Sunteți pe pagina 1din 5

CURS 1.

NOTIUNI INTRODUCTIVE IN ATI Anestezia este specialitatea medicala care se ocupa cu: - efectuarea acelor tehnici care asigura analgezia in timpul interventiilor chirurgicale - mentinerea functiilor vitale in timpul stresului chirurgical - tratamentul clinic al bolnavului comatos (indiferent de cauza) - organizarea si terapia diferitelor aspecte ale durerii - tehnicile de resuscitare cardiaca si respiratorie - tehnicile specifice ale tratamentului inhalator - tratamentul clinic al tulburarilor hidroelectrolitice Disciplina a fost oficializata in omania in 1957 , foarte devreme in raport cu alte tari. Caracteristici: - imbina clinica cu tehnologia moderna si tehnicitatea - isi asuma o responsabilitate medicala maxima - are un caracter de urgenta - este o specialitate de varfj - scade riscul traumatic chirurgical - asigura supravietuirea TERMINOLOGIE Anestezia este o specialitate medicala interdisciplinara, care asigura indepartarea durerii, functionarea nestanjenita a sistemelor si aparatelor de importanta vitala, faciliteaza actul operator si recuperarea postanestezica si postoperatorie. Se pot distinge: anestezia terapeutica si cea chirurgicala. a). Anestezia terapeutica, fara legatura cu actul operator, are ca obiectiv terapia durerii cronice si a consecintelor ei, terapia astmului grav, etc b). Anestezia chirurgicala este in stransa legatura cu actul operator. Se pot distinge: anestezia in chirurgia generala, in obstetrica, in chirurgia infantila, in neurochirurgie etc. Tehnic se disting: 1). Anestezia loco-regionala, care se poate realiza prin urmatoarele procedee; - refrigeratie (crioanalgezia) - de contact (de suprafata) - infiltratia terminatiilor nervoase - pe cale intravenoasa regionala (blocaj Bier) - anestezia trunchiurilor nervoase - anestezia de plex ( brahial, lombar)
1

- anestezia subarahnoidiana (rahianestezia) - anestezia peridurala (extradurala) pe cale lombara sau sacrata 2). Anestezia generala , care are urmatoarele componenta: - hipnoza - analgezia - relaxarea musculara (necesara doar in unele interventii chirurgicale) - efectul de prevenire a instalarii socului (efect anti-soc prin blocarea reactiilor neurovegetative). CARACTERISTICILE ANESTEZIEI Substantele anestezice poseda una sau mai multe din cele 4 insusiri ale anesteziei generale: A. Substante hipnotice, fara alt efect (barbituricele), nu sunt anestezice ci doar hipnotice B. Substante analgezice (morfina, petidina etc) C. Substante relaxante musculare (curarizantele naturale sau de sinteza) D. Substante blocante ale reflexelor vegetative (atropina etc.) Anestezicele generale de tip inhalator (eterul dietilic) poseda toate cele 4 insusiri fundamentale amintite. Astazi nu se mai folosesc tehnici anestezice in care , cu o singura substanta sa se obtina toate cele 4 efecte, deoarece anestezia ar trebui sa fie prea profunda si , deci, periculoasa. Se utilizeaza asocieri de substante, care sa asigure fiecare in parte (preponderent, dar nu exclusiv) dezideratele anesteziei generale. Este anestezia combinata sau asociata. In practica contemporana exista 2 mari grupe de tehnici de anestezie si anume; - cu anestezic volatil ca substanta de baza - cu anestezice injectabile (anestezia intravenoasa). Asocierea medicamentoasa, care caracterizeaza anestezia moderna, explica: - relativa lipsa de toxicitate (administrand cantitati mici din mai multe substante, toxicitatea fiecareia este redusa) - posibilitatea de maniabilitate, de adaptare a tehnicii anesteziei la numeroase categorii de bolnavi ( diabetici, hipertensivi etc) - existenta unor numeroase interferente medicamentoase, unele utile, altele fiind evitate - existenta unei terminologii relativ specifice pentru fiecare dintre aceste asocieri, care se fac , toate, respectand legea fundamentala si anume: asociera HIPNOTIC + ANALGEZIC + RELAXANT MUSCULAR. - posibilitatea aparitiei de numeroase asocieri anestezice, pe masura ce apar noi substante

- faptul ca apar noi asocieri, cu caracteristici ameliorate, dovedeste indirect ca nu exista inca un anestezic ideal. Fiecare metoda anestezica are,in constructia ei, mai multe faze si anume: - inductia - mentinerea - trezirea durata si importanta fiecareia fiind variabila la fiecare tehnica. Distributia anestezicelor se face mai ales in zonele cerebrale intens irigate, adica in cortex si ganglionii bazali. De aici are loc o redistribuire ( difuziune) catre zonele cu continut bogat in lipide , dar si in substanta reticulata, unde se realizeaza concentratii mari de anestezic. Substantele inhalatorii, foarte liposolubile (halotanul), au o distributie caracteristica in organism: - in tesuturile in care nu este solubil (negrasoase) realizeaza o tensiune partiala mica, dar suficienta pentru anestezie - in tesuturile lipoidice se dizolva lent, dar daca anestezia este indelungata, concentratia realizata este mare. Exista o toxicitate a anestezicelor inhalatorii, care consta in: - aparitia de metaboliti reactivi toxici (in caz de hipoxie, supradozare sau anestezii indelungate) - hipertermia maligna (halotan) - efecte hepatice (hepatita halotanica), renale (metoxifluran), miocardice - efect aditiv puternic cu relaxantele musculare (d-tubocurarina, pancuroniu) Anestezia este o specialitate interdisciplinara complexa, in continua evolutie; predomina , insa, datele clinice si de urmarire atenta si continua a pacientului. Este una din cele mai sigure specialitati medicale, dar exista riscuri numeroase in exercitarea ei. Responsabilitatea maxima cunoscuta azi in medicina apartine anesteziei. In timpul interventiei chirurgicale, anestezistul are cel putin 5 sarcini principale: 1. administrarea de substante care induc somn, analgezie, relaxare musculara si blocarea unor reflexe vegetative 2. mentinerea libertatii cailor aeriene superioare si efectuarea adecvata a ventilatiei artificiale cu gaze umidificate si cu un continut adecvat de O2 3. mentinerea volemiei sanguine, a unei cantitati adecvate de Hb si a unei functii circulatorii corespunzatoare 4. mentinerea functiei renale, administrarea adecvata de lichide, electroliti, controlul echilibrului acidobazic si controlul metabolic (al diabetului de ex.) 5. mentinerea unei temperaturi adecvate a organismului, evitarea incidentelor si accidentelor tip hipotermie (nou-nascut) sau hipertermie maligna. Clasificarea interventiilor chirurgicale, din punct de vedere anestezic:

-Interventii moderate cu durata sub 30 de minute; anestezicele inhalatorii se pot administra pe masca, ventilatia poate fi spontana sau asistata; nu se utilizeaza relaxante musculare (ex.: incizii, interventii superficiale) -Interventii medii, standardizate majoritatea interventiilor derutina, efectuate la persoane sanatoase; anestezia generala se efectueaza prin intubatie endotraheala, cu durata sub 3 ore, hemoragie su 10% din volemie; se efectueaza ventilatie artificiala mecanica; se utilizeaza relaxante musculare -Interventiile majore au durata peste 3 ore, hemoragie peste 10% din volemie; tot aici se includ interventiile cerebrale, toracice si cele asupra aparatului cardio-vascular. Activitatea anestezistiului s-a extins si in afara salii de operatie, cuprinzand terapia intensiva chirurgicala si terapia durerii acute sau cronice. S-a conturat , de asemenea, conceptul de anestezie terapeutica, de ex. anestezia generala inhalatorie in cazuri grave de astm bronsic, cu risc vital. PROGRESE RECENTE IN ANESTEZIOLOGIE Practica anesteziei a evoluat de la simpla administrare a unui anestezic la asumarea responsabilitatii profesionale pentru ingrijirea pacientilor in timpul si dupa operatie. Progresele recente in anestezie , din ultimele decenii, au putut sa apara gratie urmatoarelor realizari: 1. Descoperirea si folosirea de noi substante si anume: - anestezice volatile (izofluran) - relaxante neuromusculare (atracurium si vencuronium) - analgezice sintetice (sufentanil, alfentanil) - anticolinergice fara actiune asupra SNC ( glicopirolat) - benzodiazepine cu actiune scurta (midazolam) - antagonisti specifici ai benzodiazepinelor (flumazenil) - adjuvante (beta-blocante, blocante de calciu, inotrope) 2. Abandonarea treptata a unor anestezice inflamabile, cu efecte secundare nedorite (ciclopropan, eter dietilic) 3. Aplicarea la pacientul din sala de operatie a cunostintelor de fiziologie si anume: - pulmonara (volum de colaps alveolar, raportul ventilatie/perfuzie, PEEP) - cardio-vasculara (echilibrul de O2 al miocardului, zonele vasculare si distributia anestezica) - nervoasa (autoreglarea circulatiei cerebrale, neurotransmitatori centrali) 4. Notiuni noi de farmacologie (volum de distributie, actiunea anestezicelor la receptori) 5. Date noi de laborator (microanalize radioactive, imunologice)
4

6. Tehnologie biomedicala (computerizarea aparaturii medicale, electrocoagularea, laserul) 7. Sisteme de monitorizare (oximetria, capnometria, spectrometria de masa a anestezicelor inhalatorii, presiunea venoasa centrala, pulmonara si arteriala, debitul cardiac) 8. Imbunatatirea aparaturii anestezice (vaporizoare specific calibrate, includerea analizorului de O2 si a sistemelor de alarma automata) 9. Folosirea de cai noi de administrare a anestezicelor (opioizi pe cale peridurala si rahidiana, analgezie intrapleurala si transcutanata) 10. Cercetare stiintifica (mecanismele anesteziei la nivel molecular) 11. Recunoasterea unor accidente anestezice specifice (hiperkaliemia prin succinilcolina, sindromul de hipertermie maligna) 12. Ingrijirea cu succes a pacientilor cu stari preoperatorii grave (insuficienta renala, respiratorie, cardiaca, batrani, nou-nascuti prematuri) 13. Folosirea experientei de la operatii extinse (cord deschis, transplant de ficat) la anesteziile de fiecare zi (hemodilutia, hipotermia accidentala) 14. Limitarea transfuziei de sange (risc de transmitere a virusurilor hepatice si SIDA) si acceptarea de valori scazute de Hb (sub 10 g %) ; transfuzia de sange autolog, donat preoperator 15. Tratamentul stopului cardiac (defibrilare precoce, resuscitere cerebrala postanoxica) 16. Ingrijirea multilaterala a sindromului dureros, in centre de terapie a durerii cronice 17. Acceptarea de standarde de practica (prezenta permanenta a anestezistului langa pacientul anesteziat, notarea semnelor vitale in fisa de anestezie la interval de cel mult 5 minute ) 18. Extinderea expertizei in afara salii de operatie (salile de ingrijire postoperatorie si de terapie intensiva sunt considerate saloanele de spital ale anestezistului) 19. Dezvoltarea de subspecialitati anestezice (neurochirurgie, pediatrie) 20. Necesitatea scurtarii spitalizarii (anestezia pentru chirurgia ambulatorie) 21. Responsabilitate profesionala crescuta (controlul calitatii asistentei medicale din spital, analiza accidentelor anestezice, sanctiuni medico-legale).