Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dintele 1:
Erupția-la 6/8 ani
Formarea rădăcinii-la 10 ani
Dintele 2:
Erupția:8-9 ani
Rădăcina-la 10 ani
Dintele 3:
Erupția-la 10/11 ani
Rădăcina-la 13 ani
Dintele 4:
Erupția-la 9/10 ani
Rădăcina-la 12 ani
Dintele 5:
Erupția-la 11/12 ani
Rădăcina- la 12 ani
Dintele 7:
Erupția-la 11/13 ani
Rădăcina-la 17 ani
Dintele 8-variază.
În periodontiu se mai afla insulițe sau relicte epiteliale. Aceste relicte eliteliale sunt
niște resturi rămase din perioada de dezvoltare a dinților in urma dezagregarii tecii
epiteliale Hertwig. Ele sunt depistate mai des in regiunea coletului și apexului
dentar.
Unii autori considera ca epiteliul acestor insulițe pot provoca in anumite condiții
chisturi, chistogranuloame, Ba chiar și neoformatiuni maligne.
Examenul exooral:
La inspecție se urmărește:
-forma feței
-simetria feței
-șanțurile faciale
-aspectele tegumentelor
-fanta labiala
-raportul buzelor
La palpare se urmăresc:
-elasticitatea părților moi ale feței
-integritatea contururilor osoase(se precizează eventualele denivelări,mobilități,
formațiuni patologice)
-sensibilitatea punctelor sinusale
-grupele ganglionare limfatice
Examenul endooral
-examenul părților moi-se începe cu inspectarea mucoasei tuturor
zonelor:labiala,jugala,linguală,a planșeului bucal,palatinala, gingivala
-examnul arcadelor dentare-se face sistematic prin inspecție palpare și percuție
Se examinează forma arcadelor dentare. Se consemnează dinții prezenti( formula
dentara). Se examinează fiecare suprafața dentara.
Palparea se începe cu dintele suspect. Leziunile carioase se palpează cu sonda
pentru a stabili gradul de sensibilitate a dentinei sau atunci cind exista o
Comunicare cu camera pulpară. In aceasta situație putem obține următoarele tipuri
de răspuns la palpare:
-durere vie urmată de hemoragie-deschiderea accidentală a camerei pulapare, pulpa
este sănătoasă
-durere violenta urmată de hemoragie-inflamatie pulpara ireversibila simptomatica
-durere moderată cu apariția unei picături de puroi-inflamatie pulpara ireversibila
purulentă
-ușoară sensibilitate cu Singerare abundentă-inflamatie pulpara ireversibila
asimptomatica(pulpita cronica cu camera pulpara deschisă)
-absenta durerii și a singerarii- necroza și gangrena pulpara.
Percuția indica inflamarea ligamentului parodontal fără a ne da relații despre
vitalitatea pulpara.
Patogenia:
In stadiul de inflamatie acută distingem citeva semne: alterarea , exsudarea,
proliferația, tulburari metabolice.
La început exsudatul poarta un caracter seros. Peste 6-8 ore inflamația seroasa
trece in purulentă.
In pulpita fibroasă cronica putem distinge 2 stadii. In stadiul 1 o parte din pulpa
coronară se transforma in țesut de granulație. In stadiul 2 țesutul pulpei este supus
unei degenerescențe fibroase.
Pulpita gangrenoasa cronica se poate solda cu gangrena pulpei.
Pulpita hipertrofică cronica se caracterizează prin proliferarea extinsă a țesutului de
granulație.
După OMS
K 04.0 Pulpita
K 04.00 Incipientă (hiperemie)
K 04.01 Acută
K 04.02 Purulentă (abces pulpar)
K 04.03 Cronică
K 04. 04 Cronică ulceroasă
K 04. 05 Cronică hiperplastică (polipoasă)
K 04. 08 Alte tipuri de pulpite apreciate
K 04. 09 Pulpită neapreciată
K 04. 1 Necroza pulpei. Gangrena pulpei
K 04. 2 Degenerescența pulpară. Denticulii și petrificarea pulpei
K 04. 3 Formarea incorectă a țesuturilor dure în pulpă
După Semașco
1. Pulpita acută
• De
focar
• Difuz
ă
2. Pulpita cronică
• Fibro
asă
• Gangr
enoasă
• Hipert
rofică
• Acuti
zare a pulpitei cronice
3. Stări după depulpare parțială sau totală
1. Pulpite acute
a) Seroase:
- cu leziuni limitate : pulpite acute seroase parțiale sau coronare;
- cu leziuni întinse: pulpite acute seroase totale sau corono-radiculare;
b) Purulente:
- cu focare limitate: pulpite acute purulente parțiale sau coronare;
- cu focare întinse: pulpite acute purulente totale sau corono-radiculare;
2. Pulpite cronice
Este o pulpita acuta de focar cu simptome caracteristice ce dureaza 1-2h, dupa care
procesul
inflamator se extinde in pulpa coronara si radiculara si se considera drept pulpita
acuta difuza.
Bolnavul acuza accese de dureri indelungate cu mici intervale indolore-intermisii
ce dureaza
mai putin de 30-40min. Uneori durerile nu dispar, ci doar se atenuieaza pe un
anumit timp. E
caracteristica durerea nocturna persistenta si indelungata de la excitanti. Nu este
localizata,ci
iradiaza pe traiectul ramurilor n.trigemen.
In pulpita maxilarului superior iradiaza spre regiunea temporala, supraorbitala, in
regiunea mandibulara, in dintii arcadei inferioare.
In pulpita a dintilor arcadei inferioare durerea iradiaza in regiunea occipitala , la
ureche, in
regiunea submandibulara, temporala,in dintii maxilarului superior.
Electroexcitabilitatea pulpei este redusa pe toata suprafata fundului cavitatii
carioasa si pe toti
cuspizii pina la 30-40mA.
Diagnosticul diferential
Pulpita acuta difuza se va diferentia de:
*pulpita acuta de focar
*pulpita cronica acutizanta
*de periodontita acuta apicala si cronica acutizanta
*de nevralgii ale nervului trigemen
*de sinuzita
*de dureri alveolare
Cu pulpita de focar se face diagnosticul diferential pe baza duratei accesului de
durere,
prezenta de dureri iradiante, reactii dolore la percutie.
Pentru periodontita acuta si cronica in stare de acutizare sint caracteristice o durere
neintrerupta
localizata, durere acuta in timpul muscarii la dintele bolnav.
In nevralgia nervului trigemen e caracteristica o durere vie, paroxistica ce apare in
timpul
alimentarii, vorbirii, atingerii pielii fetei.
Tratamentul:
Metoda extirparii vitale:
1vizita:
-anestezie
-prepararea definitiva a cavitatii cu crearea accesului
-inlaturarea tavanului
-amputarea pulpei coroare
-extirparea pulpei radiculare
-prelucrarea mecanica si medicamntoasa
-determinarea lungimii de lucru
-obturarea canalului
-con-gutaperca
-roentgen
-obturatia de baza si permanenta.
Bolnavul acuza dureri sicietoare de la orice fel de excitanti. Uneori durerile pot sa
se declare la
schimbarea temperaturii aerului- la inspiatii de aer cald-rece. Deseori durerile
lipsesc.
Bolnavul mentioneaza ca in trecut a avut dureri puternice ce s-au domolit si au
disparut
definitiv.Apare un miros fetid.
Examenul releva o cavitate carioasa profunda cu o deschidere relativ mare a
cavitatii dentare.
Adamantina are o nuanta cenusie. Sondarea este indolora si doar in orificiul
canalului se
determina singerare si senzatie de durere.
Electroexcitabilitatea dintelui este foarte redusa(50-80mA), ceea ce marturiseste
despre
necroza definitiva a pulpei.
Diagnostic diferential:
*p.fibroasa cronica
*de periodontita apicala cronica
In formele de periodontita cronica apicala prin interogare se poate clarifica
existenta unor
episoade de periodontita apicala in trecut si despre actualizarile acesteia.
In mucoasa,in regiunea de proiectie a dintelui putem observa fistule sau edem.
Introducerea
unui ac in canalul radicular nu produce dureri. Electroexcitabilitatea pulpei
depaseste 100mA.
Tratamentul:
Extirparea devitala:
1vizita: -prepararea partiala a cavitatii dintelui
-deschiderea cornului pulpar
-aplicarea pastei
-aplicarea dentin pastei
2vizita:
-acuze
-prepararea definitiva cu crearea accesului
-inlaturarea tavanului
-amputarea pulpeo coronare
-extirparea pulpei radiculare
-prelucrarea mecanica si medicamentoasa a canalului radicular
-determinarea lungimii de lucru
-obturarea canalului radicular
-con-gutaprca condensarea laterala
-roentgen
-obturarea de baza si permanenta
Pulpita acuta de focar - pulpita cronica fibroasa unde nu sunt caracteristice durerile
spontante si nocturne,
durerile apar mai frecvent de la excitanti termici. In pulpita fibroasa cronica se
constata dureri acute
antecedente.
Pulpita difuza acuta - pulpita cronica in acutizare evolutie de lunga durata,
acutizari, asociere cu formele
acute de pulpita. Distrugeri masive in tesuturile dure si modificari periapicale.
Pulpita fibroasa cronica - pulpita acuta de focar, cea cronica fibroasa evolueaza un
timp mai indelungat,
procesul se poate acutiza in repetate rinduri. Cea acuta de focar dureaza doar 1-2
nictemere.
Pulpita hipertrofica cronica - dureri sicitoare ce se declara la diferiti excitanti,
excrescente de carne care
singereaza la orice ocazie.
Pulpitele se vor diferentia de cariile profunde, unde durerile dispar dupa inlaturarea
factorului excitant, insa
in pulpite persita un timp anumit. De periodontita apicala acuta si cronica unde
sunt prezente schimbari
radiografice masive in regiunea fantei periapicale, posibil si resorbtii osoase cu
formarea de granulom,
chistogranulom etc.
Zonele de iradiere a durerilor in pulpita: iradiaza durerea pe traiectul ramurilor
nervului trigemen: in pulpita
dintilor maxilarului superior - in regiunea temporala, supraorbitara, in regiunea
mandibulara, in dintii arcadei
inferioare. In caz de pulpita a dintilor arcadei inferioare durerea iradiaza in
regiunea occipitala, la ureche, in
regiunea submandibulara, temporala, in dintii maxilarului
28. T
abloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice
exacerbate.
1. M
etodele de diagnosticare ale pulpitelor.
Metode: interogarea, inspectia, sondarea, percutie, palpatia, probe termice si de alta
natura, electroodontometria, radiografia.
In timpul interogatoriului se poate preciza daca bolnavul are careva afectiuni
asociate care ar putea fi insotite de iradiere a durerilor in dintii in dinti si maxilare:
tulburari ale sistemului nervos (nevralgie, nevrita a ramurilor II si III a
trigemenului). Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedata de suprasolicitare
functionala, de traume ale dintelui, de casarea cavitatii carioase a dintelui cu resturi
alimentare, hipotermia, suprasolicitarea emotionala si nervoasa, interventiile
chirugicale, boli de natura virotica si bacteriala. Inspectia bolnavului: se
examineaza configuratia fetei, si la examinarea endobucala nu ne limitam la un
singur dinte, deoarece poate duce la eroarea de diagnostic. Cercetarea cavitatilor
carioase cu sonda ne ofera o informatie mai precisa daca ea se face dupa
inlaturarea resturilor alimentare. Se va examina daca este comunicare a cavitatii
carioase cu cavitatea dintelui. Percutia comparata a dintilor va permite sa
determine prezenta inflamatieii active in regiunea periodontiului, care frecvent
insotesc pulpita. Proba termica - se realizeaza cu introducerea in cavitatea bucala a
apei reci sau fierbinte cu un tampon de vata. Electrosensibilitatea la persoanele de
virsta tinara este de 4-6 mA la persoanele in virsta electrosensibilitatea este de 40-
50mA. Radiografia - modificarile in periodont, se constata dilatari ale fisurii
periodontale si resorbtie a tesutului osos in regiunea apicala. Putem observa pe
radiografie denticuli pulpari care provoaca dureri puternice.
2. P
eriodontita apicală. Etiologie. Patogenie. Clasificare.
Periodontita apicala- reprezinta inflamatia tesuturilor ce inconjoara apexul
radacinii dintelui ca reactie de aspuns la actiunea agentilor microbieni,
traumatici, sau chimico-toxici, ce depasesc bariera biologica a apexului
radiologic
3. P
eriodontita acută apicală. Morfopatologie. Clinica. Diagnosticul
diferenţial. Tratamentul.
Tabloul clinic:
- c
a urmare a gangrenei pulpare: durere la atingerea dintelui , egresiune ( presiune)
in dinte ; durerea inceteaza la presiunea exercitata pe dinte
- d
e cauza iritativ-mecanica : ace rupte , obt de cannal cu depasire, durere de
intensitate crescuta , suportabila, persista ziua/naptea, nu se calmeaza decit
partial la antialgice daca intensitatea agresorului este mai mare peste 3-4 zile
procesul evolueaza spre forme exudative
- d
in cauza mixta : fizics, chimica, microbiana: faza de intoxicatie are o durata
scurta , uneori nici nu poate fi surprinsa clinic; poate trece rapod in forma
exudativa ; dureri evidente ; iradiante , continui
Obiectiv:
dinti modivicati in culoare , proces carios profund plin cu dentina alterata; camerea
pulpara deschisa; sondarea camerei pulpare si canalului radicular fara sensibilitate
si hemoragii; percutie in ax este pzitiva; testul de vitalitate negativ 100mkA
Diagnosticul diferential:
- p
ulpita acuta difuza : pt apicala faza de intoxicatie , percutie durereroasa s
idisparitia ei la inclestarea dintilor, tesutul de vitatlitate pozitiv, doar hiper si
hiposensibilitate
- P
eriodontita apicala acuta exudativ seroasa: dureri evidente, continuii, iradiante ,
ce nu se calmeaza la antialgice, se exacerbeaza la atingerea dintelui. , apar semne
loco regionala edem , tumefactie in zona dintelui, alterarea statii generale , febra
uneori , lipsa semnelor de vitalitate
- P
eriodontita apicala cornica reacutizata: durere la atingere , nu se calmeaza la
presiune, radiologic periodontita cronica preexistenta
4. P
eriodontita apicală cronică fibroasă. Morfopatologia. Clinica.
Cea mai simpla forma.
Etiologie: utilizarea subst chimice de tipul acizilor si bazelor in timpul
tratamentului mecanic de canal; utilizarea As in scopul devitalizarii pulpei dentare;
traume cronice suprasolocitarea; traumatizare mecanica; obt de canal incompleta;
inflamatii periodontale acute ; gangrena pulpara
Acuze: extrem de sarace (peste 60% din cazuri sunt asimptomatice); uneori apare o
durere cu caracter nevralgiform; senzatie de egresiune in special dimineata ce
dispare dupa citeva presiuni exercitate pe dinte
1. P
eriodontita apicală cronică granulantă. Morfopatologia. Tabloul
clinic.
Are tendinta catre extindere afectind zone noi si invadeaza spatiile medulare
inecinate , transformindule in tesut de granulatie , septuri medulare se necrotizeaza
si sunt apoi resorbite si fagocitate
Tabloul clinic:
- Acuze: senzatii neplacute de apasare, tensionare, gena, disconfort; durere usoara
uneori la apasare pe dintel prezenta fistulei care uneori dispare; eliminari de puroi
- D
ate obiective: dinte modificat in culoare; sondare si probele termice indolore;
percutie in ax putin sensibila; gingie hiperemiata se observa fistula sau mici
cicatrici; simptomul vazoparezei este evident pozitiv ( la compresarea mucoasei
cu foluarul apare la inceput o pata alba , care trece in una rosie violacee) ;
marirea ganglionilor limfatici ce sunt durerosi . EOD- negativ 120 mk
Morfopatologic:
inlocuirea tesutului conjunctiv cu tesut granular in care predomina fibroblaste,
histocite , leucocite; lezarea evidenta a tesutului osos corticalei , si a cementului in
zona apexului
2. P
eriodontita apicală cronică granulomatoasă. Morfopatologia. Tabloul
clinic.
Definitie: osteita ce prezinta o distructie osoasa periapicala cu contur delimitat si
regulat, dispus in jurul formelor apicale
Tabloul clinic:
- A
cuze: simptomatologie stearsa, aproape inexistenta; uneroi usoara jena in dinte ,
periodic senzatie de alungire a dintelui ; usoara senzatie de durere
- D
ate obiective: dinte cu proces carios profund , modificat in culoare , camera
pulpara deschisa; sondarea indolora si fara singerari; percutie in ax indolora;
EOD-negatica peste 100mkA; mucoasa in dreptul apexului dintelui la palpare o
usoara sensibilitate; prezenta fistulei sau a cicatricei; R-gic- zona
radiotransparenta , bine conturata de forma ovala, rotunda sau “caciula tuguiata”
centrata pe axul dintelui de marimea unui simbure de cireasa.
Morfopatologia:
inlocuirea tesutului osos cu tesut de granulatie alcatuit din multipli fibroblasti ,
histocite , limfocite , rare leucocite , plasmocite , vase sanguine de tip capilar; la
periferia aglomerarea celulara este mai mare ; volumul granulomului poate fi de
marimea unui simbure de cireasa
3. P
eriodontita apicală cronică în stadiul de acutizare. Tabloul clinic.
Diagnosticul diferenţial.
Semne clinice: Durere permanentă; Edem colateral; Mobilitate dentară; Prezenţa
fistulei; Percuţia în ax dureroasă.
Diagnosticul se confirmă prin: examenul R-gic (prezenţa unei forme cronice de
periodontită);
Diagnosticul diferenţial se face cu:
Periodontita apicală acută exudativă purulentă (stadiul subperiotal şi submucos);
4. M
etode de examinare a pacientului în periodontita apicală acută şi
cronică
După A.I. Grudianov și O.A. Zorina toate metode de diagnostic al afecțiunilor
parodontale, cunoscute în prezent pot fi clasificate în :
Percutia in ax (pozitiva)
-EOD (teste de vitalitate)
(negative
-100 mkA)
-Sondarea camerei pulpare si a canalelor radiculare (fara sensibilitate si
hemoragii)
-Radiografia
37. Clasificarea metodelor de tratare a pulpitelor
I. Metodele de conservare (păstrare) a vitalităţii pulpei sau biologice:
a) cu păstrarea pulpei în întregime în stare vitală (coafaj direct şi
indirect);
b)păstrarea parţială a vitalitaţii pulpei sau amputarea vitală
(păstrarea pulpei radiculare).
Coafajul direct este o procedura endodontica prin care se acopera - panseaza pulpa
dentara cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare, ce mentine
in totalitate vitalitatea pulpei dentare. Aceasta procedura conservatoare este
implementata in cazul cariilor profunde, cu camera pulpara deschisa si are scopul de a
pastra vitalitatea dintelui prin stimularea formarii de dentina noua, care sa acopere
pulpa.
Indicatii:
Contraindicatii:
Contraindicaţii:
La vârsta peste 40 de ani
Starea generală– boli generale care modifică imunitatea pulpei (diabet,
dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii, ateroscleroză,
avitaminoză, în caz de parodontită sau parodontoză, etc.)
În caz de localizare a unei cavităţii carioase la coletul dintelui (clasa V)
În caz de reducere a electroexcitabilităţii pulpei (curent de peste 25 mkA)
În caz de modificări radiologice în ţesuturile periapicale ale dintelui
În caz de folosire a dintelui sub lucrări protetice (îl folosim pentru fixarea
unei proteze)
Contraindicaţii:
La persoanele în vârstă deoarece pulpa suferind procese de atrofie nu mai poate
reacţiona favorabil la substanţele biostimulatoare;
La pacienţi cu boii generale care modifică reactivitatea pulpei dentare ca:
diabet, dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii;
În formele avansate de inflamaţie pulpară (pulpita acuta difuză, pulpitele
cronice);
La dinţii monoradiculari, deoarece neexistând o separaţie netă între pulpa
coronară şi cea radiculară.
44.Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea metodei de extirpare a pulpei..
Indicatii:
Forme acute si cronice de pulpita
Deschiderea accidentala a cornului pulpar
Complicatii ale metodei conservative
Hiperestezia (in cazul neeficientei altor metode)
Abrazia patologica de gradul 3 si 4
Pierderi considerabile ale tesuturilor dentare (in cazul imposibilitatii de a
retine (fixa) materialul de obturare- cream retentivitatea in contul
extensiei cavitatii dentare)
Fracturarea partii coronare a dintelui cu deschiderea cavitatii dintelui
Contraindicatii:
Pacientii cu patologie generala, cand este contraindicata folosirea
anestezicelor si vasoconstrictoarelor (afectiuni CV, HTA, sensibilitate la
lidocaina, epilepsie)
Graviditate (in primele 3 luni si ultimele 2)
Perioada menstruala (este posibila hemoragia canalara in timpul lucrului)
45.Tratamentul pulpitelor prin metoda devitală
Esenţa - sub anestezie sau după devitalizare se extrage în întregime pulpa dentară.
Tehnica:
1. se efectuează amputaţia cu toate etapele;
2. pulpoextractorul se introduce în canalul radicular până la constricţia anatomică,
apexul fiziologic; apoi se retrage cu 1 mm pentru a degaja vârful;
3. pulpocxtractorul se roteşte 1-2 ori în jurul axei şi se scoate pulpa;
4. prelucrarea instrumentală (în cazul pulpitelor difuze acute şi gangrenoase cronice
se face rezarea activă a pereţilor canalelor radiculare);
5. prelucrarea medicamentoasă (soluţii de: 10% iodinol, 0,1% dequaliniu clorid , 10-
15% dimetil sulfoxid, 1-2% cloramină, 3% peroxid de hidrogen, 0,1-0,3%
nitrofurantoină, furazolidon).
6. canalele radiculare se usucă şi se obturează; pot fi folosite paste, cimenturi, pivoţi
şi alte materiale.
În prezent se preferă extirpaţie vitală cvazitotală, adică păstrarea primei 1/3 de pulpă
radiculară vitală. Păstrarea pulpei apicale (v/vo apex) menţine nutriţia dintelui şi previne
dezvoltarea periodontitelor apicale.
46.Tehnica de aplicare a pastei arsenicale. Mecanismul de acţiune.
Complicaţiile. Componenţa pastelor arsenicale.
Aplicarea pastei devitalizante se reduce la faptul, că cantitatea minimă de pastă de
pe vîrful sondei ascuțite este aplicată pe pulpa denudată. Pastă arsenicoasă trebuie
aplicată pe cornul deschis al pulpei. in cazuri excepționale, cînd reactivitatea
pacientului este ridicată, pasta arsenicoasă poate fi aplicată pe porțiunea subțiată a
fundului cavității. Dar in acest caz crește riscul sporirii sindromului de durere ca
urmare a edemului pulpar și creșterea presiunii in cavitatea dintelui. Pentru
devitalizarea (necrotizarea) pulpei dentare sunt utilizate doze mici(0,0006-
0,0008g)de anhidridă arsenioasă. În raport volumetric cantitatea de pastă
arsenicoasă corespunde cu mărimea frezei sferice Nr. 1 (sau - cu fir [semincioari]
de mac). Doza de pastă arsenioasă este determinată după mărimea capului frezei
sferice Nr 1 pentru adult, și 1'/4 din această doză - pentru copil- pasta arsenioasă
este aplicata in calitate de agent devitalizant in dinți monoradiculari pentru 24
ore,în cei multiradiculari - pentru 48 ore, iar pasta paraformaldehidă - pentru-lO
zile. Însă cantitatea pastei poate varia in funcție de forma clinică a pulpitei, vîrsta
Pacientului, gradul de cleschidere a cavității dintelui, termenii de indepărtare
preconizați și altele. În dependență de particularitățile pastei devitalizante termenii
de aplicare pot fi modificați. In chestiunea respectivă trebuie să ne ghidăm de
recomandările firmei producătoare.
Luînd cantitatea prelevată de pastă devitalizantă pe vîrful sondei sau a
excavatorului (pasta nu trebuie să fie lichidă, pentru a nu se scurge din calitate), ea
este introdusă in cavitatea carioasă și plasată pe planșeu in apropierea proiecției
cornului pulpar. In cazul in care este făcut un orificiu de perforație, pasta este
aplicată pe peretele cavității carioase mai sus de deschiderea cavitații dintelui.
Apoi cu o bulete de vată dezlînată porția respectivă este deplasată pe cornul
deschis al pulpei.
Pasta arsenicală conține:
1. Anhidridă arsenioasă (As2O3, sinonim - trioxid de arsenic, arsenic),
exercită asupra pulpei o actiune necrozantă. Pentru prepararea pastei la acid se
adaugă:
2. substanțe medicamentoase cu proprietăți anestezice (pentru jugularea
rapidă a sin- dromului dolor), - anestezice locale (cocaină, frecvent - dicaina);
3. substanle medicamentoase cu proprietăți antiseptice drastice (pentru
suprimarea microflorei în cavitatea dintelui, prevenind răspîndirea
microorganismelor în țesuturi adînc lo- calizate, dezinfectarea pulpei în ducturile
dentinare și în ramificațiile deltoide) - timol, acid carbolic, ulei de camfor,
iodoform, ulei de cuișoare, eugenol etc.;
4. substante medicamentoase, ce inhibă difuziunea arsenicului în țesutul
pulpar și diminuează prin aceasta acțiunea lui toxică de la toxinele, eliberate la
necroza elementelor celulare. Pentru prelungirea acțiunii arsenicului pot fi folosite
substanle astringente (tanin etc.). Astfel de paste cu actiune prolongată sunt
utilizate, dacă pacientul nu se poate prezenta la stomatolog in următoarele două
zile apropiate. In prezent pasta arsenicală produsă în formă dozată- de granule de
diferite culori (verde, albastru etc.), În dependență de termenii necesari pentru
aplicarea pastei.
Granule arsenioase. Compozilia granulelor arsenioase: Trioxid de arsenic - doza0,5
mg sau 1 mg; Anestezic (cocaină sau dicaină); Ceară (temperatura de ramolire este
sub 36"C, adică la temperatura cavității bucale); Oxizi de metale (pentru colorare).
De obicei granulele, colorate în roz, conțin 1 mg de trioxid de arsenic, iar granulele
albastre - 0,5 mg. Granulele de culoare roz provoacă necroza pulpei in decurs de
24 ore in dinții monoradiculari, și în decurs de 48 ore - in dinți pluriradiculari.
Granulele de culoare albastră provoacă necroza pulpei in decurs de 48 ore in dinți
monoradiculari, și in decurs de72 ore - in dinți pluriradiculari. O altă formă de
arsenic, - ușor aplicabilă și ușor de indepărtat, cu actiune gentilă (C. Andreesa4
1.984), este preparatul ce conține o umplutură sub formă de fibre. Este porționat,
comod pentru dozare, păstrare și transportare - (Pulparsen, Causticin etc.). Fibrele
arsenioase. Fibrele pe bază de anhidridă arsenioasă constau din: Fibre de celuloză;
Clorhidrat de cocaină; Trioxid de arsenic; Clorfenol; Oxizi de metale (pentru
colorare). Fibrele de arsenic provoacă necroza pulpei in decurs de 24 ore în dinți
monoradicalari, și in decurs de 48 ore - in dinți pluriradiculari.
3. Factorul microbian:
- Prin canalul radicular
- Punga parodontala
- Plaga a mucoasei
1. Clasificarea periodontitelor:
Contraindicaţii:
- La persoanele în vârstă deoarece pulpa suferind procese de atrofie nu mai poate
reacţiona favorabil la substanţele biostimulatoare;
- La pacienţi cu boii generale care modifică reactivitatea pulpei dentare ca: diabet,
dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii;
- În formele avansate de inflamaţie pulpară (pulpita acuta difuză, pulpitele
cronice);
- La dinţii monoradiculari, deoarece neexistând o separaţie netă între pulpa
coronară şi cea radiculară.
57.Tratamentul pulpitei în câteva vizite.
Tratamentul pulpitei in citeva vizite (metoda de devitalizare a pulpei)
in literatura drept clasice sunt: in 2 sedinte -metoda de amputatie; in 3
sedinte-metoda de extirpare .
.I prima vizita:
1. prelucrarea partiala a cavitatii carioase(se foloseste anestezia prin
aplicatii sau tronculara, se deschide cavitatea carioasa, se indeparteaza
resturile alimenatare, se inlatura cu freza si excavatorul straturile
superficiale ale dentinei ramolite la inceput de pe pereti apoi de pe
fundul cavitatii carioase)
2. deschiderea cavitatii dintelui (freza sferica de marimi medii sau mari
foarte atent, pentru a nu se prabusi in cavitatea dintelui. Indepartarea
dentinei ramolite se efectueaza strat cu strat fara a exercita presiune
asupra tesutului)
3. spalarea si uscarea cavitatii carioase
4. aplicarea pastei devitalizante ( pasta se aplica pe pulpa denudata de pe
virful sondei, se aplica pe cornul deschis al pulpei, sau pe un strat fin de
dentina)
5. acoperirea pastei cu un tampon cu sub anestezica si inchiderea cavitatii
cu obturatie temporara
A II VIZITA:
1. indepartarea obturatiei temporare
2. prelucrarea definitiva a cavitatii carioase
3. extensia cavitatii dintelui
4. amputatia coronara a pulpei (indepartam pulpa coronara cu ajutorul
unui excavator ascutit)
5.extensia ostiumurilo canalelor radiculare (freze gates-glidden)
6. mumifierea pulpei (in cavitatea dintelui se introduce sol pe baza de
rezorcin- formalina , apoi se obtureaza cu o pasta pe baza de rezorcin-
formalina)
7. aplicarea obturatiei izolatorii si restabilirea formei anatomice a
dintelui
A III VIZITA
7. Extirpatia pulpei radiculare (indepartarea pulpei cu pulpextractorul)
8. Prelucrarea medicamentoasa a canalelor radiculare (irigatie cu sol
furocilina si clorhexidina, prelucrarea cu sol de iod sau unitiol)
9. Prelucarea mecanica a canalului radicular
10. Obturarea canalului radicular (este insotit de control radiologic)
11. Obturarea cavitatii carioase si restabilirea formei anatomice a
dintelui.
58.Metoda de extirpare vitală a pulpei.Esența.
Metoda de extirpare vitala pulpei- consta in indepartarea intro sedinta
a pulpei coronare si radiculare fara utilizarea a remediilor devitalizante
Conform acestei metode conul primar de gutaperca este surtat pana la nivelul
orificiului de intrare in canal, incalzit si condensat cu un plugger incalzit in directie
apicala. Spatiul format in urma condensarii este umplut cu bucatele mici de
gutaperca, care deasemenea sunt incalzite si condensate. In acest caz este realizata
umplerea maxima a canalului cu gutaperca, fiind folosita o
Nr Etape
.
1 Uscarea canalului cu un con de hartie si verificarea orificiului apical cu ajutorul instrumen
care are o marime mai mica decat ultimul file apical
2 Ajustarea conului pana la orificiul radiologic (umplerea intregii lungimi de lucru) si rete
capatului gros
3 Indepartarea conului si retezarea 0,5-1,0 mm din apex. Insertia repetata si verificarea retent
4 Pregatirea pluggerelor de 3 dimensiuni: cel mare trebuie sa intre in canal pana la 3-4 mm
mediu- neajungand pana la apex cu 15 mm si cel mic- neajungand pana la apex cu 10
Marcarea lungimii de lucru a fiecarui plugger
5 Irigarea si uscarea canalului
6 Introducerea unei cantitati neinsemnate de sealer cu ajutorul unui ac Lentulo man
repartizarea ei fina pe pereti (cimentul este necesar la obturarea cu gutaperca la cald, in s
pentru compensarea contractiei acesteea la racire)
7 Acoperirea treimii apicale a conului cu un strat fin de sealer
8 Inttroducerea conului, marcarea lungimii lui prin strangerea impreuna a branselor pensei
9 Indepartarea surplusului de con din ostiumul canalar cu ajutorul unui excavator fierbinte
unui plugger incalzitor (prima unda calda ce duce la cresterea temperaturii gutapercei cu 5
ce permite deformarea ei la condensare)
10 Inceputul condensarii: cel mai mare plugger este coborat in pulberea cimentului
condenseaza gutaperca in sens apical. In urma acestor actiuni se realizeaza obturarea can
laterale in treimea medie a canalului
11 Crearea undei calde secundare prin imersionarea in canal a partii ascutite infierban
pluggerului incalzitor pentru 2-3 sec
12 Presarea verticala si laterala cu pluggerul mediu (prin aceasta se realizeaza in conti
obturarea canalelor laterale). Compactarea se efectueaza pana la 3-4 mm de la apex
13 A 2-a incalzire cu plugger incalzitor
14 Condensarea verticala cu cel mai fin plugger
15 Finalizarea obturarii verticale (indepartarea resturilor de gutaperca de pe pereti cu aj
pluggerului)
16 Umplerea backpacking cu fragmente retezate de gutaperca, condensarea lor cu un plug
rece, incalzirea, condensarea si repetarea ulterioara a acestor actiuni pana la umplerea fin
canalului. La aceasta etapa este deasemenea posibila introducerea gutapercei cu ajutorul se
17 Curatirea cavitatii dintelui pana la jonctiunea smalt-dentina si restaurarea ei provizorie. In
molarilor se adauga uneori ciment in portiunea cervicala (etansarea bifurcatiei)
Sistemul Obtura
În acest sistem se foloseşte un pistol cu mâner ce serveşte atât ca sistem încălzitor
cât şi de realizare a presiunii asupra gutapercii. în interiorul pistolului se introduce
un cartuş în care se găseşte gutaperca.
Plastifierea gutapercii se face la 200°C iar temperatura de lucru este de 60°C.
Injectarea în canal se realizează cu ajutorul unor canule de dimensiuni adaptate
diametrului canalului, urmate de condensare în etape cu instrumente tip "plugger".
Faza exudativă
:I şedinţă:
1.Anestezie2.Trepanarea dintelui(prepararea cavităţii carioase)3.Deschiderea
şi înlăturarea tavanului camerei pulpare4.Înlăturarea pulpei necrotizate din
camera pulpară şi tratamentul medicamentos(abundentcu
sol.antiseptice)5.Reperarea şi lărgirea orificiilor canalelor radiculare(sonda
dentară,freze sferice, piesăconraungi)6.Înlăturarea pulpei necrotizate din
canalele radiculare pe etape(extractoare de nerv)şiirigarea abundentă cu
sol.de antiseptici7.Deschiderea apexului radicular(numai manual folosind
acul Ker-Reamer N008-010).Criteriul de control a deschderii este apariţia
picăturii de exudat(seros sau purulent)înorificiul deintrarea în canalul
radicularIIşedinţă:Culegerea anamnezei(au fost, suntprezente dureri)Se
apreciază statusul local (starea mucoasei în jurul apexului dintelui, palparea
ganglionilorlimfatici; percuţia, prezenţa sau lipsa exudatului din canalul
radicular)Aprecierea lungimii de lucruPrelucrarea instrumentală a
canaluluiradicular (STEP-BACK, STEP-DOWN)Tratamentul
medicamentos al canalului radicular (antiseptice, fermenţi
proteolitici)Uscarea canalului radicular (conuri (absorbante) din
hârtie)Obturarea canalului radicular prin una din metodele expuse
anteriorControlulradiologicObturaţie provizorie sau izolantă şi de durată
Forma granulamatoasa
Rx zona radiotransparenta, bine conturata de forma ovala, rotundă sau „căciula
țuguiată” centrata pe axul dintelui
de mărimea unui sâmbure de cireașa de mărime pana la 0.5 cm cu margini strict
delimitat uneori este înconjurata de o zona sclerozata.
Forma granulanta
Depistam o imagine lacunara, întinsa cu contururi neclare, in forma de linie frântă
(limbi de foc), ce delimitează focarul
de destrucție.
· Albirea tesuturilor dure dentare ale partii coronare si a celei radiculare ale
dintelui
· Albirea tesuturilor dure dentare ale partii coronare si a celei radiculare ale
dintelui