TRATAMENTUL EDENTATIEI PARTIALE CU

PUNTI PROTETICE NEMETALICE(ACRILICE

, CERAMICE, COMPOZITE). INDICATIILE.
ETAPELE DE CONFECTIONARE.
AVANTAJE SI DEZAVANTAJE
INDICATII SI CONTRAINDICATII CATRE TRATAMENTUL CU
PUNTI DENTARE ACRILICE
 -se indica pentru zona frontala a arcadelor
dentare edentata unidentar sau cel mult la
absenta a 2 dinti;
 -utilizarea in calitate de punti dentare provizorii

-deoarece au duritate slaba, nu se utilizeaza

pentru grupul lateral de dinti ;
-produc iritarea parodontului marginal;
-isi modifica culoarea in conditiile cavitatii bucale
-acrilatul se fractureaza usor, se uzeaza si frecvent
apar perforuri ;
- pe parcurs apare: porozitate,
-poseda coeficient ridicat de
-dilatare termică,
-modul de elasticitate scazut.
-Coroanele de înveliş acrilice nu păstreaza stopurile
ocluzale, drept urmare antagoniştii migrează, putând
apare disfuncţii mandibulare.
-Datorită calităţilor lor precare, coroanele de înveliş acrilice
sunt folosite la ora actuală doar ca restaurări provizorii.
Uneori, schimbate la 6 luni pot fi folosite la adolescenţi
ca restaurări de temporizare pânâ in momentul când se
poate realiza un prag pentru o coroană de înveliş
ceramică sau metaloceramica.
PREPARAREA DINTILOR
Preparaţiile sunt tangenţiale, deoarece coroanele acrilice se pot prelucra şi finisa marginal în
bizou. Pe de altâ parte nu se pot adapta corect la prag datorită contracţiei mari din cursul
polimerizarii.
Exista totuşi situaţii depistate în clinică, când aceste coroane (cu toate dezavantajele lor) au
persistat mai mult de 5-6 ani pe bont, prin bizotarea marginilor coroanelor, obţinându-se
adaptâri acceptate de parodonţiu. Pentru o adaptare mai bună, închiderea marginalâ poate fî
îmbunataţită prin captuşire cu acrilat autopolimerizabil (protecţia pulpara şi parodontală trebuie
asigurată). După preparaţie (care va asigura o grosime de l,5-2mm coroanei),
câmpul protetic se amprentează, apoi se realizeazâ un model cu sau fâră bonturi mobile. Pe acesta
se confecţioneazâ o machetă din ceara care se ambalează orizontal sau vertical într-un tipar din
gips dur.
După eliminarea cerii şi izolarea tiparului se preparâ pasta de acrilat care se introduce m tipar cu o
spatulă, în fragmente mici.
Luciul feţei vestibulare se obţine prin aşezarea unei folii de celofan înainte de închiderea chiuvetei
peste pasta de acrilat. Este greşită introducerea direct în tipar a pulberii şi lichidului separat, cu
toate că procedând astfel se pot obţine efecte cromatice optime. Urmeazâ termopolimenzarea
(chiuveta se mentine la un anumit regim termic în funcţie de produs: căldură umeda sau mai rar
uscată), urmată de o răcire lentă,
dezambalarea, prelucrarea şi lustruirea, după care se verifică adaptarea ei corectă pe model şi pe
bont.
în sfârşit ea se fixează cu cimenturi clasice. Cunoscându-se ca polimerizarile industriale oferâao
calitate superioară acrilatelor, a fost lansată o tehnologie în care coroanelor de acrilat li sa
adaptează faţete acrilice prefabricate. Acestea au o structură mai densă şi o stabilitate
cromatică mai buna Urmează ambalarea, dezambalarea şl prelucrarea restaurarii .
 Dupa anii '80 au fost lansate pe piaţă râşini acrilice (Biodent, K+B, Vita K+B 93 etc.)
din care se realizeaza coroane de înveliş prin modelare directă pe model.
Polimerizarea se face în aparate speciale, gen miniautoclave cu vapori de apă sau
cu glicerină sub presiune. Pasta de acrilat se depune pe bontul mobil strat cu strat,
apoi se modeleazâ cu spatula. Depunerile succesive se fac cu scopul de a obţine o
cromatică corespunzătoare. 230 Această tehnologie exclude o serie de etape de
laborator cum ar fi: machetarea, tiparul, dezambalarea, etc.
PROBA DEFINITIVA A PUNTILOR DENTARE ACRILICE

 Proba definitiva va urmari adaptarea

perfecta
 -proximala (slab);
 -cervicala
 -ocluzala ( sesizat de pacient de la 8mm);
ETAPE DE CONFECTIONARE A PUNTILOR DENTARE ACRILICE

 -prepararea dintilor-stilp si amprenatrea

campului protetic;
 -realizarea modelului din gips dur , aplicarea
acrilatului dupa tehnica clasica sau
moderna ;
 -individualizarea aspectului
morfofunctional , finisarea si lustruirea
puntii dentare;
 - proba si fixarea puntii din acrilat in
cavitatea bucala;
 Compozitele utilizate în prezent la restaurarea dinţilor frontali şi/sau laterali prin proteze unidentare de
tip jacket prezintă o rezistenţă la abrazie îmbunătăţită, aceasta depinzând şi de eficacitatea procesului de
polimerizare. Cu toate acestea,, este contraindicată realizarea unor astfel de coroane atunei când există
semnele evidente ale unei parafunctiionalitate, ce ar putea duce la o uzura exagerata. Nu este in prezent
complet elucidat aspectul cu privire la păstrarea stopurilor ocluzale de către aceste materiale.
 In ultimii ani, firmele producătoare ne pun la dispoziţie materiale noi, compozite hibride
fotopolimerizabile, cu proprietăţi deosebite, care oferă 0 adaptare marginală bună , contracţie uiinimă la
polimerizare, rezistenţă crescutâ la abrazie şi un modul de elasticitate aproape ideal. Aceste produse
utilizează de obicei o tehnică dublă sau triplă de polimerizare, fotopolimerizarea fiind completată de
termo—şi baropolimerizare. în ciuda acestor caracteristici, trebuie reflectat cu luciditate asupra
dometnîfor de Utilizare a RDC de nouă generaţie.
 Etapele clinico-tehnice de realizare a puntii din compozit difera considerabil faţă de cele parcurse în
cazul unei coroane din acrilat, datorită modelajului direct pe model prin tehnica „strat cu strat",
tehnologie ce prezintă numeroase avantaje, dintre care amintim:
 - scurtarea timpului de lucru; - evitarea eventualelor etori din cursul machetării, ambalării şi îndesării
polimemlui în tipar;
 - adaptare marginalâ îmbunătăţită;
 - conturarea corectă a ariilor de contact.
 corectitudinea preparaţiei şi calitatea amprentei reprezintă condiţii de bază în vederea obţinerii
succesului, nefiind permise nici un fel de compromisuri. La realizarea preparaţiei trebuie respectate
principiile generale, valabile pentru coroanele de acoperire, fiind necesară asigurarea unui spaţiu
corespunzător, pentru obţinerea unei grosimi minime a coroanei: - 0,8 mm - zona cervicală; - 1,2 mm -
feţele axiale, vestibulară şi oralâ; - 1,5 mm - marginea incizală/faţa ocluzală şi zona ariilor de contact.
Termmaţia cervicală a preparaţiei este bine să fie realizatâ sub formă de chanfrein.
 Preparaţia în lamă de cuţit nu este recomandabilă, deoarece aceste
materiale sunt mai casante (datorită umpluturii anorganice) şi nu rezistă în
strat subţire.
 Amprenta se poate lua cu polieteri, siliconi cu reacţie de adiţie sau
hidrocoloizi reversibili, dupa etalarea in prealabil a şanţului cervical,
permiţând astfel amprentarea corectă a limitei preparaţiei.
 Modelul de lucru se realizează din gips superdur cu bonturi mobilizabile.
 Depunerea straturilor de compozit, începe cu mascarea estetica a bontului,
putând exista douâ situaţii:
 • dacă bontul relevă o coloraţie exagerat saturată este indicat să se utilizeze
un strat de pastă opacă cu rol de reductor de luminozitate, care va atenua
influenţa coloraţiilor subiacente, fară să opacifieze exagerat viitoarea
coroană;
 • dacă bontul nu prezintă nici o coloraţie in plus se va aplica o peliculă
periferică de transparent, pentru a exploata la maximum fenomenul de
difuziune a culorii. Rolul acestei pelicule de transparent este de a face să
circule lumina şi nu de a o capta. Această transluciditate favorizează estetica
finală, permiţând o transmisie imperceptibilă între restaurare şi dintele
subiacent.
INDICATII SI CONTRAINDICATII CATRE
TRATAMENTUL CU PUNTI DIN COMPOZITE.
 - puntile din compozit sunt mai dure decit
cele acrilice
 -mai putin toxice
 - cu aspect estetic superior datorita gamei
coloristice largi
 -reactia de polimerizare in dependenta de
tipul compozitului utilizat, ceea ce permite
manevrarea conform situatiei a materialului;
 - se indica in edentatii frontale si in cadrul
grupului premolarilor;
INDICATII SI CONTRAINDICATII CATRE TRATAMENTUL CU
PUNTI DENTARE CERAMICE. VARIETATI DE MASE CERAMICE.

 -se indica la lipsa unui dinte cind dintii sunt

paraleli si e prezenta o supra-acoperire
frontala mica ;
 - av: portelanul confera coroanelor aspect
natural prin varietate de culori si nuantele
transluciditatii ; ofera posibilitatea de a
imita defectele de smalt, pete cromatice ;
total tolerat de tesuturile cavitatii bucale ;
rezistent la actiunea chimica ;bun izolator
,termica ,protejind asa pulpa de actiune
nociva a diversi agenti patologici
PREPARAREA DINTILOR-STILPI
 1. slefuirea marginii incizale;
 2. slefuirea fetei vestibulare;
 3. slefuirea fetei orale;
 4. rotunjirea muchiilor;
 5. defmitivarea pragului gingival.
 1. Slefuirea reductionala a marginii incizale urmareste urmatoarele obiective:
 - asigurarea unei grosimi adecvate a marginii incizale a coroanei, avand rol mecanic si estetic,
 - asigurarea unui spatiu necesar pentru miscarile de protruzie,
 - crearea unui inclinat palatinal la incisivii superiori si vestibular la incisivii inferiori, pentru ca fortele ocluzale sa
actioneze in unghi drept.
 Inainte de inceperea prepararii, se poate face o cheie cu ajutorul careia se poate urmari corectitudinea reducerii
suprafetelor dentare.                   
 Se pot verifica prin aceasta metoda mai multe tipuri de index-uri ca si la preparatiile precedente.
 Slefuirea marginii incizale (si a fetei vestibulare) se recomanda sa fie precedata de crearea unor santuri de orientare,
care usureaza toate fazele prepararii (. 12.58.a). Astfel se plaseaza trei santuri de orientare m muchia incizala,
pastrandu-le initial la o adancime de aproximativ 1,3 mm pentru a permite o pierdere suplimentara din structura
dintelui m timpul slefuirii. Santurile sunt orientate perpendicular pe axul lung al dintelui antagonist pentru a asigura
un suport adecvat pentm coroana de ceramica. Vestibular, santurile au o adancime de 0,8 mm si vor fi trasate in doua
uri pentm a asigura o suprafata convexa bontului.
 Din marginea incizala se slefuiesc 2 mm, cu ajutorul unui instmment diamantat cilindro-conic cu varf plat, montat m
piesa de turbina. Se poate folosi si o piatra de moara de marime adecvata, la viteze conventionale (. 12.58.b).
 Planul de slefuire are o inclinare de 45° palatinal la incisivii superiori si vestibular la incisivii inferiori. in caz de 
ocluzie cap la cap ul va fi drept.
 Bontul trebuie sa ofere maximum de suport pentru coroana. Daca se depaseste limita de 2 mm, bontul va fi prea
scurt, si nu va oferi suficienta retentie. La coroanele de invelis ceramice apare un pericol suplimentar in caz de
scurtare exagerata a bontului. in zona vestibulo-gingivala se produce o concentrare de stress care va duce la
fracturarea caracteristica „in semihma' a marginilor coroanei. Pentru a preveni aceste fracturi marginea incizala a
bontului trebuie sa fie cat mai aproape de marginea incizala a coroanei de invelis ceramica, in concordanta cu
cerintele estetice si fortele functionale.
 in cazul coroanelor de invelis ceramice confectionate la dintii laterali, se procedeaza ca si in cazul coroanelor de
invelis tumate, implicand realizarea santurilor de orientare si incluzand utilizarea unui bizou al cuspizilor de sprijin.
Pe acesti dinti spatiul interocluzal va fi de 2 mm.
 2. Slefuirea fetei vestibulare
 Obiective:    - prepararea pragului gingival,
 - derentivizarea suprafetei vestibulare,
 - asigurarea unei grosimi uniforme de Imm pentru coroana de invelis ceramica.
 Slefuirea fetei vestibulare trebuie sa se faca m doua uri: un incizal, paralel cu contuml original al dintelui si altul
cervical, paralel cu axa de insertie propusa. Se asigura astfel grosime uniforma peretilor coroanei de invelis ceramice
si un efect estetic mai bun, fara a prejudicia vitalitatea dintelui.
 Se slefuieste initial jumatatea incizala a suprafetei vestibulare (pana dispar santurile de orientare) cu un instmment
diamantat cilindro-conic cu varf plat (. 12.59.a).Prepararea se continua cu jumatatea gingivala a suprafetei
vestibulare si include conformarea pragului gingival. In continuare, prepararea se extinde de pe suprafata vestibulara
pe suprafata vestibulo-proximala si se termina pierdut, m jumatatea orala a suprafetei proximale. Marginea pragului
va trebui sa urmareasca creasta gingiei libere si nu se va extinde prea mult subgingival.
 3. Slefuirea fetei orale
 Slefuirea suprafetei palatinale supracingulare are in vedere asigurarea unui  spatiu necesar pentru confectionarea
coroanei astfel, incat sa aiba grosimea necesara, dar m acelasi timp sa permita ghidajul anterior si miscarile de
lateralitate.
 Pentru slefuirea reductionala se vor folosi pietre in forma de roata de moara sau un instmment diamantat m forma de
minge de mgby (. 12.60.a).
 Dupa transferarea axului de insertie din ul cervical al prepararii vestibulare pe suprafata orala, se plaseaza un sant de
orientare m mijlocul peretelui cingulumului. Se slefuieste suprafata orala subcingulara si se p'repara pragul gingival.
Acesta se continua pe jumatatea orala a fetei proximale pana la unirea cu pragul vestibular (. 12.61.b). Pragul va
trebui sa urmareasca creasta gingiei libere si nu se va extinde subgingival.
 Astfel fata palatinala subcingulara se prepara la un unghi de convergenta de 6-l0° cu jumatatea gingivala a fetei
vestibulare. Aceasta suprafata axiala reprezinta o zona aditionala de retentie si stabilitate a coroanei.
 4. Rotunjirea muchiilor dintre peretii axiali se face cu instrumente
diamantate cilindro-conice cu granulatie fina. Muchiile trebuie rotunjite,
dar nu vor disparea complet. La coroanele ceramice orice unghi ascutit
de la nivelul bontului reprezinta zone de concentrare de stress care pot
duce la fisurarea si, m fmal, la fracturarea coroanei. Insasi aplicarea
foliei de platina pe bont este ingreunata de prezenta muchiilor ascutite.
Se admite prezenta unui unghi ascutit doar la nivelul pragului. in aceeasi
ordine de idei, a concentrarii de stress, trebuie evitate grosimile
neuniforme ale peretilor coroanei.
 5. Definitivarea pragului gingival. Coroana de invelis ceramica trebuie sa se sprijine pe un prag circular, care
formeaza cu peretii axiali un unghi de 90°. Pragul va fi paralel cu varful crestei gingiei libere. Latimea
pragului este de 1 mm, variatiile m minus fiind legate de dimensiunile dintilor si suprafetele dentare (0,50-
0,75 proximal).
 Clasic se preconizeaza „infundarea' subgingivala a pragului. S-au   discutat avantajele si dezavantajele.
Daca se alege altemativa plasarii subgingivale a marginilor coroanei, pragul va trebui sa fie la distanta de 0,5-l
mm de insertia epiteliala. Este foarte important acest criteriu de apreciere la tineri, cu santul gingival foarte
redus, la care insertia epiteliala este pe smalt.
 La varsta adulta, cand insertia epiteliala este pe cement, pragul va putea fi infundat cu 0,5-l mm, dar sa nu
depaseasca jumatatea distantei dintre creasta gingiei libere si fundul sulcusului.                  
 Pentru conformarea pragului foarte utile sunt frezele de infundat prag, la care peretii axiali sunt inactivi.
Finisarea marginilor de smalt de la nivelul pragului se face cu instmmente de mana (dalti, bizotatoare).
Pentru a nu leza peretii gingivali se recomanda ca infundarea pragului sa se faca dupa o prealabila largire a
santului gingival.
 In final, bontul, o miniatura a dintelui va prezenta urmatoarele caracteristici:
 - un incizal in unghi de 45° in vederea intalnirii fortelor de masticatie in unghi drept,
 - toate suprafetele axiale usor convergente spre axul prepararii;
 - suprafata vestibulara convexa gingivo-incizal si mezio-distal, forma care asigura grosime uniforma ceramicii;
 - suprafata palatinala (la incisivii superiori) usor
 concava mezio-distal si gingivo-incizal care se extinde de la ul incizal la creasta cingulumului;
 - spatiul adecvat intre bont si antagonisti pentru a asigura ceramicii o grosime suficienta;
 - treime gingivala a fetei palatinale usor convergenta spre incizal;
 - prag gingival circular, care formeaza cu peretii axiali un unghi de 90°. Localizarea pragului este dictata de
considerente estetice si parodontale. Cand se impune, considerentul estetic va trece pe prim . In restul
situatiilor se da preferinta integritatii parodontiului.
 Indicatii: Cerinte estetice mari. Carii proximale de
dimensiuni medii/mari. Dinti tratati endodontic . Distributie
favorabila a solicitarilor ocluzale.
 Contraindicatii: Cand este necesara o rezis-tenta superioara
este cea mai potrivita. Carii extinse cu o structura coronara
insuficienta a dintelui pentru suport. Dinti subtiri vestibulo-
oral. Distributie nefavorabila a solicitatilor ocluzale.
 Avantaj :Din punct de vedere estetic de neintrecut. Raspuns
bun tisular chiar si pentru marginile subgin-givale. Usor mai
conservatare pentru peretele vestibular.
 Dezavantaj: Rezistenta scazuta in comparatie cu cu M/C.
Prepararea corecta este extrem de critica. Printre cele mai
putin conservatoare preparari. .;! Natura fragila a
materialului. Poate fi folosita numai ca restaurare unitara.
 In functie de situatia clinica, se poate opta pentru cimentarea
provizorie sau cimentarea definitiva a lucrarii dentare.

Cimentarea provizorie
 Foloseste cimenturi provizorii special fabricate pentru aceasta
operatiune. Cimenturile provizorii se prepara prin amestecul a doua
paste ; timpul de priza este destul de scurt.
 Proprietatile cimenturilor provizorii :
 Au o aderenta buna atat la dinte precum si la lucrarile dentare.
 Sunt foarte bine tolerate de tesuturile dentare.
 Lucrarile cimentate provizoriu se indeparteaza foarte usor.
 Se resorb intr-un timp destul de scurt. Din acest motiv, lucrarile dentare
cimentate provizoriu trebuie recimentate definitiv in maxim 3-4
saptamani.
 Au rezistenta scazuta.
 Cimentarea provizorie (pe baza de oxid de zinc cu /fara eugenol) se
foloseste in 2 situatii
 Cimentarea coroanelor provizorii sau a altor lucrari dentare provizorii.
 Cimentarea provizorie a coroanelor sau puntilor dentare definitive.
 Lucrarile dentare se cimenteaza provizoriu cand se doreste o perioada de
adaptare a organismului cu acestea sau cand se suspecteaza posibilitatea
aparitiei unor complicatii la dintii situati sub lucrarea dentara.
 Daca apar asemenea complicatii (de exemplu o inflamatie pulpara la un
dinte fara nervul scos), se poate indeparta lucrarea fara riscul de a o
sectiona, dupa care se trateaza dintele sau dintii care au dezvoltat
complicatiile.
 Exista numeroase situatii cand cimentarea provizorie nu este necesara.
 Cimentarea definitiva
 Foloseste cimenturi glasionomere speciale pentru lipire. Aceste cimenturi
se prepara prin amestecul unui praf cu un lichid. Timpul de
priza primar este de 1-2 minute dar priza definitiva a cimenturilor poate
dura pana la 2 zile. Este motivul pentru care este bine ca lucrarile
proaspat cimentate sa fie protejate la masticatie in primele zile.
 Proprietatile cimenturilor definitive:
 ciment fixare definitiva
 Au o aderenta foarte buna atat la lucrarile dentare cat mai ales la dintii
naturali. Exista specialisti care sustin ca se formeaza o legatura
chimica extrem de rezistenta intre cimenturile glasionomere si dinte.
 Sunt foarte bine tolerate de tesuturile dentare.
 Au o rezistenta excelenta si nu se resorb in timp. Din pacate, aceasta
rezistenta scade odata cu cresterea grosimii stratului de ciment.
 !!!Daca o lucrare dentara are o adaptare precara pe dintii stalpi ( este
prea "larga" ), cimenturile de lipire nu vor putea compensa, decat in mica
masura, acest neajuns. Rolul primordial al cimenturilor de lipire este de
a umple golul ramas intre peretii interiori ai coroanei si dintele slefuit.
 In cazul unor lucrari bine adaptate, cimenturile de lipire, prin calitatile pe
care le au, vor creste cu mult stabilitatea acestora.
 Tehnica cimentarii lucrarilor dentare
 Se spala si se degreseaza interiorul coroanelor dentare. Se monteaza aspiratorul de saliva in
cavitatea bucala a pacientului, se izoleaza dintii ( cu diga sau cu rulouri de vata ) apoi se usuca
cu atentie toti dintii slefuiti.
 Se pregateste cimentul de lipire respectand cu strictete atat cantitatile de praf si lichid cat si
timpul de pregatire. Acestea difera in functie de firma producatoare, fiind specificate in
prospect.
 Cand cimentul ajunge la consistenta optima, se introduce in interiorul coroanelor, cu grija, astfel
incat sa se acopere toti peretii interiori
 Se introduce lucrarea in cavitatea bucala si se insera pe dintii stalpi, aplicand presiuni usoare.
Lucrarea dentara trebuie sa intre pana in pozitia finala. Orice mica greseala poate compromite
intreaga restaurare, deoarece, dupa priza cimentului definitiv, lucrarea este foarte greu de
indepartat.
 Se invita pacientul sa inchida in pozitia corecta doar dupa ce lucrarea a intrat in pozitia finala.
Altfel se risca fractura coroanelor. Se verifica ocluzia ; aceasta trebuie sa fie 100% corecta.
 Dupa priza primara, se indeparteaza cimentul ramas in jurul coroanelor dentare.
 Ce simptome pot aparea dupa lipirea definitiva a lucrarilor
dentare ?
 De obicei, evolutia este buna. Totusi, pot aparea unele reactii
minore :
 Durere la nivelul gingiei dintilor slefuiti. Deoarece coroanele
dentare vor patrunde usor subgingival, e posibil sa fie nevoie de
un anumit timp pana cand tesutul gingival se obisnuieste cu ele.
Durerile sunt slabe si, de obicei, dispar in cateva zile.
 Senzatie de disconfort la masticatie ( de exemplu : lucrarea
dentara poate fi "usor inalta") . In aceasta situatie este necesara
apelarea la medicul stomatolog pentru o adaptarea ocluzala a
lucrarii. Aceasta este extrem de simpla si rapida.
 Usoare dureri la cald si rece sau in timpul masticatiei pe partea
respectiva. Daca durerile scad treptat in intensitate, de cele mai
multe ori vor disparea odata cu trecerea timpului. Daca acestea
se accentueaza, este obligatorie apelarea la medicul stomatolog.