ELABORAREA METODICĂ Nr 9 TEMA:

Indicaţii şi tratamentul protetic a pacienţilor cu leziuni odontale coronare cu coroane din

ceramică

1. Indicaţii şi contraindicaţii la confecţionarea coroanelor din ceramică

Indicatii:
 Cand există cerinţe estetice deosebite (dictate de profesie, statut social etc.), iar dinţii
prezintă leziuni extinse situate pe feţele proximale şi/sau vestibulare restaurate prin tehnici
directe (ex. obturaţii cu RDC). Bonturile dentare trebuie să prezinte o rezistenţă suficientă
pentru a asigura suportul viitoarei coroane, în caz contrar se preferă confecţionarea unui
DCR. Datorită rezistenţei mecanice mai reduse a ceramicii, solicitările ocluzale trebuie sâ fie
distribuite cât mai favorabil. Aceasta presupune în general o situare a contactelor într-o
zonă m care ceramica este suportată de structurile dentare, cum ar fi de exemplu m treimea
medie a feţei orale a incisivilor superiori.
 Fracturi ale marginilor incizale când fizionomia şi funcţia nu mai pot fi refacute cu
materiale plastice de restaurare coronară.
 - Leziuni carioase proximale de amploare care in decursul anilor au fost restaurate
de repetate ori cu obturaţii.
 - Discromii ale frontalilor indiferent de etiologie. (exogene = aport excesiv de alcool,
tutun, vin roşu)
 - Discromii post tratamente endodontale care nu pot fi rezolvate prin tratamente de
albire.( endogene =tratamente intracanalare eronate)
 - Anomalii de formâ şi poziţie care nu pot fi rezolvate prin tratament ortodontic.
 - Imbunătăţirea aspectului fîzionomic m special la o scric dc profcsii (artişti,
profesori, avocaţi), unde metalo-ceramica nu satisface.
 Dereglări de culoare, prezența distrofiilor , fluoroza, anomalii de poziție ,
volum,culoare ,forma, direcție care pot fi corectate doar prin metoda de acoperire.
 Indicaţia coroanelor integral ceramice ca elemente de agregare pentru o restaurare
protetică fixă este limitată, restrângându-se doar la edentaţiile reduse (maxim un element
intermediar) cu solicitări ocluzale minime. Această limitare se datorează rezistenţei la
încovoiere reduse a maselor ceramice, fapt ce impune realizarea unor conectori de grosimi
considerabile, cu impact negativ asupra aspectului estetic final prin reducerea ambrazurii
cervicale, fapt ce are repercursiuni şi asupra papilei interdentare cu posibile afectâri
parodontale.

Contraindicaţii
 Contraindicaţiile coroanelor integral ceramice se referă la situaţiile când
se poate aborda o soluţie mai conservativă sau când solicitările ocluzale
sunt defavorabile. Ele se realizează mai rar în zona laterală, unde forţele
ocluzale crescute precum şi cerinţele estetice mai reduse impun ca
tratament de elecţie CMMC sau coroana turnată. în zona frontală
raporturile ocluzale defavorabile sau imposibilitatea realizării unui prag
circular de minimum 1 mm indicâ de asemenea CMMP sau CMMC în
detrimentul coroanelor integral ceramice
 Pacienţi tineri la care camera pulparâ fîind voluminoasâ existâ riscul lezârii
pulpei; cu tesuturi dure fragile, unde nu se pot realiza preparaţii cu

1
 prag.Jacketul ceramic necesită o preparaţie nebiologică, cu sacrificiu de material
dentar care poate duce la crearea unei plagi dentinare mari.
 La sportivi unde există riscul fracturării traumatice a coroanei;
 In ocluzii adânci acoperite, deoarece nu se poate asigura suficient spaţiu între
bont şi dinţii antagonişti;
 In ocluzii cap la cap care rezultă m urma uzurii marginilor incizale. Insăşi uzura
denotâ de obicei exercitarea de forţe musculare mari de obicei parafuncţionale
(bruxism). în cazul unor rapoarte constituţionale atitudinea poate fi mai
nuanţatâ şi nu de contraindicaţie categorică;
 Dinţii scurţi, la care contactul coroanei cu antagoniştii s-ar face pe suprafeţe
nesusţinute de bont; cind dupa preparare ,buntul capatat nu ne va asigura o
buna fixare a coroanei.
 Dinţii frontali care prezintă strangulări cervicale care nu permit conformarea
corectă a pragului gingival;
 Molarii reprezintă o contraindicaţie pentru coroanele din mase ceramice
tradiţionale care nu rezistâ la solicitârile funcţionale din zona lateralâ a arcadei
dentare;
 Dinţii depulpaţi trebuiesc restauraţi în prealabil sau reconstituiţi cu DCR;
 Coroana jacket de porţelan nu poate fi folosită ca element de agregare în cazul
unei proteze partiale fixe. restaurarea molarilor ( pe dinții laterali din cauza
forțelor mari de presiune și rezistență mica a materialului la fel și din cauza
dificultăților apărute la prepararea lor). pun¡i totale, pun¡i pe implanturi.
 Pe dinţii frontali care prezintă faţete de abraziune (sau pacienţi cu
parafuncţii :scrâsnitul dinţilor, bruxism) 
2. Fazele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor din ceramică
 Prepararea bontului
 Amprenta
 Alegerea culorii
 Protectia bontului
 Realizarea modelului de lucru
 Determinarea relatiilor intermaxilare
 Realizarea matricei din platina pe bontl preparat
 Depunerea si arderea straturilor de ceramic
 Adaptarea coroanei pe model
 Proba coroanei in cavitatea bucala
 Arderea coroanei din ceramic pentru glazurare
 Fixarea coroanei in cavitatea bucala

3. Particularităţile preparării dinţilor sub coroana din ceramică
 Elementul dentar se prepară sub forma unui bont cilindro-conic neretentiv,
suprafetele ocluzale usor convergente spre ocluzal, sub un unghi de 5-8 grade fata
de axul de insertie a dintelui.
 Se slefuieste de la nivelul tuturor suprafetelor a unui strat uniform al tesuturilor
dentare de 1,5-2,0 mm, egal cu grosimea peretilor viitoarei coroane
 !!! Se reduce nu mai mult de 1/3 din coroana dintelui !!!

2
 In zona cervicala a coroanei dentare este preparat un prag circular cu o latime ce
depinde de marimea diametrului dintelui in aceasta zona si care constituie 0,3-0,5
mm la dintii cu un volum mai redus si 0,8-1,5 mm la dintii mai voluminosi.
 Unghiul de intalnire intre pereti si prag este de 90º, cu rotunjirea zonelor de intalnire
;
 Se contraindica unghiuri ascutite, obtuze, denivelari deoarece sunt surse de fisurare
coronara (unghiurile ascutite genereaza tensiuni).
 Pragul se infunda 0,3-0,5 mm => estetica maxima, sau la nivelul insertie gingivala
cand elementul dentar are o culoare care ne satisface.( tinem cont si de starea
tesuturilor dentare cervicale)
 Uneori pragul va fi creat doar pe suprafetele vestibulare si orale si cu o latime de
doar 0,8(premolarii superiori , incisivii inferiori). Particularitatile topografiei camerei
pulpare nu permit totdeauna crearea unui prag circular.
 Lungimea bontului preparat trebuie sa alcatuiasca 2/3 din lungimea coroanei clinice
pentru o retentivizare satisfacatoare

Instrumentarul necesar preparării:

 freze diamantate subțiri conice (efilate) cu vârful rotunjit, de granulație normală

dar și mare (0.8 mm)
 freze diamantate conice cu vârful drept, granulație normală diametru de 1 mm
 freze diamantate în formă de minge de football sau rugby
 freză diamantată de formă lenticulară sau con invers
 pietre de moară
 pietre și freze din carbură de tungsten, pentru finisare
 oglindă dentară
 sonda parodontală
 instrumentar de mână (dăltițe și toporiști de smalț, conformatoare de unghiuri)
 piese de mână la viteze mari și mici, cu răcire cu apă și aer
 freze speciale, de înfundat pragul, subgingival.

Metoda de lucru (preparația propriu-zisă)

Etape: Prepararea bontului se face într-o anumită succesiune a şlefuirii suprafeţelor

coronare:

 şlefuirea mărginii incizale;

 şlefuirea feţei vestibulare;
 şlefuirea feţei orale;
 rotunjirea muchiilor;
 definitivarea, înfundarea pragului gingival și evaluarea preparației.

3
Notă: Preparația se aseamănă cu cea pentru coroana metalo-ceramică, deosebirea este că se
prepară un (prag, chamfer circular de 1 mm)

Reducerea marginii incizale obiective:

 asigurarea unei grosimi adecvate marginii incizale a coroanei,

 asigurarea unui spaţiu necesar pentru mişcările de propulsie,
 crearea unui plan înclinat palatinal la incisivii superiori şi vestibular la incisivii
inferiori, pentru ca forţele ocluzale să acţioneze în unghi drept (regulă de
respectat).

Metoda de lucru presupune reducerea din marginea incizală 2 mm (se verifică să fie
spațiu în dinamica mandibulară) și în zona posterioară este nevoie de 1,5-2 mm pe toți
cuspizii;

Tehnica începe prin realizarea celor trei șanțuri de ghidaj pe marginea incizală, de
adâncime inițială de 1,3 mm (pentru a permite finisarea ulterioară până la 2 mm),
șanțurile sunt perpendiculare pe axul lung al dinților antagoniști, în scopul furnizării unui
sprijin pentru coroana integral ceramică.
Reducerea completă a marginii incizale. Se folosește tehnica jumătății; se reduce prima
jumătate iar cealaltă servește drept reper.
Din marginea incizală se şlefuiesc 2 mm, cu freza diamantată cilindro-conică cu vârf plat,
sau folosind piatra de moară de mărime adecvată.
Planul de şlefuire are o înclinare de 45°orientat spre palatinal la incisivii superiori şi
vestibular la incisivii inferiori; în caz de ocluzie cap la cap planul va fi drept.

Reducerea feței vestibulare

Prepararea feţei vestibulare obiective:

 prepararea pragului gingival,

 derentivizarea suprafeţei vestibulare;
 asigurarea unei grosimi uniforme de 1mm pentru coroana de înveliş ceramică.
 Şlefuirea feţei vestibulare are ca scop să asigure o grosime uniformă a pereţilor
coroanei de înveliş ceramice şi un efect estetic mai bun, fară a prejudicia
vitalitatea dintelui. Pentru acest motiv, prepararea trebuie să se facă în două
planuri: - un plan incizal, paralel cu conturul dintelui şi altul cervical, paralel cu
axa de inserţie.

Tehnica începe prin conturarea șanțurile de ghidaj (adânci de 0,8 mm pentru a permite
finisarea ulterioară) și anume unul în mijlocul feței vestibulare și câte unul în unghiurile

4
mezio și disto vestibulare. După realizarea șanțurilor de ghidaj, se pictează cu un marker
toate șanturile, urmează reducerea feței vestibulare astfel încât să existe un spațiu de 1
mm pentru a asigura grosimea viitoarei mase ceramice, folosind tehnica jumătății până
nu se mai vede marcajul. Preparația se conformează cu o componentă cervicală paralelă
cu axul de inserție a viitoarei coroane ceramice dar și cu o componentă incizală care
urmărește conturul natural al dintelui.

Se şlefuieşte iniţial jumătatea incizală a suprafeţei vestibulare (până dispar şanţurile) cu

o freză diamantată cilindro-conică cu vârf plat. Prepararea se continuă cu jumătatea
gingivală a suprafeţei vestibulare, moment când se conformează și pragului gingival.
Apoi, prepararea se extinde de pe suprafaţa vestibulară pe suprafaţa vestibulo-
proximală şi se termină pierdut, în jumătatea orală a suprafeţei proximale. Marginea
pragului va trebui să urmărească creasta gingiei libere şi nu se va extinde prea mult
subgingival.

În această etapă are loc o reducere cantitativă de substanță dentară, sub irigare
continuă, cu freza diamantată cilindro-conică cu vârful plat, rezultând în această etapă,
o preparație brută.

Prepararea feței orale

Preparația reducțională a feței orale se face și în acest caz, în două planuri, unul
subcingular drept, si unul supracingular concav. Prepararea supracingulară orală
presupune crearea unui spaţiu necesar pentru confecţionarea coroanei cu o grosime
adecvată și să permită ghidajul anterior şi mişcările de lateralitate.

Tehnica presupune mai întâi plasarea șanțurilor de ghidaj, adânci de 0.8 mm, folosind o
freză în formă de minge de football sau rugby sau pietre de moară. Reducția se face prin
tehnica jumătății până ce obținem un spațiu de 1 mm în toate mișcările excursive ale
mandibulei.

Urmează preparația subcingulară unde peretele cervical este paralel la axa de inserție a
viitoarei restaurații dar și la peretele cervical vestibular preparat. În continuare, realizăm
un șanț în mijlocul peretelui cingulumului; urmează prepararea zonei subcingulare și
prepararea pragului plecând din mijlocul cingulumului până spre mezial dar și spre
distal, până pragul oral întâlnește pragul vestibular. Această terminație cervicală (pragul)
urmează creasta gingivală liberă și nu trebuie să fie extinsă excesiv subgingival. Prin
urmare faţa orală subcingulară se prepară la un unghi de convergenţă de 6-10° față de
jumătatea gingivală a feţei vestibulare. Această suprafaţă axială reprezintă o zonă
adiţională de retenţie şi stabilitate a coroanei.

5
Prepararea terminației cervicale (pragul)

Înainte de prepararea pragului se realizează retracția gingivală temporară cu fir

impregnat uscat. Terminația trebuie să fie sub formă de prag; forțele vor fi distribuite
paralel cu axul lung al dintelui. Dacă pragul este înclinat are loc o suprasolicitare în masă
a porțelanului și ulterior fractură. Se recomandă realizarea unui prag, în unghi de 90°,
fără smalț nesusținut care de altfel s-ar putea și fractura.

Definitivarea pragului gingival. Coroana de înveliş ceramică trebuie să se sprijine pe un

prag circular, care formează cu pereţii axiali un unghi de 90°. Pragul va fi paralel cu
vârful crestei gingiei libere. Lăţimea pragului este de 1 mm, variaţiile în minus fiind
legate de dimensiunile dinţilor şi suprafeţele dentare (0,50-0,75mm, proximal).

Finisarea

Presupune obținerea suprafețelor netede și a muchiilor rotunjite (să nu fie muchii

ascuțite care blochează și produc fractura), și dacă este nevoie în această etapă mai
putem rafina orice suprafață sau muchie. Rotunjirea muchiilor dintre pereţii axiali se
face cu instrumente diamantate cilindro-conice cu granulaţie fină. Muchiile trebuie
rotunjite, dar nu desființate (altfel se rotește coroana pe bont). La coroanele ceramice
orice unghi ascuţit de la nivelul bontului reprezintă zone de concentrare de stress care
pot produce fisuri şi conduc în final la fracturarea coroanei.

Pentru conformarea pragului se folosesc frezele speciale de înfundat pragul. Finisarea

marginilor de smalţ de la nivelul pragului se face cu instrumente de mână (dăltițe,
bizotatoare). Pentru a nu leza pereţii gingivali se recomandă ca înfundarea pragului să se
facă după o prealabilă lărgire temporară a şanţului gingival.

Caracteristicile preparației pentru coroana integral ceramică sunt:

1. un plan incizal în unghi de 45° în vederea întâlnirii fortelor de masticatie în unghi

drept,
2. toate suprafeţele axiale uşor convergente spre axul preparării;
3. suprafaţă vestibulară convexă gingivo-incizal şi mezio-distal, formă care asigură
grosime uniformă ceramicii;
4. suprafaţă palatinală (la incisivii superiori) uşor concavă mezio-distal şi gingivo-
incizal care se extinde de la planul incizal la creasta cingulumului; Peretele axial
oral: conferă retenţie şi rezistenţă

6
 5. spaţiul adecvat între bont şi antagonişti pentru a asigura ceramicii o grosime
suficientă;
6. treimea gingivală a feţei palatinale uşor convergentă spre incizal; .
7. reducție supracingulară concavă: conferă rezistenţă structurală.
8. prag gingival circular, care formează cu pereţii axiali un unghi de 90°.
9. localizarea pragului este dictată de considerente estetice şi parodontale;
considerentul estetic primează întotdeauna, în restul situaţiilor se dă preferinţă
integrităţii parodonţiului.
10. .pragul conferă integritate marginală și rezistenţă structurală
11. .unghiuri rotunjite: rezistenţă structurală.

În prezent, se pot realiza coroane integral ceramice prin tehnici alternative și în acest
caz apar modificări ale preparărilor dinţilor. Coroanele integral ceramice realizate prin
metode alternative (ceramică turnată, presată), necesită o reducție mai importantă de
substanță dentară axială (deoarece coroana cere o grosime mai mare), și realizarea unui
prag cu unghiuri interioare rotunjite, comparativ cu cele realizate prin tehnici clasice
(arderea porțelanului se făcea pe folie de platină).
În loc de prag se preferă un chanfrein mai larg.

In continuare este necesar de a efectua protectia dinţilor şlefuiţi. Din mijloacele de

protecţie cunoscute (mecanice, chimice), mijloacele mecanice - sunt cele mai frecvent
utilizate(coroanele provizorii, lacurile dentare). Din cauza lipsei coroanelor provizorii
standarde se folosesc cele individuale, confecţionate în laborator sau după următoarea
metodă:
* obţinerea amprentei folosind o masă amprentară elastică sau ghips; urmea-ză
şlefuirea dintelui, prepararea unui acrilat autopolimerizabil ce ar corespunde după
culoarea dinţilor restanţi, introducerea acestui acrilat în amprenta care apoi se reaplică
peste dintele şlefuit acoperit în prealabil cu un strat subţire de ulei de vaselină ce
preintimpină influenţa nocivă a monomerului asupra pulpei. Inainte de polimerizarea
completă a acrilatului amprenta se îndepărtează din cavitatea bucală, apoi se scoate
coroana din amprentă, se prelucrează, se efectuează proba, se lustruieşte şi se fixează
cu ajutorul unei mase amprentare de tip Repin, Dentol sau hidroxid de calciu etc.
Jacket-ul de porţelan ars pe folie de platină pretinde o preparaţie terminală sub formă
de prag circular care formează cu pereţii axiali un unghi de 90°. Lăţimea pragului este de
1 mm, el fimd paralel cu vârful crestei gingiei libere.
Sfera jacketului ceramic s-a lărgit odată cu posibilitatea eliminării suportului de platinâ.
Astâzi există o multitudine de variante care permit elaborarea de coroane integral
ceramice

3. Formele de prag preparate la colet la confecţionarea coroanelor din ceramică. Metode de

retracţie gingivală .

7
4. Argumentaţi necesitatea formării bontului retentiv la confecţionarea coroanelor din
ceramică

5. Complicaţii posibile la prepararea dinţilor sub coroana din ceramică

8
6. Metodele amprentării la confecţionarea coroanelor din ceramică

7. Proba coroanei din ceramică, corecţia în ocluzia funcţională

9
8. Varietăţi de ceramică utilizate la confecţionarea coroanelor din ceramică, caracteristica
1.în funcţie de compoziţia ceramicii:
 ceramică feldspatică
-de primă generaţie (placarea scheletelor metalice)
-de generaţie nouă - cu conţinut crescut de leucit (pentru sisteme integral ceramice)
 ceramica aluminoasă - conţine peste 85% Al2O3
din care se realizează nucleele, peste care se depun apoi mase ceramice de placare
 ceramica vitroasă (sticloasă) - vitroceramica alcătuită din cristale de fluorsilicat sau
apatitădispuse neregulat în masa sticloasă

2. în funcţie de tehnologia de obţinere

 A.Sisteme aditive
- prin depunere succesivă de straturi (exemple: Optec HSP, Vitadur, Duceram LFC)
- prin turnare (Cerapearl, Dicor) 
- prin infiltrare şi sinterizare (In-Ceram)
- prin presare (IPS Empress, Cerestore, Optec OPC, Cerapres)
 B.Sisteme substractive:
-frezare mecanică
-frezare computerizată = CAD/CAM (Computer Aided design / Computer Aided
Machining = literaturaengleza),

3. în funcţie de tehnologia de obţinere cea mai relevanta clasificare:

a) Prin sinterizarea pulberii ceramice pe modele refractare sau matrice de platină

10
 se bazeaza pe principiul sinterizarii ceramicii clasice feldspatice pe un suport rezistent la
temperaturi inalte
 lucrarile protetice realizate prin acesta tehnica au o estetica deosebita si o
transluciditate maxima ce imita aspetcul smaltului dentar, dar rezistenta la flexiune este
cea mai mica dintre toate sistemele integral ceramice <100 Mpa

ETAPELE DE REALIZARE A UNEI FATETE CERAMICE PE MASA REFRACTATA

 Prepararea suportului dento-parodontal – permite reducerea preparatiei pentru o
fateta pana la 0.4 mm!
 Obtinerea unui model din ghips cu bonturi mobile, apoi bonturile vor fi
duplicate,obtinandu-se bonturi duplicate din masa refractara
 Pe aceste bonturi mobile duplicate se realizeaza stratificarea ceramicii feldspatice
panala refacerea culorii si morfologiei
 Lucrarea se introduce in cuptorul de ceramica impreuna cu bontul mobil pentrusinteriza
re
 Pentru proba in cavitatea orala este necesara detasarea fatetei de pe bontul duplicat din
masa refractara – se obtine prin sablare
 Fixarea adeziva in cabinet
Atentie: este o tehnica foarte sensibila atat pentru medic (sunt foarte fragile inainte de
fixare), catsi pentru tehnician (nu mai sunt posibile arderi ulterioare de corectie)

b) Prelucrarea ceramicii in stare plastica prin injectare sau turnare

 Se utilizeaza o ceramica vitroasa pe baza de disilicat de litiu ranforsata cu leucit (se obtin
valoari ale rezistentei de 400Mpa). Ceramica este incalzita la temp inalta si turnata intr-
un tipar obtinut din mase de ambalat speciale pe baza de fosfati
 Nucleul se modelează din ceară pe model, apoi se aplică tijele de turnare, se ambalează;
 se elimină ceara din tipar, se plastifiază o pastilă de ceramică şi se  injectează în tipar.
Placarea se face cu ceramică pe bază de fluorapatită sinterizată la 800 C
 Astfel, se obtine:-Fie o lucrare protetica finala (terminata ca forma, volum) = doar dintr-
un materialacromatic – colorantii si glazurarea se aplica ulterior prin pictura extern-
Fie un nucleu din ceramica presata – pe care se va realiza stratificarea ceramiciiclasice pt
a obtine morfologia si culoarea finala a lucrarii  = tehnica stratificarii
 Atentie: Indicatii -inlay, onlay, fatete, coroane (unele sisteme precum Empress2,
eMax Press permit si realizarea de punti dentare)

c) Prin infiltrarea cu sticlă a unor structuri poroase şi sinterizare

Exemplu: Sistemul INCERAM (Vita, Germania)
 Istoric:
Introdus in 1985 de Michel Saadoun – descopera nucleul de alumina
•Rezistenta la flexiune = 2,5 x > alte sisteme ceramice existente
•Transluciditatea (aluminei) este mai redusa decat a sistemelor care contin leucit (IPSEm
press)

11
 Sistemul InCeram se bazeaza pe obtinerea unei cape ceramice din ceramica aluminoasa
sau magnezica, care ulterior este infiltrata cu o sticla  de aluminosilicat de lantan. Peste
acest nucleu se depun straturi de ceramica feldspatica care se sinterizeaza similar cu
tehnica metalo-ceramica. Exista 3 variante ale sistemului InCeram (Vita, Germania):
 1. InCeram Alumina
 2. InCeram Spinell
 3. InCeram Zirconia

ETAPELE PRINCIPALE DE LUCRU

Tehnica In Ceram:
 realizarea modelului de lucru si aplicarea die spacer-ului-realizarea modelului duplicat
dintr-un gips special.
 aplicarea pe bontul modelului a unei suspensii de Al2O3Amestecului i se extrage lichidul
astfel incat,chiar inainte de sinterizare ,se ajunge la ocondesare a materialului pentru
nucleu,rezultand o structura relativ stabila.Arderea desinterizare pe bintul din gips se
face intr-un cuptor Vita In Ceram timp de 4 ore la otemperatura de 1100 gr
celsius.Rezulta un schelet de Al2O2,foarte rezistent,care se prelucreaza si se adapteaza
pe modelulde lucru
 urmeaza aplicarea pe aces nucleu dur a maselor de ceramica Vitadur N pentru dentina si
smalt.

d) Prin prelucrarea mecanică a unor lingouri ceramice prefabricate

Exemplu: Sistemul Cerec (Ceramic Reconstruction)

 face parte din sistemele CAD/CAM (computer assisted design / computer assisted
machining) fiind produs de firma Sirona
 Exista mai multe astfel de sisteme:
Cerec1(2000), apoi Cerec 2 (2003), apoi Cerec3, apoi Cerec In-lab, ultimulCerec In-office,
ultimele fiind mai complexe.
 Se frezeaza o restaurare dintr-un bloc de ceramica sinterizata sau doar pre-sinterizata
 Se obtine o lucrare monocroma, care va fi pictată extern
 Initial: adaptarea marginală a lucrarilor CAD/CAM era mai slaba << decat
la celeconventionale, prin perfectionarea sistemelor se considera azi ca adaptarea
marginala s-aîmbunătăţit mult. In plus, s-a dublat şi rezoluţia la scanare faţă de sistemul
Cerec 1. Sistemul Cerec prezintă un dispozitiv de  achiziţionare a datelor reprezentat de o
camerăintraorală, un dispozitiv dependent de sarcină, care realizează conversia imaginii
înformat digital, o unitate centrală de procesare a datelor care stabileşte designul
viitoareilucrări şi un dispozitiv de frezare (cu unul- Cerec 1  sau două motoare –Cerec 2 )

12
9. Criteriile de determinare a nuanţei coloristice individuale a ceramicii
Cu cat restaurarea protetica integral ceramica are o grosime mai mica (tesutul dentar redus este minim)
cu atat este mai estetica in comparatie cu lucrarile de tipul coroanelor metalo ceramice unde este exact
invers, pentru a obtine o restaurare cat mai estetica risipa de tesut dentar sanatos trebuie sa fie foarte
mare  pentru a masca „miezul” metalic al restaurarii.
 Culoarea, forma şi dimensiunea sunt factori determinanţi în practica dentară pentru
restaurările coroanelor dinţilor şi a arcadelor. Alegerea de către medic a unei culori cât
mai apropiată de cea a dinţilor naturali este o funcţie de evaluare subiectivă a medicului
dentist, la care este posibil să participe şi pacientul şi chiar un membru de familie al
acestuia
 Culoarea viitoarei coroane care se stabileşte cu ajutorul cheii de culori prin comparaţie
cu dinţii vecini şi cei omonimi folosind toate varietătile de nuante, pentru a prezenta
tehnicianului dentar informatia necesară.
 Vom ţine cont de lumina prea puternică a zilei sau de la lămpile cu incandescenţă care
poate modifica mult nuanţele culorii.
 Prin urmare, alegerea culorii constituie unul din momentele importante in realizarea
coroanelor de inveliş fizionomice şi ea trebuie determinată la lumina zilei.
Feţele vestibulare ale dinţilor frontali prezintă de obicei trei nuanţe cromatice:
1. În zona coletului este mai închisă;
2. În treimea incizală nuanţa este mai deschisă;
3. În treimea mijlocie există o nuanţă intermediară.
În cazul aceluiaşi pacient, culoarea poate fi aceeaşi pentru toţi dinţii, dar intensitatea
poate fi diferită în funcţie de dinte. Astfel:
* Un canin poate apărea mai galben decât incisivul central datorită grosimii mai mari a
smalţului şi dentinei, care-i conferă o nuanţă mai închisă.
* Nuanţa unui dinte variază, la colet va fi mai închisă decât incizal.
Dinţii devin mai închişi la culoare cu cât sunt situaţi mai posterior pe arcadă
* Nuanţele cromatice ale vârstnicilor sunt mult mai închise decât cele ale tinerilor.
Modificări mai mici sau mai mari apar în:
1. .Particularităţi genetice, specifice fiecărui individ;
2. După intervenţii stomatologice - obturaţii, pulpectomii, etc.;
3. La fumători;
4. La pacienţii cu igienă necorespunzătoare

Metode de determinare a culorii

1. Metoda vizuală de determinare:

Este cea mai utilizată la ora actuală şi se realizează cu cheia de culori. Sproull (1973) a
sintetizat condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o cheie de culori:
* Aşezarea culorilor într-o anumită ordine, după sistemul de ordonare al culorilor propus
de Munsell (1961);
* Distribuţia corespunzătoare a culorilor pe suprafeţe.

13
 Dacă o cheie de culoare nu îndeplineşte condiţiile aranjamentului adecvat în intervalul
de culoare, ea are următoarele deficienţe:
 Timpul pentru alegerea culorii durează prea mult deoarece medicul se decide greu cum
să înceapă;
 Verificarea corectă a nuanţei este greu de realizat;
Volumul intervalului de culoare ocupat de materiale pentru care trebuie realizată
alegerea în cheia de culoare nu este suficient
Calităţile unei chei adecvate de culori sunt:

 Corelaţia nuanţelor cu a dinţilor naturali;

 Aranjamentul culorilor astfel încât alegerea să fie relizată în cel mai scurt timp;
 Diversitatea nuanţelor astfel încât să satisfacă toate cerinţele.

Deficienţele unei chei de culori pot fi reprezentate de:

* Volumul intervalului de culoare necesar nu este satisfăcător;

* Lipseşte aranjamentul ordonat între extremităţile cheii;
* În anumite zone există o aglomerare de culori.
Tipuri de chei de culori:
Vita classic
 Este cea mai utilizată cheie de culori care este divizată în nuanţe A, B, C, şi D, ultimile
două fiind rare la dinţii naturali. Medicul alege prin comparaţie cu culoarea dintelui
natural una din monstrele numerotate ale cheii de culori şi transmite informaţia prin fişa
de laborator tehnicianului dentar.
 Procedeul este simplu dar prezintă dezavantajul legat de subiectivismul determinării
culorii şi de faptul că o cheie de culori poate să nu acopere toată gama de culori a
dinţilor naturali.

Tehnica/principii de alegere a culorilor:

* Culoarea se alege pe dintele uscat şi controlat în continuare de umiditate;
* Culoarea este aleasă în mijlocul zilei. Lumina solară puternic strălucitoare, împreună cu
cerul albastru, pot accentua componenta albastră a spectrului;
* Nu se utilizează lumina solară directă;
* Pacientul trebuie să stea în picioare în faţa ferestrei cabinetului încît să existe o mare
cantitate de lumină naturală, care să evidenţieze dinţii arcadei dentare;
* Poziţia pacientului este dirijată astfel încât privirea medicului să fie situată pe acelaşi
plan orizontal cu planul de ocluzie al arcadei dentare la care se determină culoarea;
* Medicul odihnit selectează mai uşor şi mai bine nuanţele. Este recomandabil ca prima
alegere a culorii să se facă după examenul clinic al pacientului şi notată în fişa de
laborator;

14
 * Câmpul vizual al medicului trebuie să fie îngustat la maximum şi să se manifeste prin
concentrarea privirii mai întâi numai asupra unui dinte, apoi pe rând şi asupra celorlalţi.
Acest lucru se obţine prin acoperirea celorlaţi dinţi;
* Dacă privirea medicului este concentrată mai mult timp pe o zonă redusă, culoarea este
mai gri decât nuanţa reală existentă;
* Dintele din cheia de culori este aşezat în aceeaşi poziţie cu dintele de pe arcada dentară
pentru ca să existe aceleaşi condiţii de luminozitate;
* Concentrarea maximă a privirii trebuie să fie dirijată asupra treimii mijlocii a coroanei,
deoarece reprezintă culoarea de bază.
Alegerea culorilor în cabinet şi redarea lor în laborator constituie o operaţie deosebit
de sensibilă, rezultatul final fiind dependent de experienţa şi abilitatea medicului
dentist şi tehnicianului dentar.

2.Metoda tehnica de determinare a culorii

Se realizează cu ajutorul spectrometrului, care poate determina simultan valori cuprinse
în domeniul spectral 380 – 750 nm.
EASY SHADE (SHOFU)
* Este un aparat care realizează înregistrarea digitală a culorii în cabinet, informaţia fiind
apoi transmisă în laborator, unde tehnicianul o analizează cu ajutorul unui program de
calculator. Acest aparat are inclus în el un spectrofotometru, măsurătorile fiind făcute
electronic.
* Dispozitivul este uşor de manevrat, vârful piesei de mână permiţând selectarea
diferitelor arii din dinte cu ajutorul programului care înregistrează treimea cervicală,
apoi cea medie şi în final treimea incizală.
Fiecare etapă poate fi repetată dacă este necesar, putându-se face chiar şi o medie a
tuturor înregistrărilor. Aparatul indică uşor nuanţele în concordanţă cu cheia de culori
clasică Vita şi mai ales cu Vita 3D.
Pentru utilizarea corectă se recomandă uscarea dintelui, ţinerea capului pacientului
nemişcat pe parcursul înregistrării, citirea de mai multe ori şi verificarea rezultatelor
obţinute, fotografierea ecranului.
O caracteristică aparte permite verificarea lucrării protetice finite: se indică
aparatului culoarea corectă pe care acesta o compară cu cea a restaurării protetice,
apărând note de la 1 la 10 pentru tehnicianul dentar.
De fapt aparatul apreciază:
* O potrivire bună, imperceptibilă faţă de cea solicitată;
* O potrivire destul de bună, diferenţa este identificată de un ochi format;
* O diferenţă perceptibilă, se recomandă ajustarea culorii.

10. Complicaţiile posibile la fazele de adaptare, corijare şi fixare a coroanelor din ceramică

15
11. Avantajele şi dezavantajele coroanelor din ceramică
Avantaje :
1. Rezistenta la incovoiere mare (proprietatea acestuia de a se opuneaparitiei fracturilor la
solicitari de incovoiere) masele ceramice clasice=50Mpa, Zr din masele ceramice
moderne = 900 Mpa
2. Rezistenta comparabila cu cea a sis. metaloceramice
3. Răspunsul tisular bun datorat biocompatibilităţii ceramicii şi lipsei scheletului metalic.
Lipsa subtratului metalic permite totodatâ şi realizarea unei preparaţii mai conservative pe faţa

16
 vestibulară comparativ cu tehnica mixtă metalo-ceramică, în schimb implică o reducere
semnifîcativă a feţelor proximale şi orală, m vederea asigurării unei grosimi uniforme a stratului
de ceramică. Biocompatibilitate buna, care se datoreaza in mare parte stabilitatii legaturii
intre elementele componente si compozitiei chimice anorganice a ceramicii si faptului
ca prin eliminarea componentelor metalice sunt evitate fenomenele de coroziune si
galvanism.
4. Estetica este incomparabil mai buna decat a restaurarilor metaloc-ceramice: Lipsa
metalului la sistemle integral ceramice oferå un mare avantaj estetic. Opacitatea
siculoarea gri a metalului nu mai trebuiemascate prin straturi de ceramicå îndefavoarea
aspectului natural.
5. Translucenţă apropiatâ de cea a structurilor dure dentare
6. Sacrificiu de substan¡å dentarå mai mic - 0,6 - 2 mm;
7. Sunt mai usoare;
8. Au retentivitate mai mare pe bontul protetic dacå sunt cimentate prin tehnica adezivå;
9. Sunt inerte din punct de vedere chimic;
10. Nu existå riscul desprinderii componentei ceramice de pe suportul metalic;
11. Nu mai apar modificåri de culoare la nivel gingival;
12. Dacå este necesar un tratament endodontic, orificiul de acces se poate obtura cu
material compozit.
13. Conductivitate termica redusa
14. Stabilitate chimica

Dezavantaje
1. Rezistenta mecanice reduse datoritâ lipsei scheletului metallic
2. In vederea realizării pragului circular este necesar un sacrificiu important de ţesuturi dure
dentare pe toate feţele. Aceasta datoritâ rezistenţei mai reduse a ceramicii care necesită o
grosime uniformâ la colet de mimmum 1 mm. Comparativ cu preparaţia pentm o CMMC, în
special pe feţele proximale şi orale, coroana integral ceramică este o soluţie terapeutică mai
puţin conservativă, care pentru a putea fi realizată ?trebuie să îndeplinească cu rigurozitate
regulile preparaţiei
3. Dificultăţi mai pot fi întâmpinate şi în obţinerea unei adaptări corecte a restaurării la 'preparaţie.
Astfel de situaţii pot fi adeseori observate la un dinte cu o distrucţie coronarâ extinsă sau m
cazul când după ablaţia unei restaurâri protetice anterioare bontul restant nu permite realizarea
unei preparaţii pentru o coroană integral ceramică. Situaţiile amintite implică realizarea de
preparaţii atipice care pot afecta negativ rezistenţa viitoarei restaurâri protetice.

17