Tratamentul fiziokinetic şi reabilitarea

sindromului algofunctional al coloanei

vertebrale dorsale.
Student: Gonean Daniel
Grupa M-1905
Profesor: Cîrîm Mihail ,
asistent universitar
1
 Anatomia
• Coloana vertebrala face parte din scheletul
axial, alaturi de coaste, stern si oasele
craniului. Coloana vertebrala este formata
din vertebre , discuri intervertebrale și este
impartita in 5 regiuni:
1.Regiunea cervicala, formata din 7 vertebre
(notate C1-C7);
2.Regiunea lombara, formata din 12
vertebre (notate T1-T12);
3.Regiunea lombara, formata din 5 vertebre
(L1-L5);
4.Regiunea sacrala formata din 5 vertebre
unite (osul sacrum);
5.Regiunea coccigiana formata din 4-5
vertebre unite.
 Funcția
• 1)Protectia maduvei spinarii si a nervilor spinali
• Canalul vertebral format prin suprapunerea foramenelor vertebrale protejeaza maduva
spinarii. Nervii spinali parasesc maduva in principal la nivelul fiecarui corp vertebral si
alcatuiesc astfel trunchiul nervos simpatic si plexul splanhnic care asigura integritatea
nervoasa a organismului.

• 2)Suport structural
• Coloana vertebrala are un rol esential in sustinerea capului, trunchiului, membrelor
superioare. Rezistenta coloanei se datoreaza curburilor sagitale. De asemenea, coloana
vertebrala este axa centrala de sustinere a greutatii, transferand greutatea trunchiului si
abdomenului catre picioare.

• 3)Rol biomecanic si structural

• Coloana vertebrala are o mare mobilitate, fiind posibile miscari in toate planurile, asigurand
si sustinand functia locomotorie normala. La nivelul regiunii toracale, vertebrele prezinta
procese articulare care asigura atasarea coastelor și mușchilor.
 Curburi fiziologice
• Coloana vertebrală prezintă fiziologice și
care au rolul de a asigura o distribuție
echilibrată a greutății corpului, să
susțină postura și să permită mișcările
flexibile ale trunchiului:
1.Lordoza cervicală (sau curba cervicală
anterioară)
2.Cifoza toracică (sau curba toracică
posterioară)
3.Lordoza lombară (sau curba lombară
anterioară)
4.Cifoza sacrală (sau curba sacrală
posterioară)
 Regiunea toracală (dorsală)
• Regiunea toracala (dorsala) este formata din 12
vertebre. Ele prezinta suprafete articulare
pentru coaste, formand astfel cutia toracica.
Vertebrele care fac parte din aceasta regiune
prezinta caracteristici specifice:
• Foramene vertebrale circulare și corp vertebral
in forma de inima;
• Proces spinos indreptat inferior;
• Fatete articulare pentru coaste.
• Coloana vertebrala toracala (dorsala) joaca un
rol deosebit de important in mentinerea
pozitiei verticale a corpului si, de asemenea, in
asigurarea rezistentei intregii structuri.
 Cele mai frecvente patologii ale coloanei vertebrale dorsale, ce
provoacă sindromul algofuncțional

• 1)Radiculopatie provocată de hernia de disc

sau de stenoza spinală toracică
• 2)Spondiloza toracică
• 3)Cifoza, scolioza
• 4)Fracturile osteoporotice
vertebrale:
• 5)Osteomielita
• 6)Tumori vertebrale:
 Radiculopatie toracică
• Radiculopatia toracică este un
sindrom dureros cauzat de
compresie mecanică, iritație
chimică sau anomalii
metabolice ale rădăcinii
nervului spinal toracic.
 Simptomele
• Majoritatea pacienților prezintă
plângeri de durere toracică
„asemănătoare unei benzi”.
• Al doilea simptom (16%) este
durerea la nivelul extremităților
inferioare. Leziunea rădăcinilor
nervoase Th2-3 se poate prezenta
ca durere axilară sau mijlocie
scapulară. Leziunea rădăcinilor
nervoase Th7-12 se poate
manifesta ca durere abdominală.
 Limită ri funcționale
• Durerea produsă de radiculopatia
toracică limitează adesea mișcarea și
activitatea individului. Pacienții se
pot plânge de durere la îmbrăcare și
scăldat, în special în timpul
activităților care includ mișcări ale
trunchiului, cum ar fi încălțarea
pantofilor.
• Activitățile de muncă pot fi
restricționate, cum ar fi ridicarea și
aplecarea. Chiar și lucrătorii sedentari
pot fi atât de incomozi încât nu sunt
capabili să-și îndeplinească meseria.
 Investigații
• Imagistica prin rezonanță magnetică rămâne studiul imagistic de elecție
pentru a evalua structurile țesuturilor moi ale coloanei vertebrale toracice.
Tomografia computerizată și mielografia computerizată tomografică sunt
alternative dacă nu se poate obține imagistica prin rezonanță magnetică.
 Tratamentul
• Medicamentele antiinflamatoare
nesteroidiene sunt prima linie de
tratament și ajută la controlul durerii și a
inflamației.
• Steroizii orali pot fi medicamente
antiinflamatorii puternice și sunt utilizați
de obicei în stadiile acute. Acest lucru se
face, în general, prin începerea cu o doză
moderată până la mare și reducerea
treptată timp de câteva zile.
 Tratamentul
• Pacienții trebuie sfătuiți să evite activitățile
care provoacă durere crescută și să evite
ridicarea greutăților.
• Pachete calde sau cu gheața pot fi folosite
pentru durere, dacă sunt tolerate de către
pacient.
• Stimularea nervoasă electrică
transcutanată(TENS) și stimularea
electromagnetica poateajuta la ameliorarea
durerii. Modalități precum terapia cu
ultrasunetele și stimularea Shockwave , de
asemenea, pot reduce durerea și pot
îmbunătăți mobilitatea coloanei vertebrale.
 Reabilitare
• Terapia fizică poate fi utilizată inițial pentru a
ajuta la controlul durerii.
• Terapia fizică poate progresa cu exerciții de
stabilizare a coloanei vertebrale, întărire a
spatelui și a abdomenului și o încercare de
tracțiune mecanică a coloanei vertebrale. Unii
pacienți pot beneficia de un aparat toraco-
lombar pentru a reduce mișcarea segmentului
coloanei vertebrale.
• Pacienții cu instabilitate semnificativă a coloanei
vertebrale documentate prin investigații
imagistice ar trebui să fie îndrumați către un
chirurg-vertebrolog.
 Reabilitare
• În plus, terapia fizică ar trebui să abordeze recalificarea posturală, în special pentru
persoanele cu o postură dereglată.
• Toți lucrătorii sedentari ar trebui să fie sfătuiți cu privire la așezarea adecvată, inclusiv
utilizarea unui scaun reglabil bine potrivit, cu un suport lombar. Lucrătorii mai activi ar
trebui sfătuiți cu privire la tehnicile de ridicare adecvate și pentru a evita rotirea
trunchiului.
 Reabilitare
• În cele din urmă, kinetoterapie se poate concentra pe îmbunătățirea factorilor
biomecanici care pot juca un rol în sarcinile anormale pe coloana vertebrală. Acestea
includ exerciții de flexibilitate pentru mușchii și orteze pentru pes planus (picioare plate)
 Scolioza
• Scolioza este o deformare
posturală a coloanei vertebrale
care are ca rezultat o deviație
în forma de curbă laterală
(coronală).
 Cifoza
• Cifoza este o deviație sagitală a alinierii coloanei vertebrale sau a curbei
înapoi care depășește valorile normale. Cifoza normală la nivelul coloanei
toracice variază între 20 și 40 de grade.
 Limită ri funcționale
• Limitările funcționale legate de scolioză și cifoza rezultă din pierderea mișcării coloanei
vertebrale. O restricție legată de cifoză în privirea în sus poate afecta conducerea
mașinei și poate provoca dificultăți de a sta în decubit sau de a înota într-o poziție
culcată.
• Pierderea mișcării umărului, în special flexia și abducția, poate rezulta din excursia
scapulară restrânsă. Acest lucru poate interfera cu activitățile din viața de zi cu zi.
Durerea poate duce la o toleranță limitată la șezut, în picioare sau la mers.
 Limită ri funcționale
• Perturbarea echilibrului coloanei vertebrale care apare va deplasa centrul de
greutate, în special în cazul cifozei severe. Acest lucru crește cheltuirea energiei
pentru a sta în picioare și a deplasa. De asemenea, poate afecta echilibrul. Cu o
deformitate severă, funcția cardiopulmonară poate scăde. Deformările cosmetice
severe aduc disconfortul psihic ,ce poate rezulta izolarea socială a pacientului.
 Investigații
• Radiografia anteroposterioară și laterală în picioare sunt utile în evaluarea
scoliozei și cifozei.
• Metoda Cobb este cea mai răspândită se determină prin măsurarea unghiului
format din două linii trasate perpendicular pe suprafețele terminale
vertebrelor implicate care reprezintă deviația maximă a coloanei vertebrale.

Metoda lui Cobb

Gradele de scolioza variaza de la:
1. 10-20 de grade (usor),
2. 20-50 (moderat)
3. mai mare de 50 de grade (sever)
 Tratament
• Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sau analgezicele pot fi utilizate pentru
gestionarea durerii. Stimularea nervoasă electrică transcutanată(TENS) poate fi utilizată
pentru analgezie, dar în rest nu există un rol clar pentru stimularea electrică în tratamentul
scoliozei.
 Tratament
• Dacă cifoza depășește 40 de grade, trebuie de evaluat o posibilitate
pentru intervenție chirurgicală. Obiectivele tratamentului pentru curbele
idiopatice sunt limitarea progresiei scoliozei sau cifozei și menținerea
completă a activității, independenței și confortului pacientului.

• Acest lucru se face cel mai bine cu educarea pacientului, exerciții fizice și
întărire. Cel mai bun efect de corecție se observă cu utilizarea ortezelor
purtate pe timp de noapte, cum ar fi dispozitive Chênau, Charleston și
Providence.
 Reabilitare
• Exercițiile fizice sunt benefice pentru
bunăstarea generală și flexibilitate și pentru
îmbunătățirea posturii. Nu există dovezi clare
că exercițiul fizic este o intervenție de
modificare a bolii pentru scolioza idiopatică.
• Cifoza se poate ameliora prin exerciții de
extensie cervico-toracală, înclinare pelviană
pentru a reduce lordoza lombară și exerciții
de întindere și întărire a muschilor ischiadice ,
gambiene, flexorului șoldului . Exercițiile
fizice, în special extensia coloanei vertebrale,
întărirea abdominală și întinderea ischio-
gambiana, sunt de asemenea utile pentru a
reduce durerile de spate.
 Reabilitare
• Bracing-ul este o parte importantă a
intervenției de reabilitare. Recomandările
variază între 8 și ore de purtare zilnică. O
anumită corecție a curburii poate avea loc
cu utilizarea conștiincioasă a ortezei, deși
obiectivele tratamentului ortetic sunt
reducerea durerii și limitarea progresiei
curbei.
• Cea mai comună selecție a ortezei este
orteza toraco-lombosacrală cu jachetă de
corp, cum ar fi orteza Boston sau Denver .
 Reabilitare
• Aparatul pentru curbele idiopatice la un copil
sau adolescent în creștere trebuie să fie
menținut până când centrii de creștere a
coloanei vertebrale fuzionează. Aparatele de
purtate numai noaptea (dispozitive
Providence și Charleston) oferă o opțiune care
este eficientă și mai atractivă pentru pacient .
• În cazul scoliozei asociate cu boli
neuromusculare, aparatul de întărire este
interzis , dacă pacientul se tratează
ambulator.
• Sunt recomandate scaune conturate sau
modelate care aliniază și susțin coloana
vertebrală .
 Spondiloza dorsală (toracală)
• Spondiloza toracală sau dorsală reprezintă afectarea coloanei
vertebrale, de tip degenerativ (uzură) la nivelul coloanei dorsale,
cu posibilitatea afectării discului intervertebral sau a
articulațiilor interapofizare.
 Simptome
• Dorsalgia acută, de intensitate crescută, care
îngrijorează pacientul din cauza disconfortului
major pe care îl produce, atât ziua cât și în
timpul nopții. Procesul inflamator acut poate
genera durere de intensitate crescută, de obicei
în zona toracală medie, cu accentuare la
mișcare. La exemenul obiectiv, pacientul acuză
duerere la palpare la nivel toracal, frecvent la
nivelul vertebrelor T5-T6 si T9- T10.
• Dorsalgia cronică este o durere cu caracter
persistent, care apare frecvent la persoanele de
sex feminin cu vârste între 30-40 ani, creând o
stare de disconfort toracic posterior. Cauza
acestor dureri poate fi musculară, ligamentară,
de la nivelul discurilor intervertebrale,
articulațiilor interapofizare, dar poate fi și de
origine cervicală, cu iradiere la acest nivel.
 Simptome
• Durerea, similară cu cea din afectarea
celorlalte segmente ale coloanei,
poate fi localizată sau poate iradia pe
traiectul rădăcinii nervoase afectate,
fiind determinată de mai multe
mecanisme
• Compresia rădăcinilor nervoase poate
determina manifestări percepute de
pacienţi ca și dureri iradiate la nivel
intercostal, care poartă numele de
nevralgie intercostală.
 Limitări funcționale
• Includ dificultăți de aplecare, ridicare și activități deasupra capului, cum ar fi
aruncarea și atingerea. Aceste limitări afectează atât lucrătorii activi, cât și cei
sedentari. Activitățile din viața de zi cu zi, cum ar fi îmbăierea și îmbrăcarea
extremităților superioare, pot fi afectate. Deoarece majoritatea activităților
sportive implică utilizarea extremității superioare, extensia sau rotația toracelui,
participarea atletică și capacitatea funcțională pot fi, de asemenea, limitate.
 Tratament
• Cea mai utilizată clasă de medicamente folosită în tratamentul spondilozei, la
fel ca și în alte tipuri de artroze, este grupul de antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS), care au rol atât în scăderea durerii, cât și a inflamației.
 Reabilitare
• Tratamentul fizic
• Ocupă un loc important în tratamentul spondilozei
dorsale. Scopul lui este de a combate durerea, de a
preveni agravarea leziunilor degenerative și de a
crește mobilitatea la acest nivel, cu tonifierea
musculaturii paravertebrale.
• Tratamentul fizic poate fi: electroterapie,
laserterapie
• Kinetoterapie va aplica mișcări care centralizează,
reduc sau diminuează simptomele pacientului,
descurajând în același timp mișcările care
accentuează simptomele pacientului. În cele mai
multe cazuri, o abordare activă care încurajează
exercițiile fizice este preferată unei abordări pasive
 Reabilitare
• Concentrarea pe poziția corectă la locul
de muncă și în timpul conducerii este
deosebit de importantă. În mașină,
pacienții pot folosi o rolă lombară pentru
a promova o postură corectă; la locul de
muncă, pacienții sunt sfătuiți să stea
drept la computer pe un scaun reglabil și
confortabil. Alte modificări la locul de
muncă includ suporturi pentru antebrațe
(brațe de date) pentru susținerea
brațelor și utilizarea unei căști pentru
telefon sau a căștilor pentru a preveni
efortul gâtului și toracic .
 Fracturile osteoporotice
vertebrale
• Osteoporoza este o
tulburare a scheletului
caracterizată prin rezistența
osoasă compromisă,
predispunând la un risc
crescut de fractură.
Rezistenta osoasa reflecta in
primul rând integrarea
densitatii osoase și a calitatii
osoase.
 Simptome
• Osteoporoza este o boală tăcută .
Durerea și deformarea sunt de
obicei prezente la locul fracturii.
Fracturile vertebrale apar adesea cu
traumatisme mici prin tusea,
ridicarea pe scări sau aplecarea.
Durerea acută de spate poate fi
legată de o fractură de compresie
vertebrală și localizată la locul
fracturii sau într-o distribuție
radiculară.
 Simptome
• Dureri cronice la un pacient cu osteoporoză
și fracturi vertebrale pot fi legate de noi
fracturi, spasm muscular sau alte cauze. În
cazul fracturilor vertebrale, poate exista o
pierdere treptată a înălțimii și dezvoltarea
unei cifoze. Respirația poate fi dificilă, iar
balonarea - o senzație de plenitudine și
dispepsie - se poate dezvolta din cauza
spațiului mai mic în cavitatea abdominală.
 Tratament
• Abordarea inițială a prevenirii și
tratamentului osteoporozei implică
intervenția nonfarmacologică și
utilizarea diverșilor agenți
farmacologici (Tabelul 131-4).
 Reabilitare
• Eforturile de reabilitare în osteoporoză ar trebui să înceapă cu mult înainte de o fractură. Fie
un terapeut fizic, fie un terapeut ocupațional poate fi implicat în evaluarea locuinței
pacientului pentru a se asigura că este sigură și pentru a reduce riscul de cădere.
• Echipamentele specializate, cum ar fi barele de sprijin pentru baie și dispozitivele de mână
pentru dulapuri înalte, pot fi de mare ajutor. Este important să se educe pacienții cu privire la
menținerea podelelor fără dezordine. Evitarea animalelor de companie mari ,care , de
asemenea, pot fi un pericol pentru pacient.
 Reabilitare
• Fizioterapeuții pot evalua
posibilitatea de a ajusta
pacientul cu un dispozitiv
de asistență (de exemplu,
baston. Este important ca
toate dispozitivele
rezistente să fie prescrise și
echipate în mod
corespunzător pentru
pacient
 Reabilitare
• În cele din urmă, terapeuții pot
instrui pacienții despre cum să facă
exerciții fizice pentru a îmbunătăți
forța, flexibilitatea și echilibrul.
Toate aceste activități pot ajuta la
prevenirea căderilor, iar exercițiile
cu greutăți pot, de asemenea,
îmbunătăți densitatea osoasă.
 Concluzia
• În lumina informațiilor prezentate, tratamentul fiziokinetic și
reabilitarea sindromului algofunctional al coloanei vertebrale dorsale
reprezintă abordări esențiale în gestionarea durerilor și disfuncțiilor
asociate. Terapia fiziokinetică, prin exerciții și manipulări adecvate,
joacă un rol crucial în restabilirea funcției și în reducerea durerii,
îmbunătățind astfel calitatea vieții pacienților. Înțelegerea corectă a
mecanismelor patologice și adaptarea tratamentului la nevoile
individuale ale pacienților sunt esențiale pentru obținerea
rezultatelor optime.
• Prin urmare, abordarea multidisciplinară și personalizată este cheia
succesului în tratamentul și reabilitarea pacienților cu sindrom
algofunctional al coloanei vertebrale dorsale.
 Bibliografie
1. Essentials-of-Physical-Medicine-and-Rehabilitation, 2nd-ed,W.Frontera-et-al-Saunder-2008
2. https://www.catena.ro/coloana-vertebrala-anatomie-sifunctii#:~:text=Coloana%20vertebrala
%20toracala%20(dorsala)%20joaca,la%20buna%20functionare%20a%20ficatului.
• 3. Osteoporoza la adult, Protocol clinic naţional PCN-85, Chişinău, 2018
4. https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/spondiloza-dorsala-toracala
5. Walter Frontera, Julie Silver, Thomas Rizzo. Essentials of Physical Medicine and
Rehabilitation - Musculoskeletal Disorders, Pain, and Rehabilitation. Elsevier 2018 4th Edition
6. WHITE BOOK ON PHYSICAL AND REHABILITATION MEDICINE IN EUROPEProduced by the Section
of Physical and Rehabilitation Medicine, Union Européenne desMédecins Spécialistes (UEMS),
European Board of Physical and Rehabilitation Medicine. 2006
7. Randall L. Braddom. Physical Medicine and Rehabilitation. Elsevier 2005 4th edition