SINDROMUL DUREROS LOMBAR AL

DISCOPATIEI DE FAZA A II-A

 Clasificarea discopatiilor
• FAZA I - instabilitate discală cu uşoară laxitate a nucleului pulpos în interiorul inelul fibros; dureri
lombare cronice intermitente, de tip postural, care dispar la incetarea efortului

• FAZA II - leziunea discului, cu ruperea inelului fibros şi cu protruzia posterocentrală a nucleului

pulpos, determinând un lumbago acut de tip discogen, a cărui manifestare clinică are debut brusc,
prin dureri lombosacrate uni- sau bilateral, cu caracter mec anic; nu coboară spre membrele
inferioare/ nu trece de genunchi.

• FAZA III - HDL care va intercepta în calea sa o rădăcină nervoasă. Din acest motiv, simptomatologia
va apărea unilateral; trei stadii evolutive.
– Stadiul 1 = iritativ, în care discul herniat ajunge la rădăcină, pe care doar o atinge,
– Stadiul 2 = compresiv, materialul herniat ajunge la rădăcina nervoasă pe care o comprimă. se
adaugă paresteziile pe traiectul durerii.
– Stadiul 3 = de întrerupere, pe lângă semnele şi simptomele prezente în stadiile anterioare, se
adaugă şi semnele rezultate din secţionarea unor axoni din rădăcină sau a întregii rădăcini prin
conflictul cu discul herniat: pareza/ paralizia

• FAZA IV - a modificărilor de tip degenerativ, cu apariţia osteofitozei vertebrale, a discartrozei şi a

artrozei interapofizare, situaţie care se instalează după vârsta de 40 de ani. Acestei faze i se
potriveşte probabil mai bine termenul generic de discopatie lombară.
• Substratul morfologic al mecanismului de integrare nervoasă a excitaţi¬ilor
nociceptive ce se exercită asupra lamelor exteme ale discului, asupra
liga¬mentului longitudinal posterior şi asupra durei mater, a fost descoperit, prin
studii complexe şi aprofundate, nu de foarte multă vreme. Filetele nervoase de la
cele trei structuri afectate prin prolabarea discului vor intra în structura nervului
sinovertebral al lui Luschka, iritarea acestor filete nervoase determinând apariţia
durerilor lombosacrate locoregionale şi a contracturilor musculaturii paralom¬bare.
Prezenţa unor dureri iradiate spre membrele inferioare, de regulă unilateral, difuz,
poate fi consecinţa unor procese de iritare mecanică a unor rădăcini rahidiene în
interiorul sacului dural, prin intermediul peretelui dural, sau o conseccinţă a
fenomenelor vasomotorii loco-regionale (edem, ischemie).
• Un alt mecanism considerat a fi implicat în apariţia unor dureri iradiate este cel
realizat de iritarea directă a rădăcinilor, după ieşirea din coletul dural, la nivelul
găurilor de conjugare, ale căror dimensiuni se micşorează, prin diminuarea înălţimii
discului intervertebral şi apropierea corpilor vertebrali.
• Modificările anatomopatologice degenerative discale sunt deja constituite, atunci
când un efort fizic mai mare declanşează apariţia unui puseu acut.
• Incidenţa acestei boli asupra populaţiei nu este încă
cunoscută, nu au fost efectuate studii epidemiologice în
acest sector al patologiei lombare, fapt explicabil prin
aceea că puseele algofuncţionale pe care le declanşează
această discopatie pot fi înglobate în categoria, foarte
largă, a "low back pain" a autorilor anglo-saxoni, sau în
grupa "lombalgiilor comune", din literatura franceză.
• Populaţia afectată de această patologie este cuprinsă,
după Arseni, în grupa de tineri, între 25-35 ani, iar după o
statistică a clinicii din Eforie Nord între 30-45 ani.
• Sexul cel mai frecvent afectat este cel masculin, într-un
procent de 75%. În acelaşi timp, profesiile dinamice, cu
mari solicitări fizice, sunt cele mai frecvent afectate.
• Sub aspect morfopatologic, debutul real al
afecţiunii nu poate fi iden¬tificat. Debutul
sindromului dureros lombar este, însă, acut şi
brutal, fiind declanşat, de cele mai multe ori,
de un efort fizic mai mare. Anamneza acestor
bolnavi consemnează existenţa unor pusee
algice lombare de scurtă durată, produse de
solicitări lombare prelungite, de tip dinamic
sau static, sau de o ex¬punere prelungită la
frig, simptome calmate rapid de un repaus de
scurtă durată.
 Tablou clinic
1. durere lombara
2. tulburări funcţionale lombare.
 Tablou clinic
• Durerea lombară se poate instala brusc, după un efort fizic. Ea este de intensitate relativ mare, se accentuează mult la mobilizările
coloanei lombare şi la ortostatism, şi se calmează în clinostatism. Odată instalate, durerile lombare se pot accentua chiar în zilele
următoare. De regulă, durata evoluţiei puseului dureros lombar acut este de 10-15 zile, imobilizând bolnavul la pat, tentativele de
mobilizare fiind foarte supărătoare.
• La aproape 50% din bolnavi, se poate produce o iradiere a durerilor lombare spre o zonă sacrofesieră. Mult mai rar, iradierea este
transversală, sime¬trică. În cazuri extrem de rare, pot apărea dureri iradiate chiar în coapsă, acestea fiind, însă, difuze, nesistematizate,
şi neavând un caracter dermatomal, bine conturat, aşa cum este descris de bolnavul afectat de o hernie de disc lombară.
• Durerile iradiate sunt de mai mică intensitate decât cele radiculare , produse prin hernierea nucleului pulpos, şi au o intensitate
variabilă, chiar în repaus.
• Foarte puţini bolnavi acuză parestezii discrete, localizate la nivelul fesei sau al coapsei.
• Debutul acestui sindrom dureros lombosacrat nu este totdeauna de tip brutal, acut, violent. Se pot întâlni cazuri în care durerea lombară
apare insidios, după un efort, de mică intensitate, dar după 2-3 zile ajunge la mare intensitate şi la blocaj lombar, la fel ca şi în cazul
unui bolnav la care debutul a fost de tip brutal.
• Blocajul funcţional lombar este important, uneori chiar sever, dar nu atât de grav ca în cazul herniei de disc lombare. El este atât o
consecinţă a durerilor, cât şi a unei contracturi musculare paralombare. De cele mai multe ori, anteflexia este limitată (cu un indice
degete-sol la 1/2 gambelor, blocajul fiind, mai rar, de tip sever).
• Scolioza lombară antalgică, cum este denumită de Arseni, este prezentă la aproape toţi bolnavii. Deşi nu este foarte pronunţată, ea este
persistentă, durează mult timp, persistenţa fiind semnalată, în unele cazuri, şi după dispariţia durerilor.
• Contractura musculară paravertebrală lombară este prezentă la marea majoritate a bolnavilor. Ea nu este de intensitatea celei întâlnite
la bolnavii cu hemie de disc, dar este evidentă, persistentă în timp, greu calmată de repaus. De cele mai multe ori, această contractură
este unilaterală.
• Palparea coloanei lombare este dureroasă, mai ales paralombar, la nivelul unui spaţiu intervertebral sau pe ligamentul interspinos.
• Examenul neurologic al bolnavului este negativ, la fel şi testele de elongaţie radiculară. Bolnavul nu prezintă tulburări de sensibilitate
sau de motricitate la nivelul membrelor inferioare, iar semnele de tip dural sunt absente.
• În cazuri rare, mai ales la bolnavii cu frecvente recidive, pot fi depistate puncte "trigger”, cu grade diferite de activare. Prezenţa unor
elemente de tip miofascial are semnificaţia unui martor al vechimii şi recidivelor afecţiunii.
 Tablou clinic (2)
• Blocajul funcţional lombar este important, uneori chiar sever, dar nu atât de grav
ca în cazul herniei de disc lombare. El este atât o consecinţă a durerilor, cât şi a unei
contracturi musculare paralombare. De cele mai multe ori, anteflexia este limitată (cu
un indice degete-sol la 1/2 gambelor, blocajul fiind, mai rar, de tip sever).
• Scolioza lombară antalgică, cum este denumită de Arseni, este prezentă la aproape
toţi bolnavii. Deşi nu este foarte pronunţată, ea este persistentă, durează mult timp,
persistenţa fiind semnalată, în unele cazuri, şi după dispariţia durerilor.
• Contractura musculară paravertebrală lombară este prezentă la marea majoritate a
bolnavilor. Ea nu este de intensitatea celei întâlnite la bolnavii cu hemie de disc, dar
este evidentă, persistentă în timp, greu calmată de repaus. De cele mai multe ori,
această contractură este unilaterală.
• Palparea coloanei lombare este dureroasă, mai ales paralombar, la nivelul unui
spaţiu intervertebral sau pe ligamentul interspinos.
• Examenul neurologic al bolnavului este negativ, la fel şi testele de elongaţie
radiculară. Bolnavul nu prezintă tulburări de sensibilitate sau de motricitate la nivelul
membrelor inferioare, iar semnele de tip dural sunt absente.
• În cazuri rare, mai ales la bolnavii cu frecvente recidive, pot fi depistate puncte
"trigger”, cu grade diferite de activare. Prezenţa unor elemente de tip miofascial are
semnificaţia unui martor al vechimii şi recidivelor afecţiunii.
 IMAGISTICA
• Examenele radiografice standard, de cele mai multe ori, nu
pun în evi¬denţă modificări la nivelul coloanei lombare.
Alteori, se consemnează o pensare la nivelul unui spaţiu
intervertebral şi o reducere a lordozei lombare. Prezenţa unor
producţiuni, de tip osteofitoză vertebrală posterioară, nu este
rară.
• Examenul imagistic de tip RMN evidenţiază o protruzie a unui
disc intervertebral (ce nu trebuie confundată cu un prolaps
discal – specific herniei de disc).
 Tratamentul in discopatia lombară de faza a II – a

Stadiul acut

A - Etapa de tratament de cruţare: 4 – 5 zile

Obiectivele de tratament
- sedarea durerilor şi a inflamaţiei,
- relaxare nervoasă generală şi diminuarea hipersimpaticotoniei,
- relaxare a musculaturii lombare,
- protecţie lombară.
Metodologie de tratament
- repaus postural, pe plan nedeformabi, în decubit dorsal de tip Fowler,
- tratament medicamentos:
- antialgic: medicaţia curentă, cunoscută,
- antiinflamatorie: AINS, rareori este necesară corticoterapia de scurtă durată,
- sedative generale: Extraveral, Diazepam, etc.,
- medicaţie decontracturantă musculară: Mxdocalm ,Lirica ,etc.
- tratament fizical:
- masaj sedativ lombar,
- electroterapie: antialgică şi decontracturantă aplicând lombar diverse tipuri de
curenţi de joasă frecvenţă (diadinamici sau galvanic în aplicaţie transversală sau
longitudinal paralombar, TENS, Trabert, etc.), curenţi de medie frecvenţă:
intreferenţial antialgic lombar transversal.
- Ultrasunete pe musculatura contractată : 0,8 W pe cm.2 , 4 – 6 min.
- Termoterapie locală cu unde scurte, dar la valori termice mici: treapta termică I /I: 15 – 20
min.
 Tratament - Stadiul acut (II)
B – Etapa de terapie şi recuperare: 6 – 10 zile
Obiectivele de tratament
- combaterea durerilor şi a inflamaţiei restante,
- combaterea contracturii musculare lombare,
- combaterea tulburărilor de statică şi de dinamică lombară,
- protecţie lombară.
Metodologia de tratament
- tratament medicamentos:
- antialgic – antiinflamator, este încă necesar, în doze şi ritm de administrare în
funcţie de starea clinică ,
- decontracturante: sunt necesare, dar se poate reduce doza.
- tratament fizical:
- repaus lombar intermitent,
- termoterapie:
- generală: cu băi de nămol la temperatură moderată,
- locală: parafină pe coloana lombară – 20 min. sau
unde scurte: lombar sau în aplicaţie lombo-abdominală cu electrozi flexibili: treapta
termică II – 15 – 20 min.electroterapie: antialgică şi decontracturantă (ca
şi în prima etapă);
- masaj sedativ pe musculatura paravertebrală dorso-lombară şi coapse;
- kinetoterapie: exerciţii de mobilizare lombară şi tonifiere musculară din fazele I şi II ale
programului Williams.
 TRATAMENT - stadiul subacut
Obiectivele de tratament
- combaterea durerilor şi a inflamaţiei restante,
- corectarea tulburărilor de statică şi de dinamică lombară,
- stabilizare lombară.

Metodologia de tratament
Tratament medicamentos: antialgic-antiinflamator, doze reduse, administrare intermitentă,
Tratament fizical:
- repaus intermitent intercalat între celelalte proceduri,
- hidrotermoterapie generală cu băi de nămol la 37 – 38 0C – 20 min.,
- termoterapie locală lombară: parafină sau unde scurte,
- electroterapie lombară antialgică şi decontracturantă cu ajutorul curenţilor de joasă
frecvenţă; se începe tratamentul cu media frecvenţă de tip excitomotor şi biotrofic pe
musculatura lombară,
- masaj troficizant pe musculatura paravertebrală dorso-lombară şi a membrelor inferioare ,
- kinetoterapie individuală: exerciţiile din faza III-a Williams,
- hidrokinetoterapie la bazin: exerciţii de mobilizare lombară, de tonifierea musculaturii
lombo-abdominale,
- kinetoterapie de grup: se continuă programul de mobilizare lombară şi de echilibrare
musculară abdomino-spinală. În cazul bolnavilor cu o evoluţie rapid favorabilă se poate
începe programul de kinetoprofilaxie secundară.