Examen chirurgia oro-maxilo-facială: anestezia in stomatologie

anul II, semestrul IV

1. Istoricul anesteziei în stomatologie şi chirurgia oro-maxilo-facială.

Anesteziologia - ramură a științei medicale care se raportează la studiul și

aplicarea diferitor metode și substanțe anestezice cu scopul de a îmbunătăți
procedeele operatorii. Anestezia are un rol primordial în chirurgie, deoarece
acest procedeu oferă comfort atît pacientului cît și echipei chirurgicale în timpul
intervenției operatorii.

Scurt istoric
In perioada primitiva era folosite opiul, belladonna, hasisul, bauturile alcoolice.
Anestezicul gazos: protoxidul de azot N2O in 1776 de catre Priestley

Pînă în secolul 19 pe post de anestezie erau folosite drogurile impure care aveau
un efect nociv.1844-Horrace Wells-prima anestezie general satisfăcătoare ca
substanță a folosit*protoxidul de azot*-cu scopul extracției dentare.
16 octombrie 1846-William Morton –prima anestezie general cu eter, pentru
înlăturarea unei tumori cervical.
Prima tehnică de anestezie utilizată în chirurgia OMF
Cocaina- prima substanță de anestezic local cunoscută preparată din frunzele
arborelui Eretroxilon Coca de către Mac Lagan (1875),Nieman reușește să o
sintetizeze în 1859.începutul tehnicii de anestezie locală.
1844-oftalmolog din Austria Carl Kolles efectuează o operație pe ochi cu
cocaină.
1884-William Halsted anesteziază pe traiectul nervului alveolar
1890-Ritzer reușește sinteza benzocainei
1903-Chirurgul german Heinrich Brawn prelungește efectul analgesic prin
administrarea de adrenalină
1904-sinteza de procaină realizată de Alfred Einhorn
2. Definiţia şi scopurile (dezideratele) anesteziei. Clasificarea metodelor de
anestezie utilizate în stomatologie şi chirurgia OMF.

Anestezia este metoda terapeutică prin care se obţine pierderea temporară a

sensibilităţii pe baza unor reacţii complet reversibile, datorată administrării unor
substanţe chimice sau aplicării unor agenţi fizici.

Dezideratele

1) combaterea durerii (analgezia) - toate actele chirurgicale presupun durere, iar

anestezia generala sau loco-regionala asugura acest deziderat major, actul
chirurgical avind loc practic fara durere.

2) protectia vegetativa (protectia antisoc) - actele chirurgicale determina o mobilitate

neuro-endocrina care deobicei depaseste nevoile organismului iar cantitatea de
hormoni eliberata este prea mare iar modificarile sistemice si celulare
(vasoconstrictia, ischemia, hipoxia, acidoza) devin agresiuni majore pentru
functionarea normala a organismului.

3) relaxarea musculara - nu este un deziderat ata de important intrucit in zonele in

care se intervine nu sunt mase musculare mari, puternice.

4) hipnoza(facultativa) - prin acest deziderat facultativ se protejeaza pacientul din

punct de vedere psihic.

Clasificarea metodelor de anestezie

1) Anastezie generala

a) analgezia generala
b) anestezia generala de scurta durata
c) anestezia generala de durata (numai in spital)

2) Anestezie loco-regionala

a) Locala

- prin refrigeratie
- prin contact
- prin injectie
infiltratia plexului dentar
infiltratia locala
infiltratia la distanta
intrapapilara si intralegamentara

b) Regionala

- tronculara periferica
- tronculara bazala
- prin acupunctura

3) Metode intermediare

a) neuroleptanalgezia
b) neurolepsie
c) ataraxie

3. Indicaţiile anesteziei. Alegerea metodei de anestezie conform

indicaţiilor.

Indicatii

in conditii de spitalizare - intro clinica de chirurgie oro-maxilo-faciala se opereaza

bolnavii la care interventia chirurgicala este de amploare mai mare (operatii
mijlocii si mari).

in conditii de ambulator - se rezolva pacientii care necesita interventii chirurgicale

minore, sub anestezie generala de durata scurta sau prezinta un teren echilibrat.

Alegerea metodei de anestezie

Aceasta se efectueaza in raport cu starea psihica si generala a pacientului, varsta

acestuia; modificarile patologice locale; natura, durata si locul interventiei
(ambulator sau spital);
Anestezia loco-regionala detine majoritatea indicatiilor in practica curenta
din cabinetul stomatologic, atat pentru executarea tratamentelor odontale,
parodontale, ortodontice cat si pentru interventiile de chirurgie orala.

Anestezia generala constitue metode de electie pentru copii, handicapati,

bolnavii excitati psihomotor, persoanele cu anxietate, epileptici, alergici la
anestezii locale si pentru interventiile care presupun tractiuni de vase si nervi.

4. Clinica anesteziei generale. Stadiile anesteziei generale.

Anestezia generala se realizeaza doar prin intermediul unor substante chimice

introduse in organism pe cale inhalatorie, intravenoasa sau mixta, care sunt
vehiculate pe cale sangvina pina la nivelul sistemului nervos central. (scoarta
cerebrala, centrii subcorticali, cerebelul, m. spinarii, bulbul rahidian)

1) pierderea sensibilitatii dureroase (analgezia)

2) pierderea constiintei (somnul anestezic)
3) protectia neuro-vegetativa (diminuarea reflexelor)
4) relaxarea musculara

Stadiile anesteziei generale

Stadiul 1 si 2 reprezinta perioada de inductie in anestezie.

Stadiul 3 este anestezia chirurgicala.

Stadiul 1 de analgezie constienta - de la administrarea analgezicului si pina la

pierderea cunostintei. sunt abolite functiile senzitive. pulsul este accelerat,
respiratia neregulata, reflexele faringian si gastric pastrate

Stadiul 2 de excitatie sau delir - incepe de la pierderea constiintei si dureaza

pina la stabilirea unei respiratii regulate, automate. bolnavul este inconstient,
tonusul muscular este marit, miscari dezordonate, apnee, varsaturi, pupile
dilatate, puls rapid.

Stadiul 3 chirurgical - caracterizat prin respiratia regulata, somn profund.

reflexele senzitive si motorii au disparut.

Stadiul 4 stadiul de asfixie, paralizie bulbara - apare la supradozare, se opreste

respiratia la scurt timp dupa oprirea circulatiei. semne de alarma sunt cianoza,
pielea rece si umeda, pulsul slab. !(stadiul care in mod normal nu trebuie sa
apara, nu este stadiul dar accident deosebit de grav)

5. Avantajele şi dezavantajele anesteziei generale. Particularităţile AG

legate de teritoriul OMF.

Avantajele

- reduce starea de receptivitate a pacientului in timpul operatiei si induce

amnezia
- permite relaxarea totala a muschilor
- faciliteaza controlul complet al cailor respiratorii, a respiratiei si a circulatiei
- poate fi folosita in cazurile de sensibilitate la anestezicul local
- poate fi administrata rapid si este reversibila

Dezavantaje

- necesita pregatirea preoperatorie a pacientului

- asociata cu mai multe complicatii severe cum sunt greata, tremor, varsaturi,
cefalee, revenirea intarziata la statutul mental normal
- asociata cu hipertermia maligna (conditie musculara mostenita, in care
expunerea la agentii anestezici determina temperatura acuta si potential
letala, acidoza metabolica, hiperpotasemie)

Particularitatile anesteziei generale in OMF

Anestezia generala asociaza trei tipuri de actiune:




- narcoza(sau pierderea constienteiori somn profund), care este datorata
administrarii unui agent anestezic, fie prin inhalare, fie pe cale intravenoasa
(ketamina, etomidal si mai recent , diprivan).



- analgezia(disparitia durerii) care este obtinuta multumita substantelor
morfinomimetice ca fenoperidina sau fentanilul;



- curarizarea (folosirea unei substante paralizante), care permite relaxarea
musculara necesara unei bune desfasurari a interventiei.
6. Anestezia generală pe cale inhalatorie. Circuite anestezice. Preparatele
anestezice lichide volatile şi gazoase.

Anestezia generala pe cale inhalatorie poate fi efectuata prin masca sau prin
intubatie (in spital) si presupune suspendarea ansamblului de sensibilitati ale
organismului pe cale respiratorie.

Circuitul anestezic este format din circuitul anestezic al aparatului si circuitul

respirator al pacientului.

1) Circuitul deschis (fara reinhalare) - bolnavul respira si expira in aerul

atmosferic, gazele expirate nefiind reinhalate, sursa de oxigen fiind aerul
atmosferic care dilueaza anestezicul. (masca Schiemmelbusch)

2) Circuitul semideschis (fara reinhalare) - bolnavul inspira un amestec gazos si

expira totul in atmosfera.

3) Circuitul semiinchis (cu reinhalarea partiala) - se permite reinhalarea partiala

a gazelor expirate de bolnav. la fiecare noua inpiratie se inhaleaza un amestec
de gaz si vapori anestezici proaspeti, impreuna cu gazele expirate (bioxidul de
carbon expirat in aparat este inlaturat de o reactie chimica). (sistemul Mapleson)

4) Circuitul inchis (cu reinhalare totala) - bolnavul inspira si expira in aparat,

fiind complet izolat de atmosfera inconjuratoare. presupune obligatoriu
existenta sistemului de absorbtie al CO2. se inspira o atmosfera artificiala
compusa din anestezic si oxigen. excesul de CO2 este absorbit.

Anestezice generale administrate prin inhalaţie

gazoase: protoxid de azot, ciclopropan

lichide volatile: eter dietilic, halotan, enfluran, isofluran, desfluran,
metoxifluran, sevofluran

Utilizate în prezent sunt: protoxid de azot, halotan, isofluran, enfluran,

desfluran, sevofluran.

• Nu se mai utilizează:
– eterul (exploziv, foarte iritant, complicaţii respiratorii şi greaţă
postoperatorie),
– ciclopropanul (explozibil, potenţial mare aritmogen)
 – metoxifluranul (toxicitate renală crescută).

• De elecţie:
– în pediatrie: halotanul (nu prezintă hepatotoxicitate la copil şi are
miros plăcut);
– la astmatici: halotanul (relaxează muşchii netezi bronşici).

7. Anestezia generală pe cale intravenoasă. Acces, substanţe utilizate.

Anestezia generala pe cale intravenoasa este efectuata intr-o vena superficiala fie
intermitent cu seringa sau continuu prin perfuzie si presupune suspendarea
ansamblului de sensibilitati ale organismului pe cale venoasa (trebuie sa existe
posibilitatea de intubatie traheala si oxigeno-terapie). Acest tip de anestezie
trebuie precedat de administrarea de Atropina sau Scopolamina, iar in timpul
anestezieu se poate administra O2, pentru evitarea hipoxiei.

Substante utilizate (i.v.)

1) Barbiturice: TIOPENTAL

Mecanism de acţiune: agonist GABA-A cu creşterea conductanţei

pentru ionul Cl- şi hiperpolarizare neuronală. Inducţie şi durată
ultrascurte
Indicaţii:
- Inducţia anesteziei generale; intervenţii de scurtă durată.
- Dozele sunt variabile în funcţie de: indicaţie, sex şi vârstă. Bărbaţii şi
tinerii necesită doze mai mari.

2) Benzodiazepine: MIDAZOLAM si DIAZEPAM

Mecanism de acţiune: agonist GABA-A.

Indicaţii:
- inducţia anesteziei generale; preanestezie, procedee endoscopice;
- hipnotic.
3) Alte structuri: KETAMINA

• Mecanism de acţiune: antagonistul receptorilor NMDA (N-metil-D-

aspartat), cu antagonizarea efectului acidului glutamic (neuromediator
aminoacid-excitator cerebral care stimulează receptorii NMDA (situsul
glutamic));
• Induce anestezie disociativă (pacient conştient dar amnezic, imobil şi
insensibil la durere). Stimulează descărcările simpatice centrale cu stimulare
cardiacă, creşterea debitului cardiac şi HTA.
• Inducţie scurtă şi durată scurtă

8. Anestezia generală de durată şi de scurtă durată (indicaţii,

contraindicaţii, avantaje, dezavantaje, căi de administrare).

Anestezia generala de durata

Aceasta este indicata doar in spital, pentru interventii chirigicale laborioase. Se

efectueaza prin intubatie traheala, si se mentine anestezia in stadiul 3, gradul 1,
superficial sau profund. Pentru anestezia de durata se foloseste anestezia
“combinata”, “balansata” sau “echilibrata”. Aceasta este orientarea moderna
care utilizeaza cel putin doua cai de administrare si cel putin doua anestezice cu
scopul de a disocia si influenta principalele componente ale anesteziei generale:
pierderea constiintei, pierderea sensibilitatii dureroare, inhibitia reflexelor si
relaxarea musculara. Riscul pentru pacienti este diminuat iar eficienta este
maxima.

Anestezia generala de scurta durata

Indicatiile acestei anestezii, care nu trebuie sa depaseasca 20-30 min, sunt

frecvente in odonto-stomatologie dar mai ales in chirurgia orala si maxilo-
faciala. Se administreaza in conditii de spitalizare sau de ambulator, pe pacienti
bine diagnosticati si investigati, cu pregatire preanestezica psihica, fizica si
medicamentoasa corect efectuata.
Administrarea anestezicelor inhalatorii (Narcotan, Penthrane) se face picatura
cu picatura pe masca Schimmelbach, Chalot, urmarinduse cu atentie semnele
anesteziei generale, parametrii vitali si asigurarea libertatii cailor aeriene.
Administrarea anestezicelor pe cale intravenoasa (Pentotal, Ketalar) se rezerva
numai bolnavilor in conditii de spitalizare, sub supraveghere.
9. Terenul la bătrâni și la gravide în vederea administrării anesteziei (locale
și generale)

10.Terenul patologic (tarat) cardiovascular: HTA, reumatismul cardiac,

boala coronariană.

11. Infarct miocardic, insuficienţă cardiacă cronică, leziuni valvulare,

tulburări de conducere cardiacă (tahicardie) în vederea administrării
anesteziei (locale și generale)

12. Terenul pulmonar (bronşita, emfizemul, astmul bronşic) în vederea

administrării anesteziei (locale și generale)

Bronsita cronica

Trebuie sa ne asteptam ca astfel de pacienti

13. Terenul hepatic. Terenul diabetic. Terenul alergic. Terenul neuro-

psihic în vederea administrării anesteziei (locale și generale)

14. Terenul hemoragipar. Terenul neoplazic în vederea administrării

anesteziei (locale și generale)

15. Riscul anestezic în stomatologie.

Pacientii cu boli cronice, anomalii genetice etc. nu pot fi supusi anesteziei

generale din cauza riscurilor care pot aparea pe parcursul interventiei si care
afecteaza sanatatea. In cazul celorlalti pacienti, anestezia poate duce la reactii
adeverse precum greata, varsaturi, dureri de cap, tremor, confuzie, dureri in
zona efectuarii injectiei (in cazul anesteziei generale pe cale intravenoasa).

Alte riscuri asociate anesteziei generale includ aspiratia de continut gastric in

plamani (daca se produc varsaturi in timpul anesteziei generale), hemoragie,
probleme de ordin cardiac (la pacienti cu boli cardiovasculare), leziuni nervoase,
hipertermie, anestezie constienta, sepsis, insuficienta organelor vitale.

Pentru evitarea unor posibile complicatii severe, pacientul trebuie sa precizeze

inaintea procedurii, daca urmeaza un anumit tratament medicamentos. Actul
chirurgical poate continua, mai putin in cazul in care pacientul urmeaza un
ltratament cu anticoagulante, betablocante etc.

Lipotemia, provocata de actiunea hipotensiva a procainei, e precedata de

tendinte de a casca, transpiratii, paloarea fetei, greata si slabiciuni.
Convulsiile cauzate de anoxia cerebrala, reprezinta o reactie toxica severa care
poate lua aspect epiteptiform. Sincopa este un accident rar, grav, care reprezinta
continuarea unei lipotemii cu pierderea totala a constiintei, cianoza sau oprirea
brusca a inimii. Alte riscuri sunt palpitatiile, cefaleele, ametelile, neliniste,
constrictii toracice, anxietate, paloare, varsaturi, tahicardie, hipertensiune, edem
pulmonar (din cauza substantelor vasoconstrictoare).

16. Pregătirea psihică. Pregătirea fizică. Pregătirea medicamentoasă.

Pregatirea psihica

Bolnavul e informat despre necesitatea intervenției chirurgicale, riscul,

eventualele complicații și obligatoriu se va cere consimțămîntul pacientului (lege
în 2007, ord.300 data 24 iulie*Ion Ababii*)

- se fixează data intervenției

- bolnavul e înconjurat de o atenție sporită

- se suprimă totul ce ar putea să-I provoace bolnavului o stare de neliniște (lupta

cu oglinzile)

- creăm comodități în saloane

Pregatirea fizica

Pregătirea generală

1) Dacă starea bolnavului ne permite, bolnavul va fi îndrumat , ajutat să facă baie sau duș,urmat
de igiena cavității bucale, îngrtijirea părului, tăierii unghiilor.
2) Asigurarea repausului fizic, psihic și intellectual.
3) Se întrerupe alimentația cu cel puțin 12 ore înaintea intervenției chirurgicale
4) Evacuarea intestinului,clisma
5) Golirea vezicii urinare
6) Bijuteriile vor fi predate familiei sau administrației spitalului
7) Îndepărtarea lacului , rujului, machiajului.
Pregătirea locală
1) Pielea păroasă se rade din regiunea cîmpului operator
2) Asanarea focarului de infecție odontogenă
3) Protezele dentare mobile vor fi scoale

Monitorizarea funcțiilor vitale

1) Măsurarea temperaturii
2) Pulusul
3) Respirația
4) TA
5) Observarea diurezei
6) Observarea scaunului

Pregatirea medicamentoasa
1) Reducerea anxietății
2) Reducerea metabolismului prin furnizare de oxygen
3) Se reduce activitatea reflexelor(tusa…)
4) Scăderea volumului de secreție salivară
5) Reducerea efectelor toxice ale anesteziei locale și generale
6) Prelungirea efectului analgesic

17. Medicamente utilizate în premedicaţie (barbiturice, analgetice,

vagolitice, tranchilizante).

18. Anestezia locală potenţializată.

19. Definiţie. Clasificarea metodelor de anestezie loco-regională.

Anestezia loco-regionala presupune abolire tranzitorie a impulsurilor

nociceptive de la o regiune a corpului prin intreruperea temporara a
conductibilitatii neuronilor senzoriali. Conștientul rămînînd intact.
Are loc blocarea transmisiei aferenţelor nociceptive senzitive şi simpatice
autonome precum şi a eferenţelor motorii la nivelul axonilor nervilor periferici,
prin intermediul unor anestezice locale. 



Clasificare
I LOCALE



1 Refrigerație

2 De contact (badijonare, îmbibiție, pulverizare)

3 Injecție

a) la distanță (baraj)

b) Plexală

c) Intrapulpară

d) Intraligamentară

e) Intrapapilară

II REGIONALE



1 Troncular periferice la Maxilă

a) n.incisiv (n.nazopalatin)

b) n.infraorbital

c) tuberozitate (n.alveolar supero-posterior)

d) orificiul palatin mare



2 Troncular periferice la Mandibulă

a) Spina Spix (n.alveolar inf + n.lingual)

b) n.mandibular

c) n. Mentonier

d) n.bucal

e) n.lingual



3 Troncular bazală

a) foramen oval

b) foramen rotund

20. Avantajele anesteziei loco-regionale. Indicaţiile anesteziei loco-

regionale. Contraindicaţiile anesteziei loco-regionale.

Avantajele anesteziei loco-regionale

1. Actiunea anestezicului este limitata/țintită la structurile pe care se intervine, făra a

influenţa teritorii prea întinse şi fără risc de accidente toxice generale grave. 

 2. Nu necesita pregătiri speciale preanestezice. Administrare uşoara având o tehnică simplă
și precisa; nu necesita aparatură complicată, un anestezist si nici personal ajutator
suplimentar, 

3. Perioada postanestezică scurtă, fiind utilizată în conditii de ambulator. 

4. Perioada scurtă de recuperare postoperatorie. 

Pacienţii pot parasi imediat sala de interventie, reluîndu-și în scurt timp activitatea normală. 

5. Câmpul operator ramâne complet liber și desfășururea actului terapeutic nu este jenată. 

6. Nu suprima reflexele protectoare (de tuse si înghițire) deci evită pericolul pătrunderii de
sânge, sccreții, corpi străini in căile respiratorii superioare.

7.Poate fi potenţializată printr-o premedicație corespunzătoare sau precedată de sedarea

conştientă în scopul diminuării receptivităţii psihice a pacientului.

8. Expune la cele mai putine riscuri vitale.

9. Păstrarea conștienței

10. Preț de cost redus

Dezavantajele anesteziei loco-regionale

- limitarea in timp a efectului anestezic;

- preferarea de catre multi bolnavi a somnului anestezic;
- lipsa relaxarii musculare;
- risc de supradozaj;
- insuficienta analgezica;
- complicatii aparute: abces purulent, trism, necroza tesuturilor, nevralgii, dureri postanestezice;

Indicatiile anesteziei loco-regionale

Asupra dinților, parodonţiului și osului alveolar, operatii mai intinse asupra parţilor moi ale feței şi
gîtului, asupra oaselor maxilare, sinusului maxilar

Contraindicatiile anesteziei loco-regionale

Contraindicatii absolute nu sunt, dar se tine cont de:


- vârstă: sub 9-10 ani preferîndu-se anestezia generală, deoarece copii pot declanşa manifestari
anarhice, violente, de nestăpînit datorita reacțiilor emoționale exagrate 

- starea fiziologică: se recomanda prudență în sarcina, mai ales în primele trei luni şi ultimele două;
se preconizeaza doze mici de anestezic la mamele care alăpteaza, astfel interventia se practica
imediat după alaptare, iar suptul urrmător e suprirnat; 

- starea psihică: labilă, anxietate, epilepticii, alcoo1icii cronici, necesita premedicalie bine
individualizată sau se prefera anestezia generală; 

- starea generală: terenul cardio-vascalar ( hipertensivi, cardiopatii decompensate, bolnavii cu
valvulopatii, purtatori de valve artificiale)
21. Soluţii anestezice utilizate în stomatologie, generalităţi.

Anestezice locale - remedii medicamentoase cu acțiune localizată, temporară și

reversibilă asupra terminaţiilor nervoase senzitive, blocînd percepția şi
transmiterea impulsurilor dureroase.

Generalitati

In practica curenta stomatologica si maxilo-faciala, dirsele substante anestezice

se folosesc ca anestezice de contact si ca anestezice pentru infiltratii.
Anestezicele locale se prezinta sub forma de

- solutii: tetracaina 1-2%, xilina 5-10%, benzocaina, cocaina;

- paste analgezice: unguent cu xilina 5%;
- comprimate analgezice ce contin benzocaina;
- spray-uri, preparate pulverizabile sub forma de aerosoli;

Multe preparate actuale contin doua sau mai multe substante analgezice si de
asemenea hialuronidaza, antiseptice si antibiotice.

Solutii utilizate in stomatologie

I. Esterii

A. ai acidului paraaminobenzoic

- procaina
- clorprocaina
- novocaina
- propoxicaina

B. ai acidului benzoic

- cocaina
- tetracaina
- butacaina
- hexylcaina
II. Amide

- lidocaina
- mepivacaina
- bupivacaina
- articaina
- prilocaina
- etidocaina
- ropivacaina

22. Generalităţi (calităţile soluţiilor anestezice,componenţa, cerinţele faţă

de soluţiile anestezice). Substanţele anestezice locale. Grupele de
anestezice. Principalii reprezentanţi şi caracteristicele lor de bază.

Cerinte catre solutiile anestezice

• acțiune periferică temporară și reversibilă asupra celulelor și fibrelor nervoase senzitive

• efect anestezic puternic, care să asigure o anestezie completă pentru toate tipurile de tratament
stomatologic;

• inducţie suficient de scurtă;

• durata adecvată a anesteziei, ce trebuie să varieze între 30 şi 60 de minute pentru tratamentele
stomatologice standard;

• toxicitate sistemică redusă;

• să nu producă iritaţii locale;

• raport bun eficiență / toxicitate;

• incidentă scăzută a efectelor adverse.

23. Substanţele vasoconstrictoare (simpaticomimetice naturale şi de

sinteză), rolul lor în soluţia anestezică. Substanţele adjuvante şi diluante în
componenţa anestezicelor şi rolul lor.

Adrenalina şi noradrenalina au efect vasoconstrictor la locul injectării, prin

stimularea receptori lor din pereţii arteriolari. Constricţia sfincterelor
precapilare este cea responsabilă pentru limitarea fluxului sanguin la nivelul
locului de injectare, inducând o hemostază rapidă şi eficientă. Totodată,
vasoconstricţia reduce rata de absorbţie a anestezicului În fluxul sanguin, ceea
ce induce o putere anestezică mai mare şi un efect mai îndelungat.


24. Instrumentarul şi materialele utilizate în cadrul anesteziilor locale şi

regionale. Pregătirea pacientului şi a medicului către anestezie. Pregătirea
instrumentarului şi a câmpului operator către anestezie.

25. Nervul maxilar, originea, traiectul, ramurile eferente, teritoriul

enervaţiei.

Nervul maxilar (latină Nervus maxillaris) este una dintre cele trei ramuri ale
nervului cranian trigemen și transmite doar informații senzitive. Acesta strabate
gaura rotunda, trece prin fosa pterigopalatina (N. z., N. d. superopost.), intra in
orbita prin fisura orbitala inferioara, trece prin santul suborbital unde devine N.
infraorbital, si iese prin gaura suborbitala. Teritoriul enervatiei sunt molarii sup.
(in afara de radacina meziovestib. a primului molar), osul maxilar, procesul
alveolar si mucoasa sinusului maxilar, gingia vestibulara din regiunea molara,
frontalii de pe o hemiarcada.

26. Nervul pterigoidian şi ramul sfenopalatin cu eferentele sale: nazalii

superiori, nazopalatin, palatin anterior, palatinii mici şi accesorii.

Nervii pterigo-palatini se desprind din nervul maxilar, se unesc apoi in ggl.

pterigopalatin dupa care da mai multe ramuri:

27. Nervii alveolari superiori şi posteriori, superior şi mijlociu, superior şi

anterior. Origine, traiect, teritoriul enervat.

28. Nervul mandibular. Traiect, teritoriul enervat, ramurile eferente.

Nervul bucal, lingual şi auriculo-temporal.
Nervul mandibular este cea mai voluminoasa ramura a nervului trigemen. Este
un nerv mixt cu doua radacini: una mare senzitiva si una mica motorie. Cele
doua ies din craniu separat prin gaura ovala (cea motorie medial de cea
senzitiva). Ramurile lui:

29. Nervul alveolar inferior. Traiect, teritoriul enervat, ramurile (nervul

milohioidian şi al burţii anterioare a digastricului, nervul incisiv şi
mentonier).

30. Definiţia anesteziei locale terminale. Scopuri, clinica, indicaţii.

Anestezia terminală prin refrigeraţie. Indicaţii, tehnica, substanţele
utilizate. Anestezia terminal de contact (topică, aplicativă). Indicaţii,
tehnica, substanţele utilizate.

31. Anestezia terminală prin injecţie. Indicaţii, tehnica, substanţele

utilizate.

E numita si anestezie prin infiltratie locala. Se realizeaza prin injectarea solutiei

de anestezic local (AL) in tesuturile pe care se intervine chirurgical sau in jurul
acestora, si prin injectarea AL la distanta de locul unde se intervine chirurgical.

32. Anestezia regională (tronculară). Scopuri, indicaţii, particularităţi.

…
33. Anestezia tronculară a nervului infraorbitar – teritoriul anesteziat,
indicaţii. Tehnica anesteziei tronculare periferice a n. infraorbitar pe cale
endoorală. Repere.

Nervul infraorbital este o ramura terminala a N. oftalmic.

Teritoriul anestiziat
-pielea pleoapei superioare

-pielea unghiului intern al orbitei

-pielea regiunii frontale pana la vertex

-osul frontal si mucoasa sinusurilor frontale -pielea radacinii nasului

-pielea dorsului nazal

-pielea varfului si aripilor nazale

-lobulul nazal

-sacul lacrimal si segmentul medial al pleoapelor

Indicatii
-alcoolizari in nevralgiile trigeminale

-interventii chirurgicale in nevralgia trigeminala

-interventii chirurgicale pe regiunile inervate de nervul supraorbitar

Dezavantaje
-posibilitatea de a intepa globul ocular -dificultati in definirea reperelor
orificiului

Repere pt. gaura supraorbitara

- repere osoase -pe arcada sprancenoasa la 2-3 mm deasupra marginii osoase
acesteia -la nivelul scobiturii supraorbitare
- la 1 cm lateral de unghiul intern al orbitei

- pe aceeasi verticala cu gaura suborbitara si mentoniera

Tehnica anesteziei
- se dezinfecteaza pielea cu iod si alcool

- locul de intepatura: la cativa mm deasupra arcadei osoase sprancenoase, in
1/3 interna a arcadei sprancenoase, medial de orificiul supraorbitar


- directia acului: usor in jos, in afara si inapoi. Imediat dupa intepatura se cade
pe os in scobitura supraorbitara, si fara sa se patrunda in orificiul supraorbitar,
pastrand contactul cu osul, se depune anestezicul local.

Pt. anestezia ambelor ramuri terminale ale nervului oftalmic

- locul de intepatura e intersprancenos

- directia acului e impins consecutiv intr-o parte si alta, subcutanat, de-a lungul
unei linii care trece prin regiunile sprancenoase.

Tehnica de anesteziere periferica a nervului infraorbitar pe cale endoorală

E cea mai frecvent folosita in practica. Se utilizeaza ace de dimensiuni mici. Cu

gura intredeschisa se ridica bine buza superioara pt. a mentine fornixul
vestibular intins. Se aplica un anestezic local (topic). Se dezinfecteaza mucoasa
cu alcool. Se repereaza marginea inf. a orbitei cu indexul si gaura suborbitara
cu policele, conform reperelor.
Locul de intepatura este la nivelul mucoasei mobile, in fornixul superior, in fosa
canina, deasupra si putin inapoia apexului caninului, deci deasupra apexului
primului premolar superior (intr-un unghi de 40° in raport cu planul frontal).
Directia acului e in sus, inapoi si in afara. Adancimea patrunderii acului e de
max. 5-6 mm in canalul suborbitar. (Pana in canal sunt aprox. 2,5 cm).
Patrunderea in gaura suborbitara e obligatorie. (Caderea in gol si fixitatea
acului sunt semnele patrunderii in canal). Inainte se aspira iar apoi se depune
lent anestezicul (0,5-1 ml). Anestezia se instaleaza in 5-6 min. si dureaza 2-3 ore.
(Daca solutia de AL este cu vasoconstrictor, durata anesteziei se prelungeste).


Accidente posibile: patrunderea in orbita, dipoplia, lipsa temporara a vederii,

hematoame, ruperea acului, nevrite.

34. Tehnica anesteziei tronculare periferice a n. infraorbitar pe cale
exoorală. Repere. Incidente, accidente şi complicaţii locale.

Tehnica pe cale exoorala

E indicata in caz de leziuni endobucale care impiedica accesul pt. anestezia

endobucala. Locul de intepatura se afla pe o linie orizontala in dreptul aripii
nazale; la 0,5 cm in afara santului nazo-genian. Profunzimea de la tegument
pana la gaura suborbitara este de aprox. 2 cm.
Repere

repere osoase pt. gaura suborbitara:

-la 6-10 mm sub marginea inf. a orbitei

-pe linia verticala ce trece prin mijlocul marginii inf. a orbitei

-pe linia verticala care uneste gaura supraorbitara, gaura suborbitara si gaura mentoniera

-pe linia verticala care trece prin sutura maxilo-malara


repere dentare pt. gaura suborbitara:

- pe verticala care trece prin axul premolarului 2 superior sau intre primul si al 2-lea
premolar, la 2-2,25 cm deasupra apexului premolarului 2 superior


repere parti moi pt. gaura suborbitara:

- la 0,5 cm inauntrul liniei verticale medio-pupilare cand pacientul priveste inainte

- pe verticala care trece prin marginea interna a corneei cand pacientul priveste inainte -pe
verticala care trece prin comisura bucala

Accidente posibile sunt patrunderea in orbita, dipoplia, lipsa temporara a

vederii, hematoame, ruperea acului, nevrite.

35. Anestezia tronculară a nervilor alveolari superiori şi posteriori –

teritoriul anesteziat, indicaţii. Tehnica de anestezie pe cale endoorală.
Repere.

Zone anesteziate
- molarii 1, 2, 3 superiori (cu exceptia radacinii meziovestibulare a m. 1, care e
inervata de n. dentari supero-mojlocii)
- osul alveolar si periostul ce acopera molarii
- mucoasa vestibulara
- peretele lat. si post. si mucoasa sinusului maxilar corespunzator

Indicatii
- in terapia dentara si oasoasa corespunzator inervatiei

- cand anestezia plexala nu e eficienta

- cand e contraindicata anestezia plexala

- la hemofilici se recomanda anestezia plexala sau intraligamentara

Tehnica de anestezie pe cale endoorala

- Este folosita curent in practica.


- Se utilizeaza ace de dimensiuni mici.

- Pacientul e cu gura intredeschisa (dat. procesului coronoidian).


- Se aplica anestezic local topic, se dezinfecteaza mucoasa cu alcool.

- Se repereaza creasta zigomato-alveolara cu degetul.

Repere
- Locul de intepatura: la nivelul mucoasei mobile in fornixul vestibular superior,
spre post., in dreptul radacinii meziale a molarului 2 superior, la 1 cm. de
creasta alveolara, inapoia crestei zigomato-alveolare.
- Directia acului este in sus, inapoi si inauntru, realinzand un unghi de 45° cu
planul de ocluzie. (Acul trebuie sa pastreze contactul cu osul, altfel existand
riscul lezarii plexului venos pterigoidian.)
- Se intra in profunzime 16 mm., (la copii se intra 10-14 mm.), se aspira si se
injecteaza 2-3 ml. Anestezia se instaleaza in 5-6 min. si dureaza 60-90 min.
- Spre deosebire de anestezia n. suborbitar, la tuberozitate, pacientul nu poate
preciza teritoriul anesteziat, (doar daca acesta a avut dureri inaintea anesteziei si
au disparut dupa efectuarea ei).

36. Tehnica anesteziei tronculare periferice a n. alveolari superiori şi

posteriori pe cale exoorală. Repere. Incidente, accidente şi complicaţii
locale.

Tehnica anesteziei calea exoorala

- E folosita rar si numai atunci cand accesul endobucal este dificil (supuratii,
tumori). - Se utilizeaza ace de dimensiuni mai lungi.
- Pacientul are gura inchisa, se dezinfecteaza pielea cu tra de iod si apoi cu
alcool.

- Se repereaza marginea inferioara a osului malar, marginea ant. a m. maseter si
destul de greu evidentiata prin palpare, cresta zigomato-alveolara.


Repere

- Locul de intepatura: acul se introduce in obraz, sub unghiul inferior al osului

malar, tangent inaintea marginii ant. a m. maseter si imediat inapoia crestei
zigomato-alveolare.

- Directia acului: in sus, inauntru si usor inapoi.

- Acul trebuie sa fie in contact permanent cu osul la nivelul tuberozitatii si se
introduce 3,5-4,5 cm in profunzime.
Incidente, accidente şi complicaţii locale

- are cel mai mare risc dintre toate tipurile de anestezie , de a se produce un
hematom (dat. plexului venos pterigoidian). Prezinta aspiratie pozitiva
frecventa.
- necesitatea celei de a 2-a intepaturi pt. tratamentul primului molar superior,
pt. radacina mezio-vestibulara.
37. Anestezia tronculară a nervului nazopalatin (la gaura palatină
anterioară sau gaura incisivă) – teritoriul anesteziat, indicaţii. Tehnica
anesteziei tronculare periferice a nervului nazopalatin pe cale orală şi pe
cale nazală. Repere. Incidente, accidente şi complicaţii locale.

Zone anesteziate
- fibromucoasa palatina in 1/3 ant. a boltii palatine -peretele alveolar palatin
ant. corespunzator
- are anastomose cu filetele plexului nervos dentar antero-superior

Indicatii

- interventii chirurgicale in 1/3 ant. a fibromucoasei palatine


- in extractia incisivilor si caninului in combinatie cu anestezia tronculara sau
plexala vestibulara

Tehnica anesteziei pe cale orala

- Calea endobucala e cea mai frecvent folosita.


- Pacientul are gura larg deschisa, se dezinfecteaza fibromucoasa cu alcool.

Tehnica anesteziei pe cale nazala

- Locul de intepatura e la 1,5 cm inapoia pragului narinar, la baza septului

nazal, in planseul nazal. Se patrunde cu acul 2-3 mm in profunzime si se lasa
anestezicul la nivelul orificiilor nazale.

- Directia acului e inapoi, orizontal si usor in jos la baza septului nazal

Repere

1) repere osoase pt. gaura incisiva



-pe linia mediana palatina in port. sa ant.

-la 1 cm inapoia si deasupra marginii crestei alveolare frontale
2) repere parti moi pt. gaura incisiva

-la 1 cm inapoia si deasupra festonului gingival


-papila incisiva acopera gaura incisiva


3) repere dentare pt. gaura incisiva

-la 1 cm de coletul incisivilor centrali, intre incisivii centrali, pe linia mediana

palatina


4) reperele traseului canalului nazo-palatin

-canalul e paralel cu fata vestib. a crestei alveolare frontale din regiunea

incisivilor centrali

-canalul e paralel cu axul incisivilor centrali

5) reperele orificiilor nazale ale n. nazo-palatini



-la baza septului nazal, bilateral

-pe planseul foselor nazale, bilateral

-la 1,5 cm inapoia pragului narinar, bilateral

Incidente, accidente, dezavantaje etc.

E cea mai traumatizanta si dureroasa anestezie endobucala deoarece la

marginea papielei, unde e locul de intepatura, tesutul moale e dens, f. aderent si
sensibil, si pt. ca trebuie patruns (5-6 mm) cu acul in gaura incisiva (de partea
opusa partii care dorim sa o anesteziem), aici sub presiunea anestezicului
durerea e f. accentuata.

Deoarece papila incisiva are o bogata inervatie si vascularizatie, punctia directa

a acesteia poate ocaziona hemoragie si dureri, chiar si postanestezic, de aceea se
evita intepatura sa.
38. Anestezia tronculară periferică a n. mare palatin sau palatin anterior
(la gaura palatină posterioară). Teritoriul anesteziat, indicaţii. Tehnica.
Repere. Incidente, accidente şi complicaţii locale.

Teritoriu anesteziat

- fibromucoasa celor 2/3 post. a palatului, pana la linia mediana si ant. pana
dupa primul premolar inclusiv.

Indicatii

- interventii chirurgicale in cele 2/3 post. ale fibromucoasei palatine.

Tehnica

- Pacientul are gura larg deschisa, se dezinfecteaza mucoasa cu alcool.


- Locul de intepatura: in santul palatinal la 1 cm de marginea crestei alveolare,
in dreptul molarului 2, in locul unde mucoasa se infunda in palnie. (Locul de
intepatura mai poate fi pe linia parafrontala, care trece intre primul si cel de-al
2- lea molar sup., intre sutura mediana palatina si marginea gingivala.)

- Directia acului: inapoi, in sus si usor in afara (seringa ajungand sa fie sprijinita
pe fata ocluzala a premolarilor inferiori si spre comisura bucala din partea
opusa).

- Nu e obligatorie patrunderea in gaura palatina posterioara sau in canalul
ptreigopalatin, depunerea anestezicului facandu-se submucos, in dreptul gaurii
palatine, unde exista suficient tesut celular lax.

- Se lasa anestezicul lent, treptat, pana la maxim 0,2ml.


Repere

1) repere osoase pt. gaura palatina post.

-la 0,5 cm inaintea marginii post. a palatului dur

-la 1 cm inaintea carligului aripei interne a apofizei pterigoide

-in unghiul diedru format de procesul alveolar cu lama orizontala a osului palatin

-la 1 cm inauntru si deasupra marginii inf. a crestei alveolare


2) repere dentare pt. gaura palatina post.

-la 1 cm spre medial, deasupra si in dreptul ultimului molar superior (sau in dreptul
molarului 2 temporar la copii)

-sau la 1 cm spre medial , deasupra si imediat dupa molarul 2 superior

3) repere parti moi pt. gaura palatina post.

-la 1 cm de festonul gingival al molarului 3 superior (sau molarului 2 temporar la copii)

-in locul unde mucoasa se infunda in palnie

Accidente si complicatii - foarte rar apare ischemie si evtual necroza

fibromucoasei, atunci cand se folosesc concentratii mari de subst. anestezice cu
vasoconstrictor. Se poate intepa artera palatina, urmata de hemoragie.
(Tratament: pansament compresiv.)

39. Anestezia tronculară a nervului alveolar inferior – teritoriul anesteziat,

indicaţii. Tehnica anesteziei tronculare periferice a nervului alveolar
inferior pe cale endoorală. Repere.

Nervii anesteziati sunt n. dentar inf n. lingual.

Zone anesteziate

- dintii mandibulari pe o hemiarcada


- corpul mandibulei si port. inf. a ramurii ascendente

- mucoperiostul vestibular de la molarul 1 spre linia mediana (n. mentonier)


- cele 2/3 ant. ale limbii si planseul bucal (n. lingual)

- tesuturile moi linguale si periostul de pe versantul lingual al fetei interne a
ramurii orizontale a mandibulei (n. lingual)

Tehnica anesteziei pe cale endoorala

Tehnica poate fi sistematizata in 6 timpi:


1.Determinarea planului de inaltime al locului de intepatura (la 1 cm...)

2.Det. locului (vf. acului se plaseaza la intersectia planului ce trece la 1 cm
deasupra planului ocluzal inf. si a fundului zonei pterigomandibulare in afara
plicii pterigomandibulare si inauntrul crestei temporale). 3.Plasarea corpului
seringii pe premolarii inf. de partea opusa

4.Punctia: 2,5-3,5 cm profunzime (orizontal, inapoi si in afara)

5.Retragerea acului ca. 2-3mm si se aspira

6.Injectarea a 1-1,5 ml solutie anestezica f lent (1ml/min)

- Lungimea acului introdus in tesut depinde de latimea ant.-post. a ram.

ascendente si de inclinarea planului fetei interne a ram. ascendente. (Cand acul
patrunde mai mult de 2,5-3,5 cm fara sa intalneasca un contact osos e preferabil
sa nu se depuna solutia anestezica. Se insista din nou, retragand acul si
reorientand seringa). Gaura mandib. la adulti se afla la 1 cm deasupra planului
de ocluzie, la copii de 7-8 ani la acelasi nivel cu planul de ocluzie, la edentati
mai sus decat la adulti.

- Cand osul este contactat prea rapid prin tehnica indirecta, inseamna ca ne
aflam cu acul in trigonul retromolar. Cand acul e introdus prea mult si s-a
pierdut contactul cu osul, ne aflam cu varful acului distal de marginea post. a
ram. ascendente (in glanda parotida: daca s-a depozitat anestezic apare pareza
faciala trnzitorie).

Repere

parti moi

-ligamentul pterigomandibular (da insertie m. buccinator si constrictorului

superior al faringelui), intins intre carligul aripei interne a apofizei pterigoide si
marginea mediala a trigonului retromolar; apare endobucal ca si o plica situata
medial de ramura ascendenta a mandibulei.

osoase

-creasta temporala se desprinde din varful procesului coronoidian, merge pe fata

mediala a ramurii ascendente si pe masura ce coboara, se distantiaza de
marginea ant. a ramurii ascendente, continuandu-se cu linia oblica interna (linia
milohioidiana), (care se afla pe fata interna a ramurii orizontale a mandibulei si
pe care se insera m. milohioidian)

-marginea ant. a ramurii ascendente a mandibulei are forma unei creste osoase
care coboara de la apofiza coronoida si se continua cu linia oblica externa
-trigonul retromolar, e un spatiu triunghiular, acoperit cu mucoasa fixa, situat
intre marginea ant. a ramurii ascendente, creasta temporala si in jos de o linie
orizontala inapoia ultimului molar inferior

-tuberculul mandibular, e o proeminenta osoasa situata deasupra si usor inaintea

gaurii mandibulei

dentare

-planul de ocluzie al molarilor inferiori (anestezia se face la 1 cm deasupra

liniei orizontale care continua planul de ocluzie)

40. Tehnicile anesteziei tronculare periferice a nervului alveolar inferior pe

cale exoorală. Repere. Incidente, accidente şi complicaţii locale.

Tehnica si repere

- Calea submandibulara:

E cea mai frecvent foflosita in practica. Se foloseste ac lung de 8 cm. Locul de
intepatura: la 1,5 cm de marginea post. a ramurii ascendente, la 1,5 cm de
unghiul mandibulei, la 1,5 cm sub marginea inferioara a mandibulei. Directia
acului: acul pastreaza permanent contactul cu fata interna a ramurii ascendente.
Acul trebuie sa ajunga mai sus de nivelul gaurii mandibulare (4-4,5 cm). La 5,5
cm se va anestezia N. lingual si la 6,5 cm N. bucal.

- Calea retromandibulara Sicher


Se foloseste f rar. Locu de intepatura e sub lobul urechii, la jumatatea distantei
dintre arcada temporo- zigomatica si gonion, inapoia si inauntrul marginii post
a ramurii ascendente. Directia acului: orizontala si inainte, pastrand contactul cu
osul. Se patrunde 2,5-3,5 cm in profunzime. Accidente: pareza tranzitorie a N
facial, inteparea arterei parotide externe si venei jugulare externe.
- Calea superioara

Se foloseste f rar, in caz de trismus. Locul de intepatura: sub arcada temporo-
zigomatica, in incizura sigmoida.

Incidente, accidente si complicatii

…
41. Anestezia tronculară a nervului lingual – teritoriul anesteziat, indicaţii.
Tehnica anesteziei tronculare periferice a nervului lingual. Repere.
Incidente, accidente şi complicaţii locale.

N. lingual este ramura terminala din trunchiul post. al nervului mandibular, are
un traiect anterior si medial la cca. 1 cm fata de n. dentar(alveolar) inferior, la
nivelul spinei lui Spix. Paraseste spatiul pterigomandibular, dupa ce patrunde in
planseul bucal, se afla in afara n. hipoglos, deasupra glandei submaxilare si
muschiului milohioidian

Zone anesteziate

-mucoasa planseului bucal


-mucoasa gingivala a versantului intern al crestei alveolare mandibulare pana la
linia mediana -mucoasa fetei ventrale si a marginii limbii pana la linia mediana

-mucoasa fetei dorsale a limbii inaintea V-ului lingual, pana la linia mediana

Indicatii
- in stomatologie si chirurgie orala pt. tratament si interventii chirurgicale pe
os, limba si planseul bucal
42. Anestezia tronculară periferică a nervului bucal. Teritoriul anesteziat,
indicaţii. Tehnica. Repere. Incidente, accidente şi complicaţii locale.

N. bucal e o ramura terminala a n. temporo-bucal. Trece prin spatiul

pterigomandibular, are traiect descendent si spre ant., paralel cu marginea ant. a
ramurii ascendente a mandibulei, pe care o incruciseaza la nivelul bazei apofizei
coronoide (punct important pt anestezia tronculara) si se indreapta spre obraz,
aici in dreptul bulei grasoase a lui Bichat se bifurca:



- intr-o ramura interna, pt mucoasa jugala, gingia si periostul vestibular in
dreptul molarilor inf. (mai rar si in dreptul premolarilor, si uneori si zona
vestibulara superioara corespunzatoare molarului 1)

- si o ramura externa, care inerveaza pielea obrazului si a regiunii labio-
comisurale

Tehnica de anesteziere si repere

- Pacientul are gura larg deschisa. (Pt. anestezia prin infiltratie plexala pacientul
are gura intredeschisa). Mucoasa se dezinfecteaza cu alcool.

- Locul de intepatura: la intersectia planului de ocluzie molar superior cu

marginea anterioara a ramurii ascendente a mandibulei, la baza apofizei
coronoide, distal si bucal de ultimul molar superior.

- Directia acului: acul cu bizoul in jos, spre os, paralel cu planul de ocluzie
molar superior; corpul seringii e indreptata spre comisura bucala de partea
opusa; directia acului e inapoi, in afara si relativ orizontal.

- Profunzimea: se avanseaza cu acul pana la mucoperiostul marginii ant. a

ramurii ascendente la baza apofizei coronoide, fara a intepa periostul, (2-4mm
adancime), 0,3 ml/10 sec.

Incidente, accidente si complicatii

….
43. Anestezia la gaura mentonieră. Indicaţii. Tehnica. Repere. Incidente,
accidente şi complicaţii locale.

Nervii anesteziati sunt n. mentonier si n. incisiv

Zone anesteziate
- tesuturile moi vestibulare ant. de gaura mentoniera
- tesuturile moi ale buzei inf.
- pielea buzei inf si a mentonului, pana la linia mediana

Tehnica si repere pentru anestezie

- Gura pacientului e usor intredeschisa. Vestibulul inf. se dezinfecteaza cu

alcool.

- Locul de intepatura este in mucoasa mobila, in fundul de sac vestibular inf.,

inapoia gaurii mentoniere, in dreptul radacinii meziale a primului molar inf.

- Directiaacului: in jos, inainte si inauntru


- Patrunderea: pt. anestezia n. mentonier nu e necesara patrunderea cu acul in
gaura mentoniera. Pt. anestezia n. incisiv e necesara patrunderea in gaura
mentoniera si in canalul mentonier circa 5 mm. In acest caz si n. mentonier se
anesteziaza.

- Semne si simptome: furnicaturi sau anestezia buzei inf. Anestezia bilaterala a

n. dentar inf. se utilizeaza f rar dat. disconfortului.


- Pt. anestezia n. incisiv nu e totdeauna obligatoriu patrunderea in gaura

mentoniera, prin presiune anestezicul se poate dirija in gaura mentoniera.

Incidente, accidente sau complicatii

Dezavantaje care pot aparea cand se patrunde in gaura mentoniera: tehnica e

mai grea, exista riscul traumatizarii nervului mentonier si/sau incisiv.
Complicatii: hematom, care se rezolva prin compresiune locala cutanata.
44. Accidente generale toxice determinate de substanţa anestetică.

Accidentele generale pot fi de doua feluri, psihogene si toxice.

Psihogene - pt multi pacienti vizita la stomatolog produce un stress mental ce
poate duce la transpiratii reci, palpitatii, anxietate, neliniste, emotii.
Toxice - trecerea prea rapida a anesteziei in circulatia generala; de supradozare.
Toxicitatea se manifesta la nivelul SNC, sistemului cardiovascular si respirator
avind 2 faze, de stimulare si de depresiune.
Intoxicatia se produce numai la doze mari  si poate determina: neliniste, frica,
tremuraturi, convulsii, paralizia centrului respirator. Dozele mari pot produce
vasodilataţie, colaps, tulburări de conducere, bradicardie, bloc atrio-ventricular
şi chiar aritmii ventriculare. Reacţiile alergice, foarte rare, sunt reprezentate de
erupţii cutanate, prurit, edeme sau reacţii de tip anafilactic. În caz de supradozaj
poate să apară methemglobinernie şi stimulare nervoasă centrală (tremor,
dezorientare, vertij, creşterea metabolismului şi a temperaturii corporale şi, în
cazul dozelor foarte mari, contractură spastică şi convulsii).

Manifestări SNC: manifestările sunt de tip excitaţie sau/şi inhibiţie corticală,

caracterizate prin senzaţie de căldură sau frig, parestezii, euforie, confuzie,
ameţeală, somnolenţă, vedere dublă sau neclară, greaţă şi vomă, tremurături,
convulsii, stare de inconştienţă şi chiar stop cardio-respirator.

Reactii cardio vasculare:

-angina pectorala;
-infarct miocardic acut;
-socul cardiogen;
-accidente vasculare cerebrale;
-aritmii;

Reactii cu alterarea cunostintei:

-sincopa vaso-vagala;
-convulsii;
-colaps;
-hipertensiunea ortostatica;

Reactii alergice:
-urticarie;
-edemul quincke;
-socul anafilactic;

Reactii ale aparatului respirator:

-criza de astm bronsic;
-aspiratie de corp strain;
-aspiratie cu continut gastric;
-stop respirator;

Reactii systemului endocrin:

-hipoglicemica;
-hiperglicemica;

45. Lipotimia. Clinica. Primul ajutor. Sincopa cardio-respiratorie. Clinica.

Primul ajutor. Convulsiile. Primul ajutor.

1) Lipotemia se manifesta prin scaderea fortei musculare, insotita de ameteli,

paloare si transpiratie dar cu pastrarea constiintei.

- poate fi sub formă de criză vagală sau criză simpatică.

- poate evolua spre sincopă.
- poate apărea în cursul tratamentului stomatologic fie ca urmare a emoţiilor sau
a durerii intense, fie a stimulării nervului vag.
- funcţiile respiratorie şi/sau circulatorie sunt prezente dar grav perturbate.
- pacientul poate prezenta senzaţia de cap gol, ameţeli, transpiraţii reci, tulburări
vizuale, tinitus, senzaţia că trebuie să se întindă la orizontală.
- pacientul îşi aminteşte evenimentul.

Prim ajutor
- stoparea actului medical
- controlul Tensiunii arteriale
- oxigenoterapie
- valocardin (40 picaturi per os)
- pozitia pacientului orizontala.
- inlaturea hainelor ce string caile respiratorii.
- flagitatii nu palmuiri.

2) Sincopa cardio-respiratorie este incetarea subită (momentană sau

definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea
sensibilității și a mișcărilor voluntare.

Se poate prezenta sub forma sincopa albastra(respiratorie) cu cianoza provocata

de oprirea respiratiei, inima continuind sa bata, puls imperceptibil, sau sincopa
alba(cardiaca) caracterizata prin oprirea brusca a inimii, absenta pulsului si
zgomotelor cardiace, scaderea TA, paloare generala ,cianoza a patului capilar.

Reprezintăcel mai frecvent accident care constă in pierderea conştienţeide

scurtă durată(in medie 1-2 minute) şi se manifestă printr-o slăbiciune generală
musculară, cu pierderea tonusului postural şi incapacitatea pacientului de a se
menţine in ortostatism.
Fiziopatologic este o sincopă vasodepresivă neurogenă determinată de o
ischemie cerebrală acută, in special la nivelul trunchiului cerebral (centrii bulbo-
pontini şi substanţa reticulată).

Prim ajutor
Pierderea cunoştinţei, comună şi altor accidente, este manifestarea clinică a
hipoxiei cerebrale acute determinată de scăderea debitului circulator cerebral
sia hipoxiei consecutive.
Conduita terapeutică va avea astfel ca obiectiv imbunătăţirea până la
normalizare a irigaţiei şi oxigenării cerebrale prin:
• intreruperea intervenţiei terapeutice
• aşezarea pacientului in decubit dorsal, sau pozitia de astronaut, cu ridicarea
membrelor inferioare,
• îmbogăţirea cu oxigen a aerului inspirat de pacient (mască cu oxigen,
dispozitiv nazal pentru oxigen, etc.),
• controlul şi favorizarea ventilaţiei pulmonare (a mişcărilor respiratoriişi a
tranzitului aerian) prin: controlul libertăţii căilor aeriene superioare si
inlăturareaeventualelor cauze ale obstrucţiei respiratorii (căderealimbii,
acumulare în faringe de sânge, puroi, salivă,lichid devărsătură, etc.),
inlăturareaobstacolelor care ar putea limita mişcările respiratorii sau circulaţia
cerebrală (guler, cravată, centură, sutien, etc.), activarea circulaţiei şi respiraţiei
prin stimulare fizică (flagelaţie, aplicaţii reci pe regiunea feţei, in halare vapori
amoniac, etc.), care acţionează prin mecanism trigemino-bulbar (neuronul din
calea senzitiv-trigeminală intră în compunerea tractului spinalşi mezencefalic).
• asistarea la nevoie a respiraţiei şi aplicarea manevrelor de resuscitare
respiratorie,
• monitorizarea semnelor vitale.

Instalarea unei linii venoase şi administrarea de soluţii perfuzabile cu

medicamente de susţinere a circulaţiei (vasopresoare) şi respiraţiei (administrare
02' efedrină, cortizon, aramină)

3) Convulsiile reprezintă intotdeauna expresia clinică a unei suferinţe

cerebrale, determinată de stări patologice cerebrale (epilepsie),sau
secundare altor cauze:

- tratamentul incorect al sincopei vaso-vagale, administrarea de

medicamente stimulante ale circulaţiei şi respiraţiei inaintea
imbunătăţirii circulaţiei şi oxigenăriicerebrale, prin mijloacele generale,
agravează hipoxia cerebrală şi preci pită convulsia.
- supradozarea certă a substanţeianestezice locale (lidocaina produce
convulsii tonico-clonice la o concentraţie de 7 micrograme/ml.
În circulaţia cerebrală convulsiile se pot asocia cu pierderea cunoştinţei,
vărsături, obstrucţie mecanicăa căilor respiratorii, relaxaresfincteriană.

Prim ajutor

Tratamentul convulsiilor(dacă ele continuămai mult de 15-20 secunde):

• aşezarea pacientului În poziţie"de siguranţă"

• i se va pune un obiect moale sub cap
• se intoduce un obiect moale(batista, compresapanăde cauciuc) intre arcadele
dentare pentru a impiedica muşcarea limbii
• indepartarea din preajmă a obiectelor ce-i pot provoca răni
• aspirarea secreţiilor din cavitatea bucală
• administrare de O2
• tratament specific anticonvulsivant. Thiopentai 100-150 mg. IV, Diazepam
5-20 mg. I.V. fractionat sau Midazolam 5-10 mg. I.V.fracţionat
• monitorizarea clinică şi instrumentală a funcţiilor vitale
• stabilirea unei linii venoase şi instalarea unei perfuzii
• solicitarea unei unităţide transport specializată pentru transportul de urgenţă in
serviciul de terapie intensivă.

După criza de convulsii, dacă pacientul devine conştient, se va supraveghea

timp de o oră, după care poate părăsi unitatea numai asistat.

În cazul in care pacientul rămâne inconştient, crizele se repetă ca in "status

epilepticus”, se stabileşteo linie venoasă, se montează o perfuzie, se
administrează diazepam sau midazolamşise transferăla o unitate de tratament
specializat.

46. Stopul cardio-respirator. Clinica. Măsurile elementare de susţinere a

funcţiilor vitale. (Basic Life Support: A. Airway; B. Breathing; C.
Circulations).

Stopul cardiac este reprezentat de oprirea brusca a activitatii mecanice a

cordului, ducand la oprirea circulatiei sangelui, astfel sangele nu ajunge la
oraganele vitale, privandu-le de oxigen.
Stopul respirator presupune oprirea schimburilor gazoase de la nivel
pulmonar, care daca dureaza mai mult de 5 minute poate determina
leziuni ireversibile ale organelor vitale, in special la nivel cerebral. Acesta
de cele mai multe ori este urmat de stop cardiac, daca nu este reluata
functia respiratorie.

Cand aceste doua stopuri sunt simultane, indiferent de care s-a instalat
primul, vorbim despre stop cardio-respirator.

La adulti, stopul cardiac este predominant si este deobicei determinat de

afectiuni cardiace preexistente, pe cand la copii predomina cel repirator
(cel cardiac foarte rar). Posibilele cauze ale stopului cardio-repirator sunt
afectiunile cardiace, tromboembolism pulmonar, hemoragii masive gastro-
intestinate, traumatisme, tulburari metabolice, bronhospasmul, disfunctii la
nivelul SNC, supradoze de medicamente etc.

Masurile de sustinere a functiilor vitale (BLS si ALS)

In stopul cardio-respirator tratamentul incepe simultan cu punerea

diagnosticului, iar atitudinea terapeutica este inceperea manevrelor de
resuscitare cardio-pulmonara, BLS (basic life support) urmat de ALS
(advanced life support).
Suportul vital de baza (BLS - Basic Life Support) cuprinde masurile
precoce de resuscitare cardio-pulmonara, ABC:
A (Airway) caile respiratorii: verificarea si eliberarea cailor respiratorii:
eliminarea unor eventuali corpi straini, proteze dentare, dinti cazuti etc.
B (Breathing) - verificarea respiratiei, respiratia artificiala
C (Circulation) - circulatia: verificarea pulsului si masaj cardiac.

Daca BLS poate fi efectuat si de o persoana neinstruita, ALS trebuie

efectuat doar de personal medical specializat (include accesul venos,
intubarea oro-traheala, administrarea de adrenalina etc.)

47. Accidentele alergice. (urticaria, edemul Quincke, şocul anafilactic)

Accidente alergice sunt erorile care provoaca reacții anormale, disproporționate,

exagerate și excesive a sistemului imunitar al unui organism, față de antigene
exogene care sunt bine tolerate de subiecții normali.
Urticaria este o boala dermatologica ce este caracterizata prin aparitia de placi
rosii in relief, adesea foarte pruriginoase, indicand prezenta vaselor de sange
superficiale dilatate si a edemul. Se disting urticariile acute, care nu dureaza
decat cateva ore, urticariile cronice, care persista mai mult de trei luni.
Urticaria acuta poate fi cauzata de luarea anumitor medicamente (analgezice,
antiinflamatoare, aspirina) si apare ca accident in administrarea anestezicului
iar cea cronica are mai multi factori (ereditari, colinergici, de la frig, de la apa
etc.)

Edemul Quincke este o reacţie alergică severă, in care se produc cantităţi mari
de histamină, si care se caracterizează prin umflarea feţei sau a extremităţilor.
Afecteaza regiunea pielii si a tesut celulo-adipos subcutanat si provoaca senzatii
de amortire. Localizare lui sunt buzele, pleoapele dar cea mai periculoasa
localizare e laringele (aprox in 25% cazuri poate provoca asfixie stenotica).

Şocul anafilactic este o reacţie de hipersensibilitate imediată brutala,

dramatica, cu prabusire hemodinamica si insuficienta respiratorie dupa intrarea
in organism a oricarei substante, mai ales proteice, care provoaca eliberarea de
mediatori chimici.

Formele socului anafilactic sunt în funcţie de pronunţarea manifestărilor

clinice( sunt descrise 4 grade de severitate a şocului anafilactic)

- Gradul I: Formă uşoară (modificări cutnate localizate).

- Gradul II: Formă de gravitate medie (modificări cutnate generalizate).

- Gradul III: Formă gravă (modificări din partea vocii/wheezing).

- Gradul IV: Formă extrem de gravă (detresă respiratorie/ colaps).

48. Complicaţii determinate de factorul „teren” (pacientul în vârstă,

gravida, afecţiuni cardio-vasculare, diabet zaharat, coagulopatii).
49. Accidente imediate: durerea, leziuni vasculare, parestezii tranzitorii.
Accidente imediate: tulburări oculare, căderea acului în căile respiratorii
superioare, ruperea acului, lipsa instalării anesteziei.

Accidentele locale immediate (apar in timpul anesteziei)

Durerea (inteparea trunchiului nervos) - la introducerea acului sau in timpul

injectarii anestezicului poate sa apara o durere intensa produsa de inteparea
trunchiului nervos sau a tecii acestuia( la anestezia n.infraorbital)

Traumatizarea tesurutilor moi - orice punctie produce traumatism. Punctiile

repetate sau folosirea unor ace cu bizoul turtit vor creste posibilitatea de
dilacerare a fibrelor musculare provocind durere in momentul injectarii sau
retragerii acului.

Distensia tesuturilor - injectarea cu presiune sau introducerea unor cantitati cu

exces de anestezic duce la distensia brusca a tesuturilor moi care se manifesta
prin durere vie in timpul injectarii. Se produce in zonele cu tesuturi
inextensibile, aderente de planul osos.

Injectiile in tesuturile inflamate - injectia e destul de dureroasa insa aceasta

durere creste in cazul cind tesuturile sint deja distinse din cauza edemului
inflamator.

Leziuni vasculare - in cursul realizarii anesteziei, mai ales pentru molarii

superiori, se poate produce hematomul obrazului. Acesta apare ca urmare a
lezarii vaselor de sange din tesuturile pe care le strabate acul seringii. Se
manifesta prin aparitia imediata a unei umflaturi in grosimea obrazului.
Tratamentul consta in realizarea imediata a compresiei obrazului cu palma,
tinandu-se bine apasat timp de cateva minute, dupa care se va aplica un
pansament compresiv pentru 24 de ore. Pacientul va urma un tratament cu
antibiotice pentru a preveni complicatiile hematomului, acesta resorbindu-se de
la sine in 7-10 zile.

Pareze - se produce in timpul anesteziei la Spina Spix cind injectarea se face

profund astfel substanta anestezica poate patrunde in glanda parotida si
infiltreaza ramurile terminale ale n.facial, anesteziindule.

Ruperea acului - in cazul penetrarii profunde a tesuturilor moi ex.la spina spix
sau tuberozitate. Un incident produs destul de rar (mai ales daca pacientul se
misca brusc in cursul realizarii anesteziei). In cazul in care acesta se rupe,
trebuie extras din grosimea tesuturilor pe cale chirurgicala.

Lipsa instalarii anesteziei

Tulburari oculare

Căderea acului în căile respiratorii superioare

50. Complicaţii (accidente secundare): necroza mucoasei, edem

postanestezic, alveolita uscată, infecţii perimaxilare, nevrite postanestezice.

Alveolita uscată nu prezintă aspect inflamator, mucoasa este palidă, atonă,

alveola este goală sau prezintă un mic cheag cenuşiu, pereţii osoşi sunt albicioşi
şi prezintă mici sechestre lameliforme pe suprafaţa lor şi care pot fi detaşate
uşor; capilarele sunt obstruate, favorizând necroza.
o se poate produce frecvent în anestezia intraligamentară
o tratament simptomatic (antialgic)
o irigaţiile alveolei cu soluţii slab antiseptice
o chiuretaj alveolar
o aplicarea de conuri cu antibiotice şi anestezice locale

Necroza mucoasei

Edem postanestezic

Edemul pulmonar acut reprezintă acumularea anormală de lichid în spaţiile

alveolare şi interstitiale ale plămânului. Mecanismele producerii includ
creşterea presiunii hidrostatice, creşterea permeabilitatii endoteliului
capilar, scăderea presiunii coloid-oncotice intravasculare, disfuncţie
miocardică. Edemul pulmonar acut poate apărea în asociaţie cu obstrucţia
de căi aeriene superioare, iar tratamentul edemului pulmonar acut include
reducerea presarcinii (nitroglicerina), ventilaţie mecanică cu PEEP,
tratament etiologic, administrare de oxigen.
Infectii perimaxilare

- abces vestibular, palatinal, perimandibular extern

- abces loji superficiale: genian, maseterin, parotidian, orbita, submandibular,
submentonier, lingual, sublingual, temporal
- abces loji profunde: fosa infratemporala, groapa zigomatica, spatiul
laterofaringian, laterocervical
- supuratii difuze cervico-faciale
- flegmon cervico-facial, flegmon hemifacial
- limfadenita inflamatorie specifica sau nespecifica cervicofaciala
- fistula cronica perimaxilara

Nevrite postanestezice - datorita inteparii fibrelor nervoase sau iritatiei

acestora produsa de substanta anestezica, apar crize dureroase asemanatoare cu
cele din nevralgie, sau dimpotriva, apar parestezii (pacientul simte amortita
zona deservita de nervul respectiv o perioada mai lunga de timp).

Trismusul - dupa anestezie mai poate aparea limitarea temporara a

amplitudinii deschiderii gurii cu dificultati in masticatie.