Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Fizică
Specializarea: Metode fizice aplicate în kinetoterapie și recuperare medicală

SPONDILOZA
(DORSO-LOMBARĂ)

Studentă,
Ciobanu Ioana Alexandra
Grupa, K2

IAȘI 2015
 CUPRINS

I. Anatomia coloaneivertebrale………………………….3
II. Biomecanica coloanei vertebrale…………………….3
III. Testarea clinică musculoarticulară
III.1. Bilanțul muscular………………………….4
III.2. Bilanțul articular………………………..…4
IV. Aspecte generale……………………….……..……..5
V. Tratament…………………………………………….7
VI. Concluzie…………………………..………………..9
Bibliografie……………………………………………...9
 
 
 
Anatomia coloanei vertebrale
Coloana vertebrală- este alcătuită din 33-34 vertebre și
reprezintă segmentul axial al scheletului trunchiului.
Coloana vertebrală prezintă, în plan antero-posterior, 4 curburi
fiziologice: lombară, toracală, sacrală și cervicală. Aceste curburi
cresc rezistența, elasticitatea și flexibilitatea coloanei vertebrale,
menținând poziția normală (anatomică) a corpului.
 Biomecanica coloanei vertebrale

Mişcările coloanei vertebrale indiferent de amplitudinea lor, sunt

mişcări complexe în care intervin mai multe
segmente vertebrale. Ele se realizează prin cumularea uşoarelor
deplasări ale corpurilor vertebrale care au loc la nivelul discurilor
intervertebrale, precum şi la nivelul articulaţiilor.
Aceste mişcări sunt limitate de rezistenţa ligamentelor şi
articulaţiile intervertebrale şi de gradul de
compresibilitate a ţesutului fibrocartilaginos din care este
compus discul.
1. Testarea clincă musculoarticulară
2. Bilanțul muscular
- apreciază forţa unui muşchi sau grup de muşchi cu ajutorul
unor tehnici de examinare manuală. Cel mai folosit sistem
este cel care utilizează o scară de la 5-0.
Forţa 5 (normală) atunci când se poate efectua o mişcare
împotriva gravitaţiei pe toată amplitudinea .
Forţa 4 (bună) capacitatea de a deplasa antigravitaţional
un segment împotriva unei rezistenţe mici.
Forţa 3 (acceptabilă) se apreciază în cazul în care
segmentul este deplasat împotriva gravitaîiei, fără altă
rezistenţă. Reprezintă pragul funcţional minim necesar
pentru a deplasa diferit segmentul.
Forţa 2 (mediocră) permite mobilitatea, dar numai dupa
eliminarea gravitaţiei.
Forţa 1 (schiţată) nu permite deplasarea segmentului, dar
la palpare se percepe contracţia.
Forţa 0 (absentă) când nu se percepe nici o contracţie.
Bilanțul articular
Coloana vertebrală prezintă mişcări complexe
rezultate din micromişcările cumulate ale tuturor
articulaţiilor intervertebrale: flexia, extensia, înclinare
laterală, rotaţia şi circumducţia.
Amplitudinile medii normale pe segmente şi în
totalitate, sunt redate de urmatorul tabel:
Segmentul Flexia Extensia Inclinare Rotatia

Cervical 70˚ 60˚ 30˚ 75˚

Dorsal 50˚ 55˚ 100˚ 40˚

Lombar 40˚ 30˚ 35˚ 50˚

Total 160˚ 145˚ 165˚ 120˚

 Aspecte generale
 
Spondiloza este o afecțiune degenerativă a coloanei
vertebrale.  Aceasta este "distribuită" pe întreaga
coloană din partea inferioară până la partea
superioară, și mai frecvent este întâlnită în regiunea
cervicală sau regiunea lombară. Această afecțiune este
mai puțin întâlnită în regiunea toracală.
 1. Spondiloza cervicală este o afecţiune
degenerativă a coloanei vertebrale, localizată la
nivelul vertebrelor cervicale şi a discurilor
intervertebrale.
 2. Spondiloza dorso-lombară, reprezintă
localizarea procesului degenerativ sau a unei anomalii
de dezvoltare la nivelul coloanei dorsale şi lombare,
atât în sectorul discosomatic cât şi interapofizar; pot
exista şi la acest nivel manifestări de osteofitoză
difuză.
 Etiopatogenie

Cauza principală a durerii rezidă în modificările

degenerative ale articulaţiilor şi discurilor, cu
afectarea structurilor anatomice inervate ale rahisului
dorso-lombar.
O pondere mai mare în etiologie o au :
• tulburări de statică rahidiană (poziţii gresite în munca
profesională);
• traumatisme vertebrale majore sau minore;
• vârsta înaintată;
• obezitatea;
• solicitări sportive de performanţă.
 Examenul clinic – semne subiective şi obiective
Se remarcă prin sărăcia semnelor subiective şi obiective.
Manifestările se concretizează în sindroame locale şi radiculare.
Artrozele intervertebrale se traduc frecvent prin rahialgii şi un
grad variat de impotenţă funcţională.
Rareori ele pot determina unele complicaţii dintre care cele mai
frecvente sunt sindroamele radiculare.
Durerile se ameliorează sau chiar dispar în repaus, în poziţia de
decubit pe un plan dur. Punctele cele mai dureroase sunt cele
de la nivelul lui L4-L5 şi L5- S1.
Uneori spondiloza dorso-lombară se poate asocia cu jenă
respiratorie şi hipertrofie compensatoare a musculaturii
interscapulare. Sunt posibile de asemenea iradieri dureroase
precordiale care se localizează frecvent.
 Simptomatologia este cronică, elementul dominant
este durerea care se repercutează negativ asupra
comportamentului staokinetic al bolnavului.
 Tratament

Kinetoprofilaxia primară este indicată indiferent de vârstă,

sex sau pregătire fizică anterioară. Obiectivele specifice sunt
legate de predispoziţia unor persoane pentru afectarea
patologică a coloanei vertebrale în general (obezi, femei
gravide).
Scopul tratamentului constă în:
• scăderea greutăţii corporale;
• tonifierea musculaturii paravertebrale, fesiere, abdominal;
• corectarea unor modificări ale coloanei vertebrale prin
însuşirea de posturi corecte şi aliniament al corpului.
Tratamentul este adaptat formelor clinice şi se realizează
prin mijloace ortopedice, medicamentoase,
balneofizioterapice şi kinetice.
Obiectivele recuperării sunt:
• combaterea durerilor;
• combaterea retracturilor şi a redorilor;
• stabilizarea procesului de artroză;
• recâştigarea mobilităţii coloanei vertebrale;
• promovarea exerciţiilor de asuplizare a coloanei;
• armonizarea curburilor fiziologice;
• tonifierea musculaturii paravertebrale;
• crearea unui comportament igienic şi ergonomic
pentru a proteja coloana.
Balneofizioterapia are cele mai largi recomandări,cu
cele mai eficiente rezultate.
Mijloacele cele mai folosite sunt:
• electroterapie (galvanizări, ionizări cu
novocaină,histamină, curenţi cu impulsuri, curenţi
diadinamici, curenţi interferenţiali de medie frecvenţă,
curenţi de înaltă frecvenţă -ultrasunetul, ultrascurte);
• termoterapie ( băi cu abur);
• balneoterapie ( împachetări cu parafină, băi cu iod,
împachetări cu nămol).
Tratamentul prin masaj
Pentru masaj bolnavul este aşezat în poziţie ventrala
pe un pat de masaj, întotdeauna se pune o perna sub
abdomen pentru ca musculatura şi coloana să fie cât
mai relaxante.
 Kinetoterapia – se fac mişcări pasive, extensia
coloanei şi mişcări active – bolnavul se aşează în
sezut, face flexia toracelui în faţă, flexia laterală
stângă şi dreaptă. Mobilizarea articulaţiilor este
absolut indispensabilă în tratamentul artrozelor.
Exerciţii pentru mobilizarea coloanei dorsale:
 • din poziţie cvadripedă, ridicarea în extensie
maximă a membrelor inferioare (alternativ),
concomitent cu flectarea membrului superior din cot.
 • din pozitie cvadripedă , bolnavul aruncă braţele
brusc înainte şi lateral.
 Exerciţii pentru mobilizarea coloanei lombare.
 • din decubit ventral se efectuează repetate extensii
ale membrelor inferioare cu genunchii în extensie.
 • din poziţie şezând, cu genunchii flectaţi se
efectuează flexii anterioare ale trunchiului urmate de
redresări, membrele superioare fiind extinse.
 Concluzie

Spondiloza dorso-lombara face parte din

reumatismul cronic degenerativ, bolnavii afectați de
această boală nu se mai vindecă, doar se încearcă o
stabilizare a stării lor de sănătate.
 Bibliografie
Oprean O, Spondiloza, lumbago, sciatica, Editura
Medicală, București, 1963;
Sbenghe T., Kinetologie profilactică, terapeutică
și de recuperare, Editura Medicală București, 1987;

https://ro.scribd.com/doc/31798118/proiect-spondiloz
a
;
https://www.google.ro/search?q=spondiloza&espv=
2&biw=1366&bih=667&source=lnms&tbm=isch&sa=
X&ei=SzU9VcWhEdLnaL7YgOAO&ved=0CAYQ_AU
oAQ
.