KINETOTERAPIA ÎN GERIATRIE

Tătaru Eugen
PERIARTRITA SCAPULOHUMERALĂ

Umărul este compus din trei structuri osoase: clavicula, scapula și humerusul,
precum și mușchii asociați, ligamentele și tendoanele și capsula articulară.

Articulația scapulo-humerală face parte din articulațiile membrului superior. Este

articulația care leagă extremitatea liberă a membrului superior de centura
scapulară.

Manșonul rotatorilor cuprinde 4 mușchi - subscapular, supraspinos, infraspinos și

rotundul mic - și atașamentele lor musculotendinoase. Mușchiul subscapular este
inervat de nervul subscapular și își are originea pe scapula. Se introduce pe
tuberozitatea mai mică a humerusului. Supraspinosul și infraspinosul sunt ambele
inervate de nervul suprascapular, își au originea în scapulă și se introduc pe
tuberozitatea mai mare. Teresul minor este inervat de nervul axilar, are originea pe
scapulă și se introduce pe tuberozitatea mai mare.

Fața internă a articulației umărului este tapetată de membrana sinovială. Aceasta

are mai multe prelungiri: teaca sinovială a tendonului lung al mușchiului biceps
brahial (învelește ca un manșon tendonul în cavitatea articulară), bursa
subacromială, bursa subcoracoidiană, bursa subdeltoidiană, bursa scapulară.
Patologia care apare la acest nivel este foarte variată și poartă numele de periartrită
scapulo-humerală. La nivelul acestei articulții există mișcari de: flexie sau
proiecția înainte a brațului (100 grade), retroflexie (35 grade), abducție:
îndepărtarea brațului de trunchi (90 grade), adducție: apropierea brațului de trunchi
și poate merge până la 10 grade în direcția opusă, rotația internă (80 grade) si
rotație externă (50-60 grade).

Periartrita scapulo humerală este afecțiunea care ridică cele mai multe probleme de
recuperare funcțională gravă, pe lângă constituie aproximativ 80% din tulburările
umărului.
Această afecțiune provoacă durere și limitarea mișcării.

Periartrita scapulo humerală înseamnă orice stituație caracterizată prin durere

datorită inflamației părților moi care înconjoară articulația umărului. PSH este
cauzată de o inflamația a tendoanelor mușchilor coafei rotatorilor care formează
capsula scapulo humerală.

PSH reprezintă un sindrom clinic caracterizat prin durere, redoare articulară și

impotență funcțională, afectând structurile periarticulare: ligamente, capsulă
articulară, tendoane, bursă și mușchi.

Este întâlnită la ambele sexe, la subiecții activi, dar cu incidența maximă la cei
peste 40 de ani.

Principalele cauze de producere a PSH sunt: traumatismele și microtraumatismele,

afecțiuni ale -SNC, -SNP, -organelor.

Una dintre formele clinice de PSH este -Impingement syndrome este determinat de
o suferință a tendonului mușchiului supraspinos. Asupra acestuia, datorită
particularităților anatomice, se exercită o presiune („împingere”) care repetată
poate determina dezvoltarea unei tendinite calcifiante ce poate favoriza ruptura
parțială și chiar totală de manșon („coafa”) al rotatorilor.

Tabloul clinic este unul cu un debut insidios, cu o creștere gradată a intensității

durerii și care este accentuată de activitate.Durerile sunt recidivante, la subiecții
tineri frecvent practicanți a unor sporturi ca: aruncarea greutății, suliței.

Durerea are un punct maxim pe fața antero-laterală a umărului, cu iradiere pe braț,

fiind exacerbată noaptea, în somn, la schimbarea poziției și percepută la ridicarea
brațului mai ales între unghiurile 90 – 120° (ridicarea brațului deasupra capului), la
abducția pasivă și rotația internă.

Mobilitatea umărului este afectată mai ales pentru mișcările de flexie si rotație
internă.

Prin apăsarea marginii anterioare a acromionului se produce durere intensă.

Fizioterapia poate ajuta prin termoterapie, crioterapie, electroterapie analgetică și

decontracturantă (curenți diadinamici, interferențiali, curent galvanic etc), laser.
Kinetoterapia este cea mai importantă deoarece pe lângă recuperarea
funcționalității umărului, este esențial în combaterea recidivei.

Tratamentul poate consta inițial în manipulări manuale ale structurilor imobile,

mobile, iar mai apoi în exerciții pasive, pasive-active, active.

Stadiul acut – necesită imobilizare în poziții de repaus, braț în abducție 35-45o

(perna sub axilă) și susținut în eșarfă. Noaptea se mentine o usoara flexie prin
sprijinul bratului pe perna. Nu se executa miscari cu membrul superior afectat ci
doar la cel sănătos pentru menținerea tonusului. Se pot folosi contracții izometrice
cu rezistență.

Stadiul subacut – se începe mobilizarea articulației scapulo-humerale prin mișcări

pasive, trecând la pasivo-active și active asistate. Primele mișcări pasive sunt cele
de tracțiune-decoaptare. Baza programului kinetic o costituie exercitiile de
automișcare pendulară (tip Codman), fără și cu încărcare. Mișcarea activă
debutează prin scheme Kabat D1F si D2F pentru recuperarea flexiei, abducției și
rotației externe. Rezistența opusă este în funcție de durerea pacientului.

Stadiul terminal – refacerea forței musculare, a stabilității și miscării controlate a

umărului. Sunt permise toate mișcările, accent pus pe exercitii active libere și
rezistive.

În umărul dureros simplu, la examenul obiectiv apreciem mobilitatea activă si

pasivă a articulației umărului și zonele sau punctele dureroase. Executănd noi
inșine, sau punand-ul pe bolnav să efectueze mișcări de abducție, rotație internă și
externă, constatăm că aceste mișări sunt posibile chiar daca ele sunt efectuate cu o
oarecare reținere din partea bolnavului, datorită durerilor. Practic punem bolnavul
să efectueze o abductie a brațului și antebrațului flectat în unghi drept, să ducă
mâna la ceafă și la spate. Uneori mișcarea de abducție se face inițial cu ușurintă,
dar cand nu ajunge la un unghi de 45 de grade bolnavul se opreste din cauza durerii
; sustinand membrul superior, miscarea poate fi continua, este un semn al
resortului ce traduce existenta unei leziuni a tendonuluio supraspinosului, care
producand o proeminenta, intampina dificultati in trecerea prin defileul
interacromiotuberozitar. La palpare deosebim mai multe puncte dureroase, in
functie de formatiunea anato-mica predominanta lezata. Astfel, la bolnavii care au
un semn al resortului in timpul abductiei gasim si un punct subacromial (zona
antero-externa), foarte sensibil la insertia supraspinosului pe marea tuberozitate
humerala. La alti bolnavi distingem o zona dureroasa pe fata anterioara a umarului,
corespunzatoare tendonului bicepsului ; durerea se intensifica prin rotatia externa
fortata in maini, bratul atarnand pe langa corp ; in aceste leziuni ale tendonului
miscarile bicepsului sunt limitate nu numai rotatia externa ci si abductia.

Teste:- https://www.youtube.com/watch?v=0iu2XdqotL4- sertarul posterior

https://www.youtube.com/watch?v=VXwL3qr088c –sertarul anterior

https://www.youtube.com/watch?v=g_67rlu6gc0 –impingment subacromial

Neil

https://www.youtube.com/watch?v=RJzz7XMwigQ –drop arm test(leziune

coafa rotatorilor

https://www.youtube.com/watch?v=mD10fHO_x2w -Jobe test (leziune

supraspinos)

https://www.youtube.com/watch?v=IPgBOKX2XEE -test Hawkins(leziune

coafa rotatorilor sau patologie de cap lung al bicepsului

Exerciții: https://www.youtube.com/watch?v=5hqMBcg-52Y
 Bibliografie

1. https://www.academia.edu/26054791/TRATAMENTUL_BFT_IN_PERIAR
TRITA_SCAPULOHUMERALA_PLANUL_LUCRARII
2. https://dralinpopescu.ro/2010/10/periartrita-scapulohumerala-psh/
3. https://www.esanatos.com/ghid-medical/reumatologie/Periartrita-
scapulohumerala-ps94384.php
4. file:///C:/Users/Eugen/Downloads/PSH%201%20(1).pdf