MASAJUL

Definitie

Este un subgrupaj metodologic de terapie mecano-funcţională bazată pe administrarea

manuală, instrumentală sau mixtă de stimuli presori kinetici (excitoterapie prin stimuli mecanici) asupra
tegumentului şi indirect asupra structurilor subcutanate, până la cele mai profunde: capsulo-
ligamentare, entezice, musculare, periostale, în anumite situaţii, chiar şi viscerale.

Între masajul clasic și cel reflex – fiind încadrate totuși, d.p.d.v. sistematic, în masajul clasic - există
trei forme de masaj intermediar:

1. masaj transversal, profund, cu valenţe mai accentuate analgetice, fundamentat de Jammes

Cyriax
2. masaj periostal descris de Vogler
3. masaj de drenaj venolimfatic descris de Le Duc

În funcţie de scop deosebim 5 tipuri de masaj:

 Masajul terapeutic
 Masajul igienic,
 Masajul cosmetic:
 Masajul sportiv,
 Masajul erotic

Din punct de vedere al modalitățiilor metodologice de realizare a masajului există:

- masaj manual

- masaj instrumental

- masaj mixt

Masajul manual poate fi:

- uscat – constă în manipularea suprafeţei corporale de către mâinile terapeutului (maseur) sau eventual
cu utilizare de talc-

umed cu ingrediente doar pentru alunecare și eventual aromatizare

 Masajul instrumental: se execută prin intermediul a diverse dispozitive - duş subacval,
vibromasaj, acvavibromasajul, masaj pneumatic (”Angimat”, ”Leg pump”), electro(micro)masajul facial
cosmetic, aspiraţie - masaj prin vid comandat electronic (”Endovac”)

Netezirea numita şi efleuraj sau mângaiere, reprezintă trecerea cu presiune mică de către maseur cu
palmele, peste tegument, cu viteză rezonabilă nu excesiv de mare dar nici lentă, pe suprafaţa de masat,
generând o senzaţie blandă cu efect antialgic prin transmiterea unei informaţii vibratorii; excitând
receptorii vibratori Vater-Pacini, dacă presiunea este ceva mai intensă; această manevră de netezire, pe
ansamblu, asupra SNC exercită efecte de relaxare, sedative, dar strict local foarte excitante; manevra
fiind blândă, se recomandă la începutul unei ședințe de masaj, putțnd fi utilizată ca o manevră de sine
stătătoare: la începutul sau/și la sfârşitul unei şedinţe de masaj, dar se poate interpune și între alte
două manevre fundamentale diferite, în principal, în scopul stingerii efectelor manevrei precedente.

Frământarea - manevră excitantă, cu aplicație de stimuli presori kinetici de la intensități ușoare spre
medii la intensități mari permitând astfel interceptarea straturilor cutanate dar și a celor subcutanate
cele mai profunde ale învelișului musculo-scheletal

Framântarea descarcă factori autacoizi histamina, acetilcolina, heparina, prostaglandine, serotonine,

chinine, stimulând procesele vasoactive atât arterial(olar) cât și veno(ular) limfatică.

Cuprinde 5 subtipuri metodologice:

Ciupirea - prinderea în pensă interdigitală a unui pliu cutanat şi deplasarea elementelor cuprinse în pliu
(piele, ţesut subcutanat, țesut adipos, corion, receptori, fibre nervoase, eventiual fibre musculare foarte
superficiale)

Stoarcerea înseamnă mobilizarea, deplasarea în sensuri diferite a musculaturii unui anumit segment

Petrisajul ca o framântare propriu-zisă, constă în prinderea maselor musculare prin tegument şi

deplasarea lor transversală, concomitent cu o mişcare de torsiune, aplicabilă inclusiv la nivelul
trunchiului.

Măngăluirea înseamnă preluarea unei zone musculare şi deplasarea masei respective în jurul axului osos

Geluirea – deplasare peste un plan osos cu podul palmei (la nivelul grilajului costal)

Cu excepţia petrisajului toate celelalte generează fenomene reflexe, stimulând reflexele

cutaneo-viscerale, fiind preluate în masajul reflex.

Baterea - lovire ritmică fie cu palma întinsă, cu palmele făcute căuş, fie cu marginile cubitale ale
mâinilor, cu descărcare de factori autacoizi; are o importantă particularitate - este excitomotorie,
întinderea rapidă, stimuleaza reflexul miotatic – baza reflexă spinală a contractilității voluntare. Mai
exact, baterea, mai ales în cadență sustinută, realizează microîntinderi cutaneo-subcutanate, inclusiv ale
musculaturii subiacente zonei pe care se efectuează baterea, stimulând reflexul miotatic/ de întindere
rapidă (stretch-reflexul) și astfel facilitând procontractil, excitabilitatea neuromusculară, și consecutiv,
efectuarea lucrului mecanic la nivel somatic segmentar.

Fricţiunea este o manevră asemănătoare cu netezirea, dar concomitent cu alunecarea mâinii se execută
şi o presiune ritmică, se face cu vârful degetelor în special la nivelul grilajului costal sau la nivel cretal
deplasând cu intensitate mare şi o viteză medie aceste planuri în sens vibrator, este cea mai reflexogenă
manevră, din cadrul masajului clasic: este aşa numitul ”masaj periostal din masajul clasic”, - forma
intermediară apropiată de masajul reflex așa cum s-a mai arătat, cu descărcare de factori autacoizi,
inclusiv substanţe heparinoide.

Vibraţia manevră sedativă, presupune deplasarea în sens permanent vibrator cu intensitate mai mică pe
diverse zone astfel încât să se excite corpusculii Vater-Pacini; prin elementul vibrator se realizează
totodată o stimulare alternantă prin microîntinderi, de slabă intensitate, o reinstruire a programului
normal de tonus muscular/ decontracturare, datorită microstimulării alterne a receptorilor fuzali
(procontractili), - care transmit prin intermediul interneuronilor, în cadrul buclei  la motoneuronii 
din coarnele anterioare comanda de contracţie, a celor tendinoși (inhibitori Golgi); închiderea porții de
control a algorecepției prin diversiune în sensul transmiterii segmentare de la nivel supraiacent
teritoriului dureros, de incitații vibratorii; acestea propagandu-se pe fibrele A β – cu viteză de
transmitere a influxului nervos semnificativ mai mare decât propagarea prin fibrele A ,
algoconductoare. Astfel, deutoneuronii căii algoconductoare (setul de celule T din zona Lissauer a
substanței gelatinoase Rolando de la nivelul capului cornului posterior medular corespunzator
metameric), deutoneuroni aflați la originea tractului spino-talamic, vor fi depolarizați de către informația
vibratorie sosita la nivelul lor mai repede decât cea dureroasă și plasați astfel pentru aceasta din urmă,
în relativă refractaritate funcțională, masajul vibrator realizat manual este astfel sedativ, analgetic şi
miorelaxant

Ca o variantă ce prin dimensiunea cantitativă dezvoltă în mod dialectic efecte realativ contrare, se
situează masajul vibrator instrumental numit vibromasaj cu două variante vibromasaj ”a sec”/ pe uscat
și acvavibromasaj (mai menajant, cu atenuarea efectelor excitante datorită căldurii blânde a apei și
relativei descărcări de gravitație), astfel masajul vibrator instrumental/ vibromasajul are efect nu
sedativ ci excitant şi reflexogen întrucât face de fapt o măngăluire - realizată prin jocul unei chingi,
antrenate de un motor asincron – la nivelul feselor și jumătății superioare a coapselor.