1

FIŞĂ DE TRATAMENT ÎNTR-O AFECŢIUNE TRAUMATICĂ A ARTICULAŢIEI

UMĂRULUI

DIAGNOSTIC: M.I., 43 ani, sex masculin, PSEUDARTROZĂ, FRACTURĂ TREIMEA

MEDIE A CLAVICULEI (fractură spiroidă) CU DEPLASARE

MECANISM DE PRODUCERE: mecanism indirect

1.- Mecanismul indirect prin cădere pe umăr, duce la o accentuare a curburilor (mecanism de
flexiune). Clavicula se fracturează astfel prin accentuarea curburilor ei, cel mai frecvent în 1/3
medie. Majoritatea fracturilor se produc prin mecanism indirect în proporţie de 80%.
Fracturile din treimea medie sunt cele mai frecvente şi au un traiect cuprins între ligamentul
conoid extern şi ligamentul costo-clavicular intern. Traiectul de fractură poate să fie transversal,
oblic scurt, oblic lung sau spiroid. Uneori în fracturile spiroide din corticala inferioară sau
superioară se detaşează un fragment intermediar în „aripă de fluture" care se poate aşeza
perpendicular ameninţând tegumentele.
Mai rar fractura poate să fie cominutivă sau bifocală. Fractura cominutivă, fractura cu
dublu focar şi fractura bilateral sunt considerate fracturi complexe.
La copii fracturile 1/3 mijlocii se prezintă sub două aspecte: fractura subperiostală, fară
deplasare şi fractura „în lemn verde" care are o deformare unghiulara cu vârf antero-superior.

In caz de deplasare importanta : -Risc de leziuni neurovasculare

-Risc de deschidere cutanata

 2

Tratament chirurgical :

Pseudartroza. Este frecventă mai ales după tratamentul chirurgical şi mai rară după un tratament
ortopedic. Necesită rezolvare chirurgicală prin decorticare osteoperiostică, osteosinteză cu placă
şi şuruburi şi aport de grefa osoasă din creasta iliacă.

Simptomatologie
La inspecţie se observă poziţia antalgică a bolnavului (poziţia umilă a lui Desault), cu
capul înclinat de partea leziunii şi trunchiul aplecat înainte, braţul lipit de torace, cotul flectat şi
antebraţul susţinut de mâna sănătoasă.
Deformarea regiunii se datorează deplasării fragmentelor care se produce astfel:
fragmentul intern este ascensionat de muşchiul stemocleidomastoidian în sus şi înapoi, iar
fragmentul extern se deplasează sub acţiunea gravitaţiei, a pectoralului mare şi deltoidului în
jos, medial şi înainte, producând o încălecare a fragmentelor, scurtare şi o angulare a lor.
Umărul afectat este mai scurt cu 2-3 cm, iar echimoza în fosa supraclaviculară şi pe faţa
anterioară a toracelui apare mai tardiv, la 2-3 zile. Scurtarea se obiectivează prin măsurarea
distanţei acromio-sternale.
La palpare se decelează durere în punct fix, diformitatea şi semnele locale de certitudine
ale fracturilor (mobilitate patologică, crepitaţii osoase şi întreruperea continuităţii osoase).
Impotenţa funcţională a umărului este relativă fiind afectate în principal mişcările de abducţie,
dar şi mişcările de rotaţie ale braţului.
 3

Examenul radiografic este cel care stabileşte diagnosticul de certitudine şi constă în

efectuarea unei radiografii din incidenţa AP cu o înclinaţie a tubului Rx de 15° de jos în sus,
pentru o mai bună vizualizare a fragmentelor fracturate. Examenul radiografie pune în evidenţă
traiectul de fractură care de cele mai multe ori este oblic în jos şi medial, deplasarea fragmentelor
şi eventualele fracturi şi luxaţii asociate.

Evoluţie

Fracturile de claviculă evoluează spre consolidare în 4-6 săptămâni, chiar dacă

reducerea nu este perfectă. De fapt o reducere perfectă este imposibilă datorită
micromişcărilor în focar produse odată cu respiraţia.
Dacă fractura consolidează cu scurtare se admite o diminuare a lungimii claviculei cu
1,5 cm care este compensată de articulaţiile din jur: sterno-claviculară, acromio-claviculară,
scapulo-humerală, bursa subacromio-deltoidiană şi spaţiul de alunecare interscapulotoracic.
Tratament
Primul ajutor în fracturile claviculei constă în: imobilizare în eşarfă sau bandaj Desault şi
administrare de medicaţie antialgică sau infiltraţii locale cu xilină 1%.

EXAMEN KINETOTERAPEUTIC
Scala VAS (Visual Analogue Scale) este o metodă de evaluare a durerii. Constă într-o
linie orizontală de 10 cm pe care pacientul o întretaie cu o linie verticală (între 0-10) acolo unde
consideră că este gradul de durere pe care o acuză în momentul respectiv. În funcţie de
intensitatea durerii cotaţia este următoarea:
 4

SCOR SIMPTOMATOLOGIE CONDUITĂ

TERAPEUTICĂ
0 Fără durere Nu necesită medicaţie
1 Iritare minoră-ocazional, accese minore Medicaţie la nevoie
dureroase
2 Iritare-ocazional, accese puternice Medicaţie la nevoie
dureroase
3 Iritare suficientă cât să distragă atenţia Analgezice de intensitate
moderată
4 Durerile pot fi ignorate dacă pacientul este Analgezice de intensitate
implicat în muncă, dar continuă să distragă moderată
atenţia
5 Durerea nu poate fi ignorată mai mult de Analgezice de intensitate
30 min moderată
6 Durerea nu poate fi deloc ignorată, dar se Analgezice puternice
pot continua munca sau activităţile sociale
7 Capacitatea dificilă de concentrare, Analgezice puternice
durerea interferă cu somnul. Munca este
continuă cu efort
8 Activitate fizică sever limitată. Citire şi Analgezice puternice
conversaţie cu efort.
9 Incapacitate de a vorbi. Plâns sau geamăt Cele mai puternice
incontrolabil, aproape delir analgezice sunt parţial
eficiente
10 Incontinenţă. Durerea poate provoca Cele mai puternice
moartea analgezice sunt parţial
eficiente
 5

DUREREA:
La debutul tratamentului durerea este prezentă la nivelul treimii medii a claviculei
Durerea creşte în intensitate la efectuarea mişcarilor de abductie, RI şi RE.
Tabel 1.
SCALA FLEXIE EXTENSI ABD ADD RI RE ABD ADD
VAS E ORIZ. ORIZ.
UMĂR
DURERE

II. Evaluarea umărului- bilanţ articular

Umărul – bilanţ articular

Flexia umărului
Definirea mişcării: mişcare anterioară a braţului într-un plan sagital.
Valoarea normală: 1800 (Chiriac), 1600-1800 (Magee), 1800 (Sbenghe).
Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism, cu membrul de testat în poziţie anatomică.
Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism ajunge cu braţul pe lângă ureche.
Determinarea planului în care se execută mişcarea: sagital.
Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului plasat la nivelul articulaţiei scapulohumerale, pe partea laterală.
 Braţul fix urmăreşte epicondilul lateral humeral, paralel cu linia medio-axilară a trunchiului.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei laterale a braţului, urmărind epicondilul
lateral humeral.
 6

Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este de aceeaşi parte a membrului.

Extensia umărului

Definirea mişcării: mişcarea posterioară a braţului într-un plan sagital.

Valoarea normală: 450 (Chiriac), 50-600 (Magee), 50-600 – activ, 900 – pasiv (Sbenghe).
Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism/decubit ventral, cu membrul de testat în poziţie
anatomică.
Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism/decubit ventral îşi deplasează braţul spre înapoi,
până la limita de mişcare.
Determinarea planului în care se execută mişcarea: sagital.
Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului plasat la nivelul articulaţiei scapulo-humerale, pe partea laterală.
 Braţul fix urmăreşte epicondilul lateral humeral, paralel cu linia medioaxilară a trunchiului.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei laterale a braţului, urmărind epicondilul lateral
humeral.
Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este de aceeaşi parte a membrului.
 7

Extensia umărului

Abducţia umărului

Definirea mişcării: mişcarea de depărtare a braţului de corp.

Valoarea normală: 1800 (Chiriac), 170-1800 (Magee), 1800 (Sbenghe).
Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism, cu membrul superior de testat în poziţie
anatomică.
Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism, braţul ajunge în unghi de 900 faţă de trunchi.
Determinarea planului în care se execută mişcarea: frontal.
Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează pe faţa posterioară a articulaţiei scapulo-humerale, în
centrul acesteia.
 Braţul fix pe linia laterală a trunchiului.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a braţului, urmărind mediusul. În
cazul prezenţei cotului în valg, se urmăreşte olecranul.
Poziţia examinatorului este în spatele membrului testat.

Abducţia umărului Adducţia umărului

 8

Adducţia umărului

Definirea mişcării: mişcarea de apropiere a braţului de corp (revenire din abducţie).

Valoarea normală: adducţia pură este imposibil de realizat din cauza trunchiului. Ea se poate
asocia cu flexia umărului sau cu extensia acestuia (50-750, Magee). În continuare este prezentată
măsurarea adducţiei din poziţia de abducţie de 900, în acest caz amplitudinea maximă fiind de
900.
Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism, braţul în unghi de 900 faţă de trunchi.
Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism, braţul pe lângă corp.
Determinarea planului în care se execută mişcarea: frontal
Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează pe faţa posterioară a articulaţiei scapulohumerale, în centrul
acesteia.
 Braţul fix pe linia laterală a trunchiului.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a braţului, urmărind mediusul. În
cazul prezenţei cotului în valg, se urmăreşte olecranul.
Poziţia examinatorului este în spatele membrului testat.
Rotaţia externă a umărului

Definirea mişcării: mişcare care se executa în jurul unui ax vertical, care trece prin centrul
capului humeral.
Valoarea normală: 80-900 (Chiriac), 80-900 (Magee), 80-900 (Sbenghe).
Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu braţul în abducţie de 900, cotul flectat la 900,
antebraţul în pronaţie, palma priveşte spre cap.
Variantă: subiectul în ortostatism/şezând, braţul pe lângă corp, cotul flectat la 900, antebraţul în
supinaţie;
 9

RE umăr
Poziţia finală: în decubit ventral, antebraţul se deplasează cranial.
Pentru variantă: subiectul în ortostatism/şezând, braţul rămâne lipit de corp, în timp ce
antebraţul descrie un arc de cerc într-un plan orizontal înspre lateral.
Determinarea planului în care se execută mişcarea: transversal.
Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulaţiei cotului, pe partea posterioară.
 Braţul fix urmăreşte mediusul, rămâne în această poziţie pe tot parcursul mişcării
(perpendicular pe braţ).
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a antebraţului, urmăreşte mediusului.
Poziţia examinatorului este de aceeaşi parte a membrului de testat.
Pentru variantă: poziţia examinatorului este în faţa membrului de testat.

Rotaţia internă a umărului

Definirea mişcării: mişcare care se executa în jurul unui ax vertical, care trece prin centrul
capului humeral.
Valoarea normală: 80-900 (Chiriac), 60-1000 (Magee), 90- 950 (Sbenghe).

RI umăr
Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu braţul în abducţie de 900, cotul flectat la 900,
antebraţul în pronaţie atârnă în afara mesei, perpendicular pe sol.
Poziţia finală: antebraţul se deplasează caudal.
 10

Determinarea planului în care se execută mişcarea: transversal.

Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulaţiei cotului, pe partea posterioară.
 Braţul fix urmăreşte mediusul, rămâne în această poziţie pe tot parcursul mişcării
(perpendicular pe braţ).
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a antebraţului, urmăreşte mediusului.
Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este de aceeaşi parte a membrului.

Abducţia orizontală a umărului

Definirea mişcării: depărtarea braţului de linia mediană a corpului, într-un plan transversal,
păstrându-se flexia din umar de 900.
Valoarea normală: 1300 (Magee).
Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism cu umărul în flexie de 900, cotul extins,
antebraţul în supinaţie.
Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism, braţul ajunge în unghi de 900 faţă de trunchi, prin
lateral.
Determinarea planului în care se execută mişcarea:transversal.
Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulaţiei scapulohumerale, pe partea
superioară.
 Braţul fix urmăreşte mediusul.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei anterioare a braţului, urmareşte mediusul în
cazul patologiilor cotului (de ex. cot în valg sau var) braţul mobil va urmări plica cotului.
Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este în spatele membrului.
 11

Abd orizontală umăr

Adducţia orizontală a umărului

Definirea mişcării: mişcarea de apropiere a braţului de umărul opus, păstrându-se flexia

umărului de 900.
Valoarea normală: 135-1400 (Chiriac), 1300 (Magee).
Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism cu braţul în abducţie de 900, cotul extins,
antebraţul în supinaţie.
Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism braţul ajunge în flexie de 900, printr-un plan
transversal.
Determinarea planului în care se execută mişcarea: transversal.
Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulaţiei scapulohumerale, pe partea
superioară.
 Braţul fix urmăreşte mediusul.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei anterioare a braţului, urmăreşte mediusul (în
cazul patologiilor cotului (de ex. cot în valg sau var) braţul mobil va urmări plica cotului).
Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este în spatele membrului.

MOBILITATEA:
Tabel 2.
Evaluare articulară Valori normale Valori obţinute
Flexie 180
 12

Extensie 90
Abducţie 180

Adducţie 90
Abducţie orizontală 130
Adducţie orizontală
RI 90-95
RE 80-90

Umărul – bilanţ muscular

Flexia umărului

Muşchi principali: deltoid anterior, coracobrahial, biceps brahial (capul lung).

Muşchi accesori: trapez superior.
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit heterolateral, cu braţul de testat susţinut.
Stabilizarea se realizează la nivel scapular.
F1: Deltoidul anterior se palpează pe faţa anterioară a umărului, coracobrahialul este un muşchi
profund şi se palpează pe faţa internă a braţului în 1/3 superioară, medial faţă de bicepsul brahial,
bicepsul brahial se palpează în partea de mijloc a braţului, pe faţa anterioară.
F2: Din decubit heterolateral, cu braţul susţinut de examinator, subiectul execută flexia braţului.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând/ortostatism, cu braţul de testat în poziţie
anatomică.

Flexia umărului F2
F3: din poziţia antigravitaţională, execută activ flexia braţului fără rezistenţă, până la 900.
 13

F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în treimea distală a braţului la
jumătatea cursei de mişcare.
Stabilizarea se face la nivelul umărului.

Flexia umărului cu rezistenţă

F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.
Substituţii: ridicarea umărului homolateral, adducţia orizontală a braţului, extensia trunchiului.

Extensia umărului

Muşchi principali: deltoid (fasciculele posterioare), rotundul mare, marele dorsal, triceps
brahial (capul lung).
Muşchi accesori: subspinos, rotundul mic.
Poziţia fără gravitaţie: decubit heterolateral, cu braţul de testat susţinut, cotul poate fi flectat (în
situaţii patologice) sau extins.
Stabilizarea: se realizează la nivel scapular.
F1:  Deltodiul posterior se palpează pe faţa posterioară a umărului;
 Tricepsul brahial se palpează în 1/3 superioară a braţului, pe faţa posterioară;
 Rotundul mare se palpează sub axilă, pe marginea laterală a omoplatului.
F2: Din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută extensia braţului.
Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând sau decubit ventral, cu braţul de testat în poziţie
antomică, cotul poate fi flectat (în situaţii patologice) sau extins.
F3: Din poziţia antigravitaţională, subiectul execută active extensia braţului fără rezistenţă.
F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în 1/3 distală a braţului la jumătatea
cursei de mişcare.
 14

Extensia umărului cu rezistenţă

F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.
Substituţii: rotaţia trunchiului de aceeaşi parte, înclinarea trunchiului de aceeaşi parte, flexia
trunchiului, ridicarea umărului, adducţia omoplatului.

Abducţia umărului

Mişcarea: abducţia umărului.

Muşchi principali: deltoidul (fasciculele mijlocii), supraspinos.
Poziţia fără gravitaţie: decubit dorsal.
Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului, partea superioară.
F1:  Deltodiul mijlociu se palpează pe faţa laterală a umărului;
 Supraspinosul se palpează deasupra spinei omoplatului.
F2: Din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută abducţia braţului.
Poziţia antigravitaţională: Şezând, cu braţul de testat în poziţie antomică.
F3: Din poziţia antigravitaţională, subiectul execută active abducţia braţului fără rezistenţă, până
la 900.
 15

Abducţia umărului F2
F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în 1/3 distală a braţului la jumătatea
cursei de mişcare.

Abducţia umărului cu rezistenţă

F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.
Substituţii: ridicarea umărului, rotaţia externă a braţului, înclinarea trunchiului de partea opusă,
flexia umărului.

Adducţia umărului

Muşchi principali: subspinos, subscapular, pectoralul mare, rotundul mare, marele dorsal.
Poziţia fără gravitaţie: decubit dorsal, cu braţul de testat în afara mesei, în abducţie de 900.
Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului, partea superioară.
F1: subspinosul se palpează în fosa infraspinoasă, tendonul pectoralului mare se palpează pe faţa
anterioară a toracelui.
F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută adducţia braţului.
 16

Adducţia umărului F2
Poziţia antigravitaţională: menţionăm că pentru această mişcare nu există poziţie
antigravitaţională realizabilă (subiectul ar trebui poziţionat cu capul în jos), de aceea se adoptă
poziţia finală a abducţiei umărului, din şezând.
F3: din această poziţia, subiectul execută adducţia braţului, împotriva unei rezistenţe uşoare, în
1/3 distală a braţului.
Examinatorul se plasează în spatele pacientului.
F4: respectând aceeaşi poziţie subiectul execută adducţia braţului, împotriva unei rezistenţe
medii în 1/3 distală a braţului.

Adducţia umărului cu rezistenţă

F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.
Substituţii: înclinarea trunchiului de partea homolaterală, coborârea omoplatului.

Rotaţia externă a umărului

Muşchi principali: subspinos, deltoid posterior, rotund mic

Poziţia fără gravitaţie: subiectul în şezând/ortostatism braţul lipit de trunchi, cotul flectat la
900, antebraţul în prono-supinaţie.
Stabilizarea: se realizează în 1/3 distală a braţului, pe partea postero-laterală.
F1:  deltoidul posterior se palpează pe faţa posterioară a braţului, în 1/3 proximală,
 subspinosul se palpează în fosa infraspinoasă.
F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută rotaţia externă a umărului.
 17

Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit ventral, braţul abdus la 900, antebraţul atârnând
în afara mesei, în prono-supinaţie.

RE a umărului F2
F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută rotaţia externă a umărului (deplasarea
antebraţului în sens caudal), fără rezistenţă.
F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în 1/3 distală a antebraţului la
jumătatea cursei de mişcare.

Rotaţia externă a umărului cu rezistenţă

F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.
Substituţii: adducţia omoplatului, ridicarea omoplatului.

Rotaţia internă a umărului

Muşchi principali: pectoral mare, marele dorsal, rotund mare.

Muşchi accesori: subscapular, deltoid anterior.
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit ventral, cu membrul superior în afara mesei, cu
cotul extins.
Stabilizarea: se realizează la nivelul omoplatului.
F1:  tendonul pectoralului mare se palpează pe faţa anterioară a toracelui;
 rotundul mare se palpează pe marginea axilară a omoplatului.
F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută rotaţia internă a umărului.
 18

Rotaţia internă a umărului (F2)

Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit ventral, braţul abdus la 900, antebraţul atârnând
în afara mesei, în pronosupinaţie.
F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută rotaţia internă a umărului (deplasarea
antebraţului în sens caudal), fără rezistenţă.
F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în 1/3 distală a antebraţului la
jumătatea cursei de mişcare.
F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Rotaţia internă a umărului cu rezistenţă

Substituţii: abducţia omoplatului, coborârea omoplatului.

Abducţia orizontală a umărului

Muşchi principali: deltoid posterior, subspinos.
Muşchi accesori: rotund mic, rotund mare, romboizi (adductori ai scapulei).
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în ortostatism/şezând, braţul flectat la 900, cotul extins,
antebraţul în supinaţie.
Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului, partea superioară.
F1: subspinosul se palpează în fosa infraspinoasă, deltodiul posterior se palpează pe faţa
posterioară a umărului.
 19

F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută abducţia orizontală cu braţul susţinut de
examinator.

Abducţia orizontală a umărului (F2)

Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit ventral, cu membrul superior în afara mesei,
cotul extins, antebraţul în pronosupinaţie.
F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută abducţia orizontală a braţului, fără rezistenţă.
F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în 1/3 distală a braţului, pe partea
posterioară la jumătateamcursei de mişcare.
F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.
Substituţii: adducţia omoplatului.

Abducţia orizontală a umărului cu rezistenţă (F5)

Adducţia orizontală a umărului

Muşchi principali: pectoral mare.

Poziţia fără gravitaţie: subiectul în ortostatism/şezând, braţul abdus la 900, cotul extins,
antebraţul în supinaţie.
Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului, partea superioară.
F1: tendonul pectoralului mare se palpează pe faţa anterioară a toracelui.
 20

F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută adducţia orizontală cu braţul susţinut de
examinator.

Adducţia orizontală a umărului (F2)

Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit dorsal, cu braţul abdus la 900, cotul extins,
antebraţul în supinaţie.
F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută adducţia orizontală a braţului, fără rezistenţă.
F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în 1/3 distală a braţului la jumătatea
cursei de mişcare.
F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Adducţia orizontală a umărului cu rezistenţă (F5)

Substituţii: ridicarea umărului de pe planul mesei, înclinarea trunchiului înspre partea opusă.
Ridicarea scapulei

Muşchi principali: trapezul superior, angularul (ridicătorul scapulei).

Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit ventral, membrul superior pe lângă corp.
Stabilizarea: se realizează pe partea anterioară a umărului.
F1: trapezul superior se palpează pe partea superioară a umărului, angularul se palpează în
spatele trapezului superior.
F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută ridicarea omoplatului.
 21

Ridicarea scapulei (F2)

Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând cu membrul superior pe lângă corp. Stabilizarea
se realizează pe umărul opus.
F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută ridicarea scapulei, fără rezistenţă.
F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă la nivelul umărului, la jumătatea cursei de
mişcare.
Examinatorul este plasat în spatele subiectului.

Ridicarea scapulei cu rezistenţă (F4)

F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.
Substituţii: înclinarea trunchiului de partea opusă, ridicarea simultană a omoplaţilor.

Coborârea scapulei

Muşchi principali: trapezul inferior.

Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit ventral, membrul superior pe lângă corp.
Stabilizarea: se realizează pe partea anterioară a umărului.
F1: trapezul inferior se palpează oblic, la baza unghiului inferior al scapulei, în spaţiul
interscapulovertebral.
F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută coborârea omoplatului.
 22

Coborârea scapulei F2
Poziţia antigravitaţională: menţionăm că pentru această mişcare nu există poziţie
antigravitaţională realizabilă (subiectul ar trebui poziţionat cu capul în jos), de accea se adoptă
poziţia finală a ridicării scapulei, în şezând.
F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută coborârea omoplatului scapulei, împotriva
unei rezistenţe uşoare, la nivelul unghiului inferior al omoplatului.
F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă medie la nivelul unghiului inferior al
omoplatului, la jumătatea cursei de mişcare.
F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Coborârea scapulei cu rezistenţă (F5)

Variantă: subiectul în decubit ventral.
Substituţii: înclinarea trunchiului de aceaşi parte, rotaţia trunchiului de partea opusă, abducţia
omoplatului.

Abducţia scapulei

Muşchi principali: dinţat anterior, pectoral mare.

Poziţia fără gravitaţie: subiectul în şezând/ortostatism, umărul flectat la 900, cotul extins,
antebraţul în supinaţie.
 23

Stabilizarea: se realizează pe partea anterioară a umărului.

F1: tendonul pectoralului mare se palpează pe faţa anterioară a toracelui.
F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută abducţia omoplatului, cu membrul superior
susţinut de examinator.

Abducţia scapulei (F2)

Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit dorsal, umărul în afara mesei, flectat la 900,
cotul extins/flectat (a doua variantă este mai accesibilă din cauză că nu solicit suplimentar
articulaţia cotului), antebraţul în supinaţie.
F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută abducţia omoplatului fără rezistenţă (imitând
mişcarea de apucare a unui obiect imaginar).
F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă medie la nivelul palmei, când cotul este
extins, stabilizându-se braţul în 1/3 distală şi la nivelul cotului (olecran), când acesta este flectat,
la jumătatea cursei de mişcare.

Abducţia scapulei cu rezistenţă (F5)

F5: rezistenţele aplicate în aceleaşi regiuni sunt mai mari sau excentrice.
Substituţii: flectarea cotului (când cotul este extins), flexia umărului (când cotul este flectat).
 24

Adducţia scapulei

Muşchi principali: trapez mijlociu, romboizi.

Poziţia fără gravitaţie:
 Pentru trapezul mijlociu: subiectul în şezând/ortostatism, umărul abdus la 900 cotul extins.
 Pentru romboizi: subiectul în şezând/ortostatism, umărul rotat intern, faţa dorsală a mâinii la
nivelul sacrului.
Stabilizarea: se realizează pe partea superioară a umărului.
F1:
 trapezul mijlociu se palpează în spaţiul interscapulo-vertebral în zona mediană,
 romboizii se palpează oblic la baza unghiului inferior al scapulei.
F2: din poziţiile fără gravitaţie, subiectul execută adducţia scapulei, pentru fiecare muşchi în
parte.

Adducţia scapulei(F2)
Poziţia antigravitaţională:
 Pentru trapezul mijlociu: subiectul în decubit ventral, umărul abdus la 900 cotul extins.
 Pentru romboizi: subiectul în decubit ventral, umărul rotat intern, faţa dorsală a mâinii la
nivelul sacrului.
F3: din poziţiile antigravitaţionale subiectul execută adducţia scapulei.
 25

F4: respectând aceleaşi poziţii, se opune o rezistenţă medie în 1/3 distală a braţului, partea
posterioară, la jumătatea cursei de mişcare.

Adducţia scapulei pentru romboizi (F4)

Adducţia scapulei cu
rezistenţă pentru trapezul
mijlociu (F4)
F5: rezistenţele aplicate în aceleaşi regiuni sunt mai mari sau excentrice din aceeaşi poziţie
antigravitaţională.
Substituţii: ridicarea omoplatului, extensia umărului.

FORŢA MUSCULARĂ:

La debutul programului de recuperare forţa musculară era diminuată datorită perioadei de

imobilizare prelungite, constatându-se atrofia musculaturii …
Tabel 3.
MUŞCHII TESTAŢI EVALUARE
Flexorii capului şi
gâtului
(sternocleidomastoidian,
FORŢA
scaleni, lungul gâtului)
MUSCULAR
Extensorii gâtului
Ă
(spleniusul gâtului,
semispinalul gâtului,
 26

trapezul, lungul capului

şi al gâtului)
Înclinarea capului şi
gâtului
(sternocleidomastoidian,
scaleni)
Rotaţia capului şi
gâtului
(sternocleidomastoidian,
oblic inferior al capului,
multifizi, scaleni)
Flexia umărului (deltoid
FORŢA anterior, coracobrahial,
MUSCULAR biceps brachial-capul
Ă lung)
Extensia umărului
(deltoid posterior,
rotund mare, marele
dorsal, triceps brachial-
capul lung)
Abducţia umărului
(deltoid mijlociu,
supraspinos)
Adducţia umărului
(subspinos, subscapular,
pectoral mare, rotundul
mare, marele dorsal)
RE umăr (subspinos,
deltoid posterior,
rotund mic
 27

RI umăr (pectoral
mare, marele dorsal,
rotund mare)
Abducţia orizontală a
umărului (deltoid
posterior, subspinos)
Adducţia orizontală a
FORŢA
umărului (pectoral
MUSCULAR
mare)
Ă
Ridicarea scapulei
(trapezul superior,
ridicătorul scapulei)
Coborârea scapulei
(trapezul inferior)
Abducţia scapulei
(dinţat anterior,
pectoral mare)
Adducţia scapulei
(trapez mijlociu,
romboizi)
 28

TRATAMENT KINETOTERAPEUTIC APLICAT

 Imobilizarea prin bandajul în 8, tip Watson-Jones, realizează o bună axare a fragmentelor şi
este bine tolerat de bolnav.
 Precauţiunile în acest tip de imobilizare sunt:
-protejarea părţilor moi îndeosebi a pachetului vasculo-nervos axilar, prin sul gros de vată
spre a evita astfel staza sau ischemia ce se observă atunci când bandajul a fost prea strâns, iar
sulul de vată prea mic
-pacientul să doarmă fără pernă sub cap, având o pernă sub omoplat, pentru favorizarea
hiperextensiei umerilor
-durata totală a contenţiei să nu depăşească 3-4 săptămâni, control radiografic la 15 zile
OBIECTIVELE recuperării sechelelor posttraumatice ale umărului după fracturile claviculei
sunt:
-combaterea poziţiei vicioase (cap, gât, trunchi);
-corectarea posturii (cap, gât, umăr, coloana cervico-dorsală);
Relaxarea musculaturii contractate din zona respectivă;
-tonifierea activă a musculaturii centurii scapulohumerale şi a membrului superior (după 3- 4
săptămâni şi cu mare grijă la poziţiile de peste 90 grade);
-creşterea coordonării, a controlului motor al membrului superior;
-reeducarea respiraţiei toracale, care a suferit în perioada de imobilizare;
-reeducarea mişcărilor alternative ale membrului superior în timpul mersului (pe lângă corp)
-antrenarea la effort (de purta grutăţi în mână);
-reeducarea sensibilităţii ( în cazurile cu complicaţii neurologice)
Recuperarea redorii umărului poate începe precoce, chiar la două săptămâni, dar
numai prin mişcări active (niciodată passive) şi pentru început, fără a depăşi în mişcarea de
elevaţie orizontală. După 3-4 săptămâni, se poate executa programul de tonifiere musculară,
cu mişcări resistive sau cu contragreutăţi.
 29

Încă din primele zile şi în continuare se va acorda o atenţie deosebită posturii capului şi
gâtului, a umărului şi coloanei dorsal. Pacientul, iniţial datorită durerii şi temându- se să nu-şi
deplaseze fractura, iar apoi prin reflexele de fixaţie negative, ia o poziţie rigidă a gâtului (în
uşoară flexie şi rotaţie cu înclinare laterală), îşi pune în poziţie de scolioză coloana dorsal, îşi
blochează mişcările ritmice ale umărului în timpul mersului etc.
Din acest motiv, încă din faza I a recuperării, se fac exerciţii de corectare a acestor
deficienţe în faţa oglinzii. O atenţie deosebită trebuie acordată tonifierii marelui dinţat, muşchiul
care se hipotrofiază cel mai mult în fractura claviculei. Insuficienţa lui decolează scapula de
torace, împiedică abducţia şi bascularea acesteia, deci scade capacitatea de abducţie a braţului.
Cel mai uşor exerciţiu este de a face o retropulsie maximă a umărului şi din această
poziţie, să se încerce antepulsia umărului, opunându- ne acestei mişcări.
ETAPA I

OBIECTIVE:

1.Combaterea durerii

2.Relaxare locală şi generală

3.Prezervarea funcţiei segmentului lezat

Metode, mijloace, procedee

1. exercitii de respiratie :abdomino-diafragmatic si de tip costal superior;

2.Aplicatii de caldura pentru reducerea contracturilor; caldura nu va fi aplicata daca exista semne
de inflamatie

3.posturari in pozitii antalgice – bratul abdus, cotul flectat, usor rotat intern, sprijinit pe o perna ;

4.Masaj antalgic decontracturant - relaxarea musculaturii contractate din zona respectiva

5. Mobilizări active la nivelul articulaţiei pumnului şi degetelor

6.Mobilizări active şi active cu rezistenţă la nivelul membrului sănătos

 30

7.Tratament medicamentos în consolidarea fracturii prin administrarea în primele 2-3 săptămâni

de vitmina C şi B care favorizează formarea calusului fibrino-proteic.După acest interval când
începe depunerea sărurilor de calciu la nivelul focarului de fractură se recomandă administrarea
vitaminei alfa D3 care ajută la absorbţia intestinală a calciului şi fixarea lui pe schelet.

8.Combaterea pozitiei vicioase si corectarea posturii (cap, gat, umar, coloana cervico-dorsala) in
fata oglinzii

9.Reeducarea miscarilor alternative ale membrului superior in timpul mersului ( pe langa corp)

10.Reeducarea sensibilitatii

ETAPA A II-A

OBIECTIVE:

1.Întreţinerea amplitudinii de mişcare

2.Combaterea atrofiei musculare

3.Combaterea redorii articulare

Metode, mijloace, procedee

1.Masaj antalgic decontracturant pe segmentele supra şi subiacent

2.Masaj terapeutic propriu-zis: masaj transversal profund- Cyriax

3.Mobilizare activă cu eliminarea gravitaţiei

4.Exerciţii de pendulare de tip Codman fără greutăţi

5.Exerciţii active cu amplitudini reduse pentru mişcările de flexie extensie, abducţie, adductie,
rotaţie internă şi externă
 31

Sezand

-inclinarea capului lateral, simultan cu trunchiul (2x4-4x8)

-inclinarea trunchiului inainte si inapoi (2x4-4x8)

-rasucirea trunchiului in ambele sensuri (2x4-4x8)

Mobilizarea activă cu eliminarea gravitaţiei (mişcările umărului sunt indolore iar

contracturile musculare sunt suprimate).

Din decubit dorsal

 Membrul superior afectat este pe un plan alunecos; pacientul execută abducţii cu rotaţii
externe;

 Pacientul ţine în mână o patină cu rotile; execută abducţii-adducţii.

Din decubit lateral

 Cu o planşetă între braţ şi corp; se execută anteducţii şi retroducţii ale membrului

superior afectat.

Din ortostatism (mişcări de tip Codman)

 Cu trunchiul aplecat la 90º, braţul sănătos este sprijinit de o masă sau un scaun,
braţul afectat atârnă liber; pacientul execută mişcări de pendulare anteducţie-
retroducţie şi circulare a membrului superior.

Exerciţii active cu amplitudini reduse

Şezând

-Rotarea capului cu amplitudine redusă în ambele sensuri (5x2-8x5)

-Îndoirea şi întinderea simultană a braţelor, alternând pronaţia cu supinaţia (4x8-5x10)

 32

-Rotarea braţului sănătos cu antebraţul uşor îndoit, în ambele sensuri (2x4-4x8)

-Îndoirea şi întinderea degetelor (2x8-5x10)

-rotarea umerilor, simultan cu amplitudine redusă, în ambele sensuri (5x4-8x8)

Stând depărtat cu coatele uşor îndoite

-Rotarea umerilor cu amplitudine redusă în ambele sensuri (4x4-8x8)

-balansarea braţelor înainte şi înapoi (4x4-8x8)

Stând depărtat, trunchiul uşor înclinat înainte şi spre partea corspunzătoare umărului
traumatizat

-Balansarea braţului bolnav înainte şi înapoi, întins (2x10-5x20)

-Balansarea braţulului bolnav de la dreapta spre stânga prin faţa corpului (2x10-5x20)

Culcat pe spate, sezand sau stand

-exercitii libere de respiratie

-ducerea bratelor lateral cu inspiratie; revenire cu expiratie (3x4-6x8)

-ducerea simultana a bratelor inainte (3x4-6x8)

-pronosupinatia antebratului cu bratul intins (pe planul patului) (3x4-6x8)

-pronosupinatia si ridicarea antebratului pe brat (3x4-6x8)

-ducerea mainii la frunte, la nas, la barbie (4x5-8x10)

-simularea miscarii de spalare pe fata

ETAPA A III-A

OBIECTIVE:

1.Rearmonizarea mecanică a articulaţiei

 33

Metode, mijloace, procedee

1.Mişcări active libere de flexie, extensie, abducţi, adducţie RI ŞI RE

2.Posturi

3.Contracţii izometrice la nivelul segmentului lezat

4.Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă

Mişcări active libere

Stând

-Rotarea braţelor sub orizontală în ambele sensuri cu amplitudine redusă (2x10-5x20)

Stând cu faţa la scara fixă, cu braţele înainte, apucat

-Deplasarea mâinilor din treaptă în treaptă (2x5-5x10)

Stând cu faţa la scara fixă, apucat cu ambele mâini cât mai sus posibil

-îndoirea genunchilor ; revenire (4x5-5x10) (iniţial, îndoirea genunchilor va fi limitată de

mobilitatea de moment a umărului traumatizat)

Stând cu braţele întinse înainte, cu bastonul ţinut de capete

-Rotarea amplă a braţelor

Stând cu bastonul ţinut într-o mână de un capăt, celălalt capăt pe sol

-Ducerea bastonului dintr-o parte în alta prin faţa corpului atât cât permite umărul
traumatizat (4x8-8x10)

Stând depărtat

-Ducerea alternativă a braţelor lateral (2x8-6x10)

-ridicarea umerilor cât mai sus; revenire (4x8- 8x10)

 34

-ducerea lentă înainte a braţului traumatizat ; revenire lentă (4x8-8x10)

-ducerea lentă a braţului traumatizat lateral; revenire lentă (4x8-8x10)

Sezand cu bastonul in maini, apucat de capete

-indoirea coatelor cu apropierea bastonului de piept; revenire ( cu palmele supinate si

pronate) (3x6-8x10)

-rasucirea bastonului stanga-dreapta ca o elice (8x8-10x10)

Posturarea umărului

 În flexie: pacientul în poziţia decubit dorsal cu braţul sus în prelungirea

trunchiului, genunchii flectaţi, un săculeţ cu nisip este dispus la nivelul 1/3
inferioare a braţului; cotul este extins; se menţine 15 minute.

 În extensie: pacientul în poziţia decubit dorsal pe o banchetă cu membrul superior

afectat în afara planului de sprijin, un săculeţ cu nisip este dispus la nivelul 1/3
inferioare a braţului.

 În abducţie: pacientul este în poziţia aşezat pe un scaun cu spătar încât spătarul

scaunului să fie sub axilă; între spătarul scaunului şi axilă se dispune o pernă încât
braţul să fie fixat în abducţie.

 În rotaţie externă: pacientul în decubit dorsal pe o banchetă cu mâinile sub cap, încearcă
coborârea coatelor pe planul patului.

 În rotaţie internă: pacientul din poziţia aşezat pe un scaun încearcă ducerea

antebraţelor în regiunea lombară.

Antrenamentul izometric al umărului (nu şi în cazul fracturilor incomplet consolidate)

Din decubit dorsal

 Genunchii flectaţi, mâinile la ceafă, kinetoterapeutul opune rezistenţă pe faţa internă

a cotului; pacientul execută ridicarea / coborârea coatelor.
 35

 Membrele superioare întinse pe lângă cap prind o bară; pacientul ridică bară la
30º de sol, menţine câteva secunde, relaxează.

Din decubit lateral

 Membrul superior afectat cu cotul flectat şi cu o ganteră în mână; pacientul

execută rotaţii interne şi externe ale umărului prin apropierea şi depărtarea ganterei
de corp, în poziţia funcţională se menţine câteva secunde.

 Membrul superior afectat cu o ganteră în mână; execută abducţia braţului la 180º

şi menţine câteva secunde, apoi face adducţie.

Din aşezat

 Membrul afectat pe masă ţinând o greutate în mână; ridică mâna puţin deasupra
mesei şi menţine câteva secunde, relaxează.

 Lateral de masă, membrul afectat cu o greutate în mână; pacientul ridică mâna puţin
deasupra mesei şi menţine câteva secunde, relaxează.

Din ortostatism

 Cu spatele la perete, membrul superior afectat cu cotul în extensie, pacientul

împinge cu palma în perete, menţine câteva secunde, apoi relaxează.

 Cu faţa spre perete, membrul afectat este cu cotul în flexie; pacientul împinge în
perete şi menţine câteva secunde, relaxează.

Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă

Hold-relax

 Se începe pe musculatura puternică (de exemplu pe extensori), kinetoterapeutul opune

rezistenţă deasupra cotului, pacientul se opune rezistenţei câteva secunde, apoi
relaxează (comandă: ţine-relaxează); se repetă de câteva ori, apoi pacientul execută
flexia umărului (musculatura slabă).
 36

Inversarea lentă cu opunere

 Se începe pe musculatura slabă (de exemplu flexorii), kinetoterapeutul face

priză în 1/3 distală a antebraţului, pacientul execută flexia braţului iar la
finalul mişcării kinetoterapeutul opune rezistenţă; apoi se schimbă priza şi se face pe
sensul opus.

ETAPA A IV-A

OBIECTIVE

1.Refacerea completă a mobilităţii articulare

2.Creşterea forţei musculare

Metode, mijloace, procedee

1.Exerciţii active şi active cu rezistenţă

2.tehnici de întindere capsulo-ligamentară

Stând
-Rotarea braţelor cu coatele uşor îndoite, în ambele sensuri (2x4-4x8)
-Rotări de braţe (2x4-4x8)
Stând depărtat cu un baston apucat de capete
-ducerea braţului traumatizat întins prin lateral sus, împingându-l cu celălalt braţ prin intermediul
bastonului (2x8-5x10)
Stând cu braţele întinse, bastonul la spate apucat de capete
-Ducerea braţelor înapoi cât mai sus; revenire (2x10-5x10)
Stând depărtat braţele pe lângă trunchi
-încrucişarea braţelor la piept; lateral; revenire (4x6-10x6)
Stând depărtat cu mâinile pe umeri
-încrucişarea antebraţelor la piept; lateral; revenire (coatele rămân tot timpul lipite de corp)
Stând depărtat cu o halteră de 1 kg în mână
 37

-ridicarea braţului întins înainte; revenire (4x8-8x10)

-ducerea braţului întins lateral; revenire (4x8-8x10)
Stând pe genunchi cu sprijin pe palme
-mers pe genunchi şi pe palme (2x5 m-4x10 m)
DV cu o halteră de 1 kg în mână (un braţ întins sus, celălalt pe lângă corp)
Schimbarea energică a braţelor; revenire (3x5-5x8)
DD, braţele înainte cu o greutate de 1kg ţinută de capete
-Îndoirea coatelor; revenire (4x8-6x10)
DV, palmele lipite de sol în dreptul umerilor
-întinderea coatelor;revenire (4x4-10x5)
Şezând pe sol cu spatele lipit de banca de gimnastică, mâinile sprijinite de bancă
-ridicarea bazinului prin întinderea coatelor; revenire (4x5-6x8)

Şezând
-depărtarea şi apropierea coatelor de trunchi, cu rezistenţă manuală (3x8-10x10)
-ducerea braţelor înainte şi înapoi cu rezistenţă manuală(3x8-10x8)
-ducerea bratelor inainte cu mingea medicinal in maini; revenire (4x5-5x10)
-descrierea unui cerc cu mingea medicinal tinuta in maini (4x5-5x10)

Manevre de întindere capsuloligamentară

 Kinetoterapeutul aduce pasiv braţul la nivelul limită al mişcării (abducţie,

adducţie, retropulsie şi altele); la acest nivel se execută o forţare progresivă
încercând depăşirea acestui prag, forţarea nu se face liniar, ci concomitent cu o
mişcare de circumducţie de mică amplitudine. Când se ajunge la limita de suportabilitate
a bolnavului, brusc se relaxează aducându-se braţul cu câteva grade doar sub limita
iniţială.

 Din decubit lateral, cu membrul superior în abducţie, kinetoterapeutul în faţa

pacientului plasează antebraţul stâng în plica cotului pacientului şi îşi prinde antebraţul
drept, mâna sa dreaptă prinde omoplatul la nivelul inserţiei trapezului mijlociu; execută o
 38

uşoară tracţiune

 Pacientul aşezat pe un scaun, kinetoterapeutul în lateral pe partea afectată, plasează

antebraţul său sub axila pacientului, împingând în sus iar cu mâna opusă plasată la
nivelul cotului execută o adducţie forţată a braţului

Exerciţii active şi active cu rezistenţă

Din decubit dorsal

 Genunchii flectaţi, mâinile la ceafă; pacientul execută ridicarea/ coborârea coatelor.

 Genunchii flectaţi, cu un baston prins de capete; pacientul execută flexia braţelor.

 Membrele superioare în flexie 90º prind un cordon elastic; execută adducţia-

abducţia braţelor.

 Membrele superioare în flexie şi abducţie de 90º cu 2 gantere în mâini, coatele întinse;

execută adducţii – abducţii orizontale.

Din aşezat

 Pe un scaun, cu spatele lipit de spetează, în mâini un baston/o bară ţinut deasupra

capului, coatele extinse; se execută ducerea bastonului/barei pe umeri.

 Pe un scaun, spatele lipit de spetează, în mâini câte o ganteră; execută flexia braţelor
la 90º cu uşoară adducţie; simultan / alternativ.

 Pe un scaun, cu o bandă elastică în mâini la nivelul coapselor; pacientul execută

flexia braţelor la 90º, apoi abducţia orizontală a braţelor prin întinderea
cordonului elastic, apoi revenire.

 Pe un scaun, cu o bandă elastică ţinută în mâini deasupra capului (braţele în

abducţie de 180º); pacientul execută adducţia braţelor prin întinderea cordonului
elastic.

Din ortostatism
 39

 Cu mâinile pe şolduri, picioarele uşor depărate; pacientul execută ridicarea şi

coborârea umerilor.

 Cu mâinile pe umeri; pacientul execută apropierea coatelor şi depărtarea lor.

 Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; pacientul execută flotări.

 Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; se execută genoflexiuni.

 Cu spatele la spalier, mâinile prind şipca de la nivel lombar; pacientul execută

semigenoflexiuni.

 Pacientul execută circumducţii ale braţului la roata cu mâner din diverse poziţii (cu
faţa la roată sau din lateral).

 Cu faţa la roata cu mâner, mâinile prind roata de-o parte şi de altă şi execută o
mişcare de rotaţie internărotaţie externă a braţului.

 Cu o bandă elastică (terra band) prinsă la spate; pacientul execută mişcări de

„ştergerea spatelui’’

 Cu bandă elastică prinsă sub planta unui picior; pacientul execută abducţii şi adducţii ale
membrelor superioare

ETAPA A V-A

OBIECTIVE:

1.Recuperarea gestuală a coordonării, stabilităţii, abilităţii

2.Readaptarea şi antrenarea la efort

Metode, mijloace, procedee

 40

Exerciţii pentru musculatura scapulară

A. Bascularea anterioară a umărului

Ex. 1 — P, în DV, cu MS pe lingă corp, ţine în mâini capetele unei corzi care trece peste un
scripete mobil, prins de o altă coardă trecută peste un scripete fix şi terminată cu o contragreutate
: se execută extensia simultană simetrică a MS bilateral, mobilizând greutatea fig 7- 46 umerii
vor fi împinşi anterior.
Ex. 2 — P în DD, cu braţele în abducţie, coatele flectate, antebraţele paralele, in mîini cu un
baston care stă pe abdomen : executind o rotaţie internă, presează bastonul pe abdomen —
umerii basculează anterior.
Notă : exerciţiile 1 şi 2 se execută cu forţă egală de ambele MS, care trebuie să fie perfect
simetrice ; în acest fel se creează un lanţ facilitator de la MS sănătos spre cel afectat.
Ex. 3 — P, in semişezînd pe o masă cu spătar oblic, cu braţele abduse la orizontală, coatele
flectate şi antebraţele verticale în jos, ţine în miini un baston (la spate), care se sprijină de
spătarul mesei : în timp ce asistentul execută o rezistenţă pe stern şi alta pe frunte, P încearcă să-
şi desprindă trunchiul de spătar, împingind in baston — este un exerciţiu axio-periferic, făcînd să
intre în contracţie flexorii trunchiului şi ai gîtului şi producînd astfel bascularea anterioară a
umerilor.

B. Bascularea posterioară a umărului :

 41

Fig7 -46 fig 7-47

Ex. 4 — Poziţia şi prizele kt ca în fig. 7-47 : contracţia cu rezistenţă a extensorilor braţului stg.
facilitează contralateral flexorii braţului dr., ca şi fasciculul inferior al trapezului, basculînd
posterior umărul drept.
Ex. 5 — Acelaşi montaj de scripeţi ca în exerciţiul 1, dar instalat anterior, pacientul fiind în DD
Ex. 6 — P în şezînd, cu MS ridicate la zenit : kt face prizele pe pumni, trăgînd îndărăt şi
dezechilibrînd corpul posterior ; subiectul „se luptă" pentru menţinerea echilibrului, contractînd
flexorii coapselor, abdominalii, flexorii SH şi trapezul inferior.
Ex. 7 — în DV, cu braţele pe lîngă corp, subiectul prinde cu mîinile marginile mesei : execută
extensia CF bilateral (eventual, asistentul opune rezistenţă), mişcarea fiind stabilizată de
extensorii rahisului, trapezul inferior şi flexorii SH.
Notă : exerciţiile 6 şi 7 sînt exerciţii pcriferico-axlo-periferice (disto- axio-distale).

C. Bascularea internă a scapulei:

Ex. 8 — Din şezînd, cu mâinile împreunate la spate (lombosacrat) : mina MS sănătos presează în
mina MS afectat, care caută să opună rezistenţă — forţa mîinii sănătoase trebuie să se adapteze
posibilităţilor celei bolnave.
Ex. 9 — Idem ca în exerciţiul 8, dar asistentul aplică asupra mîinilor împreunate o presiune
direcţionată in jos, contra căreia pacientul se opune, încercînd să le ducă în sus de-a lungul
coloanei.
Notă : ambele exerciţii determină rotaţia internă a SH, ca şi o basculare internă scapulară.

D. Bascularea externă a scapulei:

Ex. 10 — P în şezînd sau in ortostatism, cu MS ridicate la verticală, in mîini cu o bară cu greutăţi

(halteră) : deşi abducţia SH şi extensia C sint complete, se tentează o ridicare spre zenit in
continuare a barei, care se realizează doar prin exagerarea rotaţiei externe a scapulei.
 42

Ex. 11 — Aceeaşi poziţie din exerciţiul 10, dar mîinile sint împreunate deasupra capului şi mina
sănătoasă presează în cea bolnavă, aceasta opunîndu-se ; se va menţine simetria MS — rotatorii
externi ai scapulei afectate intră în contracţie izometrică.
Ex. 12 — Aceeaşi poziţie, dar mîinile ţin un baston deasupra capului (braţele uşor abduse) :
asistentul ia priză pe baston, presîndu-1 caudal în capătul dinspre MS bolnav şi cranial în celălalt
capăt ; P îi revine doar sarcina de a coborî capătul bastonului din mîna sănătoasă printr-o mişcare
de abducţie SH şi coborîre a umărului ; în acest fel MS bolnav devine un pivot care împinge
cranial, cu participarea rotatorilor externi ai scapulei, participare proporţională cu forţa MS
sănătos care trage în jos.
Ex. 13 — P în DD, cu braţele la trunchi, ţine în mîini capetele unei corzi care trece pe după tălpi
— genunchii uşor flectaţi : se extind genunchii, ceea ce duce la tracţionarea în jos a MS — intră
in contracţie rotatorii externi scapulari.
Variantă : MS deasupra capului, cu un baston în mîini ; coarda este fixată la capetele bastonului.

E. Adducţia scapulei:

Ex. 14 — P in DV, cu MS afectat de-a lungul corpului şi cu MS opus in abducţie de 90° : kt face
priză pe marginea spinală a scapulei şi pe marginea posterioară a braţului opus, prin care
încearcă să realizeze adducţia orizontală (să coboare MS sănătos) ; P se opune, contractînd
abductorii orizontali ai SH şi adductorii scapulei de la MS sănătos, ceea ce reclamă o stabilizare
a coloanei şi trunchiului — această stabilizare nu se poate realiza decît prin contractarea
omologilor de pe partea afectată.
Ex. 15 — în şezînd, cu ambele MS abduse, „în cruce" : asistentul, din spate, îşi trece braţele pe
sub axilele pacientului, împreunînd mîinile pe toarecele anterior şi exercitînd o presiune de jos în
sus asupra braţelor pacientului şi, în acelaşi timp, o presiune spre posterior asupra toracelui ; P va
propulsa toracele înainte, executînd o abducţie simetrică în SH, cuplată cu adducţia scapulelor.
Ex. 16 — P in DV, cu braţele la trunchi, coatele flectate, antebraţele pe masă, cu mîinile
supinate, gleznele fixate la masă asistentul aplică rezistenţele pe occiput şi interscapular ;
subiectul face extensia capului şi a trunchiului, ceea ce determină contractarea întregului lanţ al
 43

extensorilor posteriori (cervicali-dorsali-lombari-coxofemurali) şi a flexoriilor genunchiului ;

scapulele intră in adducţie — este un exerciţiu axio-periferic.
Ex. 17 — în genunchi, cu braţele pe lingă corp, coatele flectate, anbraţele orizontale in faţa
corpului (SH rotate extern) : se înclină bustul din CF înainte — intră in joc acelaşi lanţ muscular
ca in exerciţiul 16.

F.Abducţia scapulei :

Ex. 18 — P în DD, cu MS la trunchi : kt, la capul pacientului, face prize pe feţele anterioare ale
umerilor, presînd in jos : P încearcă să ridice ambii umeri de pe masă, contractînd abductorii
ambelor seapule — la acest efort participă şi marele pectoral, pentru antepulsie.
Ex. 19 — în şezînd, cu SH flectate 90°, C flectate, antebraţele paralele înaintea toracelui, mîinile
aşezate fiecare pe antebraţul opus : din spate, kt acroşează coatele pacientului, iar cu pieptul
sprijină spatele acestuia, executind o mişcare inversă (spre spate a umerilor şi spre înainte a
toracelui) ; P, luînd punct de sprijin coatele, îşi împinge toracele spre posterior (invers decît kt),
rcalizînd contracţia bilaterală a abductorilor scapulari.
Ex. 20 — P în DD, cu MS întinse la verticală, în mîini cu o halteră pe care o împinge spre zenit
prin abducţie scapulară.
Ex. 21 — Din poziţia „patrupedă", se încearcă împingerea coloanei dorsale dintre omoplaţi spre
zenit ; deoarece braţele sînt fixate, se realizează contracţia disto-axială a abductorilor scapulari
— o presiune dorsală măreşte forţa de contracţie.

fig 7-48
 44

Ex. 22 — Poziţia P şi rezistenţele kt, ca în fig. 7-48 : P ridică bazinul, rămînind în sprijin doar pe
antebraţe şi gambe — este antrenat lanţul muscular anterior al trunchiului şi şoldurilor, care
asigură rigiditatea corpului ; abductorii scapulelor sînt in contracţie concentrică dinamică.

Exerciţii pentru musculatura glenohumerală

A. Flexia braţului:
Ex. 1 — P în şezind, cu MS de-a lungul corpului : kt aplică o rezistenţă pe faţa anterioară a
braţului afectat şi pe faţa posterioară a celui sănătos ; subiectul execută o extensie a braţului
sănătos, luînd punct fix rezistenţa de pe braţul afectat — este o contracţie contralaterală care
pune indirect în activitate flexorii braţului afectat pentru a stabiliza trunchiul, care are tendinţa să
se roteze prin mişcarea de extensie a braţului sănătos.
Ex. 2 — Tot în şezind, în mîini ţinîndu-se două minere care, prin intermediul corzilor, se unesc
(in spatele bolnavului) pe un scripcte mobil — prin forţa sinergică a flexorilor braţelor se
menţine echilibrul scripetelui.

Fig 7-49 fig7-50

Ex. 3 — în şezind, cu braţele la trunchi şi coatele flectate : asistentul aplică prizele ca în fig. 7-49
; cu mina dr. a lui se opune la. triplaextensie a MS stg. al pacientului, luând ca punct fix
rezistenta de pe antebraţul drept afectat, unde se produce contracţia flexorilor braţului
 45

Ex. 4 — Poziţia şi rezistenţele kt ca în fig. 7-50 : subiectul execută concomitent flexia SH si

extensia CF opuse — este un exerciţiu disto-axio-distal.
Ex. 5 — în „patrupedie", cu miinile îndărăt înspre gcnunchi: provocîndu-se un dezechilibru,
subiectul luptă să se redreseze prin cotracţia bilaterală a flexorilor braţului.
Ex. 6 — P în ortostatism, cu miinile în sprijin pe două bare paralele (pe două mese) : caută să
împingă îndărăt trunchiul, dar asistentul, cu prize pe zona sacrată, se opune ; pacientul trebuie să-
si ia punct fix pe braţe, activînd flexorii acestora.

B. Extensia braţului:

Fig7-51 fig 7-52

Ex. 11 — în ortostatism. cu spatele la perete, picioarele îndepărtate de zid : se desprinde spatele
de perete, împingînd în mîini (MS întinse, palmele pe zid).

C. Abducţia braţului:

Ex. 12 — P in şezînd, cu braţul afectat în abducţie de 30—45°, cotul şi antebraţul pe o masă, iar
braţul opus în abducţie cu antebraţul supinat : kt aplică o forţă în jos pe palma MS sănătos şi o a
doua pe braţ, încercând să-1 ducă în adducţie ; pentru a rezista la această presiune, P îşi contractă
abductorii braţului sănătos, ceea ce dezechilibrează scapula şi toracele, fiind necesara contracţia
aibductorilor contralaterali (ai MS alectat).
 46

Variantă ; MS afectat poate să atîrne po lingă corp, şi nu să stea pe masă, dar in acest caz, în
tendinţa de echilibrare, mai curind se înclină trunchiul spre partea bolnavă.
Exerciţiul 13 — în şezind, cu ambele MS în abducţie ; asistentul se opune la adducţia MS
sănătos şi la abducţia MS afectat : contracţia abductorilor se realizează pentru a crea un punct fix
trunchiului, pentru a permite travaliul adductorilor opuşi.

Fig 7-53 fig 7-54

Ex. 14 — în şezînd, cu MI atîrnind, MS sănătos cu cotul flectat şi mina pe abdomen, MS afectat
liber : kt trage trunchiul P spre partea sănătoasă, dezechilibrindu-1; reacţia reflexă de echilibrare
este ca în fig. 7-53.
Ex. 15 — în ortostatism, lîngă un zid, în lateral la 30—40 cm distanţă, cu faţa dorsală a miinii
lipită de acel zid : kt împinge trunchiul spre zid (priză pe umărul sănătos), în timp ce piciorul lui
blochează din lateral piciorul sănătos al P, pentru a nu face abducţie CF ; menţinerea echilibrului
se face prin acţiunea abductorilor MS afectat (în contracţie statică).
Variantă ; din aceeaşi poziţie, pacientul se lasă cu trunchiul spre zid, apoi, prin forţa
abductorilor'MS, este îndepărtat ansamblul trunchiului(spre verticală) — dificultatea este cu atit
mai mare, cu cit înclinarea laterală a fost mai mare.
Ex. 16 — P în decubit homolateral, cu sprijin pe antebraţ : se ridică de pe masă bazinul (fig. 7-
54) ; prin deschiderea unghiului scapu-lohumeral se realizează o abducţie — P nu trebuie să-şi
ridice umărul.

D. Adducţia cu rotaţie internă a braţului:

 47

Ex. 17 — P în ortostatism, cu partea bolnavă spre spalier, cu mina prinzind o bară ; in mina
opusă, o ganteră pe care o îndepărtează de corp (abducţie) : echilibrul se păstrează prin contracţia
adductorilor braţului dinspre spalier.
Variantă; în DD, cu braţul afectat uşor abdus, mina prinzind marginea mesei ; braţul sănătos
abdus uşor, asistentul aplicînd o rezistenţă contra acestei abducţii : stabilizarea se face prin
contracţia adductorilor MS afectat ; MS sînt încrucişate pentru a nu oferi punct de sprijin.
Ex. 18 — în ortostatism, cu MS afectat sprijinindu-se de spătarul unui scaun ; MI homolateral se
ridică de pe sol, ,,scurtîndu-l" cît mai mult, G rămînînd însă extins (dacă piciorul respectiv este
încălţat cu o sanda de recuperare cu greutăţi, exerciţiul este mai dificil) : ridicarea MI se
realizează prin sprijinul MS de spătarul scaunului, respectiv prin contracţia adductorilor rotatori
interni.
Ex. 19 — P in DD, cu MS afectat ridicat la zenit : pe faţa antero-internă a gambei opuse kt aplică
o rezistenţă, iar o a doua, pe faţa internă, distal, a braţului (sau antebraţului) ; P execută o flexie-
adducţie a CF şi îşi ia punct fix în rezistenţa de pe MS afectat, activind adductorii rotatori interni.

Ex. 20 — Poziţia şi prizele, ca în fig. 7-55 : subiectul ia punct fix pe MS afectat, exccutînd o
dublă rotaţie a coxofomuralelor (internă pe dreapta şi externă pe stingă), cu ridicarea picioarelor
de pe masă.
Ex. 21 — Din şezînd, gambele ,,în atirnat", mîinile în sprijin pe masă, de o parte şi de alta a
şezutului : cu sprijin pe mîini, se ridică fesele de pe masă — eventual, sub mîini se pun două
cărţi.
Varianta I: dacă se basculează fesele îndărăt (trunchiul se apleacă înainte), intră puternic in
acţiune pectoralii mari.
Varianta II: bascularea inversă pune in acţiune marele dorsal.
Varianta III: aplecarea într-o parte pune în acţiune, mai ales, respective parte ; asociind o
contrarezistenţă a kt, ca în fig. 7-56, se realizează o mai intensă activare musculară dreaptă.
Ex. 22 — Din „patrupedie", dar mina sănătoasă se pune pe zona sacrolombară (rămînînd „in trei
membre") : asistentul face priză pe aripa iliacă şi pe umărul de pe partea afectată, trăgind lent
corpul spre partea opusă şi uşor îndărăt; subiectul se opune (fig. 5-57) — intră în acţiune
adductorii-rotatori interni şi marele pectoral.
 48

Fig7.55 fig 7.56

E. Rotaţia externă a braţului:
Ex. 23 — in şezind pe un taburet turnant, fără ca picioarele să atingă solul, cu braţele la trunchi,
coatele flectate, antebraţele în poziţie neutră : asistentul face prize pe feţele dorsale ale
antebraţelor ; P execută rotaţia externă a MS, fără a se învîrti scaunul, ceea ce înseamnă o
contracţie egală contralaterală a rotatorilor externi ai MS afectat.
Variantă ; idem, dar cu un extensor în mîini : trebuie menţinută simetria.

Fig.7.57 fig.7.58
Ex. 24 — Poziţia şi rezistenţele, ca în fig. 7-58 : P duce MI spre stînga, declanşînd o rotaţie a
bazinului, mişcarea luînd punct fix la nivelul MS dr. , prin contracţia rotatorilor externi.
 49

Ex. 25 — Pa în decubit homolateral, cu MI întinse şi lipite, MS afectat cu braţul în flexie, cotul

flectat, antebraţul în contact cu masa prin faţa dorsală, MS opus de-a lungul corpului : asistentul
dezechilibrează pacientul împingîndu-1 înainte ; singurul sprijn este realizat de MS afectat, prin
antebraţ, cu activarea muşchilor abductori orizontali şi rotator externi.
Ex. 26 — în ortostatism, in lateral spre spalier, cu mâna (MS afectat) apucind o bară la nivelul
cotului : kt, din faţă, aplică o rezistenţă pe faţa anterioară a aripii iliace homolaterale şi o a doua
rezistenţă, pe faţa posterioară a umărului opus ; P realizează o rotaţie a corpului in sens invers
MS afectat, la care prizele asistentului se opun — rotatorii externi ai MS afectat facilitează
rotaţia inversă a trunchiului pacientului.
Ex. 27 — Cu spatele la un zid, picioarele îndepărtate de acel zid şi braţele la zenit, sprijin pe zid
cu umerii, occiputul şi mîinile (coatele uşor flectate) : se îndepărtează umerii şi occiputul de zid,
palmele rămîmnd pe loc — cu cît picioarele sînt mai depărtate de zid, cu atît înclinarea
truncchiului va fi mai mare, iar forţa rotatorilor externi mai solicitată.
Ex. 28 — MS afectat se sprijină cu mîna pe giroplan : asistentul imprimă o mişcare de rotaţie
giroplanului, în sensul rotaţiei interne a MS — rotatorii externi caută să se opună.
 50

BIBLIOGRAFIE:
1.GHEORGHE TOMOIA Traumatologie osteoarticulară, Editura Medicală Universitară Iuliu
Haţieganu , Cluj Napoca 2008 p. 98-105;
2. FRANK H. NETTER Vol 6 Part 1- The Netter Collection of Medical Illustrations,
Musculoskeletal System- Upper Limb , Editura Elsevier 2013, p. 32;
3.TATIANA BALINT Evaluarea aparatului locomotor, Editura Tehnopress, Iaşi 2007, p.127-
168;
4.RODICA COTOMAN Kinetoterapie Metodica desfăşurării activităţii practice, Editura
Fundaţiei România de mâine, Bucureşti 2006, p .69-73;
5.PASZTAI ZOLTAN Kinetoterapia în recuperarea funcţională posttraumatică a aparatului
locomotor, Editura Universităţii, Oradea 2001;
6.TUDOR SBENGHE Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare , Editura
Medicală, Bucureşti, 1987.