CE ESTE ANESTEZIA GENERALA ?

Anestezia reprezintă toate mijloacele farmacologice şi tehnice care permit bolnavului să suporte actul
chirurgical, obstetrical, terapeutic, precum şi procedurile diagnostice invazive fără a resimţi efectele
negative ale acestora, suprimând durerea, frica şi asigurând profilaxia şi protecţia antişoc iar echipei
chirurgicale să execute intervenţia sau alte proceduri în condiţii optime circulatorii, de imobilitate şi
relaxare.

CE ESTE ANESTEZIA GENERALA?

 Metodă prin care se suprimă temporar perceperea senzației dureroase prin intermediul
anumitor substanțe ce acționează la nivelul celulelor nervoase din SNC
 Suprimarea constienței, a senzațiilor dureroase și a reflexelor, cu păstrarea funcțiilor vitale
(circulație și respirație)
 Substanțele anestezice se pot administra pe cale respiratorie ( inhalator) sau parenterală
( venoasă) și antrenează o pierdere completă a stării de conștiență
 Anestezia generală afectează cele trei funcţii fundamentale ale sistemului nervos central:
1. funcţia de veghe-somn;
2. funcţia de memorie;
3. funcţia afectivă.
 Indicatiile metodei: interventii chirurgicale pe cap, gat, torace, abdomen, membre
 Materiale folosite: droguri care se administreaza pe cale respiratorie ( inhalatorie) si sanguina
( i.v.)

1. ANALGEZIA = lipsa durerii; componenta obligatorie a oricărei tehnici de anestezie. Se realizează cu

mijloace farmacologice diverse: anestezice volatile, analgetice majore morfinic opiacee, analgetice
locale integrate in cadrul diverselor tehnici de anestezie generala sau regională

2. AMNEZIA - HIPNOZA este o componentă facultativă a anesteziei, neobligatorie.

Anexitatea este unul din factorii generatori de stres, tendinţa actuală este de a se lua în
consideraţie protecţia psihică a bolnavului şi de a se realiza cel puţin amnezia înainte şi în timpul
actului operator, lucru ce se poate efectua selectiv şi fară efecte nedorite cu drogurile moderne (ex.
benzodiazepine).

3. RELAXAREA MUSCULARĂ este componenta care răspunde necesităţilor actului chirurgical, fiind
condiţionată de sediul şi amploarea operaţiei. Se realizează selectiv cu drogurile curarizante în
anestezia generală şi cu ajutorul anestezicului local în anestezia regională.

4. ASIGURAREA HOMEOSTAZIEI GENERALE componentă obligatorie şi cuprinde toate mijloacele de

urmărire (monitorizare) şi toate măsurile de terapie intensivă pre-, intra- şi postoperatorii care se
impun pentru realizarea maximă a securităţii bolnavului. Această componentă, denumită iniţial
"protecţie antişoc", şi-a lărgit foarte mult conţinutul devenind componenta principală care
individualizează atitudinea anestezistului faţă de un anumit bolnav şi faţă de o anumită intervenţie
chirurgicală.

PROTECȚIA ANTIȘOC

 Anestezia este un act terapeutic intensiv, care creează securitate maximă bolnavului chirurgical.
 Aceste deziderate se realizează cu droguri şi tehnică modernă sub monitorizarea pe toate
funcţiile: respiratorie, gaze sanguine (oximetrie, capnografie), circulatorie (TA, PVC, EKG),
excretorie (diureza), relaxarea musculară (electrostimularea)
 Respiraţia în timpul anesteziei se asigură prin respiraţie spontană, respiraţie asistată (inspirul
spontan este ajutat, prelungit manual sau mecanic) sau respiraţie controlată (respiraţia
 bolnavului este preluată în întregime manual sau de ventilator, cum e cazul cu bolnavul
curarizat).
 Circulaţia este asigurată şi susţinută prin perfuzii cu soluţii coloidale sau cristaloide pe una sau
două vene periferice sau centrale, păstrându-se un echilibru între pierderi şi aport.

MECANISMUL ANESTEZIEI GENERALE

 Membrana celulară este formată dintr-un dublu strat de fosfolipide, cu grupul polar hidrofil la
exterior şi cel hidrofob la interior. De membrana lipidică sunt ataşate proteinele extrinseci,
ataşate prin forţe ionice de suprafaţa membranei şi altele intrinseci străbătand parţial sau total
membrana.
 Proteinele care străbat până în interiorul celulei sunt compuse din mai multe fracţiuni proteice.
Acestea delimitează un canal în interior, a cărei deschidere permite trecerea ionilor prin
membrana celulară
 Teoria narcozei O acţiune a anestezicelor la nivel celular, cu alterarea reversibilă a funcţiilor
celulei.
- anestezicul intervine - SNC in primul rand fiind afectate anumite zone din creier si maduva
- la nivelul neuronului, anestezicele generale sunt în primul rând blocante ale sinapselor şi mai
puţin ale axonilor.
- actiune si pre- si postsinaptică ↓ a timpului de deschidere al canalelor ionice postsinaptice
- nu actioneaza asupra neurotransmitatorilor
 Teoria clatraţilor se bazează pe existenţa moleculelor de apă în constituţia membranelor
celulare (proteinele hidrofile), unde gazul se hidratează, formând microcristale de gaz anestezic
hidratat. Aceste microcristale ar ocluziona porii membranei, membranele devin mai rigide şi
scade conductanţa ţesutului cerebral.
 Teoria lipidică (hidrofobe). Sugerează că anestezicele inhalatorii acţionează în lipidele creierului
şi anume la nivelul membranelor fosfolipidice ale neuronilor.
 Teoria pungilor hidrofobe. Proteinele care străbat membrana celulară fosfolipidică delimitând
canale pentru ioni sunt amfofilice: hidrofile, prin extremităţile aflate în contact cu mediui apos şi
hidrofobe, cu porţiunea în contact cu stratul de fosfolipide.
Moleculele de anestezic s-ar ataşa de zonele/pungile hidrofobe ale acestor proteine, ar produce
plierea proteinelor şi prin aceasta ar afecta permeabilitatea canalelor şi transmisia neuronală

FACTORI FIZICO-CHIMICI

- presiunea parţială a gazulul anestezic este dependentă de presiunea parţială a gazului anestezic
în sânge
- transferul moleculelor de gaz prin diferitele faze ale corpului
- concentraţia moleculelor de anestezic din creier deprimă activitatea nervoasă centrală
- MAC (”minimum alveolar concentration”) este unitatea de măsură pentru puterea anestezică a
agenţilor anestezici inhalatori
 MAC –minimum alveolar concentration
- Unitatea de masura pentru puterea anestezică a agenților inhalatori
- Conc. alveolara minima de gaz anestezic la 1 atm care produce o depresie a SNC suficientă
pentru a impiedica 50% din pacienți sa se miște ca răspuns la incizia tegumentului
 EXAMENUL PREANESTEZIC
SCORUL MALLAMPATI

Grad I : Faringele, pilierii si uvula

Grad II: Faringele si corpul uvulei
Grad III: Palatul moale si baza uvulii
Grad IV: Doar palatul moale
GRADELE DE DIFICULTATE LA LARINGOSCOPIA DIRECTA
GRADUL I- vizualizarea intregii aperturi laringeene
GRADUL II- vizualizarea doar a portiunii posterioare a aperturii laringeene
GRADUL III- vizualizarea doar a epiglotei
GRADUL IV- vizualizarea doar a palatului moale

FACTORI PREDICTIVI IOT DIFICILA

 Gat musculos si scurt ( distanta menton- cartilaj tiroid < 6 cm)

 Limitarea deschiderii gurii
< 35 mm la bărbat
< 30 mm la femeie
 Limitarea extensiei capului prin afectarea articulației atlanto- occipitale
 Prezența incisivi protruzivi
 Mandibula retractată ( micrognație)
 Palat lung, inalt si arcuit
 Ingroșarea mandibulei posterior de molar 3 > 2,9 cm
 Imposibilitatea de a mușca buza superioara cu incisivii inferiori
 Prezența disfoniei
 Alte condiții medicale asociate: sarcina, obezitatea etc.
TIPURI DE ANESTEZIE GENERALA

 Anestezia volatila pura : utilizeaza doar un agent inhalator

 Anestezia combinata pe pivot volatil: fiecare din cele 4 componente ale anesteziei generale
utilizeaza un anumit agent anestezic volatil
 Anestezia totala intravenoasa (TIVA): nu se utilizeaza agent inhalator

Target controlled anesthesia = varianta de TIVA in care enestezice i.v. se administreaza in functie de
caracteristicile farmacologice ale fiecarui drog si de concentratia plasmatica a acestuia printr-un
program computerizat

PRINCIPIUL DE BAZA AL ANESTEZIEI GENERALE ACTUALE

 Reprezentat de combinații anestezice
 Anestezia generala combinata SE realizeaza fiecare dintre componentele patrulaterului
anestezic cu substante diferite, diminuand in acest fel complicatiile aparute in tehnicile
monoanestezice
 In mod practic tehnicile combinate se realizează prin utilizarea de substanțe anestezice
inhalatorii (gazoase si volatile) si substanțe utilizate pe cale intravenoasă
FARMACOLOGIA ANESTEZICELOR
 ANESTEZICELE INHALATORII
- sub formă gazoasă, menţinute la presiuni ridicate în cilindrii
- sub formă lichidă la temperatura camerei, vaporizate administrate cu ajutorul unui flux de
gaze, de obicei oxigen.
Sevofluran, isofluran, desfluran, enfluran – cei mai comuni eteri fluorinati utilizati in prezent in practica
anestezica clinica
Coduri de culori – pt siguranta

ANESTEZICELE INHALATORII

 GAZELE ANESTEZICE
• Protoxidul de azot - „gaz ilariant”
- anestezicul inhalator care produce hipoxemie
• Xenonul
- Foarte scump si greu de obtinut
- Multe caracteristici apropiate de cele ale gazului ideal
- ANESTEZICE VOLATILE
Eterul dietilic , halothanul, enfluranul, isofluranul, sevofluranul, desfluranul
- anestezicele halogenate produc hipnoză, amnezie, analgezie şi relaxare musculară
HALOTAN: prin simpaticoliză, halothanul produce un efect antişoc remarcabil,este toxic hepatic nu se
mai folosește
- relaxarea musculară după enfluran şi isofluran este de mai bună calitate, impunând reducerea
necesarului de relaxante musculare
ANESTEZICE INTRAVENOASE

 BENZODIAZEPINE
Midazolam, Diazepam, Lorazepam
1. Proprietăţi, efecte:
- acţiune rapidă şi durată scurtă.
- sedativ
- anticonvulsivant
- miorelaxant
- amnezie retrogradă de scurtă durată.
2. Metabolizare, eliminare:
- hepatică, cu produşi intermediari.
3. Indicaţii:
- în premedicaţie, inducţie antestezică, menţinerea anesteziei, anestezie
combinată sedare în intervale mici, sedare în TI.
 OPIOIDE
- Opioizi care actioneaza pe receptori specifici
- In functie de receptorii blocati:
1) Agonisti µ, k: Fentanil, Metadona, Petidina
2) Agonisti k - antagonisti µ: Pentazocina, Nalbufina, Nalorfina
3) Antagonisti µ, k (antidot): Naloxona, Naltrexona
FARMACOLOGIA ANESTEZICELOR

 MIORELAXANTELE

Potenţial de acţiune al nervului → depolarizarea terminaţiilor nervoase → eliberare de acetilcolină →

difuziunea acetilcolinei prin fanta sinaptică la receptorii colinergici nicotinici (formaţi din 5 monomeri ce
înconjură un canal ionic, cu locuri de recunoaştere a agoniştilor şi antagoniştilor) → activarea
receptorilor colinergici postsinaptici (nicotinici) → modificarea conformaţiei spaţiale a membranei
postsinaptice → flux de electroliţi prin canale ionice → potenţial de acţiune în muşchi → cuplarea
excitaţie - contracţie → contracţie musculară.

 MIORELAXANTELE
- Actionează la nivelul plăcii neuromusculare
- Impiedică transmiterea stimulului nervos intre membrana presinaptică a terminației nervoase
si membrana postsinaptică a fibrei musculare
- In raport cu mecanismul de acțiune sunt depolarizante si nedepolarizante
RELAXANTELE MUSCULARE

 Miorelaxantele depolarizante

- succinilcolină (suxamethonium)
- structura chimica : două molecule de Ach legate între ele
- se fixează puternic pe receptorii colinergici ai membranei postsinaptice
- produce depolarizarea acesteia prin deschiderea canalelor pentru ioni (Na+)
- legătura persistentă cu receptorul produce o depolarizare prelungită: canalele ionice
transmembranare nu se mai închid, împiedicând propagarea potenţialului de acţiune la nivelul
fibrei musculare care paralizeaza.
 Miorelaxantele nedepolarizante
- se substituie moleculelor de Ach
- ocupând receptorii colenergici de la nivelul membranei postsinaptice
- este împiedicată activarea canalelor pentru Na+
- depolarizarea nu se produce şi paralizia musculară persista atâta timp cât receptorii pentru
acetilcolină sunt ocupaţi.
BENZILIZOCHINOLINE
- -ATRACURIUM
- -CISATRACURIUM
- -DOXACURIUM
- -MIVACURIUM
AMINOSTEROIZI
- -PANCURONIU
- -VECURONIU
- -ROCURONIU
- -PIPECURONIUM
Monitorizarea blocadei neuromusculare
Stimulare nervoasa periferică
1) nerv facial
2) nerv ulnar
3) nerv tibial

ECHIPAMENTUL ANESTEZIC
APARATUL DE ANESTEZIE
 APARATUL care asigură funcția respiratorie pe durata anesteziei generale, iar in cazul anesteziei
pe pivot inhalator asigură și somnul anestezic
APARATUL DE ANESTEZIE
 MAȘINA DE GAZE
 SISTEMUL RESPIRATOR (CIRCUIT ANESTEZIC)

Parti componente
 Sursa primara de gaze sub presiune
O2, aer, N2O
 Ventilatorul anestezic
 Sistem de evacuare al gazelor anestezice
 Volumetre manometre
 Sistem de aspiratie
 CO2 care provine de la bolnav in urma expirului este reținut de calcea sodată
EXAMENUL PREANESTEZIC
Evaluarea pacientului: anamnestic, clinic, paraclinic
Concluzii privind tipul de anestezie care urmează să fie administrată și riscul anestezic pe care il are
pacientul

PREMEDICATIA
 Reprezinta medicamentele administrate pacientului inaintea inceperii anesteziei , cu scopul de a
asigura:
- anxioliza, sedarea, amnezia,
- Diminuarea activității sistemului nervos autonom
- Efect antisialorog, profilaxia tromboflebitei profunde, a pneumoniei de aspiratie
Uzual se administreaza
- Un parasimpatolitic- ATROPINA (la copil)
- Benzodiazepina: midazolam sau diazepam
- Opioid- fentanyl 100-150 micrograme efect analgetic

INDUCTIA ANESTEZICA
 Perioada de tranziție de la starea de constiență la cea de inconstiență cu instituirea suportului
ventilator si mentinerea stabilitatii hemodinamice
 Asezarea bolnavului pe masa de operație
intr-o pozitie anatomica neutra
 Montarea unei linii venoase
 Initierea monitorizarii parametrilor hemodinamici si respiratori

CATETERIZAREA VENOASA
ABORD VENOS PERIFERIC
 Cateter venos periferic de diferite dimensiuni - canula de plastic cu mandren de metal ce va fi
retras dupa patrunderea in vena , canula de plastic ramanand pe loc 2-3 zile
 Cel mai frecvent abord: mb.superioare
 Vena jugulara externa
TEHNICA:
- Pacient in decbit dorsal, mb. decliv
- Garou aproape de locul punctiei
- Dezinfectia zonei cu alcool
- Se fixeaza pielea sub nivelul locului de punctie cu policele mainii stangi
- Se patrunde prin piele la un unghi de 10-15 grade pana in vena dupa care se inainteaza doar
canula de plastic prin culisare pe mandren
Se desface garoul, retragem mandrenul metalic, comprimarea venei pe canula,atasarea la trusa de
perfuzie
ABORD VENOS CENTRAL
 V. jugulara interna, V. subclavie si V. femurala
 Montare in cond. de sterilitate absoluta, personal specializat
 Punctia VJI prin abord anterior, Punctia venei subclaviculare prin abord sunclavicular
MONITORIZARE STANDARD INTRAANESTEZICA
 Strarea generala
- Culoarea tegumentelor
- Umiditatea
- Relaxarea obtinuta
 SNC - diametrul pupile
- prezenta reflexului cornean
 Sistemul respirator
- FR
- Pulsoximetrie:SpO2, ETCO2
- Concentratia inspiratorie a O2: FiO2
- Curba respiratorie
- Volumele setate dupa parametrii constitutionali
 SISTEMUL CARDIOVASCULAR
- Frecventa cardiaca
- Traseu electrocardiografic
- Presiunea arteriala
- Pletismografia pulsului
 SISTEMUL RENOURINAR
- Diureza prin plasarea cateterului

INDUCTIA ANESTEZICA
 INDUCȚIA PROPRIU-ZISĂ
- Oxigenarea prealabila pe masca
- Administrarea unui hipnotic cu durata scurta de actiune – propofol
- Administrarea unui relaxant muscular pentru facilitarea IOT
- Administrarea opioid- abolirea reactiei vegetative simpatice la laringoscopie
 IOT si conectarea la aparatul de anestezie reglat corespunzator
MENTINEREA ANESTEZIEI

 Perioada in care:
- Se continua administrarea drogurilor anestezice inhalatorii si intravenoase
- Se ventileaza bolnavul in regim controlat
- Se asigura monitorizarea hemodinamica, respiratorie, temperatura, bloc neuro-muscular,
profunzimea anesteziei, parametrii sanguini
- Se compenseaza pierderile de fluide
- Este perioada in care se
desfasoara interventia chirurgicala

TREZIREA DIN ANESTEZIE

 Perioada in care pacientului ii revine starea de constienta si respiratia spontana in conditii de
stabilitate hemodinamica
 In aceasta perioada se sisteaza administrarea gazelor anestezice
 Se administreaza doar oxigen
 In conditii de siguranta se deconecteaza pacientul de la aparatul de anestezie si apoi se
detubeaza
 Perioada de labilitate hemodinamica si respiratoei-supraveghere atenta
 Bolnavul este considerat treaz atunci cand raspunde la stimuli verbali, este capabil sa-si
protejeze caile respiratorii de obstructie sau de aspiratie prin prezenta reflexelor de deglutitie si
tuse
 Detubarea ( la tehnicile IOT) se face fie pe bolnavul treaz, fie adormit pe baza unor criterii ce au
la baza observarea abilitatii bolnavului de a ventila eficient, de a se oxigena suficient si de a-si
proteja caile aeriene
 Pt o trezire fara agitatie si incidente sunt necesare asigurarea analgeziei, a normotermiei, si a
linistii in sala de operatie
 Pana in postoperator bolnavul va fi insotit de anestezist , apoi va fi lasat in supraveghere atenta
pana la trezirea completa si stabilizarea functiilor vitale

INCIDENTE- ACCIDENTE
 Mai frecvente la inducție si trezire
 Intraanestezic:
- hemodinamic: hTA, HTA, scaderea debitului urinar
- Cardiace:aritmii
- Ventilatorii: intubație dificilă, intubație selectivă, intubație esofagiană, hipoxie, hipercapnie,
barotraumă
- Neurologice: leziuni de nerv periferic,
- fracturi, sughiț
- alergice
 Probleme ce pun in pericol viața bolnavului:
- Laringospasm, bronhospasm
- Imposibilitatea intubației oro/ nazotraheale cu ventilație imposibilă
- Pneumotorace
- Aspirația conținutului gastric in căile respiratorii
- Ischemia miocardică, embolia pulmonară, tamponada cardiacă
- Hipertermia malignă, șoc anafilactic
 Severitatea incidentelor si accidentelor este diminuată de o corectă monitorizare și de rapida
instituire a manevrelor de terapie intensivă adecvate