defibrilatoare, laringoscopul,
sterilizarea acestuia, toata aparatura medicala trebuie sa fie sterila si in stare de functionalitate pentru a putea fi
folosita.
In ATI trebuie sa mai existe: solutii perfuzabile (glucoza 5%, ser fiziologic 7,5-9 o/oo, bicarbonat de sodiu,
manitol 10-20%, sange (izogrup, izoRh), hidrofoare etc.
Culegerea datelor:
Primirea pacientilor in serviciul de terapie intensiva trebuie sa se faca operativ, fara pierderi de timp cu
probleme administrative.
Se masoara rapid, imediat functiile vitale (respiratie, puls, tensiune arteriala),

14
 ATI – anIII, As. Pazsi
se observa pacientul prin implicarea organelor de simt pt a obtine informatii asupra unor manifestari sau
simptome (fata trista, suferinda, stare de agitatie, tegumente colorate, aparitia de eruptii pe piele, gemete,
plangeri, temperatura tegumentelor, halena, …), de asemeni, asistenta apreciaza starea de constienta, de
obezitate, de nutritie, dezhidratare, de mobilitate, starea somatica.
Pacientii internati in terapie intensiva sunt imobilizati la pat, fie din cauza unei stari patologice care face
imposibila miscarea, fie ca o masura preventiva fata de unele complicatii (hemoragii, embolii)., fie ca o masura
terapeutica (traumatisme, fracturi , IMA)
Anamneza pacientului

Manifestari de dependenta la pac in stare grava

1.Respiratie ineficienta
Cauze:
A) obstructia CRS
In sdr de obstructie a CRS sunt prezente semnele clinice ale hipoxiei si hipercapniei => respiratie superficiala,
zgomotoasa (STRIDOR), tiraj, costal si supraclavicular, stare de agitatie extrema cu sensatie de moarte
iminenta, exoftalmie, transpiratii reci, cianoza, tahicardie initial, apoi bradicardie, urmata de stop cardio-
respirator, midriaza.
B) Alterarea functionalitatii centrului respirator
Cefalee, varsaturi, vertij, tulb vizuale, edem palpebral, tulb psihice si vegetative
C) Modif integritatii cutiei toracice
Durere, cianoza, asimetria celor 2 hemitorace in misc. respiratorii, respiratie paradoxala (volet costal)
D) Unele colectii patologice
Durere, limitarea misc resp, tiraj intercostal, cianoza, dispnee cu ortopnee, tuse

In cazul respiratiei ineficiente pot aparea trei tipuri de dispnee:

 cheyne-stokes (insuficienta circulatorie, uremie)
 Kussmaul (coma diabetica, in infectii grave si in agonie)
 De tip 'Biot' (miscarile respiratorii sunt ritmice, dar despartite de pauze mai lungi de 10-30 secunde)(in
meningite, in starile de coma, in agonie)
2. Circulatie ineficienta (inadecvata)
a) Apare in stare de soc si in Insuf circulatorie periferica
Indiferent de cauza care a produs starea de soc, pacientul prezinta o perturbare a circulatiei si a proceselor
metabolice de la nivelul tesuturilor.

Pacientul poate sa prezinte o stare de agitatie, sau inertie, somnolenta, indiferenta.

15
 ATI – anIII, As. Pazsi
Ochii sunt incercanati si infundati in orbite,
Facies palid , cu privirea in gol
buzele uscate si cianotice, cianoza extremitatilor, tahicardie, hipotensiune arteriala, hipotermie, polipnee
superficiala (dispnee cu tahipnee si batai ale aripilor nasului), bolnavul are oligurie pana la anurie,
Venele periferice sunt colabate, uneori imposibil de punctionat,
Abdomenul este meteorizat,
bolnavul poate sa prezinte o stare de agitatie, obnubilare, coma (din cauza hipoxiei cerebrale).

b) Hipovolemia post hemoragica

paloare, ameteli, vajaitui in urechi, lipotimie, extremitatile reci, sete intensa, gura uscata, pulsul este accelerat
(100-120 batai/min), tensiunea arteriala scazura, respiratia este accelerata si superficiala.

c) Hipovolemia prin dezhidratare:

ochi infundati in orbite, hipotonie, masa musculara flasca, uscaciunea pielii si a mucoaselor, facies palid, sete
intensa.

d) tulb de ritm ventricular amenintatoare de viata:

extrasistole ventriculare cuplate, tahicardie ventriculara paroxistica (100-150b/min), fibrilatie ventriculara cu o
frecventa de cca 300-400 impulsuri/min, ritm neregulat, Flutter ventricular (frecv mai mica de 300b/min si ritm
regulat)
3. Alimentatie inadecvata
 prin deficit
a) aport insuficient de factori nutritivi (cantitativ si calitativ) prezinta o stare de anorexie, pierdere in
greutate, slabiciune, iar uneori, din cauza varsaturilor, poate sa prezinte cefalee, stare de slabiciune,
lesin
b) legat de lipsa refluxului de deglutitie (comatosi)
c) din cauza varsaturilor incoercibile (varsaturi alimentare, biliare, mucozitati, hematemeza)
 prin surplus
aport in exces de alimente
hiperhidratare
bulimie
polidipsie
4. Imobilizare totala sau partiala
Slabiciune, lesin, starea de coma, deficit de forta musculara ( hemiplegie, monoplegie, parapareza , tetrapareze,
paralizie)

16
 ATI – anIII, As. Pazsi
5. Alterarea starii de constienta
afectarea sistemului nervos central (fie din cauza intoxicatiei, fie din cauza traumatismului sau a
dezechilibrului hidric, pot prezenta: coma, delir, confuzie, dificultate de a intelege, stare de agitatie sau apatie,
dezorientare in timp si spatiu.)
6. Eliminari inadecvate
fie in exces, cauzate de varsaturi, diaree, poliurie, eliminari patologice (hematemeza, melena, supuratii,
plasmoragii (pierderea de plasma, mai ales in arsuri), hematurie
fie prin deficit, produsa prin oligurie pana la anurie, constipatie.
7. Hipersomnie:
Cauza: epuizare, afectiuni organice sau efect terapeutic al unor medicamente
Manifestari: prin prelungirea duratei somnului si a profunzimii somnului.
8. Insomnie
Manif: treziri frecvente, ore insuficiente de somn, agitatie
Cauza: durerii, ambianta inadecvata, anxietate.
9. Risc de accidente sau de atingere a integritatii fizice, din cauza agitatiei psihomotorii sau starii de
inconstienta
10. Comunicare inadecvata verbala legata de modif starii de constienta
11. Depresie legata de dificult de a se adapta bolii: apatie, tristete, procupare pt asistenta religioasa
Obiectivele de ingrijire, vizeaza:

 Sustinerea sau restabilirea fc biologice afectate( cardio-circulatorie, respiratorie, excretorie, metabolica,

neuro-psihica)
- Corectarea dezechilibrului hidro-electrolitic,
- Asigurarea unui raport caloric crescut sau scazut
- Punerea in repoas a tubului digestiv.

In cazul bolnavului cu hemoragie digestiva superioara – se urmareste :

- combatera hipovolemiei,
- imobilizarea la pat si asigurarea conditiilor de monitorizare
- mentinerea diurezei si utilizarea sondei Ademeure
- linistirea pacientului (cei cu infarct de miocard, cu pancreatita, cu hemoragie digestiva superioara, etc.)
- combaterea hipertermiei si hipotermiei
- identif cauzelor care ar putea det complicatii si prevenirea complicatiilor

Interventiile asistentei, autonome si delegate – curs 02.12.2020

sunt in functie de particularitatile cazului aflat in ingrijire si in functie de prioritati.
17
 ATI – anIII, As. Pazsi

Asistenta:
 permeabilizeaaz caile respiratorii prin aspirarea secretiilor din cavitatile nazale si secretiile
traheobronsice, utilizand sonde sterile. Important sonda folosita la aspiratie se spala dupa fiecare
aspiratie, intre aspiratii sondele pot fi pastrate intr-un alt flacon cu ser fiziologic steril in care eventual se
adauga un antiseptic steril.
 Asigura posibilitatea de administrare a oxigenului.
 Daca bolnavul prezinta pipa Guedel, sonda de administrarea a oxigenului poate fi introdusa prin pipa
Guedell, sau sonda poate fi plasata la nivelul nazo-faringian.
 Bolnavul este asezat in pozitie de decubit dorsal sau lateral avand degajate caile respiratorii, Sustine
functia ventilatorie cu balonul ruben, supravegheaza comportamentul pacientului
 Urmareste starea de constienta sau de agitatie a bolnavului, cianoza, paliditatea sughitul, protejeaza
pacientul in stare de coma sau agitat prinimobilizare la pat.
 Se autoprotejeaza in cazul pacientilor agitati psihomotor.
 Cateterizeaza o vena pentru tratament, pentru recoltari, perfuzie, si supraveghiaza perfuzia pentru
evitarea hiperhidratarii,
 observa reactiile pacietului, orice reactive suceptibila de a fi provocata de medicamentele injectate,
impune intreruperea perfuzilor si schimbarea flaconului respective cu un flacon de ser fiziologic sau
glucoza 5% pana la finalizarea episodului
 administreaza medicamentele,
 schimba pansamentele
 completeaza foaia de observatie, cu graficul functiilor vitale, rezultatele examenelor, EKG, PVC
 monitorizeaaza bilantul hidric, prin masurarea corecta a pierderilor (eliminarilor) cat si administrarea de
solutii perfuzabile sau pe cale orala.
 Recolteaza probele biologice pentru examinari de laborator: setul uzual zilnic, urea sanguina si urinara,
ionograma plasmatica si urinara, determinarea lichidului acido-bazic, glicemia, HLG
 Asigura ingrijiri generale pancientului impobilizat la pat: igenizare, schimbarea pozitiei in pat de mai
multe ori pe zi,
 asigura alimentatia pacientului parientala sau pe sonda gastrica, modifica orarul in functie de evolutia
pacientului, de manifestarile clinice care sugereaza instalarea unei complicati,
 in cazul aparitie unui incident sau a unei complicati solicita ajutorul medicului.
Att: In timpul efectuarii manoperelor de ingrijire asistenta va folosi metodele potrivite de comunicare cu
pacientul ( verbala si non verbala)

Cand sustinerea functiei ventilatorie se face cu aparate specializate de ventilatie artificiala, asistenta are
urmatoarele sarcini:
• Supravegheaza permanent functionalitatea aparatului si instalatia de monitorizare
• Asigura sistemul de climatizare si de umidificare, supravegheaza expansiunea bilaterala
• Controleaza constant reactivitatea pacientului, coloratia tegumentului, tensiunea, pulsul
• Aspira secretile traheobronsice la nevoie,

18
 ATI – anIII, As. Pazsi
• Supravegheaza sonda de intubatie care prin mobilizare poate sa se deconecteze sau sa se cupleze sau
obstrueze cu secretii
• Se comprima intermittent la aproximativ 2 ore timp de 10 minute balonasul sondei de intubatie pentru a
preveni leziunile de decubit ale traheei.
Intreruperea ventilatiei :
- se face in prezenta medicului,
- va fi efectuata la cel putin 2-3 ore de la administrarea sedativelelor
-se scade concentratia de oxigen pana la concentratia normala din aerul atmosferic,
- se lasa pacientul sa respire normal si se observa eficienta respiratorie,
- se face toaleta cavitati bucofarigiene.
-Detubarea se practica in expir,
-se administreaza oxigen prin masca si se continua monitorizarea clinica.
Incidente / Accidente
Consecintele uneie aplicari inadecvale a ventilatiei artificiale pot fi:
 hiperventilatia care produce alcaloza respiratorie.
 Hiporventilatia duce la cresterea presiuni partiale a bioxidului de carbon urmata de hipertensiune
intra...., tarhicardie, transpiratii reci, edem cerebral.
 Complicatii infectioase prin manevre neglijente ( nerespectarea regulilelor de asepsie si antisepsie )
 Ventilatia prelungita poate produce leziuni traheale, traheite.
In legatura cu alimentatia in stare grava prin perfuzie pe langa faptul ca este calea de administrare a
medicamentelor, asigura hidratarea si alimentarea pacientilor. Alimentatia parenterala de lunga durata
realizeaza asigurarea aportului vitaminic, se utilizeaza solutia cu valoare calorica mare, glucoza de 10-20-
50-60%
Pentru metabolizarea glucozei se recomanda aditionarea de insulina 5 gr de glucoza + 1 UI insulina, La
diabetic 1 UI la 2 gr de glucoza.
Solutii nutritive plastice = aminoacizi salviamin sau vitamine plasma sau sange la care se adauga lipide cu
administrare parenterala.
Masuri de respectat:

- respectarea antisepsie si sepsie

- schimbarea zilnica a trusei de perfuzie
- instalarea uni cateter la nivelul venei subclaviculare sau a venei cave superioare,
- respectarea cu stictete a ritmului de perfuzie a bilantului zilnic.

Incidente si complicati din cauza asocieri unor medicamente incompatibile

- NU SE ADMINISTREAZA in amestec heparina cu vitamina C atropine, cloramfenoli, tetracycline injectabile,

majoritatea penicilinelor, novocaina, vitamina B, noratrinal.
- Insulina nu se asociaza cu alte medicamente,
- penicilina se dizolva in ser fiziologic, nu se asociaza cu alte medicamente.

19
 ATI – anIII, As. Pazsi
- Eritromicina se administreaza in ser fiziologic nu se amesteca cu glucoza deoarece se precipita, ampicilina cu
gentamicina pentru ca diminua eficacitatea ampicilinei cu 50%, amestecul de antibiotice cu alte medicamente in
flacon nu este recomandat
- Vitamina C este inactivata de miofilin, himisucinat de hidrocortizon, penicilina,
- solutiile de aminoacizi nu se asociaza cu niciun altfel de medicament
- Nitroglicerina administrata prin dizolvare in pungi de plastic se inactiveaza partial numai in flacoane de sticla.
- Alte incidente in tratamentul venos: ritmuri nedecvate, fenomene de supra dozare,
- Extravazarea unor substante in timpul montarii perfuziei sau in timpul functionarii ei poate determina iritati pana
la necroze ale tesuturilor vecine
- Administrarea intravenoasa a unor substante reci pot determina, spasm nervos.
- Unele medicamente daca se administreaza prea rapid pot sa produca accidente grave ajungandu-se pana la stop
cardiac ( adrenalina, noradrenalina,miofilinul, sarurile de potasiu, calciu, magneziu, nitroglicerina injectabila)
- Lipsa de agitare a unor flacoane sau pungi pot produce accidente prin administrarea unor concentratii inegale ( un
flacon care contine substante cu potential de supradozare va trebui sa fie agitat si intors cel putin de 6 ori de la
inceput pana la terminarea continutului.)
- Lipsa de supraveghere permanenta a perfuzilor poate duce la nesesizarea unui ritm neadecvat sau la deplasarea
acului sau cateterului in timpul unor miscari ale pacientului.
- Aparitia tromboflebitelor este mai frecventa la nivelul venelor membrului pelvin

Factori favorizanti in aparitia flebitelor: PH acid al solutilor, cateterele mici, scurte produc mai frecvent tromboflebite
decat cateterele rigide. Perfuzarea solutilor pe cateterele rigide pe gat la perfuzie pe ac.
Bilant zilnic necesar pentru supravegherea modificarilor metabolice pentru compesarea tuturor pierderilor si pentru
realizarea unui echilibru hidroelectrolitic si caloric- este obligatoriu sa se faca bilantul apei, Na, K, Ca, Mg, Cl, Bilantul
ionilor de hydrogen si bilantul nutritiv.
Bilantul Apei mentinerea unui echilibru intre pierderi si iesiri: diureza, varsaturile, aspiratile, drenajul, scaunele,
pansamentele (numarul si cantitatea imbibata in compresa) transipiratia, respiratia.
Hidratarea sa se faca cu substante hipotone sau hipozome, sa fie intercalate, solutie hipermolare, glucoza hipertona,
solutiile de aminoacizi, solutiile concentrate nu sunt administrate in ritm rapid.
Bilantul sodiului este substratul principal al presiuni osmotice a lichidelor extracelulare, mentinerea unei concentrati
constante in sange in jur de 140 mEq/ l , conditie esentiala pentru mentinerea homeostaziei, organismal are nevoie de un
aport de 100 mEq/ 24h,. Un rinichi cu functionalitate normala controleaza efficient bilantul sodic.
Bilantul Potasului este ionul reprezentativ pentru spatiu intracellular - 115-155 MEq/ L, concentratia plasmatica este in
jur de 4,7 mEq/ l, atat in hipopotasemie cat si in hiperpotasemie pot sa produca stop cardiac.
Bilantul Calciului , concentratia plasmatica in jur de 5 mEq/ l adm in perfuzie lenta sau sub forma de de calciu gluconic
o fiola de 10ml 10% contine 18 mEq calciu. Restirictie la pacienti sub tratamentul subdigitalic, Calciu clorat.
Bilantiu Magneziului ratia zilnica de eliminare renala este de 20 mEq/ 24h, concentratia plasmatica este in jur de 3 mEq/
l, hipomagnezia se caracterizeaza prin hiperexcitabilitate neuromusculara, bradipnee, hipotensiune cu bradicardie.
Bilantul Clorului anionul de clor distribuit mai ales in spatiu extracellular, concentratia plasmatica aproximativ 100 mEq
extracelular este 117 mEq/ l ser

Bilantul ionilor de H – curs 09.12.2020

=echilibrul acido-bazic
Concentratia ionilor de H este exprim in pH . VN ph in sg= 7,36
Mentinerea echilibrului acido-bazic se face prin mentinerea concentr ionilor de H prin 3 mecanisme:
1. Sistemele tampon
20
 ATI – anIII, As. Pazsi
2. Fc respiratorie
3. Fc de excretie renala
Echilib acido bazic este rezultatul unui echilibru intre intrarea (producerea) si pierderea ionilor de H.
Mentinerea unui bilant echilibrat al concentratiei de ioni de H depinde de:

 aportul adecvat de radicali acizi sau baze,

 limitarea hiperproductiei de acizi in org, limitarea pierderilor
 asigurarea unei bune respiratii si a fc excretorii.
In fc de mecanismul de producere se descriu:
1. acidoza metabolica
- prod prin hiperprod de acizi ( acidoza diabetica)
- insuficienta eliminarilor ionilor de H (I Renala, nefropatii)
- elimin crescuta de bicarbonati (diaree, fistula, diureza crescuta)

2. Alcaloza metabolica
- Prin pierderi de ioni de H (voma, aspiratie gastrica)
- Pierderi renale
- Deshidratare extracelulara

3. Acidoza respiratorie

- Prin hipoventilatie alveolara

4. Alcaloza respiratorie
- Prin hiperventilatie

5. Acidoze mixte
- IR
- Obstructie respir

6. Alcaloza mixta
- Vomismente

Combaterea dezechilibrelor:
 Acidoza metabolica:
Bicarbonat de Na (NaHCO3) sol molara 84%
Lactat de Na (nu in afect hepatice)
 Alcaloza metabolica:
KCl 150-200ml iv foarte lent!!! 3pic/min
-se adm sub controlul TA, diurezei si EKG

Hidratarea organismului
In mod normal exista un echilibru intre lichidele introd si pierderile fiziologice
In fc de dereglarile prod in org se prod dezechilibrul ce duce la deshidratare sau hiperhidratare.

21
 ATI – anIII, As. Pazsi
In fc de cauza si de mecanismul prin care se instaleaza pot interesa sectorul intracelular sau extracelular sau ambele ( apa
libera reprez 70% din greuatea org repartizata fiind: 50% intracelular= lichid intracelular, 15% in spatiile lacunare= lichid
interstitial, 5% circula in vasele sanguine= plasma, dar prin compozitia si fc apropiata lichidele interstitial si plasmatic sunt
numite lichide extracelulare).
Pe baza modif din lichidul extracelular se deosebesc mai multe sdr de deshidratare:
a) Dezhidratare izotona cand aportul insuficient sau pierderile intereseaza in aceeasi proportie apa si electrolitii ( in
varsaturi, diaree, aspiratie gastrica sau intestinala, fistula gastrica, paracenteze repetate, hemoragii masive , se pot
pierde 2-3 l si chiar 5-10 l /24h)

b) Deshidratare hipertona cand se elim apa in proportie mai mare decat electroliti (polipnee 1-1,5 l /24h, transpiratie
excesiva 2-5 l/24h)

c) Deshidratare hipotona cand se elim sarurile in proportie mai mare (poliuriile patologice sau cele provocate prin
diuretice)

Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale

Se face prin:
-stabil felului deshidratarii
-simptomatologia deshidratarii
-investig de laborator
Diferenta dintre cifra normala a unui ion din plasma si cifra constatata la pacient reflecta deficitul lui la 1l de H2O
extracelulara. Aceasta se inmulteste cu cantit toatala de H2O extracelulara care la un individ de 70kg este de 14 l .
Cifra obtinuta reprez deficitul total sau global al ionului respectiv.
Daca nu se poate stabil cu certitudine felul deshidratarii, se adm in parti egale sol de glucoza 5% si sol izotonice de saruri
minerale.
Cantit lichidelor necesare org se stabil prin insumarea ratiei de intretinere si a ratiei de corectare a dezechilibrelor anterioare.
Ratia de intretinere = pierderile de lichide /24h
Ratia de corectare = se face pe baza analizelor de laborator.
Nevoia de apa a copilului deshidratat se face dupa suprafata corporala pe baza unor tabele speciale, iar la sugar dupa greutatea
corporala 100-180ml / kg corp.

Tulburari ale fluidelor

a) Vol deficitar de lichide poate fi pri hipovolemie sau deshidratare.
Se datoreaza pierderilor excesive prin varsaturi, aspiratie, diaforeza, arsuri, diuretice, Sau prin miscarea fluidului ( in spatiul al
3lea), acumulare anormala de fluid in dif zone ale organismului. ( ascita, edeme, hematom)

Manif de dependenta in deshidratare

 Piele uscata, cu turgor redus

 Membrane si mucoase uscate
 Buze uscate
 Limba arsa
22
 ATI – anIII, As. Pazsi
 Ochii adanciti, moi
 Letargie
 Sete
 Oligurie
 Tahicardie
 hT
 scaderea pres venoase centrale
 cresterea Hb si Ht prin hemoconcentrare
 creste ureea sanguina
 urina concentrata cu densitate mare

Interventiile asistentei:
-masoara zilnic si noteaza ingestia si eliminarea
-cantareste zilnic pac
-moitoriz semnele vitale, nivelul de constienta, parametrii clinici, rezultatele de laborator, slabiciunea, nelinistea, agitatia.
-mentine integritatea mucoaselor prin igiena riguroasa
-ingrijeste tegum
-inspecteaza zilnic zonele de presiune si le maseaza la fiecare 2h
-asigura aportul de lichide 2500ml/zi din care 1500 p.o.

b) Excesul volumului de lichid

-merge in sectorul extracelular dand nastere la edeme
-se dat cresterii Na si a cantit de H2O prin retentie si/sau ingestie excesiva, scaderea excretiei renale de Na si H2O, precum si
scaderea mobiliz de lichide in interiorul spatiului intravascular
Manifestari de dep:

 Cresterea acuta in greutate

 Edem periferic
 Pleoape edematiate
 Cresterea presiunii venoase centrale
 HTA
 Puls puternic
 Dispnee
 Raluri crepitante
 Turgescenta jugularelor
 Scaderea Hb si Ht
 Scderea densit urinare
Interventii:
-educa pac cronici privind aceste semne
-educa pac si familia privind import aportului scazut de NaCl si H2O
-masoara zilnic ingesta excreta
-cantareste zilnic pac
-obs edemul periferic
23
 ATI – anIII, As. Pazsi
-asculta frecv respir
-eval semnele si simpt de edem pulm
-stabilese pt fiecare tura cantit de lichide adm pac
-educa pac privind efectul diureticelor asupra echilibrului hidroelectrolitic
-invata pac care sunt lichidele si aliment cu continut mare de Na
-schimba conceptia de preparare a alim

Tulbur electrolitice
1. HIPONATRIEMIA
Manifest:
-deficit de Na sub 130 mEq/ l
-cefalee
-confuzie
-anxietate
-piele umeda
Interventii :

- Asigurarea uneui mediu de securitate si confort

- Recunoasterea modif de comportament
- Suport psihic
- Suport moral familiei
- Monitorizeaza sol iv si rata de flux a acestora

2. HIPERNATRIEMIA
Manifestari:

- Excesul de soduiu peste 150mEq/l

- Pacientul prezinta agitatie care poate progresa spre convulsi tegumente si mucosae uscate
- Senzatie de sete
- Hipertemia fetei
- Tarhicardie
- Hipertensiune arteriala.

Interventile asistentei:

- Reuce consumul de sodiu

- Administreaza soluti cu continut de sodiu scazut, administreaza diuretice,
- Creeza un mediu de siguranta.

Hipotasemia nivel redus de potasiu sub 3 mEq/l

Manifestari:

- Slabiciune
- Scaderea peritastimul intestinal pana la Ilieus
- Scaderea poftei de mancare
- Crampe musculare la extremitati

24
 ATI – anIII, As. Pazsi
- Greturi , fagibilitate

Interventi:

- Administreaza potasiu cu mare atentie,

- Monitorizeaza aritmile cardiace asigura un mediu de siguranta,
- Monitorizeaza suntele intestinale
- Calculeaza ingesta si escreta
- Educa pacientul sa consume alimente bogate in potasiu: banane, spanac, varza de bruxel , citrice, caise,
3. HiperPotasemia exces de potasiu 5.5 mEq/l
Manifestari:

- Crampe abdominale
- Diaree
- Parestezie
- Slabiciune
- Iritabilitate
- Aritmi cardiace severe
- Schimbarea personalitati

Interventile:

- Administreaza perfuzi cu Glucoza si Insulina sau bicarbonat deoare scad nivelul de potasiu prin usurarea patrunderi
lui in celula.
- Monitorizeaza aritmile cardiace,
- Asigura mediu de Securitate .

Tipuri de fluide sau Soluti:

- Izotonice contine aceasi concentratie cu lichidul organismului (plasma)

Hipertonice concentratie mai mare decat lichidul organismulul

Hipotonice concentratie mai scazuta decat lichidul organismului

Soluti utilizate pentru rehidratarea si remineralizarea organismului:

1. Solutie Izotonica de clorura de sodiu= solutie apoa de 9 %- ser fiziologic
2. Solutie Hipertona de clorura de sodiu = solutie de sodiu 10-20%
3. Bicarbonat de sodiu solutie izotonica de 1,4%
4. Lactate de sodiu solutie izotonica de 1,9%
5. Glucoza solutie izitonica 4,7%
6. Soluite hipertonica 5-10-20-33-40%
7. Solutie de clorura de potasiu, potasiu 2% in solutie de glucoza izotonica
8. Solutie Ringher este o solutie de electorliti clorura de potasiu 0.3g, clorura de calciu 0,5g, clorura de sodiu
8.5 g , apa 1000ml.
Inlocuitori ai masei circulante:
1. Solutie de clorura de sodiu sau Glucoza cu greutati moleculare diferite , dextran 70, dextran 40,
Rehomacodex, Marisang, Plasma umana, sange integral, derivate de sange, masa erocitrala.
Caile de hidratare ale organismului:

25
 ATI – anIII, As. Pazsi
1. Calea orala declanseaza reflex functia normala a tubului digestiv si a glandelor anexe, este
necesara absorbtiei lichidelor, se renunta in caz de varsaturi, stenoza pilorica si exofagiana sau
negativism total din partea pacientului
2. Calea duodenala egal administrarea lichidelor prin sonda duodenala, lichidele se administreaza,
picatura cu picatura, intr-un ritm de 60-100 pe minut, lichidul se mentine in timpul administrari la
temperature corpului.
3. Calea rectala prin plisma, picatura cu picatura
4. Subcutanata prin perfuzi resobtia este lenta poate determina aciidente -necroza tesutului prin
compresiune,coagularea tesuturilor cand temperature lichidului este mai ridicata.
5. Pefuzie Edno-venoasa.

Determinarea Grupelor
Sau descoperit grupele sanguine 0-A SI B de catre Carl Lastainar si este o disciplina de granita de medicina si
biologie. Ia reprezinta un caz particular al imunologiei generale si se bazeaza pe cei 2 factori esentiali al corui
process imun, respective antigenul si anticorpul.
Antigenele grupale se gasesc pe eritorcite si pot fi puse in evidenta prin creati de aglutinare si de aceea se
numesc aglutinogene.
Anticorpi respective poarta denumirea de aglutinine pentru faptul ca provoaca reactii de aglutinare.
In 1939-1040 Lanstainar si Wener au efectuat cercetari asupra factorilor eritocitari la om si la animale
superioare, primate (maimute). Au injectat la iepuri eritocite de la maimuta macacus rhesus, a obtinut un ser de tip
imun care a glutina eritocitele tuturor maimutelor 100%, iar la om de rasa alba in proportie de 85% aveau un
antigen comun cu maimuta Rhezus si de aceea lau denumit factorul RH, iar anticorpi au fost denumiti anti RH.
Aceasta Disciplina are o mare importanta in transfuzia si in pantologia nou nascutului denumita boala
hemolitica a nou nascutului.
Sangele uman contine o serie de aglutinogene si aglutinine, transfuzia de sange nu se poate efectua numai
daca exista o indentitate a glutinogenica intre sangele donatorului. aglutinogenul este un atigen natural este fixat pe
eritocit, aglutinidele sunt anti corpi naturali si se gaseste in plasma. Cele mai importante aglutinogene sunt A SI B
si atiglugogenul RH.
Fata de Atiglugogenul A siB in sangele altor personae exista anticorpi naturali a glutinele alfa si beta cu
existenta uni atiglugogen corespunzatoare A+alfa B+Beta la aceasi persoana nu este compatibila cu viata deoarece
prezenta atiglugogenului si atigluginina omologa produce aglutinarea hematilor, in schimb RH nu are aglutinina
naturala ia se formeaza in timpul sarcini daca mama este Negativa si tatal Pozitiv se formeaza anticorpi RH.
Sistemul sanguiun 0 A SI B cuprinde 4 grupe de sange grupa se noteaza dupa numele
aglutinogenului,respective A SI B, grupa 0 nu are atiglugogen.
1. Grupa 0 nu are atiglugogen in schimb are anticorpi ALFA SI BETA.
2. F
3. Grupa B antiglugogenul B si antiglucinda Alfa
4. Grupa AB are antiglugogenu A si B dar nu are aglugine
Determinare Grupelor de sange se face prin 2 metode
- Metoda 1 Directa Numita BETH-BINCEND ATIGUGOGEN necunoscut
- Metoda 2 sau inversa Simoninadica aigulgogen cunoscut si aniglucinide necunoscut
26
 ATI – anIII, As. Pazsi
Recoltarea sangelui pentru a afla gurpa, se poate folosi sange venos sau sange capilar. Dar se recoleaza pe
substanta anticoagulant intro sticluta perfect uscata, se lasa sa se cuaguleze sau se baga la centrifuga, Dupa
centrifugare se obtine plasma si masa eritocitrara, atat plasma cat si masa eritocitara se utilizeaza pentru
determinarea a glutinidelor prin metoda simonidei si pentru proba de compabilitate Jembreaune.
Hematile se uitilizeaza pentru determinarea glutinogenului prin metoda Best Benosn
Recoltarea sangelui capilar din pulpa degetului, se utilizeaza mai ales cand se fac determinari cu scop
informativ,

A. Metoda Proba directa se face prin amestecarea ritrocitelor primitorului cu seruri standard 0 A B aglutinite
cunoscute. Serurile se mai numesc serusi hemotest si sunt livrate si pregatite in fiole sau flacoane la
institulul Canta Cuzino si sunt etichetate cu grupa respective 0 A B, termenul de valabilitate 4 luni maxim.
- Serul 0 contine aglutinidele alfa si beta
- Serul A contine aglutinide Beta
- Serul B contine aglutinide Alfa
- Se pregatesc lame de sticla cu codeuri (3 buc) sau o lama simpla curate si uscate.
- Piete pentru fiecare flacon
Pe placa cu goldeuri in partea stanga se pune o picatura de ser hemotest 0 in mijloc o picatorica ser hemotest A
si in partea dreapta ser test B3. In todeauna picaturile vor fi asezate in aceiasi ordine de la stanga la dreapta,
Efectuarea tehnici cu sange recoltat din vena, langa fiecare picatura de ser test se pune cu ajutorul unei pipete
cate-o picatura din sangele recoltat, picatura de sange trebuie sa fie de 10 ori mai mica decat picatura de ser
hemotest ( 5-6 mm), Cu o lama de sticla curate folosind 3 colturi diferite se omogenizeaza pe rand picaturile de
sange cu serul, se i-a lama in mana si se balanseaza usor, se pune lama pe o coala alba de hartie si se urmareste
reactia.
Recoltarea prin intapare se verifica temperature din incapere 18 grade C daca este mai scazuta se intarzie
reactia,daca este mai ridicata se usuca picatura, se prinde degetul inelar sau mijlociu intre indexul si policele maini
stangi se strange degetul pentru a produce o usoara hemostaza. Cu mana dreapta asistenta dezifencteaza degetul cu
un tampon de vata imbibat in alcool, nu se freaca se aseaza evaporarea alcolului, efectueaza inteparea pulpei
degetului, cu un ac de seringa la aproximativ 0-5 cm pe varful degetului pe margine.
Prima picatura de sange se sterge cu un tampon de vata uscat dupa aceea cu 3 colturi diferite al unei lame
asistenta recolteaza pe rand cateo picatura de sange pe care le omogenizeaza tot pe rand cu serurile hemotest se
pune pe gartie alba

Interpertarea rezultatelor
La interpretare ne uitam in primul rand la serul test 0 daca in acest ser s-a produs aglucinarea ia trebuie sa
apara fie in serul grupei A fie in serul grupei B, in caz contrar s-a comis o greseala si trebuie repetata.
Exista 4 posibilitati;
- Aglutinarea nu se produce in nici una din picaturi asta inseamna ca aglutininele prezente in serurile test nu
sau intalnit cu aglutinogenul si atunci grupa de sange este 0
- Aglutinarea s-a produs in prima picatura si in ultima, ceea din mijloc ramen omogena cee ace inseamna ca in
prima sa intalnit aglutinogenul A si aglutniana Beta atunci grupa face parte din grupa A2.

27
 ATI – anIII, As. Pazsi
- Aglutinrea se produce in prima picatura si in a 2-a de ser hemotest, iar in a treialea test nu se produce si
ramane omogena, in prima picatura se intalneste aglutinogenul; B cu Beta, Iar in A se produce aglutinita,
Sangele face parte din grupa B3
- Aglutinarea se produce in toate 3 picaturile face parte din grupa B4.

Belmeson Rapid
- Daca aglutinarea in nici una din piacaturi sangele de cercetat nu are agutinogenul A si B inseamna ca este
grupa 01
- Daca aglutinarea se produce in serul anti A inseamna ca sangele de cercetat are agglutinogen A deci apartine
A2
- Daca aglutinarea se produce in serul anti B sangele de cercetat are aglutinogenul B deci face parte grupei B3
- Daca aglutinarea se produce in ambele picaturi sangele de cercetat are aglugogenul A si B de aceea face
parte din grupa AB4. ATENTIE : simultan cu determinarea antigenelor A SI B prin metoda rapida este
obligatore si determinarea anticorpilor prin metoda simonind

Metoda simonind= metoda de terminare a aglutininelor.

Se folosesc hemati test care se obtine de la puncul de transfuzie, termenul de valabilitate a hematiilor este de
maximul 3 zile.
Materiale necesare acelasi ca metoda directa dar in loc de seruri test se folosesc eritocite test, este nevoie de ser
sau plasma, sangele se recolteaza prin punctie venoasa. ( se pune la centrifugar si se ia doar plasma)
Tehnica: cu o pipeta Paster se pune cate o picatura din serul sau plasma de cercetat pe o lama cu codeuri,
deasupra fiecarei picaturi se pune cate o picatura din hematile test ( 3 pipete pentru alt test cu aglutinogenul
cunoscut respective A2 SI B3) se respecta proportia cantitatea de ser, este de 10 ori mai mare decat ceea de
hemati, se efectueaza omogenizarea
Interpertarea reziltatelor : daca aglutinarea sa produs in ambele picaturi inseamna ca in serul de cercetat se
afla ambele aglutinine alfa si beta altfel face parte din grupa 01,
Daca aglutinarea se produce numai in picatura de ser in care sa pus eritocite test B3 inseamna ca
aglutinogenul B sa intalnit cu aglutinina omoloaga Beta,deci serul apartine grupei A2,
Daca aglutinarea se produce numai in picatura de ser in caren s-au pus eritocite test a2 inseamna ca
atiglugenul A sa intalnit in aglucina Alfa serul apartine grupei B3
Daca in nici una nu se produce aglutinare inseamna ca serul nu are aglutinine

Determinarea factorului RH sau factorul D

28
 ATI – anIII, As. Pazsi
Este un agglutinogen legat de eritocit independent de atiglugogenele din sistemul 0AB fiind dintrun gel el se
pune in cadrul mozaicului antiglugogenic al hematiei ca o tentitate bine definite, nu are anticorpi naturali, anticorpi
RH formanduse prin transfuzie sau sarcina la persoane care nu au antigen,, RH negative.
Scop determinarea fata de factorul RH importanta in transfuzie si sarcina deoarece imcompabilitatea
produce accidente
Materiale necesare- tava lame de sticla degresate uscate ser anti RH si pipeta, tampoane de vata, eter, alcool
medicinal, camera umdea, cutie petri cu o bagheta de sticla in forma de potcoava, hartie umezita care se pune sub
potcoava, ser fiziologic, thermostat.
Pe lama- se verifica valabilitatea serului aspectul culoarea, pe lama de sticla se pun in ordine 3 picaturi de
ser anti RH fie care cu diametru de 5-6 mm, picaturile din stanga si dreapta lamei se folosesc ca martori iar cea din
mijloc de cercetat, se degreseaza pulpa degetului cu eter, si se efectueaza inteparea, prima picatura se sterge cu
tampon uscat cu un colt a unei lame se i-a o picatura de sange capilar si se amesteca cu sangele cu a 2 picatura.
Picatura de sange se omogenizeaza. In prima picatura se pune eritrocite RH positive iar in ultima din dreapta RH
negative .
Lama cu cele 3 picaturi se aseaza in camera uda pe potcoava care se introduce apoi la thermostat la 37*c,
Rezultatul se citeste dupa 60- de minute,
Interpretarea- daca aglutinarea sa produs in primele 2 picaturi de sange RH este pozitiv, daca nu se produce
aglutinarea RH este negative.

Determinarea RH in eprubeta, pe un stativ se aseaza 3 epubrete, prima si ultima sunt martori, se foloseste
sange recoltat prin punctie venoasa necitratat, se centrifugheaza se separa serul de hemati, hematile sunt spalate de
2-3 ori cu ser fiziologic si se face o suspensie 2 la suta, operatie pe care o sufera si hematile martor RH pozitiv si
RH negative ( se pun fiecare in eprubetele martor)
In eprubeta de hemoliza se pune o suspensie de hemati 2% peste 2 picaturi de ser anti RH, se omogenizeaza
eprubetele, se introduce la thermostat 37 grade C, rezultatul se citeste dupa 30 de minute.
Interpretare forma nergulata a sendimentului si prezenta grunjior de aglutinare indica reactia pozitiva -RH
pozitiv.
Imoprtanta uneori determinarea factorului RH prin metoda obisnuita nu este posibila deoarece acest factor
este acoperit, pentru a descoperi trebuie sa se utilizeze fermenti proteolitici egal papina 1% o picatura care se
adauga la serul anti- RH.
Intodeauna pentru fiecare determinare a gurpei din sitemul 0AB si RH se face 2 examinari.
De evitat- nu se face raportul intre sange si ser, omogenizarea cu acelasi colt a tuturor picaturilor, atmosfera
incaperi 16-18 grade.
Folosirea serurilor prost conservat sau valabilitate depasita.

20.01.2020

29
 ATI – anIII, As. Pazsi
Compabilitatea Transfuzionala

Scopul determinari reducerea la minumu acidentelelor imunologice, evitarea intalniri in circulatia

primitorului intre anticorpi si antigenul sau specific. Evitarea hemolizei intravasculare acute. Asigurarea ca
pacientul beneficiaza de transfuzia care o primeste.
Masuri de prevenire:
a. Determinarea gurpei de sange Rh la primitor
b. Alegerea uni sange de donator izogrup si izo RH
c. Efectuarea probei de compabilitate directa intre serul primitorului si eritocitele donatorului
Metode;
A. Metodea Majora JEAN BREAU
B. Metoda biologica Oleker

A. Proba Directa Jean Breau sau in vitro se deceleaza anticorpi din serul bolnavului care ar putea distruge
eritocitrele donatorului. Pune in evidenta incopabilitatea in sistemul 0AB, prezenta de anticorpi imuni
din sitemul RH ( daca primitorul este RH negative si are anticorpi anti RH, iar donatorul este RH-
pozitiv)
Pregatira materialelor:
- Lame de sticla curate degresate, uscate
- Flaconul sau punga cu sangele de cercetat
- Seringi si ace de unica folosinta
- Pipete
- Manusi chirurgicale
- Thermostat
- Tampoane de vata
- Alcool.
Pregatirea pacientului psihic si fizic ca la punctia venoasa executie:
- Spalare pe maini
- Imbracarea manusilor sterile
- Recolteaza sange prin punctie venoasa
- Introduce sangele la centrifuga , pune o picatura din plasma primitorului pe lama de sticla peste care se pune
o picatura din eritocitele donatorului respectand proportia de 1/10 intre hemati si ser. Dupa 5 minute se
interpreteaza rezultatul apoi adauga o picatura de papaina si introduce la thermostat timp de 30 de minute
Interpretarea- daca in picatura se produce aglutinarea sangele primitorului nu este compatibil cu sangele
donatorului, daca nu se produce aglutinare sangele este compatibil si poate fi transfuzat.
B. Proba Olecker se efecuteaza obligatoriu pentru verificarea in plus a felului in care primitorul
reactioneaza fata de sangele ce I se introduce intravenous prin transfuzie
Pregatirea materialelor:
- Intrumentele si materiale necesare efectuari tansfuzie
- Medicamente necesare pentru eventuale accidente post taranfuzionale
Executie:
30
 ATI – anIII, As. Pazsi
- Spalare pe maini
- Imbracarea manusilor sterile
Instalarea aparatului de transfuzie se lasa sa se scurga prin picurator primi 20 ml sange. Reglaze picaturile la 10-
15 pe minut timp de 5 minute, supravegheaza atent pacientul, daca apre semnele incompabilitati de grup intrerupe
transfuzia si anunta medical.
SEMNE :
- SENZATIE DE FRIG
- FRISON
- CEFALEIE
- DURERI LOMBARE
- TARHICADIE
- URTICARIE
- CONGESTIA FETEI
Daca nu apar semnele incompabilitati de grup se introduce din nou 20ml de sange in ritm rapid, dupa care
regleaza ritmul la 10-15 picaturi pe minut, se supravegheaza atent pacientul timp de 5 minute. Daca nu apar
semnele incompabilitati se continua transfuzia in ritmul prescris de medic.
Transfuzia de sange
Administrea sangelui de la donator la primitor atat prin metoda directa.
Scop- restabilirea masei sanguine si asigurarea numarului de globule rosi necesare pentru transportul
oxigenului in caz de hemoragi anemi stari de soc
- Imbunatatirea circulatiei periferice, reducerea anoxeiniei si mobilizarea sangelui de rezerva a organismului.
- Stimularea hemato poezei
- Marirea capacitati de coagulare a sangelui in vedera hemostazei prin introducerea in sangele primitorului a
unor cantitati de elemente necesare procesului de coagulare in caz de hemofilie
- Aport de substante nutritive proteice
- Stimularea reactilor antitoxice si anti infectioase prin actiunea sangelui tranfuzat asupra sistemului renticulo
enterioral, mai ales cand se administreaza sange de la covalescenti dupa boala respective
- Stimularea reactilor metabolice alea organismelor, intenstificarea schimburilor celulare
- Corectarea imuno deficientelor
- Corectarea unor deficient plasmatie congenitale
- Depuratia organismului prin inlocuirea partiala sau totala cu sange proaspat a sangelui cu substante toxice
autogene sau extogene
27.01.2021

Transfuzia directa

Consta in trecerea sangelui din aparatul vascular al donatorului in sistemul vascular al primitorului.
Tehnica se utilizeaza numai in conditile exceptionale cu character de urgenta in lipsa sangelui conservat, se
allege un donator cu sange izogrup si izo RH si numai caz exceptional un donator universal gurpa 0 1, se dermina
grupa sanguina din sitemul 0 ab si factorul RH de la donator si se compara cu ce a primitorului, pacientul si
31
 ATI – anIII, As. Pazsi
donatorul sunt clasati in paturi paralele apropiate cu membrele superioare la care se va practica punctia asezate pe o
masuta, acoperita cu camp steril una langa alta la o distanta de 30-40 de cm
Mai intai se punctuioneaza vena primitorului se introduce pe ac un madrin si se ridica garoul, apoi se
punctioneaza vena donatorului si se aspira sangele care este amestecat cu aer in tubul aparatului 9 marin Popescu)
acesta va fi aliminat int-un pahar; cand sangele nu mai prezinta bule de aer se introduce la primitor. Cantitatea de
sange tranfuzat nu va depasi 500 sau 600 ml pentru a nu se produce lipotimia donatorului. Dupa transfuzie se
supravegheaza atent dupa cateva ore

Transfuzia indirecta

Materiale necesare:
- Pentru perfuzie intravenoasa trusa pentru perfuzat sange prevazuta cu filtru in picurator
- Sange izo grup si RH
Materiale necesare controluli grupe sanguine si a factorului RH:
- Medicamente pentru eventuale accidente
- Campuri sterile
- Apparat de oxygen

Pregatirea sangelui:

- Se verifica integritatea flaconului sau pungi PVC ,

- Valabilitatea
- Aspectul macroscopic al sangelui

! SANGELE PASTRAT CATEVA ORE IN FRIGIDER SE SEDIMENTEAZA IN 3 STRATURI:

- Strarul inferior cuprinde masa eritrocitara care este vascoasa siropoasa de culoare inchis
- Stratul din mijloc este o pelicul fina albicioasa formata din leucocite si trombocite
- Stratul al 3leaeste limpede omogen de culoare galbena verzui constitui plasma

Sangele se incalzeste la temperature corpului la thermostat sau tinud in axila pana cand acesta are temperature de 37gade
c
Pregatirea pacientului se explica necesitatea si riscul transfuziei ins scris, daca pacientu refuza fiind costient cunoscut
consecintele refuzul transfuziei, transfuzia nu se va efectua, daca este incostient apartinatori nu au drept de hotarare
Pregatirea fizica- nu mananca si se asigra decubit dorsal comoda si supinatie, I se administreaza romegan daca
pacientul este allergic, se indeparteaza patura si se acopera cu o invelitoare de molnoton.
Executie montarea flaconului:

- Spalarea pe maini
- Imbracarea manusilor sterile
- Se efectueaza proba de compabilitate directa jambro pentru fiecare flacon
- Se indeparteaza dopul de parafina
- Dopul de cauciuc cu tintura de iod
- Se monteaza aparatul de perfuzat sange sau de transfuzie apoi se evacueaza aerul din tubul perfuzorului lasand sa se
scurga o cantitate mica intr-o tavita renala
32
 ATI – anIII, As. Pazsi
- Se fixeaza flaconul pe stativ.
Atentie: Dupa scaoterea aerului se pune capacul protector pe ambou
- Alegerea venei si efectuarea punctiei venoase
- Se asambleaza amboul aparatului la ac dupa inlaturarea amboului
- Se efectueaza proba biologica de compabilitate Quleker
- Se lasa 20-30ml de sange sa curga prin picurator la 10-15 picaturi pe minut timp de 5 minute se supravegheaza se
repta operatia, se efectuyeaza transfuzia in ritmul stability de medic cat si ritmul de scurgere la nivelul picuratorului,
daca este cazul se pregateste urmatorul flacon incheie.

Obligatoriu din fie care flacon se va retine pana la 6 ml de sange pentru verificari ulterioare
In caz de acidente post transfuzionate, se inchide prestubul se aplica o pensa hemostatica intre ambou si tubul de control cu un
tampon steril si se comprima vena si se aplica cu pansament steril la locul punctiei si se fixeaza.
Ingrijirea ulterioara a pacientului se aseaza comod in pat se acpera cu patura, se acopera temperature salonului cu una
2 grade celsiul mai ridicata, se administreaza pacientul lichide calde daca este permis. Daca este permis pacientul se va
alimenta dupa 2 ore de la terminarea transfuziei se noteaza in foaia de observatie numarul de flacon si cantitatea de sange
transfuzat eventuale reacti ale pacientului.
Accidente –

- Imcompabilitate de grup in sitem 0-AB MAIFESTATA sub forma socului hemolitic- se intrerupe transfuzia de sange
precoce, tarhicadie dispneie, cianoza, stare generala alterata, dureri lombare si retrostenale
- Transfuzarea unui sange alterat:
a. Infectat cu jermeni virulenti care provoaca frisoane puternice la 1-2 ore dupa transfuzie se incalzeste
pacientul cu paturi incalzite sau buitec cu apa calda, se administreaza bauti calde, se incepe antibioteramia
masiva ( dupa antibiograma sangelui infecta)
b. Infectat cu hepatia dermitatice, cu plasmodiu malariei, spirochete sau brucele -manifestarile apar dupa trecerea
perioadei, incubatiei
- Prezenta subtantelor tirotegene provoaca frizoane cefaleie, febra
- Embolie pulmonara cu cheaguri manifestata prin agitatie cianoza, dureri toracice, tuse chinuitoare, hemoptizie, febra.
- Embolia gazoasa manifesta prin alterarea brusca a stari generale, duspneie, tensiune arteriala scazuta, puls filifolm- se
iau masuri antisoc de catre medical anestezi reanimator
- Transfuzarea unui sange neincalzit poate provoca hemoliza intravascularacu blocaj renal
- Joc post transfuzional, acidoza metabolica, stop-cardio respirator

Incidente :

- Infundarea acului, aparatului cu cheag de sange se schimba aparatul,

- Sangele poate sa contina cheaguri mici de sange sau pelicule fine de fibrin ace se depune pe filtrul se schimba flaconul
si aparatul de sange
- Iesirea acului din vena
- Perforarea venei
- Cuoagularea sangelui in ac.

Pontetiale pericole ale transfuzie massive:

- Hiportemia
- Intoxicatie cu citrate de sodiu
- Scade calcemia
- Hiper-potasemie pana la 7-8 miliechivalenti perlitru
- Modificari ale ph in sens de acidoza

33
 ATI – anIII, As. Pazsi
- Modificari ale cuagulari si fibrinolizei
- Acidente sorologice
- Acidente de izo imunizare
Derivate sanguine :
- Plasma
- Concentrate eritrocitare sau eritriocite despalmatizate
- Suspensie de leucotizita de eritocite
- Plasma in forma uscata sau liofilizata
- Concentrate trombocitare
- Albumina umana
- Plasma antihemolitic
- Gama globuline
- Imunoglobuline umane specific
Atentie: la aparitia reactilor post transfuzionale se returneaza flaconul cu preparatul transfuzat la laboratorul hemato
immunologic si se recolteaza post transfuzional 10ml de sange simplu si 5ml de sange pe edeta pentru determinari
seriologice
NU- se agita sau scutura flaconul sau punga
Nu se umple picuratorul de sange
Nu -se incalzeste sangele in baie marinain apa fierbinte deasupra surselor de caldura

10.02.2021

34