Elaborarea metodică N 3 ( anul III, semestrul VI )

Tema: Supurațiile periosoase (periostita sau abcesul subperiostal). Complicatiile

inflamatorii ale eruptiei dentare.

Întrebări de control:
1. Definiţia noţiunii de „Periostită”. Forme anatomo-clinice (clasificare),
Periostita odontogenă acută (abcesul subperiostal) este:o afecţiune inflamatoare abcedată a
crestei alveolare sau, mairar, a corpului maxilarelor. Se localizează periostita pe unul
din versantele crestei alveolare, mai frecvent pe cel vestibular,mai rar pe cele lingual sau
palatinal.
Clasificare:
• Periostita acută: - seroasă,
- purulentă.
• Periostita cronică: -osifiantă,
- rarefiantă.

2. Rolul microflorei cavităţii bucale, rezistenţei bacteriene şi particularităţile anatomice la

mandibulă şi maxilă în evoluţia osteitei odontogene.
Sistemul de apărare este compus din multiple microsisteme și factori care interacționează
una cu alta.
1. local (învelișul epitelial, secrețiile, drenarea)
2. humoral (imunoglobulinele, reacția complimentară)
3. celular (limfocitele, fagocitoza)

Flora microbiană a cavității orale este nespecifică, mixtă, polomorfă.

Coci gram-pozitiv: (Streptococi hemolitici și nehemolotici, Streptococus faecalis, Streptococi

anaerobi, Stafilococi epidermidis și aureus);
Streptococi anaerobi gram-pozitiv (Peptostreptococi);
Coci gram-negativ (Neisseria, Veillonela spp.);
Gram-pozitiv rods (Diphtheroizi, Lactobacili, Actinomyces spp);
Gram-pozitiv anaerobic rods (Clostridium, Diphtheroids);
Gram-negativ rods (Pseudomonas, Coliforn bacteria);
Gram-negativ anaerobic rods (Fusobacterii, Bacterioides spp, Porphyromonas
Spirochetes
Candida albicanus
Protozoa
3. Anatomia patologică. Mecanismele patogene de difuzare a infecţiei la osteite.
Anatomia patologica:
• Din dintele cu gangrenă exudatul prin canalele folcman, gaverson şi vasele limfatice
pătrunde subperiostal. Sau prin fisurile formate patologic anticipat în pereţii alveolei.
• tumefacţia gingiei din cauza edemului;
• apoi infiltraţia periostului şi a mucoasei;
• colecţia de puroi este situată între os şi periost.
Procesul supurativ se poate constitui pe urmatoarele cai:
1.calea transosoasa –intilnita in supuratiile formate de la procesele apicale ale dintilor
2.calea intraosoasa-de la osteomielitele difuze cind propagarea supuratiei se face din aproape
in aproape
3.calea submucoasa-descrisa de supuratiile plecate de la procesele parodontale marginale
4.calea limfatica –incriminata in producerea adenitelor acute
5.calea hematogena-intilnita in cazul osteomielitelor la copii.
 4. Tabloul clinic și diagnosticul diferenţial a periostitei.

Tabloul clinic :
- Sediul focarului purulent situat unilateral (vestibular, palatinal sau lingual;
- Durere în dintele cauzal ce distare după apariţia tumefacţiei;
- Mobiltatea numai a dintelui cauzal
Clinic:
General: temperatura corpului 37,6-37,8°C, rar 38°C, se semnalează adinamie (astenie),
curbatură pe fonul unei stări generale insuficiente, inapetenţă, cefalee, frisoane.
Obectiv: Se semnalează o asimetrie facială cauzată de edemul ţesuturilor moi
în dependenţă de dintele în cauză.
În cazurile când periostita este cauzată de dinţii distali apare un trismus
puternic. În vestibul bombează o tumefacţie se percepe fluctuenţă.
Abcesele anterioare (incisivii laterali) se prezintă sub formă de tumefacţii
rotungite, cele posterioare (molarii, şi mai rar premolarii) au forma de tumefacţii alungite,
situate în şanţul palatin, ce pot evalua fie spre linia mediană, fie spre marginea gingivală.
Prezintă de obicei, o consistenţă mai fermă, din cauza grosimii fibromucoasei.
Când evoluează lateral, se pot fistuliza la nivelul marginii gingivale, în jurul
coletelor dinţilor cauzali.

Diagnosticul deiferential:
-Periodontita se caracterizează numai prin dureri dentare, lipsind edemul părţilor moi
vestibulare şi faciiale
-La osteomielită apofiza alveolară este atacată de proces din toate părţile. Fenomenele locale
sunt asociate cu o stare generală gravă, persistă mobilitatea unui grup de dinţi împreună cu
cel cauzal.
-Flegmonul este caracterizat prin absenţa colecţiilor limitate şi tendinţa invadată a
procesului septic, aceasta infiltrând difuz ţesuturile.
-Tumorul malign apariţia lentă a edemului practic indolor, lipseşte dintele cauzal

5. Tratamentul local şi general (indicaţii la extracţia dintelui cauzal, periostotomia,

drenajul, farmacoterapia locală şi generală, fizioterapie).

În cadrul tratamentului periostitei acute se vor rezolva două probleme de bază: evacuarea
exsudatului din colecţia purulentă şi extracţia dintelui cauzal, dacă acesta şi-a pierdut
valoarea funcţională, sau tratamentul endodontic nu face faţă.
În faza incipientă:
• deschiderea şi prelucrarea antiseptică a dintelui cauzal;
• fizioproceduri (raze ultraviolete, soliuxs);
• antibioticoterapia;

În faza purulentă:
• deschiderea şi prelucrarea antiseptică a dintelui cauzal;
• incizie cu prelucrarea antiseptică;
• antibioticoterapia.
• antihistamine;
• desensibilizate;
 • Antidolorante.
Tratamentul local și general:
În raport cu cauza tratamentul unei pulpite acute sau periodontitei.
Tratament general: antiinflamatorii, desensibilizante.

6. Accidente de erupţie ale molarilor de minte inferiori.

7. Patogenie (factori favorizanţi, factori determinanţi).

Periostita acută perulentă cel mai frecvent poate apărea ca o complicaţie a periodontitei
acute sau a celei cronice exacerbate. O aşa formă după I.M. Biberman (1963) – se
întâlneşte în 72,2% de cazuri.
Deasemenea, periostita acută purulentă poate apărea în urma supuraţiei unui
chist radicular, a inflamaţiei periostului în cazul supuraţiei plăgii postextracţionale.
Uneori periostita acută perulentă se dezvoltă în cadrul formei abcedate a
parodontitei.
Nu rar se dezvoltă o periostită acută perulentă retromolară în cazul erupţiei
dificile a dinţilor de minte.
Însfârşit, se va ţine cont de faptul, că periostita însoţeşte osteomielita acută.

8. Studiul clinic al complicaţiilor; complicaţii inflamatorii, generale, mecanice, nervoase.

9. Pericoronarita congestivă și supurată (formele clinice). Tabloul clinic, metode de
tratament.
10. Complicații locale - (Supuraţii ale părţilor moi, supuraţii ale osului şi periostului).
11. Complicaţii generale (tromboflebita, compl. pulmonare).
12. Tratamentul în dependenţă de varietatea complicaţiei şi situaţia anatomică a molarului
(incizie, decapuşonare, extracţie).
Manopere practice
1. Examinarea pacientului
2. Efectuarea unei anestezii și extracţia unui dinte
3. Participarea ca asistent la operaţie de rezecţie apicală, hemisecţie sau amputaţie de
rădăcină.