AMPRENTA PRELIMINARĂ ÎN

EDENTAȚIA TOTALĂ

Anul V, 2018
 AMPRENTA PRELIMINARĂ

• Definiție: amprenta preliminară este copia negativă a

câmpului protetic înregistrat într-o portamprentă standard, cu
mișcări efectuate de medic și pacient, care reproduce cu
fidelitate elementele din zona de sprijin și conturează cu
aproximație marginile acestuia.
 AMPRENTA PRELIMINARĂ
Obiectivele amprentei preliminare:
 copierea cu maximum de exactitate a suprafeței zonei de sprijin,
 reproducerea cât mai precisă a poziției funcționale a
formațiunilor mobile de la periferia câmpului protetic,
 realizarea unei portamprente/linguri individuale care să necesite
cât mai puține manopere de adaptare.
 AMPRENTA PRELIMINARĂ
• Etapele amprentării preliminare :
1.Pregătirea amprentării
2.Alegerea și verificarea portamprentei standard
3.Alegerea materialului de amprentă și a tehnicii de amprentare
4.Proiectarea portamprentei individuale; indicații transmise
laboratorului în vederea confecționării portamprentei
individuale
 1. Pregătirea
amprentării
• Amprentarea se realizează pe un câmp protetic sănătos; este
condiționată de vindecarea plăgilor postextracționale, a plăgilor
rezultate din mici intervenții chirurgicale sau a eventualelor
inflamații
1. PREGĂTIREA AMPRENTĂRII

 Pregătirea instrumentarului necesar : trusa de consultație,tăviță

renală,compas,creion chimic,spatulă bucală, fuloar

 Pregătirea necesarului pentru prepararea materialului de amprentare

 Pregătirea bolnavului : a. psihică,

b. medicamentoasă,
c. fizică.
a. Pregătirea Psihică
▪ instruirea pacientului asupra manoperelor
▪ explicarea necesității respirației nazale

b. Pregătirea Medicamentoasă:

 medicație parasimpaticolitică sau tranchilizantă

c. Pregătirea Fizică
1. PREGĂTIREA AMPRENTĂRII

c. Pregătirea fizică:

- așezarea confortabilă a bolnavului în fotoliul

dentar și protejarea vestimentației cu ajutorul bavetelor

- capul pacientului va fi sprijinit în tetieră astfel încât planul

ocluzal al maxilarului la care se va lucra să fie paralel cu podeaua,
atunci când cavitatea orală este deschisă
1. PREGĂTIREA AMPRENTĂRII

În cazul unui pacient cu reflex de vomă

exagerat atitudinea medicului va fi următoarea:

-pacientul va fi așezat cât mai drept și cu genunchii

ușor ridicați, dacă este posibil;

-la o distanță de 5-8 mm față de marginea

posterioară a portamprentei maxilare se va realiza
o îndiguire, cu ajutorul unui rulou de ceară moale
având 4mm în diametru, pentru a micșora
cantitatea de alginat ce ar putea ajunge în
orofaringe;
 1. PREGĂTIREA AMPRENTĂRII

-pacientul va fi sfătuit să respire adânc și rar ;

-materialul de amprentă va fi pregătit de consistența cea mai vâscoasă

posibilă;

-bolta palatină va fi badijonată cu o soluție anestezică.

 2. Alegerea și verificarea
portamprentei/lingurii standard
• Se utilizează o portamprentă standard/universală
 2. Alegerea și verificarea
portamprentei/lingurii standard
Alegerea lingurii standard:
 Trebuie să acopere întregul câmp protetic în sens antero-posterior,
iar în sens transversal, să depăşească în lăţime versantul extern al
crestei alveolare laterale cu 3-4 mm, pentru a oferi materialului de
amprentare o grosime suficientă.
 Marginile lingurii trebuie să ajungă până în fundurile de sac, fără a
le destinde.
 2. Alegerea și verificarea
portamprentei/lingurii standard
Proba lingurii maxilare:
 vestibular se extinde până la zona mucoasei neutre,
 posterior ajunge până la șanțul pterigo-maxilar,
 depășește linia Ah cu 1-2 mm.
 2. Alegerea și verificarea
portamprentei/lingurii standard

În cavitatea orală se va aplica mai întâi marginea

posterioară a portamprentei retrotuberozitar și apoi vor fi
cuprinse crestele laterale, iar în final și creasta frontală.
Se controlează dacă portamprenta ajunge în fundul de sac
vestibular.
 2. Alegerea și verificarea
portamprentei/lingurii standard
Proba lingurii mandibulare:
vestibular se extinde până la zona mucoasei neutre,

 lingual – până la linia oblică internă,

 posterior cuprinde zona tuberculului piriform, până la inserția

ligamentului pterigomandibular.
 2. Alegerea și verificarea
portamprentei/lingurii standard

•Se verifică lungimea portamprentei în raport cu întinderea

antero posterioară a crestei edentate.

•Portamprenta trebuie să acopere 2/3 din tuberculul piriform, să

încadreze crestele edentate,s ă nu jeneze contracția genioglosului
și a milohioidianului.
 3. Alegerea materialului de amprentă și
a tehnicii de amprentare
Materialul de amprentare folosit diferă în
funcție de particularitățile câmpului
protetic și anume:

- crestele edentate, tuberozitățile

retentive impun folosirea unui material
elastic (alginate,siliconi)

- existența unui câmp protetic cu

mucoasă rezilientă, deformabilă, necesită
un material cu vâscozitate mică
(alginate,gips)
 3. Alegerea materialului de amprentă și
a tehnicii de amprentare

-prezența unui câmp protetic dur, cu

mucoasă subțire nedeformabilă, permite
amprentarea cu materiale cu vâscozitate
crescută de tip Stents

-posibilitatea folosirii vechilor proteze

ca portamprente cere utilizarea
materialelor cu vâscozitate lent
progresivă,tip Hydrocast
3. Alegerea materialului de amprentă și
a tehnicii de amprentare
Mișcări utilizate în amprenta preliminară
Sunt mișcări nefuncționale, executate de medic pentru că marginile port-
amprentei jenează mișcările efectuate de bolnav.

Se execută :
-masaje prin intermediul obrajilor pe toată periferia vestibulară a amprentei

-tracțiuni și rotații ale nodulului comisural care modelează astfel toți

mușchii orofaciali

-pentru mandibulă se utilizează și deplasări ale limbii lateral,

balansarea mandibulei și contracția
orbicularului buzelor
3. Alegerea materialului de amprentă și
a tehnicii de amprentare
Calităţile unui material de amprentare ideal:
1. Să fie plastic la o temperatură suportată de cavitatea bucală
2. Plasticitatea să dispară relativ repede (2-3 minute)
3. Să aibă miros, gust şi culoare agreabilă
4. Să nu fie toxic sau iritant
5. Să reproducă fidel cele mai mici amănunte ale câmpului protetic
6. Să poată fi îndepărtat cu uşurinţă din cavitatea bucală
7. Să aibă rezistenţă mecanică suficientă
8. Să prezinte stabilitate dimensională în condiţii de temperatură şi
umiditate obişnuite
3. Alegerea materialului de amprentă și
a tehnicii de amprentare
9. Să nu altereze materialele din care se confecţionează modelele
10. Să fie uşor de preparat în scopul amprentării
11. Să aibă o perioadă de depozitare şi distribuire adecvată posibilităţii
cabinetelor
12. Să prezinte un raport favorabil între calitate şi preţ
13. Să nu fie afectate de umezeala cavităţii bucale
14. Să poate fi dezinfectat fără a pierde celelalte calităţi
3. Alegerea materialului de amprentă și
a tehnicii de amprentare
Pogiolli clasifică materialele de amprentare în:
 Rigide – gips, polimetil-metacrilat, Mucoseal
 Semirigide - termoplastice, bucoplastice
 Elastice – hidrocoloizi reversibili şi ireversibili, elastomeri
de sinteză
3. Alegerea materialului de amprentă și
a tehnicii de amprentare
Ene şi Popescu le clasifică după gradul de vâscozitate astfel:
 Redusă: gips, pastă ZOE, alginate, anumiţi elastomeri de
sinteză fluizi
 Medie: materiale bucoplastice, elastomeri de sinteză cu
consistenţă mijlocie
 Crescută: mase termoplastice tip Stents, Kerr, elastomeri de
sinteză cu consistenţă crescută
 Lent progresivă
3. ALEGEREA MATERIALULUI DE AMPRENTĂ ȘI A
TEHNICII DE AMPRENTARE

TEHNICI DE AMPRENTARE PRELIMINARĂ

 Amprenta preliminară cu gips

 Amprenta preliminară cu siliconi

 Amprenta preliminară cu mase termoplastice

 Amprenta preliminară cu materiale cu priză

întârziată (cu vâscozitate lent progresivă)
 4. Proiectarea portamprentei
individuale
Se trasează cu creionul chimic pe amprenta preliminară limitele până la
care se va întinde placa lingurii pe viitorul model.
 4. Proiectarea portamprentei
individuale

Indicații transmise laboratorului în vederea confecționării

portamprentei individuale, privind:

• materialul (acrilat autopolimerizabil, placă de bază)

• contactul ei cu modelul preliminar (intim sau la distanță)

• aspectul și poziția mânerului și a butoanelor de presiune