Ciobanu Ioana Alexandra

Grupa-K2

Imagistica medicală

Importanţa acesteia în activitatea de kinetoterapeut

Imagistica medicală este o specialitate științifică recentă, care reunește o largă varietate

de științe în scopul studierii modului în care se formează, înregistrează, transmit, analizează,
procesează, percep și se stochează imagini ale organelor sau țesuturilor, prin diferite tehnici, cu
scopul de a le folosi pentru a diagnostica bolile. 

Anatomia radiologica are ca obiect studiul organismelor pluricelulare cu ajutorul razelor

X. Este una dintre metodele curente de explorare in practica medicală.

Radiologia/Imagistica medicală: folosește metode fizice pentru a diagnostica bolile, şi

anume: ultrasonografia (ecografia), tomografia computerizata (CT), medicina nucleară,
tomografia prin emisie de pozitroni şi rezonanţa magnetică nucleară (RMN).

Imagistica medicală

→ este o ramură a ingineriei biomedicale;

→ are ca sursă de informații date obținute sub formă de măsuratori sau înregistrări;

→ însumează tehnici și proceduri folosite pentru a obține imagini cu caracter medical;

→ relevă aspecte structurale și funcționale normale sau patologice pentru organisme vii;

→ are utilitate clinică și medical științifică;

Inițial imagistica medicală clinică desemna metode radiologice de investigare medicală.

Descoperirile ulterioare realizate in domeniul bio-fizicii au dus la diversificarea metodelor de
investigare medicală. S-a urmărit punerea la punct a unor metode de investigație mai puțin
invazive în clinica medicală. Totodată, paraclinic, au fost concepute instrumente care realizează
masurători ale însușirilor fizico-chimice în preparatele biologice.

O gamă largă de instrumente de investigare medicală se axează pe măsurarea intensității

efectului pe care îl induce o anumită caracteristică fizică sau chimică (inabordabilă direct) asupra
unui parametru (accesibil aparatelor de măsură). Se obțin astfel date importante cu privire la
natura preparatului biologic studiat. Nu totdeauna se obțin imagini. Uneori se obțin liste de
valori. Alteori imagini de spectru.

Rezultatul investigațiilor realizate apare sub diferite aspecte, mai mult sau mai puțin
comprehensibile. Aici apare necesitatea imagisticii medicale. Sunt folosite metode complexe de
amplificare, evaluare și comparare a rezultatelor individuale in vederea cartografierii
înregistrărilor multiple. Prin urmare este reprezentat vizual rezultatul unor măsurători
secvențiale.

Metode imagistice- clasificare în funcţie de tipul factorului fizic utilizat:

 Metode ce utilizează ultrasunete:

- Ecografia;
- Ecografia Doppler.
 Metode care folosesc radiaţii electromagnetice (utilizate şi în kinetoterapie):
- Termografie (radiaţii infraroşii);
- Radiografie, radioscopie şi tomografie computerizată (radiaţii X);
- Tehnica RMN- rezonanţa magnetică nucleară (radiounde);
- Tomografia computerizata (CT).
 Metode bazate pe radioizotopi:
- Scintigrafia (SPET- single photon emission tomography);
- Tomografia prin emisie de pozitroni (PET- positrons emission tomography).

1. Termografia (radiaţii infraroşii)

 Termografia este utilizată de mult timp în industrie pentru monitorizarea regimurilor
termice ale instalaţiilor şi proceselor tehnologice. În ultimii ani, termografia a căpătat o
importanţă deosebită în activitatea de mentenanţă, în special în următoarele domenii: controlul
periodic preventiv al instalaţiilor electrice, pentru identificarea punctelor „calde” generate de
conexiuni de rezistenţă mare, a unor împământări necorespunzătoare, precum şi a circuitelor
electrice în care apar circulaţii anormale de puteri datorită dezechilibrelor sau suprasarcinilor;
controlul echipamentelor mecanice şi electrice, în asociere cu analiza vibraţiilor; controlul
izolaţiei termice.

Medicii recomandă procedura doar în scop preventiv. Medicul stă cam la un metru de
pacient şi cu ajutorul acelui aparat va analiza, spre exemplu, circulaţia periferică a picioarelor.

Cu termograful, care presupune scanarea cu infraroşu a organismului se pot diagnostica

nodulii mamari, tiroidieni, afecţiuni ale plămânilor şi organelor interne şi a pieli. Pe principiul că
toate bolile modifică temperatura organelor bolnave, termografia permite evidenţierea unor
afecţiuni sau depistarea precoce a riscului de îmbolnăvire. De exemplu, la o tumoră
vascularizarea este mare şi temperatura creşte.

În cazul unei afecţiuni ale pielii, cu ajutorul acestei termografii, kinetoterapeutul va şti că
pacientul în cauză necesită o atenţie deosebită, nu se va face masaj, iar mobilizările vor necesita
executări speciale.

Iar dacă, pacientul are probleme cu circulaţia periferică a picioarelor, termografia vine în
ajutorul kinetoterapeutului, acesta întocmindu-i un program individualizat.

2. Radiografia
 Radiografia este o metodă radiologică tradiţională ce constă în examinarea organismului
cu ajutorul radiaţiilor Rontgen (raze x), care impresionează un film fotografic.

Radiografia este în continuare cea mai utilizată metodă de examinare cu raze X (raze
roentgen) din cadrul radiologiei. Aparatul de raze X digital poate efectua rxaminări diferitelor
părţi ale corpului oferind o calitate deosebită imaginii şi implicit acurateţei interpretării
radiologice.

În prezent, radiografia convenţională se utilizează în principal pentru:

 Examinarea scheletului şi extremităţilor în caz de fractură, accidente sau alşte

sitaţii cum ar fi: suspiciune de tumoră;
 Examinarea plămânilor şi a inimii (cavitatea toracică);
 Examinare cu contrast a căilor urinare (urografie).

Radiografia osoasă pune în evidenţă:

- leziuni traumatice: fracturi, luxaţii;

Fractura diafizei tibiale

Fractura claviculei
 Luxaţie rotulă

Graţie acestor radiografii, kinetoterapeutul reuşeşte să-şi facă o imagine amplă

asupra osului, articulaţiei afectate, ajută la vizualizarea aspectului osului fracturat, întocmind un
program kinetic individualizat; sau cum s-a recuperat osul/ articulaţia în urma programului
kinetic.

- leziuni degenerative: boala artrozică osoasă;

Coxartroza bilaterală

Spondiloza cervicală
 Radiografia oferă informaţii despre articulaţiile afectate de boli degenerative (artroze).
Astfel kinetoterapeutul află gravitatea afecţiunii, observă modificările aparute în interiorul
articulaţiei, sau evoluţia/ stagnarea bolii în urma programului kinetic aplicat.

- leziuni tumorale sau benigne osoase;

Chist osos

Chist femur

- leziuni inflamatorii de genul artritelor

Spondilita anchilozantă
 Artrite ale extremităţilor superioare

Ca şi în cazul celorlalate afecţiuni, depistarea leziunile inflamatorii prin intermediul

radiografiilor vin în ajutorul kinetoterapeutului, indicând zonele afectate.

Datorită radiografiei coloanei, kinetoterapeutul poate observa anumite deviaţii ale

acesteia, gravitatea ei.

Scolioză dextro-convexă dorsală, sinistro-

convexă lombară

3. Tehnica RMN- rezonanţa magnetică nucleară (radiounde)

Terminologia RMN - Rezonanţa Magnetică Nucleară - a fost înlocuită cu IRM -

Imagistica prin Rezonanţa Magnetică .

O scanare IRM - Rezonanţa Magnetică Nucleară - este o tehnică a imagisticii medicale care
utilizează câmpul magnetic puternic, undele radio şi un computer pentru a produce imagini ale
structurilor corpului.
Un IRM poate fi folosit ca o metoda extrem de precisa de detectare a proceselor
patologice in tot corpul.

 Cerebral - evaluează în detaliu anatomia Sistemului Nervos Central (SNC) şi detectează

cele mai mici modificări. Se utilizează pentru evaluarea vaselor sangvine, a
parenchimului cerebral, urechii medii şi interne, etc.
 Coloana vertebrală - se investighează foarte bine prin IRM, această metodă dând
informaţii foarte precise despre discurile intervertebrale, nervii spinali, integritatea
corpurilor vertebrale, a ligamentelor si a meningelor.

De asemenea, in cazuri patologice, această metodă caracterizează foarte bine modificările

produse şi extensia lor, fiind o unealtă foarte utilă pentru neurochirurgi, neurologi şi în
recuperarea neuromotorie, venind în ajutorul kinetoterapeutului ca acesta să stabilească
obiectivele şi programul kinetic individualizat.

Maladia Scheuermann

 Gâtul - conţine multe elemente viscerale ce pot fi investigate facil prin RMN;
 Cardiac - IRM-ul cardiac evaluează în amănunt morfologia şi funcţionalitatea cordului;
 IRM-ul articular - este foarte util in caracterizarea mijloacelor de unire, cartilaje de
acoperire, meniscuri, ligamente, tendoane şi a segmentelor osoase ce participă la
 alcătuirea articulaţiei şi detectează modificări cum ar fi rupturi de tendoane, ligamente,
menisc, întinderi ligamentare, acumulare fluidă, edem, bursite, etc.

Ruptura ligamentului anterior încrucişat

Datorită IRM-urilor Kinetoterapeutul reuşeşte să întocmească un program kinetic
corect.

4. Tomografia computerizata (CT)

Tomografia computerizata (CT-ul) este o metodă de diagnosticare rapidă şi nedureroasă,

care combină razele X cu o tehnologie computerizată avansată, pentru a creea imagini precise şi
detaliate ale structurilor interne ale corpului şi organelor.

CT-ul este o investigaţie recomandată pentru a diagnostica un grup mare de afecţiuni la

nivelul craniului, toracelui, abdomenului, pelvisului sau membrelor, şi poate oferi informaţii
asupra vaselor sanguine şi oaselor. 

Examinarea CT a coloanei vertebrale este cel mai frecvent utilizată pentru a detecta o

hernie de disc sau îngustarea canalului spinal (stenoza spinării), la persoanele cu dureri de gât,
braţe, spate şi picioare. Aceasta este, de asemenea, utilizată pentru a detecta o fractură sau la
nivelul coloanei vertebrale.
 Hernie de disc

Prin vizualizarea unui CT, şi cu recomandarea medicului, Kinetoterapeutul poate să

stabilească obiectivele si programul kinetic individualizat.

În concluzie, activitatea kinetoterapeutului este uşurată datorita acestor tehnici, oferind

infirmaţii sigure pentru stabilirea unor obiective şi a unui program kinetic corect şi individualizat
care să aducă rezultate benefice pacientului.
 Nicăieri în lume nu se începe cu altceva decât cu radiografii în cazul traumatismelor.
Orice fractură osoasă sau traumatism se investighează mai întâi radiologic.