1. Endodonția.Noțiune.Sarcinile ei. Etapele tratamentului endodontic.

Endodontie- este un compartiment al stomatologiei terapeutice, care studiaza structura si functia

endodontului,metodele si tehnica manipularilor in cavitatea pulpara in traume, modificari patologice in
pulpa si periodontiu.
Endodontiul- este un complex pulpo-dentinar, al carui elemente de baza sunt pulpa si dentina
limitrofa cavitatii dentare,unite intre ele functional si morfologic.
Scopul–prevenirea actiunii microorganismelor patogene si a produselor toxice ale activitatii lor vitale
asupra tesuturilor periodontiului prin ermetizare (etansare),sterilizare a endospatiului dentar
Reducerea infectiei din lumenul sistemului canalar radicular prin inlaturarea pulpei, dentinei si
maselor pulpare infectate.
Atribuirea canalului radicular unei forme necesare pentru pregatirea catre obturare.
Sporireaeficientei actiunii preparatelor medicamentoase.
Sarcinile:
Elaborarea metodelor de diagnostic si tratament al canalelor radiculare si de tratament in caz de
pulpite si periodontite.
Elaborarea metodelor si mijloacelor de sterilizare a macro si microcanalelor, a instrumentarului
special pentru prelucrarea si obturarea canalelor
Studierea actiunii focarelor cronice-odontogene infectioase asupra reactivitatii organismului,
studierea caracteristicilorlor–atat prin experienta cat si activitatea clinic
Etapele
1)Stabilirea unui diagnostic clinic correct- care se executa in baza culegerii anamnezei corecte
( examenul clinic subiectiv, obiectiv, si exemenului paraclinic)
2)anestezia
3)asigurarea asepticii maxime si a lucrului sigur,neagresiv
4)asigurarea accesului cit mai direct si suficient catre orificiul canalului radicular
5)determinarea cu exactitate a lungimii de lucru
6)permeabilizarea instrumentala,largirea si formarea canalului radicular
7)dezinfectarea si prelucrarea igienica,antiseptica a canalului radicular
8)obturarea canalului radicular si controlul acesteia

2. Topografia dinţilor incisivi și canini. Crearea accesului endodontic.

Incisivul central superior ( erupe la 7 – 8 ani ): Camera pulpara imita forma coroanei dintelui, cu
latimea maxima incizal, se ingusteaza catre colet si este in continuarea canalului radicular,care are un
parcurs rectiliniu catre apex.La tineri camera pulpara ocupa un volum mare si prezinta 3 coarne
pulpare.
Canalul radicular are o forma conica, ingustindu-se spre apex.
Cavit. coronară este formată din pereții labial, lingual și 2 laterali, este alungit în sens mezio-distal, iar
in sens vestibular palatinal este comprimat și are formă triunghiulară.
Puncte de elecție : centrul feței palatinale supracingular.
Forma cavității de acces : formă de triunghi cu vîrful orientat cingular cu baza triunghiului spre
incizal.
1 rădăcină - 1 canal

Incisivul lateral superior (erupe 8 -9 ani): Camera pulpara are o forma semanatoare cu cea a
incisivului central superior, doar ca este de dimensiuni mai mici in vedere vestibulara respecta forma
coroanei, dar are marginea incizala mai rotunjita. La limita dintre camera pulpara si canalul radicular,
la colet, spre palatinal se gaseste protuberanta dentinara palatinala specifica dintilor frontali
superiori.Canalul radicular este aplatizat mezio-distal si prezinta o curbura catre distal in treimea
apicala
1 răd - 1 canal
Punct de elecție - mijlocul feței palatinale, supracingular.
.
Forma cavității de acces - similar incisiv. central (triunghiulară - cu vîrful orientat cingular cu baza
triunghiului spre incizal)
Caninul superior (erupe 11-13 ani): Forma sistemului pulpar al caninilor maxilari se aseamana cu
cea a incisivilor, in sensul ca exista un sigur canal in prelungirea camerei pulpare.Aceasta prezinta un
sigur corn pulpar spre incizal, are dimensiune vestibulo-orala mai mare decit cea mezio-distala,iar
forma sa a fost descrisa ca ovoida sau triunghiulara.Canalul radicular este aplatizat in sens mezio-
distal. Camera pulpară este mare și are o formă asemănătoare cu cea a coroanei. Canalul caninului sup.
este cel mai mare canal din toate canalele rad..
1 rădăcina - 1 canal
Punct de elecție - 1/3 medie a feței palatinale, supracingular.
Lungimea medie – 27 mm ( radacina 16.5 mm)
Forma cavității de acces - ovală

Incisivul central inferior: reprezinta o radacina unica,foarte aplatizata mezio-distal,de forma

ovala.Canalul radicular se divizeaza in 30%-in 2 canale-lingual si labial,care ,in majoritatea cazurilor
se termina printr-un orificiu apical.Daca este doar un canal,el trece mai lingual. Camera pulpara este
asemanatoare cu cea de la incisivii superiori dar mai redusa in dimensiuni, iar la nivelul coletului
dentar se afla cel mai larg spatiu al camerei pulpare ascutita spre incizal si cu diametru vestibulo-ora
mare in vedere laterala;din vedere vestibulara are diametrul mezio-distal foarte mic raportat la
diametrul vestibulo-oral si 3 coarne pulpare reduse.
.
Nr de radacini-1
Nr de canale – 1(60%) 2(40%) lingual si labial aplatizat mezio distal
Daca doar 1 canal e drept daca 2 mai lingual
Punct de elecție - mijlocul feței palatinale, supracingular.

Incisivul lateral inferior:Cavitatea dintelui se aseamana cu caviatatea dintelui incisivului central,dar

e ceva mai mare decit acesta.Canalul are o forma ,,in fanta’’:ovalara,mai larg comparativ cu incisivii
centrali,adesea se depisteaza 2 canale:vestibular si lingual.
Pereti: labial, lingual si 2 laterali alungita camera sens M-D si comprimata V-P triunghiular.
Nr de canale -1 ( oval aplatizat mezio-distal)
Punct de electie: mijlocul fetei lingual, supracingular
Forma cavității de acces - similar incisiv. central (triunghiulară)

Caninul inferior: asemanator cu caninul maxilar, dar de dimensiuni mai reduse,caninul mandibular
prezinta de cele mai multe ori o radacina,uneori doua.Radacina poate fi dreapta sau curbata apical spre
distal sau spre vestibular.Camera pulpara este mai extinsa vestibulo-oral,dimensiunea mezio-distala a
acesteia fiind mai mica,iar sectiunea transversla a acesteia la colet este ovala.In general caninul
mandibular are un singur canal(in 96% din cazuri);in 4% din cazui exista 2 canale,vestibukar si lingual
cu 2 foramene independente.

Nr de canale -1 (75%) 2(20%) 3(5%)

Lungime medie : 21,5mm dinte ( radacina 14 mm )
Punct de electie: mijlocul fetei linguale
Forma de deschidere: ovalara , cu axul lung V-O

3. Topografia premolarilor în aspect endodontic. Crearea accesului endodontic.

Premolarul I superior ( erupe la 10-11 ani):este un dinte cu morfologie foarte variabila;de obicei
prezinta 2 radacini,dar poate avea si o singura radacina sau 3 radacini.Forma camerei pulpare are
forma coroanei, este aplatizata in sens meziodistal si prezinta doua coarne pulpare conform proiectiei
cuspizilor vestib. si palatinal , dintre care cel corespunzător cuspidului vestib. este mai mare.
Pe planșeul camerei pulpare se află cele 2 canale radiculare: unul vestibular și altul palatinal unite între
ele printr-un mic șanț cu direcție vestibulo-palatinală. Canalul vestibular este mai conic și mai mare
decît cel palatinal.
In caz de 1 sing radacina rareori are loc confluarea canalelor
Frecvent 2 canale cu 2 radix
Nr de radac-2(80%) 1 9% 3 1%
Nr de canale-2 95% 1 5% aplatizat MD
Lungimea 21 mm radacina 15 mm
Punctul de electie – mijlocul suprafetei ocluzale
Premolarul II superior ( erupe la 10-12 ani):Camera pulpara are dimensiunea mare vestibule-orala
si 2 coarne pulpare,vestibular si palatinal .Forma sectiunii variaza in functie de configuratia canalelor-
forma de oval turtit mezio-distal pentru dintii cu un canala sau forma cifrei 8 sau de panglica in cazul
prezentei a 2 canale
Camera pulpară are forma coroanei. Cornul pulpar vestibular este mai lung și mai subțiat către vârf
decât cel palatinal. Orificiul canalului situal la mijloc.
1 rădăcină - 1 canal mai rar 2
Nr de canale 1(75%) 2 (25%)vestibular sau in baioneta

Punct de elecție - mijlocul feței ocluzale

Lungimea medie - 22 mm
Forma cavității de acces - ovală.

Premolarul I inferior ( erupe 10-12 ani):Coroana este inclinata inspre lingual,angulate fata de
radacina Dimensiune maxima jos la colet .De obicei prezinta o singura radacina conica,mai putin
extinsa vestibule-oral,rar poate avea 2 radacini,vestibulara si lingual.Camera pulpara se afla
predominant sub cuspidul vestibular,prezinta doua coarne pulpare,dntra care cel vestibular este mai
bine dezvoltat.Forma camerei pulpare este ovalara cu diametrul mare vestibule-oral.Premolarul unu
infierior cu o radacina are usual un singur canal cu un singur foramen apical.Canalul are tendinta de a
se bifurca si de a se deschide in 2 foramene apicale separate si in plus exista cazuri de 2 canale
complet separate,mai ales in rarele cazuri de premolari cu 2 radacini
Plafonul subgingival
Nr de canale 1(90%) 2 (10%) mezio distal
Locul de electie – mijlocul fetei ocluzale

Premolarul II inferior:La nivel coronar se diferentiaza de premolarul unu prin dimensiunile mai mari
ale cuspidului lingual.Are de obicei o radacina unica,dreapta sau cu o angulatie spre distal.Foarte rar
prezinta 2 sau 3 radacini.Forma camerei pulpare este similara cu cea a premolarului unu,ovala cu
diametrul mai mare vestibule-oral.Exista un singur canal,cu sectiune transversal de forma ovala la
jumatatea radacinii si cu sectiune rotunda la apex.Se pot intilni si 2 canale,vestibular si lingual cu unul
sau doua foramene apicale,exceptional chiar 3(2 vestibular,1 lingual),situatie extrem de rar corelata cu
prezenta a 3 radacini.
Locul de electie - mijlocul fetei ocluzale forma rotunda

4. Topografia molarilor în aspect endodontic. Crearea accesului endodontic.

Molarul I superior (6 ani ): este un dinte de dimensiuni mari si prezinta trei radacini, doua
vestibulare - meziovestibulara(MV) si distovestibulara(DV) si una palatinala(P),mai lunga decit cele
vestibulare. Radacian MV este curba spre distal,iar cea DV poate fi dreapta,curbata spre mezial sau
distal,ambele avind un traiect divergent si traiectie vestibulara.
Camera pulpara are in sectiune orizontala forma de triunghi cu baza vestibular si virful
palatinal,proiectia ei situindu-se in jumatatea meziala a fetei ocluzale. Exista patru coarne pulpare
conform celor 4 cuspizi, cel meziovestibular fiind cel mai mare, urmat de cel distovestibular si de cele
palatinale. Clinic,actualmente se porneste de la ideeea ca molarul de 6 ani prezinta 4 canale.
Punct de electie: ½ meziala a fetei ocluzale, inainte de creasta de smalt la molarul I
Nr de canale 3 (10-60%) 4 (40-90%)Converg
Cel mai des in caz de 4 canale acestea sunt in MV care se unesc inainte de apex primul canal e direct
al 2 pe linia ce uneste orficiile de emergent
Molarul II superior: Prezinta 3 radacini mai putin divergente decit in cazul molarului de 6
ani,separate in 54% din cazuri sau fuzionate in restul de 46%.Camera pulpara este de dimensiuni
mari,cu diametru mai mare vestibule-oral decit mezio-distal.Pe sectiune transversal la nivel cervical
camera pulpara are forma patrulatera, dar nu atit de ampla ca dimensiuni,deoarece orificiile de
emergent ale canalelor radiculare sunt mai grupate decit la moraul de 6 ani. Si in cazul molarului de 12
ani,radacina meziovestibulara poate prezenta 2 canale.Celelalte radacini,distovestibulara si
palatinala,au in general cite un canal.
Lungime 22mm radacin 13mm
Nr de radacini 3 90% 2 ( 10%)
Nr de canale 3(57%) 4(40%) 2(3%)
Punct de electie: ½ meziala a fetei ocluzale

Molarul III superior:Prezinta cea mai mare varietate morfologica,atit ca lungime de lucru,cit si ca
numar de canale.Numarul canalelor poate varia de la un canal pina la 6-7 canale,cee ace face
tratamentul nepredictibil.

Molarul I inferior:Cavitatea coroanei are o forma cuboida,cu 5 adincituri corespunzatoare fiecarui

tubercul pe suprafata masticatorie,Cel mai voluminos corn este cel jugal mezial,iar cele mai inalte-
ambele cornuri jugale.
Are 2 radacini,una meziala si una distala.Ambele au aspect aplatizat mezio-distal cu diametru mare
vestibule-oral.Radacina meziala are diamtru vestibule-oral mai mare.Radacina distala este dreapta sau
cu apexul curbat catre distal.Rar se descrie a treia radacina,disto-linguala,de dimensiuni mai reduse
Camera pulpara este situate in primele doua treimi meziale ale coroanei.Cea mai mare prevalenta are
variant cu 3 canale insa pot exista si 4 canale sau doar 2 canale.Canalele mezeiale au diametru
mic,sunt curbate mezio-distal dupa curbura radacinii meziale si in sens vestibule-oral.
Punct de electie : mijlocul fetei ocluzare;
Nr de radacini 2 98% 3(2%)
Nr de canale 3(80%) 4(8%) 2(12%) Mezio distal
Camera pulpara sectionata in prima 2/3 de sect triunghiulara cu varful distal
In cazul 1 canal in radix mezial si 1 distal cel mezial sunt mici curbate conform radacinii
In cazul 1 canal in radix distal acesta e larg ovalar V-O in caz de 2 acestea sunt mici

Molarul II inferior:Pare o ,,repica’’ de dimensiuni mai mici a primului molar.Configuratia

radacinilor este asemanatoare,insa se remarca o tendinta de apropiere a apexurilor.Foarte rar pot eista
3 radacini.Camera pulpara este plasata in jumatatea meziala a coroanei.Moroftipul cu 2 radacini
prezinta de obicei 3 canale,2 in radacina meziala vestibular si lingual si unul in radacina distala,cu
diverse configuratii existind si molari cu 2 radacini si 2 canale.Se mai citeaza variante cu un canal
mezial si 2 canale distale.Variantele de molari 2 mandibulari cu o singura radacina pot prezenta un
singru canal foarte larg eventual in forma literei C.
Nr de rad 2 85% 1(15%)
Nr de canale 3(77%) 2 (13%) 4(7%) 1 ( 3%) Mezio Distal

Molarul III inferior:Are o morfologie similara cu molarul unu sau cu molarul doi inferior,putind
avea insa radacinile unite sau o radacina unica,in forma de tarus. Este mai usor de abordat din ounct de
vedere endodontic vata de cel superior.

5. Spaţiul endodontic. Caracteristica conului dentinar şi cimentar.

Spatiul endodontic reprezinta un sistem polimorf,complex si reciproc conex,de canale si cavitati ale
dintelui,sistemul avind legatura partiala cu complexul pulpo-apical,ce include in sine parodontiul
apical impreuna cu cementul,osul cortical si spongios ,invecinate apexului radacinii dentare
Sistemul spatial endodontic include:
-caviatatea corornara;
-spatiul principal al canalului radicular;
-anastomozele si golfurile canalului radicular;
-canalele radiculare laterale;
-ramificatiile deltoide apicale;
-ducturile dentinare;
-canaliculele ducturilor dentinare
Din punct de vedere clinci si reiesind din caracteristicile morofologice ale dintelui,este rational de a
imparto conventional spatiul endodontic in citeva nivele:
I nivel-Cavitatea coronara si spatiul principal al canalului radicular
Al II-lea nivel-anastomoze di golfuri(canale de calibru mic ce termina orb)ale canalului radicular
Al III-lea nivel-canalele radiculare laterale si ramificatiile deltoide apicale
Al IV-lea nivel-ducturile dentinare si canaliculele ducturilor dentinare
Aceasta gradatie poate servi drept criteriu de evaluare a gradului de eficienta a unei metode oarecare
de tratament endodontic

Dupa Kutler (1961), canalul radicular are doua portiuni distincte:

1. o portiune mai mare de la orificiul de deschidere al canalului radicular in camera pulpara si pana
la nivelul jonctiunii cemento-dentinara (conul dentinar al canalului);
2. o portiune mai mica decat prima care se intinde de la jonctiunea cemento-dentinara pana la
orificiul apical (conul cementar) si care are o forma tronconica cu baza mica la nivelul jonctiunii
cemento-dentinare (zona de contrictie apicala), si baza mare la foramenul apical si apexul radiologic;
are dimensiuni variabile astfel la tineri este cuprins intre 0,5-0,7mm, in timp ce la varstnici este
cuprinsa intre 0,7-0,8mm.

6. Noţiuni de apex anatomic, fiziologic şi radiologic. Importanţa practică a lor.

In endodontia practica deosebim apexul radiologic,anatomic si fiziologic
Apexul radiologic este cel mai indepartat punct de pe virful radacinii,care poate fi vazut pe
radiografie
Apexul anatomic se afla la nivelul zonei de trecere a dentinei canalului radicular in cementul
radicular,unde se termina canalul radicular la virful radacinii(foramenul apical extern).Uneori
formenul apical extern se localizeaza lateral,vestibular sau lingual-pe peretele radicular,sii nu pe apex
Apexul fiziologic sau constrictia apicala fiziologica este localizat in regiunea
ingustarii(constrictiei)apicale interioare,la o distanta de 1-1,5mm de la apexul radiologic.
Aceasta constrictie se afla in interiorul canalului anterior de jonctiunea cemento-dentinara,si se
mareste pe masura maturatiei dintelui.Odata cu virsta ea se indeparteaza de apexul radiologic ca
urmare a depunerii de dentina secundara
Importanta practica a lor consta in cunoasterei limiteii pina in care lucram,punctul limita a interventiei
endodontice trebuie sa fie apexul fiziologic,deoarece aici este trecerea tesutului pulpei radiculare in
tesutul periodontal

7. Noţiune de rădăcină cu apexul neformat.

Reprezinta o situatie clinica in care dintele este imatur sau nu si-a finisat perioada de formare a
radacinii.Mai poate fi si radacina aflata in resorbtie sau deosebim 2 metode de tratament:apexificare
sau apexogeneza

8. Caracterele zonei de creştere a rădăcinii dintelui.

Canalul radicular se imparte in:
1. Treimea coronara cea mai larga parte a canalului radicular, care contacteaza direct cu ostiumul;
2. Treimea medie este dispusa intre treimea coronara si apicala;
3. Treimea apicala este cea mai ingusta si se termina cu orificiul apical.
Canalele radiculare pot fi:
 Drepte;
 Radiare;
 In golf (largi, cu terminate oarba);
  Ovalare;
 Deltoide.
Forma canalelor radiculare:
In sectiune transversala – tubular sau lamelar;
In sectiune longitudinala – drept sau unghiular;
Curbura poate fi – singulara sau dubla – „in baioneta”

9. Structura histologică şi fiziologică a pulpei dentare.

Pulpa denatara reprezinta un tesut conjuctiv lax,alcatuit din substanta
fundamental(intercelulara),cellule si elemente fibroase si include vase si nervi.
Substanta fundamentala a pulpei-este alcatuita mai ales din mucoproteina, glicoproteina si
mucopolizaharde.Toate tipurile de metabolism in pulpa se desfasoara prin intermediul substantei
fundamentale. Pentru a patrunde din vasele sangvine in cellule metabolitii se dizolva mai intii in
substanta fundamental. Astfel in materiile eliminate de cellule trec prin substanta fundamental pentru a
ajunge in vasele de tip terminal. Subst.fundamentala se afla permanent in stare de polimerizare si
depolimerizare. Gradul de polimerizare depend de virsta,de activitatea functionala,de starea patologica
.Daca subst.fundamentala este antrenata intr-un proces inflamatoriu, survine depolimerizatia provocata
de enezimele proteolitice aparute. Cind gradul de polimerizatie atinge valori inalte,subst.fundamentala
capata o consistenta gelatinoasa.Vitalitatea pulpei depinde de functia metabolica a substantei
fundamentale.
Fibrele pulpei –fibrele conjunctive ale pulpei deninare sunt reprezantate de :
-fibre colagene –ele sunt cele mai numeroase formate din lanturi a cite 1000 de aminoacizi
Colagenul pulpar se prezintă sub formă de fibrile izolate, repartizate în spațiile
intercellulare și sub formă de fascicule associate axelor vasculare.
-de reticulină
-fibre Korff în zona Weil
-fibre oxitalanice –se află răspîndite în tot țesutul pulpar, fiind mai puțin numeroase decît fibrele
decolagen și cele de reticulină. Ele nu suportă modificări în cursul senescenței.
Exista doua tipuri de orientare a fibrelor: difuz si fascicular. Pulpa tinara contine un numar redus de
fibrile,acestea crescind odata cu virsta.Indiferent de virsta pulpa radiculara comporta mai multe fibre
decit cea coronara
Celulele pulpei-in pulpa se disting trei straturi
În pulpa se disting:
A). celulele de baza ale tesutului pulpar;
B). celulele dentinogenetice
C). celulele de aparare
Celulele de baza ale pulpei sunte reprezentate de :
1. Fibrioblasti;
2. Fibriocite;
3.celule nediferentiate mezinchimale
F ibroblastii-Celule cu o morfologie diferita : Fusiforme sau stelate, cu prelungiri citoplasmarice ce
pot atinge 20 mm lungime. Nucleul este inconjurat de o zona citoplasmatica ,in care se grupeaza
diferite organite intracelulare (ergastoplasma, aparatul Golgi, mitocondriile, ribozomii liberi,
etc )fibrobalstii elaboreaza precursorii colagenului si elementele substantei fundamentale. O data cu
imbatrinirea fibroblastii sunt inlocuiti cu fibrocite, care au o forma similara , dar organitele sunt mai
putin numeroase si mai putin dezvoltate .
Odontoblastii – cellule inalt specializate ce sunt asezate in palisada la periferia pulpei coronare si
radiculare. Aceste cellule datorita gradului mare de diferentiere, elaboreaza componentele matricei
dentinare .
Celulele din zona subodontoblastica – celulele Hohl si celulele rotunde Weil se diferentiaza de
fibrioblasti darorita formei lor ovalare sau rotunde.
Activitatea lor dentinogenetica are loc in conditii reactionale ( traumatice, infectioase sau
terapeutice ). Intre odontoblasti si celulele Hohl se afla o zona saraca in cellule (zona celulara Weil).
In aceasta zona se gasesc : capilarele terminale ale retelei vasculare subodontoblastice , terminatiile
nervoase etc.
Celulele de aparare - sunt prezente in parenchumul pulpar in cursul reactiilor inflamatoare si
infectioase. Ele sunte reprezentate de :
Histocite - cellule mici, alungite , cu prelungiri citoplasmatice
Macrofagele – cellule voluminoase, polimorfe, mobile, cu rol de fagocitare a resturilor tisulare sau
particulele straine
Plasmocite – cellule ovalare sau rotunde cu nucleu excentric, deriva din limfa si au rol in sinteza
anticorpilor in timpul proceselor inflamatorii pulpare
Mastocite – cellule rotunde , prezinta granule in citoplama , contine heparina si histamina. Se
diferentiaza de celulele mezinchimale in conditii patologice (stari alergice sau hemoragice)
Irigatia sangvina a pulpei- Rețeaua limfatică a pulpei începe în zona subodontoblastică sub forma
unor capilare fine, care converg cu vase limfatice mai mari, ce prezintă valvule cu rol de a
împedicare fluxul limfei.
În zona periapicală există anastomose între limfaticele pulpare și cele parodontale.
Drenajul limfei se face către ganglionii sub mentonieri și submaxilari, apoi către ganglionii cervicali.
Vascularizația limfatică,datorită prezenței limfocitelor din ganglionii limfatici, joacă un rol important
în reacțiile antiinflamatorii și antiinfecțioase.
INERVAȚIA PULPEI DENTARE
Fibrele nervoase pătrund prin apex cu vasele sanguine și au o dublă origine senzitivă și vegetativă.
Inervația senzitivă-este reprezentată de fibre aparținînd ramurilor maxilară și mandibulară ale nervului
trigemen.
Date fiziologice:Pulpa fiind o formatiune de tesut conjuctiv,executa functiile principale ale tesutului
conjuctiv:trofica,de protective,plastic.Aceste functii fiziologice ale pulpei sint in corelatie
complementara.
Trofica : Substanta fundamentala constituie un mediu prin care elementele nutritive din singe ajung in
celulele pulpare, iar produsele metabolismului din nou prin acelasi mediu revin in reteaua sanguine
venoasa.
Functia de protectie sau bariera: In pulpa ea este realizata de celulele sistemului reticuloendotelial.
Din celule acestui sistem fac parte histocitele , care in procese patologice se transforma in macrofagi
mobili si executa functia de fagocitoza.
Functia plastica : se asociaza cu cea de protectie. Obliterarea canaliculilor dentinale, depozitele de
dentina tertiara constituie niste bariere care apara pulpa contra agentilor externi si dificilizeaza
patrunderea bacteriilor in ea.

10. Modificări în pulpă în sinescenţă şi în stările patologice.

Senescenta pulpara este un process biologic în cursul căruia țesutul pulpar suferă modificări prin
involuția sau prin transformarea diferitelor elemente de structură.
Volumul pulpar diminuiază ca urmare a apoziției continue de dentină. Stucturile celulare se modifică.
Fibrocitele înlocuesc progresiv fibroblaștii, odontoblaștii scad numeric și prezintă semne de involuție
și degenerescență. Involuția odontoblaștilor are ca rezultat apoziția unei dentine atubulare. În spațiul
intercellular apar vacuole mari, pline cu lichid. Fibrele de colagen cresc în număr și grosime,
formînd fascicule dispuse în special în jurul axelor vasculare ceea ce duce la fibrozarea țesutului
pulpar.
Vascularizația are tendința să se reducă cu vîrsta, peretele vascular devenind hiperplaziv și distrofic,
ceea ce determină o îngustare a lumenuluivascular, structurile nervoase sunt mai puțin abundente și
pot degenera prin mineralizare.
Uneori, în pulpa dentară se poate observa metoplazia celulară, apărînd osteoblaști sau
cementoblaști, ce vor determina depunerile de săruri minerale, care vor duce la apariția
calcificărilor pulpare.
Deci, imbătrînirea pulpară este manifestă atît de procese involutive și degenerative(celulele,
vascularizația),cît și de procesele hiperplazice (fibrele colagene, calcificările). Metabolismul este
încetinit, pulpa avînd o capacitate de apărare și o putere redusă.
Pulpa dentara pe parcursul intregii vieti sufera modificari morfo - functionale
1) in procesul imbatrinirii are loc diminuarea volumului cavității dentare, mai ales a partii radiculare ,
diminueaza activitatea functionala si energetica a celulelor si in primul rind al odontoblastelor
2) se reduce numarul de cellule si crește numărul de fibre, se instalează o fibroza, o distrofie reticulară,
petrificație
2)obliterarea camerei pulpare și canalelor radiculre
3)mineralizarea camerei pulpare
4)apariția calculilor
5)apexul se micșorează odată cu depunerea dentinei
6)ostiumurile canalelor radiculre se îngustează
7)scade numărul de vase și nervi
Unii autori au clasificat in urmatoarel grupe :
- vacuolizarea odontoblastelor
- distrofia reticulara a pulpei
- petrifactia pulpei
MODIFICĂRILE PULPARE ÎN STĂRI PATOLOGICE
-Fenomenele informatorii pot provoca o stimularea activității odontoblaștilor, determinînd formarea
dentine reacționale.
Dentina reacțională poate să fie elaborate în situații inflamatorii și de celulele subodontoblastice
differentiate în mod secundar în neoodontoblaști.
-Procesele inflamatorii cornice pot determina resorbții dentinare de tip osteoclazie, sub acțiunea
substanțelor chelatoare și a enzimelor proteolitice de origine celulară.
-Totodată, factorii traumatici pot să inducă la nivel pulpar un infiltrat cellular inflamator. Celulele
inflamatorii, prin substanțele elaborate, modifică acțiunea metabolicăa cellule lorpulpare.
-Alterările debitului sanguine prin creșterea presiunii arteriale sau prin spasm nervos determină
dilatarea sistemului capilar. Sub acțiunea presiunilor crescute, filtrarea plasmatică prin peretele
capilar crește.
Permeaabilitatea provoacă starea și edemul. Edemul la rîndul său induce modificări ale proprietăților
fizico-chimice ale substanței fundamentale.

11. Termenii de erupţie și de formare a rădăcinilor dinţilor permanenți.

Dintele 6:
Erupția-la 6 ani
Formarea rădăcinii-la 10 ani

Dintele 1:
Erupția-la 6/8 ani
Formarea rădăcinii-la 10 ani

Dintele 2:
Erupția:8-9 ani
Rădăcina-la 10 ani

Dintele 3:
Erupția-la 10/11 ani
Rădăcina-la 13 ani

Dintele 4:
Erupția-la 9/10 ani
Rădăcina-la 12 ani

Dintele 5:
Erupția-la 11/12 ani
Rădăcina- la 12 ani
Dintele 7:
Erupția-la 11/13 ani
Rădăcina-la 17 ani

Dintele 8-variază.

12. Particularităţile anatomo-fiziologice ale periodonţiului.

Periodonțiul se prezinta ca o formatiune anatomica complicata de origine conjunctiva si este un țesut
localizat în spațiul dintre lama compactă a alveolei și cementul radicular, sau fanta periodontală.
Spațiul dento-alveolar are o formă de clepsidră, fiind mai îngusta in zona de rotație-hypomochlion, și
mai larg in zona cervicala. Punctul hypomochlion se afla mai aproape de apex, aproximativ la unirea a
2/3 coronare ale rădăcinii cu 1/3 apicală.
Fanta periodontala are dimensiuni de 0,20-0,25 mm, iar in regiunea cervicala-pina la 0,38 mm. Deci
grosimea periodontiului este in aceleași limite.
Componentele:
Substanța fundamentala
Celule(mezenchimale nediferențiate, fibroblaști, cementoblaști, osteoblaști, osteoclaste, celule
epiteliale Malassez)
Celule de aparare(macrofage, mastocite, polimorfonucleare)
Fibre desmodentale(de colagen 53-74%, putine fibre de oxytalan și rare fibre elastice)
Orientarea fibrelor:
-orizontal
-oblic
-vertical
Principalele grupe de fibre:
Fibrele creste alveolare
Fibre dento-dentare
Fibre orizontale
Fibre oblice
Fibre apicale

13. Modificările de vârstă şi funcţiile periodonţiului.

Modificări:
modificarile de virsta a periodontiului se observa atit in structurile fibroase cit si in elementele celulare
in modificarile de virsta ale periodontiului putem distinge 3 perioade :
1. prima perioada (pina la 20-24 ani) – e caracteristica dezvoltarea si formarea
structurilor normale ale periodontiului, maturizarea definitiva a fibrelor colagene si
constituirea orientarii lor in spatiu
2. a 2 perioada ( 25-40 ani) – se caracterizeaza prin stabilizarea structurii periodontiului.
In aceasta perioada structura periodontiului se modifica foarte lent
3. a 3 perioada ( dupa 40 ani) – se distinge prin modificari destructive cum ar fi:
-fisura periodontala odată cu virsta devine mai lata ca urmare a îngroșării periodonțiului.
-dezintegrarea fasciculelor de fibre colagene
-îngroșarea fibrelor Sharpey
-reducerea formelor celulare tinere
- distructia structurilor fibroase ce se manifesta in masura mai mare in regiunea de colet al
periodontiului si in masura mai mica in fibrele ce unesc osul alveolar cu cementul radicular

Funcțiile:
De suport-fixează bine dintele de osul alveolar
De repartiție a presiunii-repartizează uniform presiunea aplicată asupra dinților in timpul masticatiei
Plastica-in stări patologice are loc procesul de reparare permanenta
Trofica-rețeaua bogata de vase sangvine și nervi asigura nutriția cementului radicular și a componentei
interne a osului alveolar
De protecție.

14. Elementele celulare ale periodonţiului. Rolul relictelor epiteliale în patologia periodonţiului.
Elementele celulare:
-Celule(mezenchimale nediferențiate, fibroblaști, cementoblaști, osteoblaști, osteoclaste, celule
epiteliale Malassez)
-Celule de aparare(macrofage, mastocite, polimorfonucleare)

În periodontiu se mai afla insulițe sau relicte epiteliale. Aceste relicte eliteliale sunt niște resturi
rămase din perioada de dezvoltare a dinților in urma dezagregarii tecii epiteliale Hertwig. Ele sunt
depistate mai des in regiunea coletului și apexului dentar.
Unii autori considera ca epiteliul acestor insulițe pot provoca in anumite condiții chisturi,
chistogranuloame, Ba chiar și neoformatiuni maligne.

15. Metodele de examinare clinică a pacientului cu afecțiuni pulpare.

Anamneza-medicul trebuie sa adreseze pacientului întrebări clare și concise cum ar fi:
-de cît timp va doare?(debutul)
-unde va doare, știți care dinte va doare?(localizarea)
-ce a inițiat durerea!(felul apariției, provocat sau spontan)
-cum este durerea, ascuțita sau pulsatila(caracterul)
-cît durează durerea?(minute, ore)
-cît de des va doare, se repeta regulat sau este continua?(frecventa)

Examenul exooral:
La inspecție se urmărește:
-forma feței
-simetria feței
-șanțurile faciale
-aspectele tegumentelor
-fanta labiala
-raportul buzelor
La palpare se urmăresc:
-elasticitatea părților moi ale feței
-integritatea contururilor osoase(se precizează eventualele denivelări,mobilități, formațiuni patologice)
-sensibilitatea punctelor sinusale
-grupele ganglionare limfatice

Examenul endooral
-examenul părților moi-se începe cu inspectarea mucoasei tuturor zonelor:labiala,jugala,linguală,a
planșeului bucal,palatinala, gingivala
-examnul arcadelor dentare-se face sistematic prin inspecție palpare și percuție
Se examinează forma arcadelor dentare. Se consemnează dinții prezenti( formula dentara). Se
examinează fiecare suprafața dentara.
Palparea se începe cu dintele suspect. Leziunile carioase se palpează cu sonda pentru a stabili gradul
de sensibilitate a dentinei sau atunci cind exista o Comunicare cu camera pulpară. In aceasta situație
putem obține următoarele tipuri de răspuns la palpare:
-durere vie urmată de hemoragie-deschiderea accidentală a camerei pulapare, pulpa este sănătoasă
 -durere violenta urmată de hemoragie-inflamatie pulpara ireversibila simptomatica
-durere moderată cu apariția unei picături de puroi-inflamatie pulpara ireversibila purulentă
-ușoară sensibilitate cu Singerare abundentă-inflamatie pulpara ireversibila asimptomatica(pulpita
cronica cu camera pulpara deschisă)
-absenta durerii și a singerarii- necroza și gangrena pulpara.
Percuția indica inflamarea ligamentului parodontal fără a ne da relații despre vitalitatea pulpara.

16. Metode paraclinice de examinare a pacientului cu afecțiuni pulpare.

1)Testele de vitalitate

-aplicarea stimulului cald sau rece pe dinte (comparativ cu temperatura locală fiziologică 31-34 grade)
pentru diagnostic pulpar.

-Durerea poate fi exacerbata sau clamata de cald sau rece

-Înainte de efectuarea testului se informează pacientul referitor la ce poate simți și cr răspunsuri așteptam

-Stabilim pragul dureros prin efectuarea testului la 1-2 Dinți sănătoși și rugam pacientul sa semnaleze
apariția sensibilității dureroase

-Dinții trebuie sa fie izolați și uscați in timpul efectuării testelor

1. Testul la cald.

– se realizeaza cu gutaperca incalzita, fuloar incalzit sau caldura frictionala; testul cu apa calda nu da
rezultate concludente. Temperatura recomandata este de 65,5˚C.

a. testul cu gutaperca incalzita

 se incalzeste un baton de gutaperca prin in pensa pana ce acesta capata un aspect sticlos
(nu trebuie sa apara fum);
 materialul incalzit se aplica in 1/3 cervicala a dintelui pana la aparitia unui raspuns pozitiv.

b. testul cu fuluoarul incalzit

 un fuloar de ciment se incalzeste pana ingalbeneste hartia;

 se aplica in 1/3 cervicala a dintelui si se mentine pana la aparitia durerii.

c. testul caldurii frictionale

 este indicat pentru dintii cu aparate gnatoprotetice metalice;

 se actioneaza cu un polipant lenticular la turatie mare pe fata orala a aparatului gnatoprotetic,
dezvoltandu-se caldura in urma frictiunii;
 durata de actiune este diferita in functie de raspunsul obtinut anterior la dintele martor.

2. Testul la rece.

– se utilizeaza clorura de etil, batoane de gheata, freon12, sau zapada carbonica, utilizare
conditionata, insa, de dispozitivul necesar pentru realizarea acesteia. In lipsa acestuia se poate utiliza
testul cu gheata mult mai ieftin si lipsit de riscuri.

a) testul cu gheata (fig.17)

 batoanele de gheata se obtin umpland tecile acelor atraumatice de unica folosinta cu apa care se
introduc apoi in congelator;
 se taie apoi capetele acestora, iar extremitatea batonului de gheata se aplica pe dinte in zona
cervicala;
 se mentine contactul cateva secunde pana la aparitia unui raspuns.

b) testul cu feon12 sau clorura de etil (Kelen)

 se proiecteaza un jet de freon sau clorura de etil pe o buleta de vata tinuta in pensa
pana la aparitia cristalelor de gheta pe fibrele acesteia;
 buleta se aplica in 1/3 cervicala a dintelui si se mentine cateva secunde;
daca dintii sunt vitali, senzatia dureroasa apare dupa 1-3 sec. din momentul aplicarii buletei;
1. Teste de vitalitate electrice.

– utilizeaza curentul alternativ la frecventa retelei, iar instrumentul de testare (numit Pulpatest la unit-
urile romanesti) sunt in general atasate la aparat.

Sunt teste contraindicate la pacientii purtatori de peace-maker cardiac, deoarece pot interfera actiunea
acestuia generand accidente, uneori foarte grave.

Se recomanda a fi unul din ultimele teste efectuate, cand celelalte teste efectuate nu au dat rezultate
concludente.

O atentie deosebita trebuie acordata testarii dintilor cu obturatii metalice care vin in contact cu
parodontiul marginal; in aceste cazuri este indicat sa se evite contactul excitantului cu obturatia, sau
chiar este indicat ca inaintea testarii sa se indeparteze obturatia.

Tehnica

 electrodul active incarcat cu un material de consistenta crescuta (gel sau pasta) se plaseaza in
1/3 medie a fetei vestibulare a dintelui;
 se poate incerca si pe dintele uscat, dar In acest caz raspunsul dureros apare mai repede si are o
intensitate mult mai mare;
 cresterea intensitatii curentului se face treptat, de la aparitia primelor senzatii de furnicaturi sau
caldura si pana la aparitia durerii;
 testarea se repeta de 2-3 ori pentru fiecare dinte, notandu-se media rezultatelor obtinute
(inclusiv dintele martor);
 variatiile mici ale rezultatelor sunt normale, dar diferentele mari intre acestea indica un raspuns
fals-pozitiv sau fals-negativ

Conform datelor literare, normele aproximative EOD în dinţi sunt stabilite:

• dinţi intacţi — 2-6 mkA;
• carie profundă — 12-15 mkA ;
• pulpita acută de focar — 20-25 mkA;
• pulpita acută difuză — 40-45 mkA;
• pulpita cronică fibroasă — > 50 mkA;
• pulpită cronică gangenoasă ≤ 100mkA.
2. Testul de masticație.
Acest test se realizeaza in situatia in care pacientul reprezinta printre simtome si durerea de
masticatie,fiind de un real ajutor in diagnosticul fracturilor dentare,mai ales verticale sau ale inflamatiei
ligamentului parodontal secundar ale unei afectiuni endodontice.
Tehnica:pacientul este rugat sa muste pe un rulou de vata cu cate o pereche de dinti antagonisti
odata,medical mutand ruloul.Asfel,pacientul va putea semnala care este dintele dureros,testul fiind mai
 relevant uneori decat simpla percutie axiala. In situatia existentei unei fracture vertical coronare sau
radiculare,in timpul fragmentului fracturat se va deplasa si va provoca durere.`
+

Testul frezajului explorator:

Precizează dacă pulpa este vitala sau nu.
Se crează o cavitate mică in dinte fără anestezie. Dacă dintele este vital pacientul semnalizează
senzație dureroasa, dacă pacientul nu simte nimic dintele este devital.
Radiografia de panorama ?
Opg ?
Tomografia?

17. Electroodontometria. Rolul ei în practica stomatologică.

Se utilizează atunci cind medicul pune la îndoiala viabilitatea pulpei. Se determina pragul de
sensibilitate a sistemului nervos dentar.
Tehnica:
-dinții testați trebuie izolați și uscați
-electrodul pasiv se fixează pe buza pacientului și cel activ pe dinte
-odată stabilit contactul cu dintele intensitatea curentului crește automat.
Conform datelor literare, normele aproximative EOD în dinţi sunt stabilite:
• dinţi intacţi — 2-6 mkA;
• carie profundă — 12-15 mkA ;
• pulpita acută de focar — 20-25 mkA;
• pulpita acută difuză — 40-45 mkA;
• pulpita cronică fibroasă — > 50 mkA;
• pulpită cronică gangenoasă ≤ 100mkA.

18. Etiologia şi patogenia pulpitelor.

Etiologia:
- Cauza de aparitie a pulpitelor o constituie in majoritatea cazurilor agentii biologici (microbi si
toxinele lor) care nimeresc in pulpa prin cavitatea carioasa a dintelui, prin canaliculele dentinare
sau prin orificiu de perforatie, din punga parodontala sau cu torentul sagvin si limfatic in cazul
afectiunilor infectioase acute si prin orificiul apical al radacinii.
- Inflamatia pulpei poate fi provocata de un traumatism *(mecanic, fizic, chimic). Factorii termici ce
provin de la nerespectarea regimului de preparare a suprafetei coronare.
- Pulpita poate fi provocata si de lipsa sau aplicarea incorecta a obturatiei bazale, iar in cariile
profunde si a obturatiei curative. Efectul toxic cauzat de materialele de plombare sau reactiile
alergice.
- deschiderea accidentală a camerei pulpare
- supraîncălzirea in timpul Șlefuiri bontului
- acțiunea unor substanțe medicamentoase(alcool, eter, etc) folosite de medic

Patogenia:
In stadiul de inflamatie acută distingem citeva semne: alterarea , exsudarea, proliferația, tulburari
metabolice.
La început exsudatul poarta un caracter seros. Peste 6-8 ore inflamația seroasa trece in purulentă.
In pulpita fibroasă cronica putem distinge 2 stadii. In stadiul 1 o parte din pulpa coronară se
transforma in țesut de granulație. In stadiul 2 țesutul pulpei este supus unei degenerescențe fibroase.
Pulpita gangrenoasa cronica se poate solda cu gangrena pulpei.
Pulpita hipertrofică cronica se caracterizează prin proliferarea extinsă a țesutului de granulație.

19. Clasificarea pulpitelor.

După OMS
K 04.0 Pulpita
K 04.00 Incipientă (hiperemie)
K 04.01 Acută
K 04.02 Purulentă (abces pulpar)
K 04.03 Cronică
K 04. 04 Cronică ulceroasă
K 04. 05 Cronică hiperplastică (polipoasă)
K 04. 08 Alte tipuri de pulpite apreciate
K 04. 09 Pulpită neapreciată
K 04. 1 Necroza pulpei. Gangrena pulpei
K 04. 2 Degenerescența pulpară. Denticulii și petrificarea pulpei
K 04. 3 Formarea incorectă a țesuturilor dure în pulpă

După Semașco
1. Pulpita acută
• De focar
• Difuză
2. Pulpita cronică
• Fibroasă
• Gangrenoasă
• Hipertrofică
• Acutizare a pulpitei cronice
3. Stări după depulpare parțială sau totală

Clasificare după M.Gafar, A.Iliescu

1. Pulpite acute
a) Seroase:
- cu leziuni limitate : pulpite acute seroase parțiale sau coronare;
- cu leziuni întinse: pulpite acute seroase totale sau corono-radiculare;

b) Purulente:
- cu focare limitate: pulpite acute purulente parțiale sau coronare;
- cu focare întinse: pulpite acute purulente totale sau corono-radiculare;
2. Pulpite cronice
 a) Inchise (fără comunicare cu exteriorul);
- pulpita cronică închisă propriu-zisă;
- pulpita cronică hiperplazică sau granulomul intern Palazzi.

b) Deschise (comunicare cu exteriorul):

- ulceroase;
- granulomatoase (polipoase).

20. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitelor acute de focar.

Pulpita acuta de focar constituie stadiul de debut al inflamatiei pulpei si focarul acestuia se
localizeaza de obicei in portiunea cea mai apropiata de cavitatea cariata. Durata acestul proces
este pina la 2 zile.Bolnavul acuza dureri intense la orice fel de excitanti. Durerile pot sa apara
spontan fara vreo cauza explicabila.
Frecventa si durata durerilor variaza intre 10-30 min si nu depasesc o ora,perioada indolora
tine citevai ore. Durerea nu iradiaza, noapte intensificindu-se.
La inspectie se observa o cavitate carioasa cu dentina ramolita, dupa chiuretare vedem peretii si
tavanul indurati.
Prin sondare este o portiune mai dureroasa si anume pe fundul cavitatii linga cornul pulpar.
Diagnosticul diferential:
*de caria profunda
*de pulpita acuta difuza si cronica fibroasa
*de inflamatia papilelor
Se distinge de caria profunda prin prezenta durerilor paroxistice spontane,care se intensifica
noaptea,precum si prin durata acceselor de durere ca reactie la excitantii externi.
In pulpita acuta nu exista dureri iradiante,accesul de durere este intotdeuna mai putin
indelungat decit perioada indolora, ceea ce o deosebeste de pulpita acuta difuza.
Spre deosebire de pulpita acuta de focar pentru pulpita cronica fibroasa nu sint caracteristice
durerile spontane si nocturne.Durerile apar mai frecvent de la exctanti termici, se constata
dureri acute antecedente.
Tratamentul:
Metoda amputarii devitale
1vizita:
-prepararea partiala a cavitatii carioase
-deschiderea cornului pulpar
-aplicarea pastei arsenicale
-aplicarea dentin-pastei
2vizita:
-acuze,percutia
-inlaturarea obturatiei provizorii
-prepararea definitiva cu crearea accesului
-inlaturarea tavanului
-amputarea pulpei coronare
-aplicarea solutiei pentru impregnare(rezorcin-formalina)
-aplicarea dentin-pastei
3vizita:
acuze
-inlaturarea pansamentului
-aplicarea pastei de foredent la orificii
-obturarea de baza si permanenta.

21. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei acute difuze.

Este o pulpita acuta de focar
cu simptome: caracteristice ce dureaza 1-2h, dupa care procesul
inflamator se extinde in pulpa coronara si radiculara si se considera drept pulpita acuta difuza.

Bolnavul acuza accese de dureri indelungate cu mici intervale indolore-intermisii ce dureaza

mai putin de 30-40min. Uneori durerile nu dispar, ci doar se atenuieaza pe un anumit timp. E
caracteristica durerea nocturna persistenta si indelungata de la excitanti. Nu este localizata,ci
iradiaza pe traiectul ramurilor n.trigemen.
In pulpita maxilarului superior iradiaza spre regiunea temporala, supraorbitala, in regiunea
mandibulara, in dintii arcadei inferioare.
In pulpita a dintilor arcadei inferioare durerea iradiaza in regiunea occipitala , la ureche, in
regiunea submandibulara, temporala,in dintii maxilarului superior.
Electroexcitabilitatea pulpei este redusa pe toata suprafata fundului cavitatii carioasa si pe toti
cuspizii pina la 30-40mA.

Diagnosticul diferential
Pulpita acuta difuza se va diferentia de:
*pulpita acuta de focar
*pulpita cronica acutizanta
*de periodontita acuta apicala si cronica acutizanta
*de nevralgii ale nervului trigemen
*de sinuzita
*de dureri alveolare
Cu pulpita de focar se face diagnosticul diferential pe baza duratei accesului de durere,
prezenta de dureri iradiante, reactii dolore la percutie.
Pentru periodontita acuta si cronica in stare de acutizare sint caracteristice o durere neintrerupta
localizata, durere acuta in timpul muscarii la dintele bolnav.
In nevralgia nervului trigemen e caracteristica o durere vie, paroxistica ce apare in timpul
alimentarii, vorbirii, atingerii pielii fetei.
Tratamentul:
Metoda extirparii vitale:
1vizita:
-anestezie
-prepararea definitiva a cavitatii cu crearea accesului
-inlaturarea tavanului
-amputarea pulpei coroare
-extirparea pulpei radiculare
-prelucrarea mecanica si medicamntoasa
-determinarea lungimii de lucru
-obturarea canalului
-con-gutaperca
-roentgen
-obturatia de baza si permanenta.

22. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice gangrenoase.

Bolnavul acuza dureri sicietoare de la orice fel de excitanti. Uneori durerile pot sa se declare la
schimbarea temperaturii aerului- la inspiatii de aer cald-rece. Deseori durerile lipsesc.
Bolnavul mentioneaza ca in trecut a avut dureri puternice ce s-au domolit si au disparut
definitiv.Apare un miros fetid.
Examenul releva o cavitate carioasa profunda cu o deschidere relativ mare a cavitatii dentare.
Adamantina are o nuanta cenusie. Sondarea este indolora si doar in orificiul canalului se
determina singerare si senzatie de durere.
Electroexcitabilitatea dintelui este foarte redusa(50-80mA), ceea ce marturiseste despre
necroza definitiva a pulpei.
Diagnostic diferential:
*p.fibroasa cronica
 *de periodontita apicala cronica
In formele de periodontita cronica apicala prin interogare se poate clarifica existenta unor
episoade de periodontita apicala in trecut si despre actualizarile acesteia.
In mucoasa,in regiunea de proiectie a dintelui putem observa fistule sau edem. Introducerea
unui ac in canalul radicular nu produce dureri. Electroexcitabilitatea pulpei depaseste 100mA.
Tratamentul:
Extirparea devitala:
1vizita: -prepararea partiala a cavitatii dintelui
-deschiderea cornului pulpar
-aplicarea pastei
-aplicarea dentin pastei
2vizita:
-acuze
-prepararea definitiva cu crearea accesului
-inlaturarea tavanului
-amputarea pulpeo coronare
-extirparea pulpei radiculare
-prelucrarea mecanica si medicamentoasa a canalului radicular
-determinarea lungimii de lucru
-obturarea canalului radicular
-con-gutaprca condensarea laterala
-roentgen
-obturarea de baza si permanenta

23. Diagnosticul diferenţial între pulpitele acute şi cronice.

Pulpita acuta de focar - pulpita cronica fibroasa unde nu sunt caracteristice durerile spontante si
nocturne, durerile apar mai frecvent de la excitanti termici. In pulpita fibroasa cronica se constata
dureri acute antecedente.
Pulpita difuza acuta - pulpita cronica in acutizare evolutie de lunga durata, acutizari, asociere cu
formele acute de pulpita. Distrugeri masive in tesuturile dure si modificari periapicale.
Pulpita fibroasa cronica - pulpita acuta de focar, cea cronica fibroasa evolueaza un timp mai
indelungat, procesul se poate acutiza in repetate rinduri. Cea acuta de focar dureaza doar 1-2
nictemere.
Pulpita hipertrofica cronica - dureri sicitoare ce se declara la diferiti excitanti, excrescente de carne
care singereaza la orice ocazie

24. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice fibroase.

Pulpita fibroasa cronica - bolnavul acuza dureri paroxistice in dinte de la diferiti excitanti: termici,
mecanici si chimici. Din anamneza se deduce ca dintele durea si mai inainte. Durerile reflexe apar cu o
reactive intirziata doar la excitanti puternici, precum si in caz de schimbare brusca a temperaturii
ambiante.
Prin sondarea fundulului cavitatii deseori se constata prezenta unui orificiu de comunicare intre cavitate
carioasa si cavitatea coronara. Sondarea pulpei este dolora. Pulpa singereaza. Electrosensibilitatea este
de 40-60 mA.
Diagnosticul diferential: se va diferentia de caria profunda, de pulpita acuta de focar, pulpita cronica
gangrenoasa.
- Diferentierea de caria profunda in care apare o reactie dolora la toate tipurile de excitanti. In caria
profunda ea se atenueaza dupa inlaturarea excitantului, insa in pulpita cronica fibroasa ea persista un
timp.
- Diferentierea de pulpita acuta de focar se va face datorita unei anamneze minutioase care ne da
posibilitatea sa constatam, ca pulpita fibroasa cronica evolueaza un timp mai indelungat. Cavitatea
dintelui in majoritatea cazurilor este deschisa, sondarea pulpei coronare provoaca o durere nu prea
puternica sau ramine indolora. Durerile in pulpa se pot declara doar in caz de sondare profunda cu ace
endodontice.
25. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice hipertrofice.
Bolnavul acuza dureri siciitoare ce se declara la diferiti excitanti. Bolnavul acuza frecvent excrescente
de carne care singereaza la orice ocazie. In unele cazuri poate exist doar singerare, pe cind durerile
lispesc sau durerile pot sa se declare doar in timpul masticatiei.
Examenul releva o cavitate carioasa in pulpa cu tesut proliferativ. Acesta din urma poate fi dur sau de tip
granular, care singereaza lesne de la orice atingere. Pot aparea dureri de intensitate mica.
In caz de polip al pulpei in cavitatea carioasa se observa o formatiune tumorala compacta de culoare
rozpala.
Sondarea ei nu produce singerare si e putin dureroasa. Reactia la excitanti termici nu este pronuntata. De
regula, in portiunile periapicale, conform datelor radiografice modificari nu se constata.
Diagnosticul diferential: proliferarea papilei gingivale sau tesutului granular din periodontiu, cu
bifurcatia, trifurcatia radacinilor. Proliferarea papilei gingivale se produce de pe urma unui traumatism
cu o margine transanta a cavitatii carioase.
Pentru precizarea diagnosticului se foloseste o sonda cu care se preseaza gingia proliferata trecind-o pe
marginea exterioara a cavitatii carioase. Daca sursa de excrescenta a tesutului de granulatie o constituie
periodontiul, atunci introducerea adinca a sondei nu produce dureri. Poate sa se observe o singerare
puternica si sa se formeze o perforatie a fundului cavitatii coronare.
Tratament indicatii:
tratamentul cariei simple şi coafajul indirect;
tratamentul cariei simple şi coafajul direct în dublu timp, în deschiderile accidentale ale camerei pulpare;
amputaţia vitală la dinţii permanenţi în curs de dezvoltare, când prin exereza dentinei ramolite s-a
deschis larg camera pulpară;
extirparea vitală
26. Diagnosticul diferenţial al pulpitei hipertrofice, papilitei şi perforaţiei interradiculare.
Diagnosticul diferential: proliferarea papilei gingivale sau tesutului granular din periodontiu, cu
bifurcatia, trifurcatia radacinilor. Proliferarea papilei gingivale se produce de pe urma unui traumatism
cu o margine transanta a cavitatii carioase. Pentru precizarea diagnosticului se foloseste o sonda cu care
se preseaza gingia proliferata trecind-o pe marginea exterioara a cavitatii carioase. Daca sursa de
excrescenta a tesutului de granulatie o constituie periodontiul, atunci introducerea adinca a sondei nu
produce dureri. Poate sa se observe o singerare puternica si sa se formeze o perforatie a fundului cavitatii
coronare. Se observa pe radiografie o rarifiere a tesutului osos in regiunea bifurcatiei sau trifurcatiei.

27. Diagnosticul diferenţial al pulpitelor. Zonele de iradiere a durerilor în pulpită.

Pulpitele se vor diferentia de cariile profunde, unde durerile dispar dupa inlaturarea factorului excitant,
insa in pulpite persita un timp anumit.
De periodontita apicala acuta si cronica unde sunt prezente schimbari radiografice masive in regiunea
fantei periapicale, posibil si resorbtii osoase cu formarea de granulom, chistogranulom etc.
Zonele de iradiere a durerilor in pulpita: iradiaza durerea pe traiectul ramurilor nervului trigemen: in
pulpita
dintilor maxilarului superior - in regiunea temporala, supraorbitara, in regiunea mandibulara, in dintii
arcadei
inferioare. In caz de pulpita a dintilor arcadei inferioare durerea iradiaza in regiunea occipitala, la ureche,
in
regiunea submandibulara, temporala, in dintii maxilarului
28. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice exacerbate.
 Acutizarea (exacerbarea) pulpitei cronice e caracteristica o durere paroxistica in dinte cu un caracter
spontan. E posibila o durere vie indelungata cauzata de excitanti externi cu iradiere in ramurile nervului
trigemen sau o durere siciitoare trenanta ce se amplifica in timpul muscarii pe dinte.
Prin anamneza se va afla ca dintele a durut si mai inainte. Cavitatea dintelui in majoritatea cazurilor este
deschisa. Sondarea pulpei este dureroasa, percutia produce dureri usoare.
Electroexcitabilitatea pulpei este scazuta si corespunde fie pulpitei cronice fibroase, fie pulpitei
grangrenoase cronice. Pe radiografie se vizualizeaz o fisura periodontala dilatata sau o osteoliza in
regiunea apicala a radacinii.
Diagnosticul diferential: acutizarea pulpitei cronice se fa diferentia de formele acute ale pulpitei, de la
periodontita acuta apicala si de periodontita in acutizare. Pentru periodontita acuta si cronica in decurs de
acutizare sunt caracteristice dureri constante, fara intermitente, lipsa de acuze de dureri provenite de la
excitanti termici si chimici. Se constata modificari in mucoasa in regiunea dintelui in cauza.
Un simptom caracteristic pentru periodontita acuta si cronica in acutizare o constituie durerea puternica
in caz de muscare pe dinte sau in caz de percutie.
Tratament
Metoda extirparii vitale:
1vizita:
-anestezie
-prepararea definitiva a cavitatii cu crearea accesului
-inlaturarea tavanului
-amputarea pulpei coroare
-extirparea pulpei radiculare
-prelucrarea mecanica si medicamntoasa
-determinarea lungimii de lucru
-obturarea canalului
-con-gutaperca
-roentgen
-obturatia de baza si permanenta.

29. Metodele de diagnosticare ale pulpitelor.

Metode: anamneza, inspectia, sondarea, percutie, palparea, probe termice si de alta natura,
electroodontometria, radiografia.
Anamneza: se poate preciza daca bolnavul are careva afectiuni asociate care ar putea fi insotite de
iradiere a durerilor in dintii in dinti si maxilare: tulburari ale sistemului nervos (nevralgie, nevrita a
ramurilor II si III a trigemenului). Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedata de suprasolicitare
functionala, de traume ale dintelui, de casarea cavitatii carioase a dintelui cu resturi alimentare,
hipotermia, suprasolicitarea emotionala si nervoasa, interventiile chirugicale, boli de natura virotica si
bacteriala.
Inspectia bolnavului: se examineaza configuratia fetei, si la examinarea endobucala nu ne limitam la un
singur dinte, deoarece poate duce la eroarea de diagnostic. Cercetarea cavitatilor carioase cu sonda ne
ofera o informatie mai precisa daca ea se face dupa inlaturarea resturilor alimentare. Se va examina daca
este comunicare a cavitatii carioase cu cavitatea dintelui.
Percutia comparata a dintilor va permite sa determine prezenta inflamatieii active in regiunea
periodontiului, care frecvent insotesc pulpita.
Proba termica - introducerea in cavitatea bucala a apei reci sau fierbinte cu un tampon de vata.
Electrosensibilitatea la persoanele de virsta tinara este de 4-6 mA la persoanele in virsta
electrosensibilitatea este de 40-50mA.
 Radiografia - modificarile in periodont, se constata dilatari ale fisurii periodontale si resorbtie a tesutului
osos in regiunea apicala. Putem observa pe radiografie denticuli pulpari care provoaca dureri puternice.
30. Periodontita apicală. Etiologie. Patogenie. Clasificare.
Periodontita apicala- reprezinta inflamatia tesuturilor ce inconjoara apexul radacinii dintelui ca reactie de
aspuns la actiunea agentilor microbieni, traumatici, sau chimico-toxici, ce depasesc bariera biologica a
apexului radiologic
1. Factorul traumatic 2.Agentii chimici ce ajung la nivelul
(microtraumatismele): periodontiului pe 2 cai:
-Aparatele ortodontice dirijate -Endodontica (EDTA, arsenicul, tricrezolul)
-Lucrarile protetice defectuoase ce actioneaza -Prin pungile parodontale
prin: tractiune asupra dintilor, cu mobilizarea 3.Factorul microbian:
lor, supraincarcarea -Prin canalul radicular
ocluzala,anomalii dento-maxilare cu blocaje in -Punga parodontala
miscarile mandibulei, bruxism, traumele -Plaga a mucoasei
endodontice

Clasificarea după IMSM 1987

1.Periodontita apicale acuta 2.Periodontita apicale cronica
a.Faza de intoxicație a.Pt. Apicala cronicafibroasă
b.Faza de exudatie: b.Pt. Apicala cronica granulanta
-Seroasa c.Pt. Apicala cronica granulamatoasa
-Purulentă 3.Periodontita apicala cronica exacerbata in
faza de acutizare
(fibroasă, granulanta, granulamatoasa)

Clasificarea după OMS

K.04.4Periodontita apicala acuta
K.04.5Periodontita apicala cronica. Granuloamele apicala
K.04.6
Abcesul periapical cu fistula
Abces dentoalveolar cu fistula
Abces periodontal cu rezultat al pulpitei
K.04.7Abces periapical fără fistula (abces dentar, abces dentoalveolar, abces periodontal
de origine pulpara)
K.04.8Chisturile radiculare (periodontale si periapicale)
K.04.80Chisturile apicale si laterale
K.04.81Chist rezidual
K.04.82Chist parodontal, inflamator

Clasificarea dupa Gafar si C.Andriescu

1.Periodontitele apicala
a.Acute:
-Hiperemica (abortive)
-Difuze (seroase)
-Circumscrise (purulente)
b.Cronice:
Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică conturata
- Parodontita cronica fibroasa
- Granulomul simplu conjunctiv
- Granulomul epitelial
- Granulomul chistic
- Parodontia cronica cu hipercimentoza
- Abcesul cronic apical
- Osteita parodentara (Melcior)
- Parodontitele apicale cronice specifice
Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică neconturata
- Parodontita apicala cronica difuza progresiva Partsch
- Parodontita apicala cronica condensată

Clasificarea dupa Lucomski

1.Acute (seroase, purulente)
2.Cronice (fibroasă, granulamatoasa, granulanta)
3.Periodontita cronica exarcebata (acutizata)
31. Periodontita acută apicală. Morfopatologie. Clinica. Diagnosticul diferenţial. Tratamentul.
Morfopatologie modificari vasculare: vase dilatate, pereti subtiati, mai multe la numar decat norma,
plasmoxedia (iesirea din vase a serinelor si globulelor),diapedeza leucocitara (parasirea vaselor de catre
neutrofile si limfocite); modificari fibrilare: ligamentele alveolare sunt ingrosate datorita inhibitiei
seroase si pe alocuri disocieri fibrilare; modificari osoase: corticala interna se demineralizeaza si capata
un contur neregulat, dilatarea spatiilor intertrabeculare; modificari celulare:aglomerarea histocitelor,
limfocitelor si endoteliocitelor din cauza factorilor chimiotactici.
Tabloul clinic:
- ca urmare a gangrenei pulpare: durere la atingerea dintelui , egresiune ( presiune) in dinte ; durerea
inceteaza la presiunea exercitata pe dinte
- de cauza iritativ-mecanica : ace rupte , obt de cannal cu depasire, durere de intensitate crescuta ,
suportabila, persista ziua/naptea, nu se calmeaza decit partial la antialgice daca intensitatea agresorului
este mai mare peste 3-4 zile procesul evolueaza spre forme exudative
- din cauza mixta : fizics, chimica, microbiana: faza de intoxicatie are o durata scurta , uneori nici nu
poate fi surprinsa clinic; poate trece rapod in forma exudativa ; dureri evidente ; iradiante , continui
Obiectiv:
dinti modificati in culoare , proces carios profund plin cu dentina alterata; camerea pulpara deschisa;
sondarea camerei pulpare si canalului radicular fara sensibilitate si hemoragii; percutie in ax este pzitiva;
testul de vitalitate negativ 100mkA
Diagnosticul diferential:
- pulpita acuta difuza : pt apicala faza de intoxicatie , percutie durereroasa s idisparitia ei la inclestarea
dintilor, tesutul de vitatlitate pozitiv, doar hiper si hiposensibilitate
- Periodontita apicala acuta exudativ seroasa: dureri evidente, continuii, iradiante , ce nu se calmeaza la
antialgice, se exacerbeaza la atingerea dintelui. , apar semne loco regionala edem , tumefactie in zona
dintelui, alterarea statii generale , febra uneori , lipsa semnelor de vitalitate
- Periodontita apicala cornica reacutizata: durere la atingere , nu se calmeaza la presiune, radiologic
periodontita cronica preexistenta
Tratament: indepartarea cauzei inflamatiei; asigurarea caii de drenaj; ameliorarea starii generale ; la
nevoie incizie muco periostala ; tratament endodontic sau medicamentos

32. Periodontita apicală cronică fibroasă. Morfopatologia. Clinica.

Cea mai simpla forma.
Etiologie: utilizarea subst chimice de tipul acizilor si bazelor in timpul tratamentului mecanic de canal;
utilizarea As in scopul devitalizarii pulpei dentare; traume cronice suprasolocitarea; traumatizare
mecanica; obt de canal incompleta; inflamatii periodontale acute ; gangrena pulpara

Morfopatologia: structura fibrilara, formata din fibroblaste si histocite ; infiltrat leucocitar histocite ,
plasmocite; cind predomina celulele procesul inflamator tinde sa evoluese in forma granulomatoasa;
ligamentele Shapey sunt subtiri comprimate si depolimerizeaza fibrele de colagen

Acuze: extrem de sarace (peste 60% din cazuri sunt asimptomatice); uneori apare o durere cu caracter
nevralgiform; senzatie de egresiune in special dimineata ce dispare dupa citeva presiuni exercitate pe
dinte
 Date obiective: dinte modificat in culoare cu proces carios profund si camera pulpara deschisa; lipsa
simptomului dolor; sondarea indolora si fara hemoragii; percutia in ax negativa; EOD - negativ peste
100 mkA

33. Periodontita apicală cronică granulantă. Morfopatologia. Tabloul clinic.

Are tendinta catre extindere afectind zone noi si invadeaza spatiile medulare invecinate , transformindu-
le in tesut de granulatie , septuri medulare se necrotizeaza si sunt apoi resorbite si fagocitate
Tabloul clinic:
- Acuze: senzatii neplacute de apasare, tensionare, gena, disconfort; durere usoara uneori la apasare pe
dintel prezenta fistulei care uneori dispare; eliminari de puroi
- Date obiective: dinte modificat in culoare; sondare si probele termice indolore; percutie in ax putin
sensibila; gingie hiperemiata se observa fistula sau mici cicatrici; simptomul vazoparezei este evident
pozitiv ( la compresarea mucoasei cu foluarul apare la inceput o pata alba , care trece in una rosie
violacee) ; marirea ganglionilor limfatici ce sunt durerosi . EOD- negativ 120 mk
Morfopatologic:
inlocuirea tesutului conjunctiv cu tesut granular in care predomina fibroblaste, histocite , leucocite;
lezarea evidenta a tesutului osos corticalei , si a cementului in zona apexului

34. Periodontita apicală cronică granulomatoasă. Morfopatologia. Tabloul clinic.

Definitie: osteita ce prezinta o distructie osoasa periapicala cu contur delimitat si regulat, dispus in jurul
formelor apicale
Tabloul clinic:
- Acuze: simptomatologie stearsa, aproape inexistenta; uneroi usoara jena in dinte , periodic senzatie de
alungire a dintelui ; usoara senzatie de durere
- Date obiective: dinte cu proces carios profund , modificat in culoare , camera pulpara deschisa; sondarea
indolora si fara singerari; percutie in ax indolora; EOD-negatica peste 100mkA; mucoasa in dreptul
apexului dintelui la palpare o usoara sensibilitate; prezenta fistulei sau a cicatricei; R-gic- zona
radiotransparenta , bine conturata de forma ovala, rotunda sau “caciula tuguiata” centrata pe axul dintelui
de marimea unui simbure de cireasa.
Morfopatologia:
inlocuirea tesutului osos cu tesut de granulatie alcatuit din multipli fibroblasti , histocite , limfocite , rare
leucocite , plasmocite , vase sanguine de tip capilar; la periferia aglomerarea celulara este mai mare ;
volumul granulomului poate fi de marimea unui simbure de cireasa

35. Periodontita apicală cronică în stadiul de acutizare. Tabloul clinic. Diagnosticul diferenţial.
Semne clinice: Durere permanentă; Edem colateral; Mobilitate dentară; Prezenţa fistulei; Percuţia în
ax dureroasă.
Diagnosticul se confirmă prin: examenul radiologic (prezenţa unei forme cronice de
periodontită);
Diagnosticul diferenţial se face cu:
Periodontita apicală acută exudativă purulentă (stadiul subperiotal şi submucos);
Chisturile radiculare (este ultima etapă în evoluţia periodontitei apicale
cronice),prezenţa simptomului “crepitaţie de pergament”(simptomul Runghe- Diupiuntrena).
36. Metode de examinare a pacientului în periodontita apicală acută şi cronică
După A.I. Grudianov și O.A. Zorina toate metode de diagnostic al afecțiunilor parodontale, cunoscute în
prezent pot fi clasificate în :
- Metode clinice ( efectuarea anamnezei stomatologice si periodontale; aprecierea statusului parodontal ;
caracteristice anatomo-topografice a tesutului periodontal) Sondare; Percutie ; Electroodontometria mkA
- Renghenologice ( R. periapicale; OPG; R. bite-wing; Teleradiografia; R. ocluzala; CT)
- De laborator ( microbiologica ; imunologica; biochimica; citologica)
 - Functionale ( reoparodontografia; fotopletismografia; gnatodinamometrial ; floumetria Doppler cu laser;
Dopplerografia cu ultrasunet )
La diagnosticarea periodontitelor se efectueaza:
Percutia in ax (pozitiva)
-EOD (teste de vitalitate) (negative-100 mkA)
-Sondarea camerei pulpare si a canalelor radiculare (fara sensibilitate si hemoragii)
-Radiografia

37. Clasificarea metodelor de tratare a pulpitelor

I. Metodele de conservare (păstrare) a vitalităţii
pulpei sau biologice:
a) cu păstrarea pulpei în întregime în stare
vitală (coafaj direct şi
indirect);
b)păstrarea parţială a vitalitaţii pulpei sau
amputarea vitală
(păstrarea pulpei radiculare).
II. Metodele chirurgicale cu înlăturarea
pulpei:
a)metoda de amputaţie (înlăturarea parţială
a pulpei coronare);
b) metoda de extirpaţie (înlăturarea
totală a pulpei);
c)metoda mixtă (aplicarea amputaţiei şi
extirpaţiei).
 38. Metoda biologică de tratare a pulpei. Indicaţii
Esenţa metodei -lichidarea focarului de inflamaţie cu păstrarea vitalităţii pulpei şi a
tuturor proprietăţilor funcţionale ale ei.
Indicaţii:
 Calea de pătrundere a infecţiei (numai prin coroana dintelui– carie)
 Vârsta– la copii şi tineri (până la 30 ani)
 Starea generală– pacient clinic sănătos
 Starea pulpei– deschiderea accidentală a camerei pulpare
 Pulpita acută focală, pulpita traumatică
 La primul pusei inflamator acut-nu mai mult de 24 ore de la momentul apariţiei durerii
 În caz de localizare a cavitaţii carioase– de clasa I-IV. Cel mai bine clasa I
 În inflamaţiile pulpare incipiente– la pulpita acuta focală cu condiţia că după îndepărtarea
dentinei alterate camera pulpara rămâne închisă
 Electroexcitabilitatea pulpei până la 20-25 mA
 Starea dentinei supra pulpare– are o consistenţe şi culoare asemănătoare cu cea normală
 Sensibilitatea pulpei la sondare– sensibilă la cea mai uşoară atingere cu sonda)
 Radiologic lipsa focarelor distructive în regiunea apicală a dintelui
 Absenţa reacţiilor alergice la preparatele aplicate

39. Preparatele medicamentoase folosite pentru tratamentul pulpitelor prin metoda

biologică.
1. Substanţe de bază de dentină:
 Dentina autogenă- pulbere
 Dentină heterogenă- pulbere sterilizată. Substanţe pe bază de făină de oase, coajă de ou
I. Substanţe de bază de antibiotice, corticosteroizi, enzime proteolitice, sulfamide,
vitamine. (în componenţa lor se adaugă anestezici, hidroxidul de calciu etc.)
II. Remedii pe baza hidroxidului de calciu: calxid, dycal, reogan, regeneran, pulpovital,
hidrex, calcipulpe, pulpadent, biocalc, serocalcium, isopulp, calmecină, calcină, calcimol,
calcicur, biocalex, caldec, pulpatect, vitapulp, vitocalc etc. Adausuri la aceste preparate
sunt cazeinatul de calciu şi magneziu, oxidul de magneziu, fosfatul de calciu,
metilceluloza, praful de dentină, făina de oase, antibioticele etc. Dintre substanţele lichide
fac parte tectorul, axedronul. Ele, fiind aplicate în cavitate sau pe dinţii şlefuiţi, se usucă
imediat,formând un strat protector.
III. Preparate de bază de eugenat de zinc: cavitec, pulpal, biopulpan, Kalsogen, eugenatul
de zinc.
IV. Substanţele care produc remineralizarea dentinei: tresiolanul, fluorura de staniu 10%,
cimentul fosfatic cu 2% fluor, cimentul fosfat cu potasiu, vinoxolul. Pastele cu conţinut
de hormoni se aplică pe un termen de 2-7 zile, apoi se substituie cu cele plastico
stimulatoare. Pastele cu hormoni au capacităţi pronunţate antiinflamatorii, analgetice,
desensibilizante, însă ele inhibează funcţia sisternului reticuloendotelial şi dentinogeneza.
Se recomandă pastele cu conţinut de caiciu şi eugenat de zinc. Ele au un pH- 12,0
capacităţi bactericide şi lezează microorganismele care provoacă pulpita

40. Deschiderea accidentală a camerei pulpare şi tratamentul ei.

Folosim metoda biologica de tratament.
 Tehnica efectuării:
1. dintele afectat şi cei vecini cu el se spală bine cu soluţii de antiseptice;
2. se izolează cu rulouri de vată, sau cu digă;
3. cavitatea se usucă;
4. exereza ţesuturilor necrotizate de pe pereţii cavităţii, înlăturarea lor cu ajutorul
excavatorului;
5. prepararea definitivă a cavităţii carioase (pe parcurs se schimbă de câteva ori
instrumentele rotative pentru a evita infectarea dentinei parapulpare şi pulpei);
6. cavitatea se spală cu soluţii călduţe: 0,9% clorură de sodiu, 0,5% procaină,
0,3% clorhexidină, enzime proteolitice (tripsina, chimotripsina, hemopsina), antibiotice,
antiseptice;
7. cavitatea se usucă cu o buletă de vată sterilă (eterul şi aerul cald acţionează
dăunător asupra pulpei);
8. se aplică o pastă curativă cu efect odontotropic şi antiinflamator (paste cu
preparatele de hidroxid de calciu);
9. se aplică obturaţia de bază şi obturaţie definitivă.
Preparatele medicamentoase folosite pentru coafajul pulpei pot fi
sub forme de pulbere, lichide, paste. Ele au capacităţi antinflamatoare şi
plasticostimulatorii (odontotropice).

41. Noţiune de coafaj direct şi indirect. Preparate medicamentoase. Clasificarea

preparatelor medicamentose în coafajul direct și indirect. Indicații și contraindicații
Coafajul indirect în inflamaţia pulpei dentare, este un act terapeutic complex prin care
se asigură dezinfectarea plăgii dentinare, obturarea canaliculelor dentinare, protecţia
pulpei faţă de agenţii fizici şi chimici, combaterea inflamaţiei prin medicaţie
antiinflamatoare şi stimularea mecanismelor de neodentinogeneză.
În cazul proceselor carioase complicate cu inflamaţie pulpară incipientă, coafajul indirect
se poate realiza în dublu timp sau într-un singur timp. Indiferent de metoda aleasă, se
îndepărtează în totalitate dentina alterată cu escavatoare bucale sau linguri Black bine
ascuţite. în lipsa acestora, îndepărtarea dentinei alterate se poate realiza şi cu freze
sferice acţionate la turaţie mică, pentru a preveni supraîncălzirea şi deschiderea camerei
pulpare. După îndepărtarea dentinei alterate ne aflăm în faţa unei cavităţi profunde pe
al cărui perete pulpar sau parapulpar se găseşte un strat de dentină dură şi pigmentată.

Coafajul direct este o procedura endodontica prin care se acopera - panseaza pulpa
dentara cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare, ce mentine in
 totalitate vitalitatea pulpei dentare. Aceasta procedura conservatoare este implementata in
cazul cariilor profunde, cu camera pulpara deschisa si are scopul de a pastra vitalitatea
dintelui prin stimularea formarii de dentina noua, care sa acopere pulpa.
1. Denumirea materialului 2. Caracteristica 3. Metoda aplicarii

4. Calcimol 5. Sistem "pasta-pasta"pe 6. Volume egale de pasta

baza de sol de 26% si catalizator se malaxeaza
Ca(OH)2 10 sec. si se folosesc pt
coafajul indirect. timp de
priza 45 sec.
7. Calcium Hydroxide 8. Pasta de baza si 9. Volume egale de pasta
catalizatoare pe baza de si catalizator se malaxeaza
hidroxid de calciu pe bloc de hirtie 10-15 sec.
pt coafajul direct s indirect
a pulpei. timp de priza-
40sec.
10. Alkaliner 11. Pasta de baza 12. Volume
MinTip si catalizatoare pe baza de egale de pasta si
hidroxid de calciu in cartus catalizator ,malaxare 10
sec. timp de priza 50 sec.
13. Septo-calcine 14. Pasta de baza 15. Volum egal
Ultra si catalizatoare in tuburi de pasta si catalizator,
malxarea pe hirtie 10 sec.
aplicatia pe proiectia
cornului pulpar. timp de
priza 40 sec.
16. Life 17. Material pe 18. Volume
baza de hidroxid de calciu egale de pasta si
cu 2 tuburi(baza si catalizator,malaxarea pe
catalizator) hirtie 10 sec. Aplicat in
cavitatea carioasa.priza 30
sec COAFAJUL
INDIRECT.
19.
20. Dycal 21. 2 tuburi pe 22. Volume
baza se hidroxid de calciu si egale,malaxare 10 sec. pina
 butilenglicol displicilat la culoare omogena,priza
45sec. COAFAJUL
INDIRECT.
I. Preparate pe baza de calciu : auto si fotopolimerizabile
II. Cimenturi Zn-eugenol : clasice si modificate cu umplutura polimera , cu umplutura armata
de aluminiu si acid ortoetoxibenzoic.
III. Paste curative cu continut de fluor: Auto si fotopolimerizabile
IV. Paste medicamentoase combinate

Indicatii:
 Dinti cu un prognostic pozitiv
 Pacienti tineri si sanatosi (prognosticul cel mai favorabil il au dintii aflati in dezvoltare)
 Lipsa simptomelor preexistente
 Expunerea pulpara are dimensiuni mici, este curata si fara leziuni carioase
 Raspunsul pulpei la stimuli este bun
 Expunere pulpara accidentala din cursul tratamentului cariei - in acest caz nu conteaza
dimensiunile expunerii
 Hemoragia pulpara nu are intensitate mare
Contraindicatii:
- Deschiderea camerei pulpare este veche
- Dintele nu mai prezinta semne de vitalitate
- Pulpa prezinta semne de inflamatie ireversibile
- Pacientul este in varsta, cu boli cronice ori cu imunitate scazuta
- Nu poate fi oprita sangerarea in timp optim
- Dintele nu poate fi izolat corect

42. Indicaţii şi contraindicaţii în tratamentul pulpitelor prin metoda biologică,

conservatoare.
Indicaţii:
 Calea de pătrundere a infecţiei (numai prin coroana dintelui– carie)
 Vârsta– la copii şi tineri (până la 30 ani)
 Starea generală– pacient clinic sănătos
 Starea pulpei– deschiderea accidentală a camerei pulpare
 Pulpita acută focală, pulpita traumatică
 La primul pusei inflamator acut-nu mai mult de 24 ore de la momentul apariţiei durerii
 În caz de localizare a cavitaţii carioase– de clasa I-IV. Cel mai bine clasa I
 În inflamaţiile pulpare incipiente– la pulpita acuta focală cu condiţia că după îndepărtarea
dentinei alterate camera pulpara rămâne închisă
 Electroexcitabilitatea pulpei până la 20-25 mA
 Starea dentinei supra pulpare– are o consistenţe şi culoare asemănătoare cu cea normală
 Sensibilitatea pulpei la sondare– sensibilă la cea mai uşoară atingere cu sonda)
 Radiologic lipsa focarelor distructive în regiunea apicală a dintelui
 Absenţa reacţiilor alergice la preparatele aplicate

Contraindicaţii:
 La vârsta peste 40 de ani
 Starea generală– boli generale care modifică imunitatea pulpei (diabet, dismetabolisme,
boli de colagen, disendocrinii, ateroscleroză, avitaminoză, în caz de parodontită sau
parodontoză, etc.)
 În caz de localizare a unei cavităţii carioase la coletul dintelui (clasa V)
 În caz de reducere a electroexcitabilităţii pulpei (curent de peste 25 mkA)
 În caz de modificări radiologice în ţesuturile periapicale ale dintelui
 În caz de folosire a dintelui sub lucrări protetice (îl folosim pentru fixarea unei proteze)

43.Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea metodei de amputaţie a pulpei.

Indicatii:
 Vârstă - la copii şi tineri;
 Starea generală - pacient clinic sănătos;
 Starea pulpei - deschiderea accidentală a camerei pulpare (pulpită traumatică);
 Pulpită acuta focală;
 Pulpită fibroasă cronică;
 Eşecuri ale coafajului indirect şi direct;
 Se realizează numai la dinţii pluriradiculari unde există o separaţie netă între pulpa
coronară şi radiculară.
 Compromiterea tratamentelor endodontice (instrumente rupte pe canal, canale blocate,
perforatii ale radacinii prin rezorbtie radiculara).
 Leziuni destructive intinse coronoradiculare produse prin carie sau miloliza.
 Perforatii radiculare produse in timpul pregatirii canalelor pentru reconstuctii
coronoradiculare.
 Radacini cu pungi osoase adanci.
Contraindicaţii:
 La persoanele în vârstă deoarece pulpa suferind procese de atrofie nu mai poate
reacţiona favorabil la substanţele biostimulatoare;
 La pacienţi cu boii generale care modifică reactivitatea pulpei dentare ca: diabet,
dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii;
 În formele avansate de inflamaţie pulpară (pulpita acuta difuză, pulpitele cronice);
 La dinţii monoradiculari, deoarece neexistând o separaţie netă între pulpa coronară şi
cea radiculară.
 Radacini fuzionate
44.Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea metodei de extirpare a pulpei.
Indicatii:
 Forme acute si cronice de pulpita
 Deschiderea accidentala a cornului pulpar
 Complicatii ale metodei conservative
 Hiperestezia (in cazul neeficientei altor metode)
 Abrazia patologica de gradul 3 si 4
 Pierderi considerabile ale tesuturilor dentare (in cazul imposibilitatii de a retine (fixa)
materialul de obturare- cream retentivitatea in contul extensiei cavitatii dentare)
 Fracturarea partii coronare a dintelui cu deschiderea cavitatii dintelui
Contraindicatii:
 Pacientii cu patologie generala, cand este contraindicata folosirea anestezicelor si
vasoconstrictoarelor (afectiuni CV, HTA, sensibilitate la lidocaina, epilepsie)
 Graviditate (in primele 3 luni si ultimele 2)
 Perioada menstruala (este posibila hemoragia canalara in timpul lucrului)
45.Tratamentul pulpitelor prin metoda devitală
Esenţa - sub anestezie sau după devitalizare se extrage în întregime pulpa dentară.
Tehnica:
1. se efectuează amputaţia cu toate etapele;
2. pulpoextractorul se introduce în canalul radicular până la constricţia
anatomică, apexul fiziologic; apoi se retrage cu 1 mm pentru a degaja vârful;
3. pulpocxtractorul se roteşte 1-2 ori în jurul axei şi se scoate pulpa;
4. prelucrarea instrumentală (în cazul pulpitelor difuze acute şi gangrenoase
cronice se face rezarea activă a pereţilor canalelor radiculare);
5. prelucrarea medicamentoasă (soluţii de: 10% iodinol, 0,1% dequaliniu clorid ,
10-15% dimetil sulfoxid, 1-2% cloramină, 3% peroxid de hidrogen, 0,1-0,3%
nitrofurantoină, furazolidon).
6. canalele radiculare se usucă şi se obturează; pot fi folosite paste, cimenturi,
pivoţi şi alte materiale.
În prezent se preferă extirpaţie vitală cvazitotală, adică păstrarea primei 1/3 de pulpă
radiculară vitală. Păstrarea pulpei apicale (v/vo apex) menţine nutriţia dintelui şi previne
dezvoltarea periodontitelor apicale.

46. Tehnica de aplicare a pastei arsenicale. Mecanismul de acţiune. Complicaţiile.

Componenţa pastelor arsenicale.
Aplicarea :
- cantitatea minimă de pastă de pe vîrful sondei ascuțite este aplicată pe pulpa denudată.
- Pastă arsenicoasă trebuie aplicată pe cornul deschis al pulpei. in cazuri excepționale,
cînd reactivitatea pacientului este ridicată, pasta arsenicoasă poate fi aplicată pe
porțiunea subțiată a fundului cavității. Dar in acest caz crește riscul sporirii sindromului
de durere ca urmare a edemului pulpar și creșterea presiunii in cavitatea dintelui.
- Pentru devitalizarea (necrotizarea) pulpei dentare sunt utilizate doze mici(0,0006-
0,0008g)de anhidridă arsenioasă.
- Doza de pastă arsenioasă este determinată după mărimea capului frezei sferice Nr 1
pentru adult, și 1'/4 din această doză - pentru copil
pasta arsenioasă este aplicata in calitate de agent devitalizant in dinți monoradiculari
pentru 24 ore,în cei multiradiculari pentru 48 ore, iar pasta paraformaldehidă - pentru-10
zile
- termenii de aplicare pot fi modificați, ne ghidăm de recomandările firmei producătoare.
Tehnica: Luînd cantitatea prelevată de pastă devitalizantă pe vîrful sondei sau a
excavatorului (pasta nu trebuie să fie lichidă, pentru a nu se scurge din calitate), ea este
introdusă in cavitatea carioasă și plasată pe planșeu in apropierea proiecției cornului
pulpar. In cazul in care este făcut un orificiu de perforație, pasta este aplicată pe peretele
cavității carioase mai sus de deschiderea cavitații dintelui. Apoi cu o bulete de vată
dezlînată porția respectivă este deplasată pe cornul deschis al pulpei.
Pasta arsenicală conține:
1. Anhidridă arsenioasă (As2O3, sinonim - trioxid de arsenic, arsenic), exercită asupra
pulpei o actiune necrozantă. Pentru prepararea pastei la acid se adaugă:
2. substanțe medicamentoase cu proprietăți anestezice (pentru jugularea rapidă a sin-
dromului dolor), - anestezice locale (cocaină, frecvent - dicaina);
 3. substanle medicamentoase cu proprietăți antiseptice drastice (pentru suprimarea
microflorei în cavitatea dintelui, prevenind răspîndirea microorganismelor în țesuturi
adînc lo- calizate, dezinfectarea pulpei în ducturile dentinare și în ramificațiile deltoide) -
timol, acid carbolic, ulei de camfor, iodoform, ulei de cuișoare, eugenol etc.;
4. substante medicamentoase, ce inhibă difuziunea arsenicului în țesutul pulpar și
diminuează prin aceasta acțiunea lui toxică de la toxinele, eliberate la necroza elementelor
celulare. Pentru prelungirea acțiunii arsenicului pot fi folosite substanle astringente (tanin
etc.). Astfel de paste cu actiune prolongată sunt utilizate, dacă pacientul nu se poate
prezenta la stomatolog in următoarele două zile apropiate. In prezent pasta arsenicală
produsă în formă dozată- de granule de diferite culori (verde, albastru etc.), În dependență
de termenii necesari pentru aplicarea pastei.
Granule arsenioase. Compozitia granulelor arsenioase: Trioxid de arsenic - doza0,5 mg
sau 1 mg; Anestezic (cocaină sau dicaină); Ceară (temperatura de ramolire este sub 36"C,
adică la temperatura cavității bucale); Oxizi de metale (pentru colorare). De obicei
granulele, colorate în roz, conțin 1 mg de trioxid de arsenic, iar granulele albastre - 0,5
mg. Granulele de culoare roz provoacă necroza pulpei in decurs de 24 ore in dinții
monoradiculari, și în decurs de 48 ore - in dinți pluriradiculari. Granulele de culoare
albastră provoacă necroza pulpei in decurs de 48 ore in dinți monoradiculari, și in decurs
de72 ore - in dinți pluriradiculari. O altă formă de arsenic, - ușor aplicabilă și ușor de
indepărtat, cu actiune gentilă (C. Andreesa4 1.984), este preparatul ce conține o
umplutură sub formă de fibre. Este porționat, comod pentru dozare, păstrare și
transportare - (Pulparsen, Causticin etc.). Fibrele arsenioase. Fibrele pe bază de anhidridă
arsenioasă constau din: Fibre de celuloză; Clorhidrat de cocaină; Trioxid de arsenic;
Clorfenol; Oxizi de metale (pentru colorare). Fibrele de arsenic provoacă necroza pulpei
in decurs de 24 ore în dinți monoradicalari, și in decurs de 48 ore - in dinți pluriradiculari.
.

47. Tratamentul pulpitei într-o singură vizită.

Anestezia (tronculara/ifiltrativa) septanest
Preparea cavitatii
deschiderea cornului pulpar
inlatureare puplei
prelucrearea mecanica si medicamentoasa cu sol de clorhexidina
Obturarea definitiva

48. Tratamentul medicamentos a canalului radicular după extirparea pulpei.

Pentru prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare (după extirpația pastei devitalizate
cu pastă arsenicoasă) sunt utilizate:
- soluții de iod pentru inactivarea resturilor de arsenic.
- Apoi canalele sunt irigate cu solutie de 0,5% de furacilină, cu soluție de 0,1%, de
clorhexidină.
- Meșele de vată sterile, pregătite pe acul radicular, sunt muiate in soluții antiseptice
și enzime, pentru a fi folosite la spălarea canalului radicular.
- Hemoragia apărută este stopată prin tamponadă strînsă a canalului cu meșă de vată,
imbibati cu solulie de 3% de peroxid de hidrogen, burete hemostatic sau prin
diatermo-coagulare.
 - PuNCTUL85,86

49. Etiologia și patogenia periodontitelor apicale. Clasificarea periodontitelor

apicale.
1. Factorul traumatic (microtraumatismele):
- Aparatele ortodontice dirijate
- Lucrarile protetice defectuoase ce actioneaza prin: tractiune asupra dintilor, cu
mobilizarea lor, supraincarcarea ocluzala, anomalii dento- maxilare cu blocaje
in miscarile mandibulei, bruxism, traumele endodontice

2. Agentii chimici ce ajung la nivelul periodontiului pe 2 cai:

- Endodontica (EDTA, arsenicul, tricrezolul)
- Prin pungile parodontale

3. Factorul microbian:
- Prin canalul radicular
- Punga parodontala
- Plaga a mucoasei

1. Clasificarea periodontitelor:

Clasificarea după IMSM 1987

1. Periodontita apicale acuta
a. Faza de intoxicație
b. Faza de exudatie:
- Seroasa
- Purulentă
2. Periodontita apicale cronica
a. Pt. Apicala cronica fibroasă
b. Pt. Apicala cronica granulanta
c. Pt. Apicala cronica granulamatoasa
3. Periodontita apicala cronica exacerbata in faza de acutizare (fibroasă, granulanta,
granulamatoasa)

Clasificarea după OMS

K.04.4 Periodontita apicala acuta
K.04.5 Periodontita apicala cronica. Granuloamele apicala
K.04.6 Abcesul periapical cu fistula
Abces dentoalveolar cu fistula
Abces periodontal cu rezultat al pulpitei
K.04.7 Abces periapical fără fistula (abces dentar, abces dentoalveolar, abces periodontal de
origine pulpara)
K.04.8 Chisturile radiculare (periodontale si periapicale)
K.04.80 Chisturile apicale si laterale
K.04.81 Chist rezidual
K.04.82 Chist parodontal, inflamator
 Clasificarea dupa Gafar si C.Andriescu
1. Periodontitele apicala
a. Acute:
- Hiperemica (abortive)
- Difuze (seroase)
- Circumscrise (purulente)
b. Cronice:
- Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică conturata
 Parodontita cronica fibroasă
 Granulomul simplu conjunctiv
 Granulomul epitelial
 Granulomul chistic
 Parodontia cronica cu hipercimentoza
 Abcesul cronic apical
 Osteita parodentara (Melcior)
 Parodontitele apicale cronice specifice
- Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică neconturata
 Parodontita apicala cronica difuza progresiva Partsch
 Parodontita apicala cronica condensată

Clasificarea dupa Lucomski

1. Acute (seroase, purulente)
2. Cronice (fibroasă, granulamatoasa, granulanta)
3. Periodontita cronica exarcebata (acutizata)

50. Principii de diagnostic şi tratament ale periodontitei apicale acute.

Tratamentul periodontitelor acute și a celor cronice exacerbate va fi mai reușită
în cazul in care efectuarea lui va respecta o succesiune strictă.
1. Radiografia regiunii dintelui cauzal. Prin radiografie este concretizată forma
clinică a bolii, se determină caracterul și localizarea procesului patologic, gradul
schimbărilor in țesuturile periapicale, se evaluează posibilitatea de a salva dintele, se
schițează planul de tratament și se monitorizează rezultatele îndepărtate ale
tratamentului.
2. Anestezia.
este indicată o anestezie tronculară și una infiltrativă.
Tratamentul periodontitelor poate fi făcut și fără recurgerea la metode de
anestezie. Pentru aceasta la prepararea dintelui cauzal este necesar de a-l fixa, operînd
cu o piesă mecanică.
Folosind o piesă cu turbină, din cauza unei mari viteze (300 mii rotații pe
minut), precum și datorită faptului că piesa este acționată cu aer comprimat, și in acest
caz nu există nici o vibrație - presiunea asupra dintelui cauzal este practic absentă, și,
prin urmare, lipsește și durerea la prepararea cavității carioase și a cavității dintelui.

3. Prelucrarea cavității carioase.

Scopul prelucrării - crearea unui acces direct bun către cavitatea dintelui, pentru
a neutraliza microflora cavității carioase.
Cu niște freze corespunzătoare este înlăturată obturația existentă sau este
prelucrată cavitatea carioasă - se efectuează rezecarea porțiunilor patologic schimbate
de smalț și dentină, formarea cavității. Atît la această etapă, cît și la toate celelalte, de
tratare a periodontitei apicale se recomandă utilizarea unor antiseptice neiritante.
4. lndepărtarea tavanului deasupra cavității coronare a dintelui. Cu o freză
fisurală sau conică este indepărtat tavanul, sunt minuțios inlăturate marginile
dentinare proeminente lateral, se creează un acces bun către cavitatea coroanei
dintelui.
5. Îndepărtarea produselor de descompunere ale pulpei coronare. Cavitatea
dintelui este bine spălată cu o soluție antiseptică cu ajutorul seringii și tamponașelor,
imbibate cu antiseptic. Resturile de descompunere a pulpei coronare sunt îndepărtate
cu un excavator și cu o freză sferică mare. Cavitatea dintelui este irigată din nou.
Prelucrarea antiseptică la toate etapele de tratare a periodontitei apicale este
combinată cu cea instrumentală. Toate manipulările în cavitatea carioasă și în
cavitatea dintelui sunt efectuate sub o picătură de antiseptic.
6. Lărgirea ostiumurilor canalelor radiculare. Ostiumul canalului radicular este
lărgit infundibular.
7. Evacuarea produselor de descompunere din canalele radiculare. În
periodontită pulpextractorul poate fi utilizat numai pentru indepdrtarea unor
fragmente mari ale pulpei necrozate sau a resturilor alimentare, ce au umplut lumenul
canalului radicular. Evacuarea maselor putride (produșilor de descompunere infectați
ai pulpei) este efectuată pe etape, fracționat, fără presiune, sub acoperirea
antisepticului. Pulpextractorul, prealabil muiat in solutie antiseptică, se introduce
la1/3 acanalului radicular. Acest instrument este retras și spălat întro soluție
antiseptică, iar apoi se introduce la 2/3 a canalului radicular; procedura se repetă.
Fiecare treime a canalului radicular după eliberarea de masele putride este spălată cu
meșe de vată pe ac radicular, abundent imbibate cu solutie de hipoclorit de sodiu de
3,5%,și cu peroxid de hidrogen de 3%. Băițele de antiseptic sunt schimbate la
evacuarea fiecărei porțiuni noi de mase descompuse. In final, pulpextractorul se
introduce pe toată lungimea canalului și este extras restul pulpei descompuse.
Deosebit de atent trebuie de lucrat în treimea apicală a canalului, pentru a nu impinge
conținutul lui in tesuturile periapicale. Acest aspect este deosebit de important în
legătură cu faptul că, în regiunea vîrfului rădăcinii bariera epitelială de protecție este
absentă și microorganismele, ieșind prin orificiul apical, nimeresc imediat in mediul
intern al organismului. Curățirea canalului radicular de la impuritățile crase servește
drept prim pas în permeabilizarea lui.
8. Rezecarea țesuturilor patologic modificate ale pereților canalului radicular, și
prelucrarea lui medicamentoasă. Scopul este de a indepărta predentina infectată a
pereților laterali ai canalului radicular, de a lărgi maxim canalul pentru obturarea lui
calitativă și de a facilita accesul către țesuturile periapicale.
9. Lărgirea orificiului apical are mare importanță în tratarea periodontitelor
acute și a celor cronice exacerbate. Foramenul apical îngust al canalului radicular
reprezintă uneori un obstacol pentru drenajul exsudatului din focarul patologic. Grație
lărgirii foramenului apical se creează un acces către parodonțiul apical și se facilitează
evacuarea exsudatului din focarul patologic. Lărgirea lui trebuie făcută, respectînd
regulile de asepsie, cît mai precaut, spre a evita o traumă adăugătoare a țesuturilor
periapicale.
Metodica lărgirii foramenului apical. Pentru lărgirea foramenului apical se
folosește ac radicular trifațetat, drill, reamer sau K-file. Instrumentul endodontic ales
este introdus în canalul radicular pînă la proptire și este invîrtit cu buricele degetelor
(și nicidecum - mecanic). Concomitent se exercită o presiune mică asupra
instrumentului. Pentru a diminua efectul dolor, dintele trebuie fixat. La depășirea
 foramenului apical medicul simte o prăbușire a instrumentului, iar pacientul - o
impunsătură ascuțită (senzația de impunsătură apare donr la pătrunderea acului in
țesuturile sănătoase ale parodonțiului apical). Drept confirmare a deschiderii
orificiului apical servește o senzație de impunsătură, iar in cazul unei forme
exsudative - apariția exsudatului in canalul radicular și, ulterior, - trăirea de către
pacient a unei senzații de ușurare, de calmare a durerii.
10. Obturarea canalului radicular. Canalul radicular poate fi obturat la:
1) lichidarea senzațiilor dureroase
2) stoparea eliminării exsudatului și a mirosului fetid din canalul radicular. În
periodontita acută și exacerbarea periodontitei cronice ea se produce la a 5-7 zi după
dispariția simptomelor de inflamație acută;
3) percuția și palpația gingivală indoloră.
4) meșa din canalul radicular rămîne uscată (și nu - umedă), fără miros, de
culoare albă (neschimbată);
Obturarea canalelor radiculare este realizată cu scopul de a bloca orificiul
apexului dentar, izolînd periapexul de macro- și microcanalele dentare infectate.
Această etapă este foarte importantă. De la calitatea executării acestei manopere
depinde in mare parte soarta dintelui și eficiența intregii lucrări laborioase efectuate
pînă la momentul respectiv. Se face un control radiologic al calității obturării canalelor
radiculare. Apoi se efectuează prepararea finală a cavității carioase, indepărtarea
surplusurilor de material pentru obturarea canalelor radiculare, dintele se izolează, se
usucă, se aplică o obturație izolatorie și o obturație de durată.
11. Aplicarea unei obturații de durată.
Cavitatea dintelui este umplută cu material de obturație de durată și, conform
regulilor anterior descrise, restabilesc forma anatomică a coroanei și funcțiile dintelui.
Tratarea periodontitelor acute și cronice exacerbate se efectuează în două-trei vizite.
Tratarea formelor cronice de periodontite în cazul permeabilizării bune a canalelor
radiculare se face intr-o vizită.

51. Periodontita apicală medicamentoasă. Tabloul clinic. Diagnosticul diferenţial.

Tratamentul.
* Apare, ca regulă, de pe urma aflării îndelungate în camera pulpară a pastei arsenicale sau în
caz de supradozare a acesteia în tratamentul pulpitei prin metoda de devitalizare.

Succesul tratamentului în această formă de periodontită se asigură în primul rînd prin

înlăturarea grabnică a pulpei coronare și radicularel.

Tablou clinic:
- îndesesc durerile, apare edem gingival, pe pliul de trecere al vestibulului bucal se
formează un infiltrat pronunțat), aceasta denotă apariția fazei de inflamație
exsudativă, care necesită alte acțiuni stomatologice.

Tratamentul:
- Canalele radiculare vor fi spălate cu soluții antiseptice (1 - 2 % cloramină, 3% peroxid
de hidrogen, furacilină în diluție 1: 5000 ) sau enzime ( tripsină, chimotripsină).
 - Apoi în canalul radicular se va lăsa pentru 1 – 2 zile o meșă sau un tampon cu
substanță medicamentoasă în calitate de antidot contra arseniului ( 5% soluție
unitiol, soluție de 1% de iodinol). La dinții pluriradiculari e de preferat ionoforeza cu
iodură de potasiu.

Dacă iritarea periodonțiului s-a produs de pe urma aplicării unui medicament drastic, atunci
tratamentul se va începe cu înlăturarea acestuia.

Scopul tratării periodontitei acute medicamentoase în stadiul de intoxicație constă în a

înlăturara intoxicației și fenomenele exudative în periodonțiu ceea ce se obține prin aplicarea
de antidot și de preparate cu efect antiexudativ pronunțat ( furagină în diluție 1:3000,
furazolidon în diluție 1:25 000, hidrocortizon).

De pe urma acțiunilor curative înterprinse, durerile de regulă se atenuează și în a 2 ședință, de

obicei după repetarea tratamentului canalului radicular cu unul din antisepticele menționate
mai sus sau cu enzime, acesta se usucă sau se obturează cu un material ce se face priză pânăla
nivelul orificiului apical.

Dacă tratamentul întreprins nu a lichidat agentul iritant al țesuturilor periodonțiului și evoluția

periodontitei medicamentoase acute tergiversează , la a 2 ședință se recomandă a înterprinde
o galvanizare cu o soluție fiziologică de la anod ( anodgalvanizare ), electroforeză cu soluție
de 5% iod ( pentru molari) sau cu o soluție saturată de iodură de potasiu ( pentru
incisivi,canin și premolari). Pentru a diminua procesul acut sunt suficiente și 1 -2 proceduri,
după care durerile dispar.

După galvanizareși electroforeză camera dintelui se obturează cu un pansament de dentină

artificială lăsând o meșă sterilă de vată.

Peste 1 – 2 zile în a 3 ședință, dacă durerile lipsesc, dintele poate fi obturat definitiv.

amera dentară sub pansamentul ermetic din dentină artificială se introduc aceleași preparate.
Pacienților li se administrează căldură dozată sub forma de băi de gură precum și analgetice –
amidopirină, analgină etc

52. Diagnosticul diferențial al periodontitelor acute și cronice exacerbate.

 Pulpita acută difuză- semnele ce trădează existenţa eriodontitei apicale (faza
de intoxicaţie) sunt: Percuţia dureroasă şi dispariţia ei la încleştarea dinţilor,
testele de vitalitate pozitive, dar cu hiper- şi hiposensibilitate
 Periodontita apicală acută exudativă seroasă cu: dureri violente, continue,
iradiante, ce nu se calmează la antialgice, se exacerbează la atingerea dintelui.
Apar semne loco-regionale (edem, tumefacţie în zona dintelui respectiv),
alterarea stării generale (uneori febră), lipsa oricăror semne de vitalitate
 Periodontita apicală cronică exacerbata- durere numai la atingerea dintelui,
nu se calmează la presiune pe dinte, radiologic-periodontită cronică preexistentă

53. Tratamentul periodontitei apicale acute.

 Tratamentul periodontitelor acute și a celor cronice exacerbate va fi mai reușită
în cazul in care efectuarea lui va respecta o succesiune strictă.

1. Radiografia regiunii dintelui cauzal. Prin radiografie este concretizată forma

clinică a bolii, se determină caracterul și localizarea procesului patologic, gradul
schimbărilor in țesuturile periapicale, se evaluează posibilitatea de a salva dintele, se
schițează planul de tratament și se monitorizează rezultatele îndepărtate ale
tratamentului.
2. Anestezia. Durerile permanente acute, care brusc se intensifică la iritarea
mecanică, împiedică prelucrarea cavității carioase și a cavității dintelui. De aceea este
indicată o anestezie tronculară și una infiltrativă. Tratamentul periodontitelor poate fi
făcut și fără recurgerea la metode de anestezie. Pentru aceasta la prepararea dintelui
cauzal este necesar de a-l fixa, operînd cu o piesă mecanică. Folosind o piesă cu
turbină, din cauza unei mari viteze (300 mii rotații pe minut), precum și datorită
faptului că piesa este acționată cu aer comprimat, și in acest caz nu există nici o
vibrație - presiunea asupra dintelui cauzal este practic absentă, și, prin urmare, lipsește
și durerea la prepararea cavității carioase și a cavității dintelui.
3. Prelucrarea cavității carioase. Scopul prelucrării - crearea unui acces direct
bun către cavitatea dintelui, pentru a neutraliza microflora cavității carioase. Cu niște
freze corespunzătoare este înlăturată obturația existentă sau este prelucrată cavitatea
carioasă - se efectuează rezecarea porțiunilor patologic schimbate de smalț și dentină,
formarea cavității. Atît la această etapă, cît și la toate celelalte, de tratare a
periodontitei apicale se recomandă utilizarea unor antiseptice neiritante.
4. lndepărtarea tavanului deasupra cavității coronare a dintelui. Cu o freză
fisurală sau conică este indepărtat tavanul, sunt minuțios inlăturate marginile
dentinare proeminente lateral, se creează un acces bun către cavitatea coroanei
dintelui.
5. Îndepărtarea produselor de descompunere ale pulpei coronare. Cavitatea
dintelui este bine spălată cu o soluție antiseptică cu ajutorul seringii și tamponașelor,
imbibate cu antiseptic. Resturile de descompunere a pulpei coronare sunt îndepărtate
cu un excavator și cu o freză sferică mare. Cavitatea dintelui este irigată din nou.
Prelucrarea antiseptică la toate etapele de tratare a periodontitei apicale este
combinată cu cea instrumentală. Toate manipulările în cavitatea carioasă și în
cavitatea dintelui sunt efectuate sub o picătură de antiseptic.
6. Lărgirea ostiumurilor canalelor radiculare. Ostiumul canalului radicular este
lărgit infundibular.
7. Evacuarea produselor de descompunere din canalele radiculare. În
periodontită pulpextractorul poate fi utilizat numai pentru indepdrtarea unor
fragmente mari ale pulpei necrozate sau a resturilor alimentare, ce au umplut lumenul
canalului radicular. Evacuarea maselor putride (produșilor de descompunere infectați
ai pulpei) este efectuată pe etape, fracționat, fără presiune, sub acoperirea
antisepticului. Pulpextractorul, prealabil muiat in solutie antiseptică, se introduce
la1/3 acanalului radicular. Acest instrument este retras și spălat întro soluție
antiseptică, iar apoi se introduce la 2/3 a canalului radicular; procedura se repetă.
Fiecare treime a canalului radicular după eliberarea de masele putride este spălată cu
meșe de vată pe ac radicular, abundent imbibate cu solutie de hipoclorit de sodiu de
3,5%,și cu peroxid de hidrogen de 3%. Băițele de antiseptic sunt schimbate la
evacuarea fiecărei porțiuni noi de mase descompuse. In final, pulpextractorul se
introduce pe toată lungimea canalului și este extras restul pulpei descompuse.
Deosebit de atent trebuie de lucrat în treimea apicală a canalului, pentru a nu impinge
 conținutul lui in tesuturile periapicale. Acest aspect este deosebit de important în
legătură cu faptul că, în regiunea vîrfului rădăcinii bariera epitelială de protecție este
absentă și microorganismele, ieșind prin orificiul apical, nimeresc imediat in mediul
intern al organismului. Curățirea canalului radicular de la impuritățile crase servește
drept prim pas în permeabilizarea lui.
8. Rezecarea țesuturilor patologic modificate ale pereților canalului radicular, și
prelucrarea lui medicamentoasă. Scopul este de a indepărta predentina infectată a
pereților laterali ai canalului radicular, de a lărgi maxim canalul pentru obturarea lui
calitativă și de a facilita accesul către țesuturile periapicale.
9. Lărgirea orificiului apical are mare importanță în tratarea periodontitelor
acute și a celor cronice exacerbate. Foramenul apical îngust al canalului radicular
reprezintă uneori un obstacol pentru drenajul exsudatului din focarul patologic. Grație
lărgirii foramenului apical se creează un acces către parodonțiul apical și se facilitează
evacuarea exsudatului din focarul patologic. Lărgirea lui trebuie făcută, respectînd
regulile de asepsie, cît mai precaut, spre a evita o traumă adăugătoare a țesuturilor
periapicale.
Metodica lărgirii foramenului apical. Pentru lărgirea foramenului apical se
folosește ac radicular trifațetat, drill, reamer sau K-file. Instrumentul endodontic ales
este introdus în canalul radicular pînă la proptire și este invîrtit cu buricele degetelor
(și nicidecum - mecanic). Concomitent se exercită o presiune mică asupra
instrumentului. Pentru a diminua efectul dolor, dintele trebuie fixat. La depășirea
foramenului apical medicul simte o prăbușire a instrumentului, iar pacientul - o
impunsătură ascuțită (senzația de impunsătură apare donr la pătrunderea acului in
țesuturile sănătoase ale parodonțiului apical). Drept confirmare a deschiderii
orificiului apical servește o senzație de impunsătură, iar in cazul unei forme
exsudative - apariția exsudatului in canalul radicular și, ulterior, - trăirea de către
pacient a unei senzații de ușurare, de calmare a durerii.

10. Obturarea canalului radicular. Canalul radicular poate fi obturat la:

1) lichidarea senzațiilor dureroase
2) stoparea eliminării exsudatului și a mirosului fetid din canalul radicular. În
periodontita acută și exacerbarea periodontitei cronice ea se produce la a 5-7 zi după
dispariția simptomelor de inflamație acută;
3) percuția și palpația gingivală indoloră.
4) meșa din canalul radicular rămîne uscată (și nu – umedă), fără miros, de
culoare albă (neschimbată);
Obturarea canalelor radiculare este realizată cu scopul de a bloca orificiul
apexului dentar, izolînd periapexul de macro- și microcanalele dentare infectate.
Această etapă este foarte importantă. De la calitatea executării acestei manopere
depinde in mare parte soarta dintelui și eficiența intregii lucrări laborioase efectuate
pînă la momentul respectiv. Se face un control radiologic al calității obturării canalelor
radiculare. Apoi se efectuează prepararea finală a cavității carioase, indepărtarea
surplusurilor de material pentru obturarea canalelor radiculare, dintele se izolează, se
usucă, se aplică o obturație izolatorie și o obturație de durată.
11. Aplicarea unei obturații de durată. Cavitatea dintelui este umplută cu
material de obturație de durată și, conform regulilor anterior descrise, restabilesc forma
anatomică a coroanei și funcțiile dintelui. Tratarea periodontitelor acute și cronice
exacerbate se efectuează în două-trei vizite. Tratarea formelor cronice de periodontite
în cazul permeabilizării bune a canalelor radiculare se face intr-o vizită.
 54. Principii de diagnostic şi tratament în periodontitele apicale cronice.
 Tratamentul periodontitei apicale cronice fibroase.

1-Culegerea anamnezei
2-Stabilirea diagnosticului si planului de tratament ( proba alergologica p.u anestezie )
3-Efectuarea anesteziei –ubistezina 4%, septanest 3%
4-Preparea cavitatii carioase
5-Izolarea cu diga
6-Deschiderea camerei pulpare si inlaturarea tavanului
7-Inlaturarea pulpei coronare necrotice- excavator , lingura Black si substante antiseptic
( H2O2-3%, hipoclorid de sodium 3 %, cloramina 2%)
8-Crearea accesului catre orificiul canalelor radicale (sonda dentara si largirea cu freza
sferica)
9-Inlaturarea pulpei radiculare necrozate (extractor de nerv 1/3, ½ , 2/3 , in totalitate)
10-Determinarea lungimii de lucru (apex locator , metoda Radiologica sub RVG,
subiectiva)
11-Preparea canalului radicular ( manula Kfile, mecanica cu endo motor si sistemul
ultrasonic )
12-Irigarea canalelor cu sol ( hipoclorit de sodium de 3-5,25% si ser fiziologic sau apa )
13-Utilizarea medicamentoasa pentru mentinerea in interiorul canalului a unui mediu
bactericid sau bacteriostatic( Consepsis- UltraDent, H2O2-3% ,Hipoclorit de sodium de
3-5,25%, EDTA 10-20%)
14-Aplicarea hidroxidului de Ca ce ajuta la formarea unei bariere calcificate
15-Selectarea materialului de obturatie (EVGHEDENT, FOREDENT, FORFENAN,
ENDOBTUR) sau pivot + siler

 Tratamentul periodontitei apicale cronice granulante.

Secretia
Poate fi din punct de vedere cantitativ:
-in cantitate mica si se evidentiaza prin efervescenta produsa in canal, cand se
introduce o mesa cu H2O2 ,
-sau abundenta, ceea ce se constata cu o mesa uscata introdusa pe canal.
Mai poate fi din punct de vedere calitativ:
-seroasa sau
-purulenta, in functie de cauza care a determinat-o.

Tratamentul paradontitelor apicale cronice cu fistule:

-tratament de gangrena
-spalaturi pe traiect dinte – fistula
-daca s-a uscat canalul si nu este secretie se obtureaza, daca mai este secretie=} facen
pansament antiseptic si asteptam urmatoarea sedinta.
-se poate practica prin fistula (chiuretaj apical)

Tratamentul cu secretie moderata

-cu antiseptic si paste cu antibiotice
-obt provizorie cu pasta de Hidroxid de Ca p.u bariera
-cauteterizarea electrocoagularea, prin trecerea unui curent, prin intermediul unui bisturiu
electric, crioterapia (tratamentul cu frig/zapada carbonica – adica dioxid de carbon in forma
solida), cauterizarea cu laser, cauterizarea cu o substanta caustica.
-obturatie provizorie cu pasta iodoformata.

Tratament cu secretie abundenta:

-drenaj endodontic cu lasarea deschisa a dintelui
-spalaturi repetate cu sol antiseptic 8-10 zile
-tratam medicamentos
-obturatie provizorie cu Hidroxid de Ca
-drenaj prin fistula medicamentoasa create cu pasta iodoformata
-chiuretaj apical
-rezectie apicala
-radiculotomie
-extractie

 Tratamentul periodontitei apicale cronice granulomatoase.

Tratamentul granulomului conjunctiv

Se indica tratament endodontic ca in gangrena, dar cu repetate controale Rx din 6 in 6 luni
pentru urmarirea evolutiei formatiunii periapicale.
Cand imaginea Rx a conturului granulomului se micsoreaza este semn de reusita a
tratamentului, iar cand aceasta se mareste necesita interventie chirurgicala prin rezectie
periapicala.
In extremis doar, se indica extractia , in cazuri de:
-radacini impermeabile,
-corpi straini,
-boala de focar grava.

Granulomul epitelial
Acesta este numai chirurgical conservator prin:
-rezectie apicala,
-radiculotomie,
-radiculectomie,
-retare,
-tratament chirurgical radical – extractie, atunci cand cel conservator este contraindicat.

Granulomul chistic
Tratament – numai chirurgical:
-rezectie apicala cu chistectomie, sau
-extractia dintelui cu chistectomie.

55. Sisteme de izolare a câmpului de lucru (diga).

Cea mai sigură și eficientă metodă este izolarea absolută a dinților, care se
realizează prin aplicarea unui sistem de folii de latex – cofferdam.
Avantajele folosirii izolării absolute. Pentru pacient:
 - prevenirea ingestiei și aspirației unor instrumente mici, precum și a unor
elemente străine (particule de țesuturi necrotice ale unui dinte și de obturații), precum
și a unor substanțe ce produc reacții alergice;
- protejarea mucoasei cavității orale de la nimerirea unui gel pentru gravaj sau a
unor soluții dezinectate (EDTA,hipoclorit de sodiu, etc);
- prevenirea reflexului vomitiv, care se manifestă la iritarea palatului moale cu
jet de aer sau de apă.
Pentru stomatolog:
- dezinfectarea indelungată a câmpului de lucru, deoarece nu există nici o
contaminare cu fluide biologice a câmpului de lucru;
- câmpul de lucru rămâne uscat, nu este necesar de a schimba permanent
rulourile de vată;
- se asigură o retracție a țesuturilor moi ale vestibului cavității bucale și a
gingiilor in timpul preparării și obturării;
- acces bun la câmpul de lucru;
- reducerea riscului de a molipsi un stomatolog (in cazul tratamentului
pacienților HlV-infectate, bolnavi cu hepatită), protecția personalului medical de la
infecții respiratorii, tuberculoză, etc;
- pacientul nu poate încetini tratamentul prin conversații (uneori acest aspect
este foarte actual).
Sistemul cofferdam-ului include:
56. Diga (folie de unică folosință, autoclavabilă, confectionată din latex sau silicon
hipoalergenic), este produsă ln rulouri sau sub formă de folii pătrate cu dimensiuni
standarde de L3x13 cm și de 15,0x15,0 cm, ceea ce este mai comod pentru fixarea
acesteia in cavitatea bucală.

În prezent firmele producătoare, in funcție de grosimea peliculei de latex au

adoptat următoarea gradare (clasificare) a foliilor (fiișiilor) de cofferdam:
1) subțire (0,12; 0,18 mm) (se adapteaza ușor in cavitatea bucală, iar la aplicare
se caracterizează printr-o putere de aderare relativ redusăp);
2) medie (0,18 – 0,23 mm) (este comodă în manipulare, cel mai solicitată în
practica clinică, în special – in endodonție și în tratamente conservative);
3) grea sau groasă (0,23 – 0,29 mm) (asigură o retracție bună a gingiilor, și este
rezistentă întindere);
4) extra-grea (0,29 – 0,34 mm) (asigură o izolare maximă a dintelui, iar la fixare
necesită suficientă indemănare și experientă în aplicarea cofferdam-ului);
5) special de grea (0,34- 0,39 mm) (este aplicată în cazuri excepționale, cînd
este necesară o izolare maximă specială a țesuturilor moi ale cavității bucale de la
acțiunea unor produse chimice agresive).
2..Șablonul este utilă pentru poziționarea perforațiilor pe diga de cauciuc. În
tehnica cofferdam-ului ștampila pentru maxilarul superior și pentru cel inferior este
utilizată pentru aplicarea pe folia elastică a unui marcaj orientativ ce indică poziția
dintelui (sau dinților) cauzali. Perforarea foliei de latex in regiunea zonei trasate
facilitează aplicarea ei ulterioară și amplasarea in cavitatea bucală. Marcajele cu
creionul trebuie făcute pe partea pudrată a latex-ului, cu necesitatea de a controla
puterea apăsării creionului pentru a preveni ruperea foliei elastice.
3. Clește perforator. Pentru crearea găurilor punctiforme in folia de latex de un
diametru programat, este folosit un clește special, dotat la un braț cu un disc mobil
turnant (a.n. ,,masa de tăiat a perforatorului”), prevăzut cu cinci (perforatorul
 Ainsworth) sau șase (perforatorul Ivory) orificii (a.n. ,,cuiburi”, unul mai mare decît
celălalt). În orificiul de mărimea aleasă va pătrunde in momentul acționării celor două
brațe un ac perforator.
4. Clemele de retenție ale digii sunt confecționate din oțel inoxidabil și au rol de
ancorare a foliei de cauciuc de coletul dintelui, care urmează a fi tratat, și de
împingere a țesuturilor moi. Ele prezintă două fălci și o parte centrală. Partea
terminală a fălcilor trebuie să aibă contact cu dintele cel puțin in patru puncte.
Sunt comercializate cleme pentru izolarea diferitor grupuri de dinți, în funcție
de configurația anatomică a acestora:
 molari temporari;
 dinți (sau rădăcini) singuri;
 dinți frontali;
 cleme pentru situații clinice speciale;
 cleme cervicale pentru obturarea cavităților, localizate in regiunea cervicală, și
cleme cu port-rulouri de vată;
 cleme pentru molari și premolari.
Există cleme cu și fără aripi. Aripile, care sunt niște extensii ale fălcilor
clemelor, determină retractarea suplimentară a țesuturilor moi, mărind spațiul
cîmpului operator, dar și facilitează plasarea întregului sistem de digă. De ele este
fixat latexul, iar sistemul, in caz de necesitate, poate fi asamblat în afara cavității
bucale și doar apoi instalat pe dinte. În cazuri particulare, cum ar fi distrucțiile dentare
manifeste, pot fi utilizate cleme speciale, care prezintă niște fălci înclinate spre apical,
astfel fiind facilitată ancorarea la nivelul unor zone minime de substanță dentară. Pe
de altă parte, clemele cu aripi sunt mai greu de instalat, iar probabilitatea de a rupe
folia este mai mare. La alegerea corectă a tipului și mărimii clemei, și respectarea
regulilor de fixare fălcile clemei trebuie să contacteze cu suprafața dintelui în patru
puncte, și să nu se atingă de papilele gingivale spre a evita hemoragii capilare și
contaminarea suprafețelor prelucrate.

57. Metoda de amputare vitalaa pulpei.

Esenta metodei – inalturarea pulpei coronare inflamate cu pastrarea pulpei radiculare in stare
vitala.
Tehnica:
1. Anestezie tronculara, infiltrativa sau generala
2. Izolarea dintelui cu ajutorul digii, sau cu rulouri de vata
3. Prepararea cavitatii carioase ca si in cazul metodei conservative cu pastrarea totala a
pulpei.
4. Inlaturarea tavanului camerei pulpare cu ajutorul frezelor rotunde (sferice) sau fisurate.
5. Amputatia pulpei coronare (cu freze sau cu excavatorul ascutit)
6. Spalarea cavitatii coronare a dintelui cu solutii antiseptice.
7. Largirea orificiilor canalelor radiculare, cu cateva mm mai jos de orificiu
8. Spalarea repetata a cavitatii
9. Hemostaza
10. Uscarea cavitatii
11. Aplicarea preparatelor medicamentoase selectate pentru acoperirea bontului pulpar
12. Aplicarea obturatiei provizorii (10-15 zile)
13. Substituirea plombei provizorii cu cea permanenta (definitiva) dupa controlul vitalitatii
pulpei radiculare.
Indicatii:
- Vârstă – la copii şi tineri;
- Starea generală – pacient clinic sănătos;
- Starea pulpei – deschiderea accidentală a camerei pulpare (pulpită traumatică);
- Pulpită acuta focală;
- Pulpită fibroasă cronică;
- Eşecuri ale coafajului indirect şi direct;
- Se realizează numai la dinţii pluriradiculari unde există o separaţie netă între pulpa
coronară şi radiculară.

Contraindicaţii:
- La persoanele în vârstă deoarece pulpa suferind procese de atrofie nu mai poate reacţiona
favorabil la substanţele biostimulatoare;
- La pacienţi cu boii generale care modifică reactivitatea pulpei dentare ca: diabet,
dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii;
- În formele avansate de inflamaţie pulpară (pulpita acuta difuză, pulpitele cronice);
- La dinţii monoradiculari, deoarece neexistând o separaţie netă între pulpa coronară şi cea
radiculară.

57.Tratamentul pulpitei în câteva vizite

Tratamentul pulpitei in citeva vizite (metoda de devitalizare a pulpei) in literatura drept
clasice sunt: in 2 sedinte -metoda de amputatie; in 3 sedinte-metoda de extirpare.
.I prima vizita:
1. prelucrarea partiala a cavitatii carioase(se foloseste anestezia prin aplicatii sau tronculara,
se deschide cavitatea carioasa, se indeparteaza resturile alimenatare, se inlatura cu freza si
excavatorul straturile superficiale ale dentinei ramolite la inceput de pe pereti apoi de pe
fundul cavitatii carioase)

2. deschiderea cavitatii dintelui (freza sferica de marimi medii sau mari foarte atent, pentru a
nu se prabusi in cavitatea dintelui. Indepartarea dentinei ramolite se efectueaza strat cu strat
fara a exercita presiune asupra tesutului

3. spalarea si uscarea cavitatii carioas

4. aplicarea pastei devitalizante ( pasta se aplica pe pulpa denudata de pe virful sondei, se

aplica pe cornul deschis al pulpei, sau pe un strat fin de dentina)

5. acoperirea pastei cu un tampon cu sub anestezica si inchiderea cavitatii cu obturatie

temporara
A II VIZITA:

1. indepartarea obturatiei temporare

2. prelucrarea definitiva a cavitatii carioase

3. extensia cavitatii dintelui

4. amputatia coronara a pulpei (indepartam pulpa coronara cu ajutorul unui excavator ascutit)

5.extensia ostiumurilo canalelor radiculare (freze gates-glidden)

6. mumifierea pulpei (in cavitatea dintelui se introduce sol pe baza de rezorcin- formalina ,
apoi se obtureaza cu o pasta pe baza de rezorcin-formalina)

7. aplicarea obturatiei izolatorii si restabilirea formei anatomice a dintelui

A III VIZITA

7. Extirpatia pulpei radiculare (indepartarea pulpei cu pulpextractorul)

8. Prelucrarea medicamentoasa a canalelor radiculare (irigatie cu sol furocilina si

clorhexidina, prelucrarea cu sol de iod sau unitiol)

9. Prelucarea mecanica a canalului radicular

10. Obturarea canalului radicular (este insotit de control radiologic)

11. Obturarea cavitatii carioase si restabilirea formei anatomice a dintelui.

58.Metoda de extirpare vitală a pulpei.Esența.

Metoda de extirpare vitala pulpei- consta in indepartarea intro sedinta a pulpei coronare si
radiculare fara utilizarea a remediilor devitalizante
Etape:

 Prelucrarea cimpului operator

 Anestezia (infiltrativa sau tronculara)
 Prelucrarea cavitatii carioase (inlaturarea marginilor smaltiare subminate,deschiderea
larga si extensive a cavitatii carioase cu sfera fisurala, sferica, inlaturarea dentine
ramolite de pe pereti si fundul cavitatii cu excavatorul ascutit)
 Deschiderea cavitatii dintelui (cu o freza sferica sau fisurala)
 Extensia cavitatii dintelui (indepartarea plafonului cavitatii dintelui pentru a crea
accesul la cavitatea dintelui.)
 Amputarea pulpei coronare
 Largirea orificiului de intrare a canalului radicular (se efectueaza cu freza
sferica,Gates Glidden)
 Prelucrarea suprafetei- plaga a bontului radicular (solutii antiseptice)
 Stoparea hemoragiei (bulete mici sterile de vata imbibate cu apa oxigenata 0,5-1,5%)
  Prelucrarea medicamentoasa a cavitatii carioase
 Extirparea pulpei radiculare(cu pulpoextractor H-file)
 Largirea si prelucrarea medicametoasa a canalului radicular
 Obturarea canalului radicular
 Controlul radiologic
 Aplicarea obturatiei izolatorii (Eugenol, pe baza de pasta rezorcin-formalin)
 Aplicarea obturatiei de durata

59.Indicații și contraindicații pentru aplicarea metodei de extirpare vitală a pulpei.

Indicatii:
1. forme acute si cronice de pulpita,
2. deschiderea accidentala a cornului pulpar,
3. complicatii ale metodei conservative ,
4. hiperestezia ,
5. abrazia patologica de gradul 3 si 4,
6. pierderi considerabile ale tesuturilor dentare ,
7. fracturarea partii coronare a dintelui cu deschiderea cavitatii dintelui.
Contraindicatii:
1. pacientii cu patologie genarala , cind este contraindicata folosirea anestezicelor si
vasoconstrictoarelor,
2. graviditatea ,
3. perioada menstruala.

60. Anestezii utilizate în metoda extirpării vitale.

Anestezia este cea mai importanta etapa care asigura posibilitatea de a efectua un tratament
nedureros. Metoda de administrare a anesteziei este infiltrativa sau tronculara.
Anestezie plexală sau tronculară periferică cu soluţie de xilină 2% cu sau fără
adrenalină, xilestezină, xilocaină, scandicaină 2% cu sau fără noradrenalină.

61. Complicații posibile în tratamentul pulpitei prin metoda de extirpare vitală.

1. Din cauza inlaturarii incomplete a pulpei dentare apare o Hemoragie
2. Din cauza insuportarii substantei anestezice pacientul poate sa ne dea : lipotemii,
colaps, soc anafilactit

3. Accidente date de pansamentul arsenical:

1. necroza parodontiului marginal (cel mai frecvent) – tratamentul depinde de
momentul surprinderii accidentului; acesta pp:
 indepartarea pansamentului arsenical pt a sista sursa de diseminare a arsenicului
 excizia tesutului moale in care a difuzat arsenicul pana la sangerare (cand se produce
inactivarea arsenicului)
 se foloseste o serie de substante chimice cu rol de neutralizare a actiunii arsenicului
(ex: Hexiclorura de fier) cu care se fac badijonari.
 2. cuprinderea ligamentelor alveolo-dentare, osul alveolar, inclusiv dintii vecini –
tratamentul presupune:
 Excizia partilor moi
 Chiuretaj pana in os sanatos
 Folosirea unui antidot: hexiclorura – spalaturi, mese de canal

62. Instrumentarul endodontic. Caracteristica. Clasificarea.

Instrumentele endodontice sunt niste instrumente, menite pentru lucrul in cavitatea
dintelui si in canalele radiculare. Toate instrumentele endodontice folosite pentru
permeabilizarea si largirea canalului radicular sunt codificate color si prin cifre.
Lungimea instrumentului endodontic consta din 2 parti: prima- lungimea partii active,
adica asuprafetei care actioneaza nemijlocit asupra tesutului dentar—constituie 16mm,iar a
doua – lungimea de lucru, poate fi diferita(25mm pentru instrumentele standarte, 31(28) mm
pentru instrumente lungi folosite la prelucrarea dintilor superiori indeosebi a caninilor,
21mm-pentru instrumente scurte utilizate la molari)
Clasificarea instrumentelor endodontice ( Dupa ISO) :
1.K-file si H-file, K-reamere, pulpoextractoare, pluggere, spreadere, (pentru condensare
lateral si vertical a gutapercii)
2, H-file si K-reamere mecanic cu coada pentru piesa de mina, ace Lentulo
3.Freze Gates- Glidden, Pesso, reamere de tip A,D,O,KO,T,M
4.Conuri - de gutaperca, de argint, de hirtie
63. Indexarea instrumentelor endodontice după ISO.
Codificarea colora dupa ISO:
Cod color Marimea
Zmeuriu 0.06
Gri 0.08
Violet 0.10
Alb 0.15 / 0.45 / 0.90
Galben 0.20 / 0.50 / 100
Rosu 0.25 / 0.55 / 110
Albastru 0.30 / 0.60 / 120
Verde 0.35 / 0.70 / 130
Negru 0.40 / 0.80 / 140

Codificarea dupa Simboluri:

▲ K-Reamer
■ K-File
• H-File

64. Determinarea lungimii de lucru în tratamentul endodontic.

A.Lungimea calculata a dintelui si a radacinii.
1. Metoda tebelara—multipele masurari au permis stabilirea valorilor medii ale
lungimii radacinii si dintelui pentru fiecare grup de dinti, cu deviatia lor mnima si
maxima.
2. Metoda antomica—se orienteza dupa raportul dintre lungimea coronei si lungimea
radacinii este de 1;2
B.Metoda tactila—simtul tactil al operatorului este o varianta de evaluare a lungimii de
lucru si se bazeaza pe masurarea lungimii instrumentului introdus pina la intuirea constrictiei
apicale prin senzatia de rezistenta a canalului radicular.
C.Metoda conurilor de hirtie—se bazeaza pe introducerea conului de hirtie intr-un canal
radicular uscat pina cind virful conului nuse va umezi de la fluidul tisular.
D.Metoda radiologica—se bazeaza pe realizarea unei radiografii cu introducerea in canalul
radicular a unui instrument endodontic cu stopper
E. Metoda clinico-radiologica presupune efectuarea unei radiografii cu acul pe canal.
Metoda Yngle – presupune scaderea 1 mm din lungimea masurata pe radiografia initiala ,
iar mai apoi realizarea unei radiografii cu acul pe canal.
Metoda Dick – se utilizeaza o singura radiografie si o formula : D= Ad/a , unde D=
Lungimea reala a dintelui , A = lungimea acului introdus in canal , d= lungimea dintelui pe
radiografie si a = lungimea acului pe radiografie.
D. Metoda electronica presupune utilizarea unui localizator de apex electronic care ajuta la
determinarea precisa a limitei apicale ( foramenul apical). Aceasta metoda foloseste ca
principiu de functionare impedanta dintre doi electrozi , unul plasat labial si celalalt in
contact cu partea metalica a acului introdus in canal,. Se avanseaza cu acul pana cand apex
locatorul ne indica atingerea foramenului, dupa care stopper-ul de cauciuc este ajustat fata de
reperul ocluzal stabil , iar lungimea indicata este masurata cu o rigla endodontica.

65.Metode de permeabilizare a canalelor radiculare. Instrumente şi utilizarea lor.

 Apoi urmeaza a doua actiune a instrumentului—rotatia.Instrumentul ca si cu, ar fi

asezat prin miscari sfredilitoare in sensul acelor ceasornicului cu unghiul de rotatie
90-180*.

 A treia actuine consta in retragerea instrumentului din canal radicular. La acesta

miscare suprafata taietoare a instrumentului rezaca dentina.

 Manopera de insertie si retractie a instrumentului se repeta de 8-10 ori. Drept

criteriu de permiabilizare a canalului radicular serveste senzatia de blocare a
instrumentului.

PLUS PUNCTUL66!
66.Prepararea instrumentală a canalului radicular după tehnicile ,, step-back,,
și ,,crown-down,,.

Tehnica Step-back(un pas înapoi): Această tehnică a fost propusă pentru prelucrarea
instrumentală a canalelor curbate.
Este o tehnică apico-coronară și reprezintă o modificare a metodei clasice,
lărgirea realizându-se sub formă de telescop.
Etape:
 1. Primul ac care se introduce pe toată lungimea de lucru se numește
acul inițial. Se configurează segmentul apical cu ace cu 2-4
dimensiuni mai mari decât acul inițial.
2. Se realizează stopul apical = limita până la care se efectuează
tratamentul biomecanic.
3. Următoarele ace se aleg în ordine crescătoare, la fiecare ac superior
ca dimensiune, lungimea de lucru se scurtează cu 1mm. Această
retragere se face până la 4-5mm de stopul apical.
4. Utlimul ac ce s-a utilizat se numește acul master apical
După fiecare ac se realizează controlul permeabilității numită recapitulare. Se face cu un ac
cu un nr. inferior față de ultimul folosit până se ajunge la acul master apical
Realizarea lavajelor endodontice
- riscul apariției pragurilor și perforațiilor sunt mai reduse.
De regula canalele radiculare preparate condorm acestei metode sunt obturate prin metoda
condensarii laterale.
Tehnica ”Crown-Down” Această tehnică prevede prelucrarea pe etape a canalului de la
intrarea în canal – spre apex, cu o schimbare succesivă a instrumentelor, de la o mărime mai
mare la una mai mică.
Tehnica crown-down permite lărgirea de formă conică, telescopată, a canalului
radicular prin urilizarea acelor în ordine descrescătoare.
Etape:
1. Se efectuează mai întâi permeabilizarea cu ace 08, 10, 15 și lărgirea
segmentului coronar și mijlociu cu instrumentar manual, apoi se pot
utiliza până la nivelul curburii cu freze Gates-Glidden. Se irigă
ambundent canalul.
2. După lărgirea canalului în 2/3 coronare, se utilizează ace din ce în ce
mai mici pentru a ajunge în zona apicală.
3. Se introduc acele la intervale de 1mm.
4. Odontometria finală se face când acele au acționat în zona de 2-3
mm distanță față de constricția apicală
Înlăturarea cu prioritate a țesutului moale, necrotic sau infectat, evitând pistonarea detrisurilor
în zona periapicală.
Scade oboseala instrumentarului endodontic, datorită contactului redus în cele 2/3 coronare.
Diminuează riscul stripping-ul
67.Metode fizice in tratamentul pulpitelor.
electroforeza medicamentoasa (ionoforeza)- e o metoda de actiune asupra organului cu
curent continu si introducerea subtantei medicamentoase cu ajutorul lui.
 In cavitatea dintelui se introduce un tampon de vata imbibata cu sol de iod si
electrodul activ , dupa 20 min preparatul de iod , cu un curent se inlocueste tamponul
cu altul imbibat cu sol apoasa de iod. Se obtureaza cu dentina artificiala.
 La a 3 zi se efectueaza prelucrarea canalului si obturarea lor.
depoforeza cu hidroxid de cupru-calciu- este o metoda moderna de tratament a canalelor
cu hidroxid de cupru-calciu sub actiunea unui cimp electric slab.
 Sub actiunea curent continuu ionii hidroxil si hidroxicuprat difuzeaza in partea apicala
si ramificatiile deltoide.
 Disocierea lor si formarea hidroxidului de cupru duce la crearea "dopuri de cupru"-
care obtureaza sigur canal radicular, asigura formarea unei zone sterile.
 Hidroxidul de cupru-calciu - stimuleaza osteoblastele care asigura regenerarea tesut
osos periapical.

68.Probleme în realizarea metodelor de tratament vitale și devitale, extirpaționale și

amputaționale ale pulpitelor
.
Complicatiile care pot aparea in tratamentul cariei si pulpitei.

1. Predozarea pastei arsenicale sau aplicarea pastei in pulpite gangrenoase duce la

periodontita arsenicala
2. Din cauza inlaturarii incomplete a pulpei dentare, din cauza traumei periodontale cu
instrumentul endodontic apare o Hemoragie
3. Din cauza insuportarii substantei anestezice pacientul poate sa ne dea : lipotemii,
colaps, soc anafilactit
4. Daca canalul se va optura fara ca hemoragia sa fie rezolvata primim o alta
complicatie- formarea unui hematom in periodont care va duce la dureri postobturatorii
5. O alta eroare poate fi subopturarea sau supraobturarea canalelor radiculare, iar ca
complicatii apar procesele inflamatorii periapicale ( periodontita ).
6. Nimerirea materialului obturator in canulul mandibular, pacientul va simti o durere
foarte mare iar apoi va aparea parestezia hemiarcadei.
7. Fracturarea instrumentului endodontic

69 Profilaxia complicaţiilor în tratamentul pulpitelor

Profilaxia complicatiilor in tratamentul pulpitelor
- utilizarea metodelor de tratament corect
- utilizarea instrumentelor endodontice corespunzatoare
- cunoasterea zonelor topografice cu risc crescut de complicatii,
- cunoaterea anatomiei si morfologiei dintelui

 Perforația apicală a canalului radicular – profilaxia constă în aplicarea unor reguli ca:
- în timpul lucrului trebuie să fie folosite procedee tehnice indreptate spre
prevenirea blocarii canalului radicular cu rumegus de rentina
- inaintea de a introduce instrumentul in canal, el trebuie fixat corespunzător
curburii canalului
- in timpul largirii canalului cu file-uri trebuie de efectuat miscari de pilire, iar
miscarile rotative ale instrumentului trebuie reduse la minim
- trebuie acordat prioritate instrumentelor cu virf neagresiv
- trebuie utilizată cu exactitate maximă lungimea de lucru a canalului radicular
 Perforația longitudională a peretelui canalului radicular
 - evaluarea preventivă a particularităților anatomo-topografice ale canalelor și
rădăcinilor dintelui, bazindune pe datele radiografiei diagnostice și de
măsurare
- flexarea preventivă a acului
- utilizarea <tehnicii antiperforative>
- Utilizarea instrumentelor rotative din Ni-Ti
- lărgirea canalului nu mai mult de 2-4 numere de la lățimea primară

 Blocarea canalului cu rumeguș de dentină sau cu țesuturi moi

- respectarea regulilor și etapele prelucrării instrumentale a canalelor
- irigarea abundentă a canalelor după utilizarea fiecărui instrument endodontic

 Formarea lărgirii apicale sau a pragului – Zipping

- prevenirea blocării cu rumeguș de dentină
- flexarea preventivă a intrumentului endodontic
- mișcări de pilire, NU mișcări de rotație
- utilizarea acelor cu virf neagresiv (batt-tip)
 Supralărgirea canalului in regiunea treimii medii pe curbura internă a rădăcinii –
Stripping
- flexarea preventivă a fileului conform curburii canalului
- Utilizarea fileurilor flexibile
- utilizarea instrumentelor rotative din Ni-Ti
- Utilizarea metodei Safery Hedstrom
 Supralărgirea orificiului apical
- estimarea exactă a lungimii de lucru și corecție ei în cazul îndreptării canalului
radicular
- respectarea exactă a regulilor și metodicii de prelucrare a părții apicale a
canalului
- lucru cu acuratețe, fără presiuni apicală excesivă în regiunea apexului
radicular
- utilizarea unor radiografii de măsurare adaugătpare în cazuri suspecte
- utilizarea metodelor corono-apicale de prelucrare a canalelor radicular in
cazuri suspecte
 Fracturarea instrumentului în canal
- lucru atent, precaut cu respectarea regulilor și consecutivității de utilizarea a
instrumentelor
- respectarea unghilor maxime a rotirii instrumentului in canal ( K reamerele-
180 grade/ K fileuri- 90 grade), H file nu se roteste in canal
- utilizarea obligatorie a gelurilor pentru lărgirea canalelor radiculare
- trierea la timp a instrumentelor
70.Materiale pentru obturaţii de canal. Clasificare.
Dupa Constantin Andreescu, 1996:
1. Paste plastice, care fac priza in canal:
o Materiale din grupa cimenturilor pe baza de oxid de zinc-eugenol:
 EUGEDENT V
 ENDOBTUR (SEPTODONT)
 CARIOSAN (CHEMAPOL)
o Paste pe baza de oxid de zinc-eugenol:
 Eugedent
 Endometazona (SEPTODONT)

o Cimenturi oxifosfat de zinc:

 Fosfa ciment
 Ciment hidrofosfat
o Materiale din gutaperca
o Bachelite (pe baza de rezorcina-formalina- paracina, fluorodent, resodent)
o Paste ermetice pe baza de rasini epoxide:
 AH-26
 TERMASIL (DENTSPLY)
 AH+
o Paste cu hidroxid de calciu:
 BIOCALEX
 ENDOCAL (SEPTODONT)
 APEXID
2. Paste plastice, care nu fac priza in canal:
a. Paste cu actiune antiseptica de durata:
 Iodoform
 ROCLES
 Gizi
b. Paste cu actiune biologica (pe baza de hidroxid de calciu)
3. Materiale cu duritate:
a. Conuri de gutaperca
b. Conuri de argint
c. Conuri de rasini sintetice

Dupa Ivanov, Ovrutskii, Gemanov:

1. Pe baza de rasina de rezorcina-formalina:
 Paracina, Foredent, Preparatul Z, Bioplast, Forfenan
 2. Pe baza de rasini epoxide:
 Endodent, AH-26, AH+, Epoxical, Termasil, Diaket
3. Paste pe baza de oxid de zinc-eugenol:
 Oxizinc+ Eugenol, Pasta Grossman, Endometazona, Propilor, Merpazan
4. Paste pe baza de hidroxid de calciu:
 Biocalex, Endoflax
5. Ciment fosfat:
 Ciment fosfat, Adgezor, Ciment hidrofosfat, Ciment fosfat cu argint
6. Ciment pe baza de oxid de zinc-eugenol:
 Eugecent-B, Eugecent-P, Endoobtur, Cariosan, Calcinol
7. Materiale pe baza de metilactilate:
 Hydron
8. Cimenturi glassionomere:
 KETAC-ENDO

Materialele moderne pentru obturarea canalelor:

 Sealer- substanta ermetizanta (sigilanta):
o Pe baza de oxid de zinc-eugenol
o Pe baza de rasini epoxide
o Pe baza de rezorcin-formalina
o Pe baza de hidroxid de calciu
o Ciment glassionomer
 Filler- substanta care umple lumenul canalului (obturanta, de umplere)
71. Materiale pentru obturația de canal dure. Termofilele.

Termofile metoda se bazeaza pe obturarea canalului cu gutaperca fixata pe o tija de otel,

nichel-titan sau de masa plastica, metoda asigura o obturatie suficienta si control apical exact.
Gutaperca e incalzita pina la temperatura de lucru, devine lipicioasa si adeziva, fixata bine pe
tija centrala ceea ce permite introducerea materialului de obturatie pe toata lungimea
canalelor. Tija are functia unui conductor central, care compactizeaza gutaperca pe toata
lungimea canalului. Inainte de obturarea canalului se efectueaza calibrarea lui, prin
introducerea in canalul radicular si radiografierea a intrumentului Verificator. Obturatorul de
marimea Verificatorului e plasat in cuptorul ThermaPrep , in canal se introduce o cantitate
mica de pasta (cu ac Lentulo,con de hirtie), dupa care se introduce thermafilul pregatit
anterior. Dupa fixare conul se taie la nivelul intrarii in canal. Condensarea gutapercii se
realizeaza cu ajutorul pluggerului.
 72. Condensarea laterală în obturarea canalelor radiculare.
Condensarea laterala a gutapercii trebuie efectuata atunci cand prelucrarea canalului radicular
s-a facut dupa metoda step-back sau alta similara.
Scopul condensarii laterale este de-a atinge o densitate inalta a obturatiei radiculare la
utilizarea cantitatii maxime de gutaperca (filler) si a cantitatii minime de sealer.
Etapele de obturare a canalelor prin metoda condensarii laterale a gutapercii la rece:

N Succesiunea Mijloace si metodici

r afectiunilor
1 Prelucrarea mecanica Instrumente endodontice de 4 marimi, dar nu mai mici de marimea 30 cu
a canalului radicular lungimea corespunzatoare. Antiseptice, preparate pentru largirea chimica a
canalelor radiculare (lubrifiante). Dupa prelucrarea mecanica a canalului
radicular ultimul instrument (nu mai mic decat marimea 30) trebuie sa treaca
liber pana la foramenul apical, fara sa intalneasca obstacole. Canalul
radicular este format de o forma conica cu prag in partea apicala

2 Prelucrarea canalului Seringa endodontica, ace radiculare, vata, pivoturi de hartie. Dupa
cu antiseptice, uscarea prelucrarea medicamentoasa si uscare canalul este uscat, secretii din canal
nu-s
3 Alegerea conului Conuri de gutaperca, standartizate de la marimea 15 pana la 140. Conul este
primar de gutaperca ales astfel ca marimea lui sa corespunda marimii principalului file de lucru
apical. Conul trebuie sa se termine cu 0,5-1 mm mai sus de apexul fiziologic
si se efectueaza o radiografie. Daca conul primar este corect introdus, pe
radiografie va fi decelat ca proiectia lui nu va ajunge la 0,5-1 mm de apexul
radiologic al dintelui

4 Aplicarea pe peretii Ac lentulo, ac radicular, file sau pivot de hartie, pasta

canalului radicular
uscat a sealer-ului
preparat
5 Aplicarea pe varful Conul primar de gutaperca, pasta. Conul este introdus in canal, neajungand
conului primar a unei cu 0,5-1 mm pana la lungimea de lucru a dintelui
cantitati de sealer si
introducerea conului
in canal
6 Condensarea conului Spreaderul este egal ca marime cu conul primar de gutaperca sau de o
marime mai mica. Conul primar este presat strans cu spreaderul lateral de un
perete al canalului
7 Introducerea si Conuri auxiliare de gutaperca, produse de 5 marimi: Xx-fine, x-fine, fine,
condensarea conurilor medium, large. Pe varful conului auxiliar care corespunde marimii
auxiliare de gutaperca spreaderului, se ia prealabil sealer si in spatiul creat de spreader in canal se
introduce imediat dupa retragerea lui conul respectiv de gutaperca. Conurile
auxiliare sunt introduse, pana cand spreaderul inceteaza de a mai patrunde in
canal. Aceasta procedura se repeta, pana cand urmatorul con nu va patrunde
 in canal mai putin de 3 mm, dupa aceasta fiind efectuata o radiografie de
control

8 Topirea (indepartarea, Excavator, plugger, spirtiera. Surplusul de gutaperca din regiunea orificiilor
retezarea) surplusului de intrare a canalului sunt topite cu un plugger sferic sau cu un excavator
de gutaperca incalzit
9 Pregatirea cavitatii, Instrumente si materiale necesare pentru restaurarea formei anatomice a
restaurarea partii dintelui. Materialel sunt utilizate conform indicatiilor in dependenta de
pierdute a coroanei apartenenta de grup si a defectului dintelui
dentare

73. Condensarea verticală în obturarea canalelor radiculare

Conform acestei metode conul primar de gutaperca este surtat pana la nivelul orificiului de
intrare in canal, incalzit si condensat cu un plugger incalzit in directie apicala. Spatiul format
in urma condensarii este umplut cu bucatele mici de gutaperca, care deasemenea sunt
incalzite si condensate. In acest caz este realizata umplerea maxima a canalului cu gutaperca.
N Etape
r.
1 Uscarea canalului cu un con de hartie si verificarea orificiului apical cu ajutorul instrumentului,
care are o marime mai mica decat ultimul file apical
2 Ajustarea conului pana la orificiul radiologic (umplerea intregii lungimi de lucru) si retezarea
capatului gros
3 Indepartarea conului si retezarea 0,5-1,0 mm din apex. Insertia repetata si verificarea retentiei
4 Pregatirea pluggerelor de 3 dimensiuni: cel mare trebuie sa intre in canal pana la 3-4 mm, cel
mediu- neajungand pana la apex cu 15 mm si cel mic- neajungand pana la apex cu 10 mm.
Marcarea lungimii de lucru a fiecarui plugger
5 Irigarea si uscarea canalului
6 Introducerea unei cantitati neinsemnate de sealer cu ajutorul unui ac Lentulo manual si
repartizarea ei fina pe pereti (cimentul este necesar la obturarea cu gutaperca la cald, in special
pentru compensarea contractiei acesteea la racire)
7 Acoperirea treimii apicale a conului cu un strat fin de sealer
8 Inttroducerea conului, marcarea lungimii lui prin strangerea impreuna a branselor pensei
9 Indepartarea surplusului de con din ostiumul canalar cu ajutorul unui excavator fierbinte sau a
unui plugger incalzitor (prima unda calda ce duce la cresterea temperaturii gutapercei cu 5-8 0C,
ce permite deformarea ei la condensare)
10 Inceputul condensarii: cel mai mare plugger este coborat in pulberea cimentului apoi
condenseaza gutaperca in sens apical. In urma acestor actiuni se realizeaza obturarea canalelor
laterale in treimea medie a canalului
11 Crearea undei calde secundare prin imersionarea in canal a partii ascutite infierbantate a
pluggerului incalzitor pentru 2-3 sec
12 Presarea verticala si laterala cu pluggerul mediu (prin aceasta se realizeaza in continuare
obturarea canalelor laterale). Compactarea se efectueaza pana la 3-4 mm de la apex
13 A 2-a incalzire cu plugger incalzitor
14 Condensarea verticala cu cel mai fin plugger
15 Finalizarea obturarii verticale (indepartarea resturilor de gutaperca de pe pereti cu ajutorul
pluggerului)
16 Umplerea backpacking cu fragmente retezate de gutaperca, condensarea lor cu un plugger la rece,
 incalzirea, condensarea si repetarea ulterioara a acestor actiuni pana la umplerea finala a
canalului. La aceasta etapa este deasemenea posibila introducerea gutapercei cu ajutorul seringii
17 Curatirea cavitatii dintelui pana la jonctiunea smalt-dentina si restaurarea ei provizorie. In cazul
molarilor se adauga uneori ciment in portiunea cervicala (etansarea bifurcatiei)

74. Tehnica de obturare a canalelor radiculare prin metoda injectării cu gutapercă

plastificată.
Sistemul Ultrafil
Rămolirea gutapercii la 70 C. Metoda prevede livrarea gutapercii în capsule speciale de trei
tipuri(2 tipuri necesita condensare și un tip nu necesita) cu diametru 0,5 mm de unde se
injectează printr-o seringă de presiune.  Termostat portabil pentru încălzirea capsulelor cu
gutapercă  Preventiv în canal se întroduce silerul apoi injectarea gutapercii
Sistemul P.A.C. - 160 (Precision Apical Control)
Prezintă un dispozitiv de încălzire, camera de încărcare a gutapercii prevăzută cu un mâner şi
ace pentru injectare.
Plastifierea gutapercii se realizează prin încălzire timp de 2 minute la 160°C, după care
temperatura coboară la 85°C şi se menţine ca atare 20 de minute.
În camera de încărcare se introduce un con standardizat, de dimensiune maximă, suficient
pentru obturarea canalului, deoarece cu o tehnică efectuată corect, nu se pierde material.
După tapetarea pereţilor radiculari cu pasta sigilatoare, se introduce acul în canal până la 2-3
mm de preparaţia apicală.
Cu ajutorul mânerului, camerei de încărcare se exercită o presiune asupra gutapercii
plastifiate pentru a o dirija spre porţiunea apicală.
Umplerea spaţiului endodontic se face în etape. Se aplică în canal 5-6 mm gutapercă
plastifiată după care, cu un instrument tip "plugger" se procedează la condensarea fiecărei
porţiuni; se repetă operaţia de introducere a gutapercii şi condensarea până la obturarea
completă a canalului.
Se realizează astfel o obturare a canalului de la apex către porţiunea coronară.
După terminarea obturaţiei se face control radiologic.

Sistemul Obtura
În acest sistem se foloseşte un pistol cu mâner ce serveşte atât ca sistem încălzitor cât şi de
realizare a presiunii asupra gutapercii. în interiorul pistolului se introduce un cartuş în care se
găseşte gutaperca.
Plastifierea gutapercii se face la 200°C iar temperatura de lucru este de 60°C. Injectarea în
canal se realizează cu ajutorul unor canule de dimensiuni adaptate diametrului canalului,
urmate de condensare în etape cu instrumente tip "plugger".

Metoda de introducere a gutapercii pe conductor (Thermafille).

Gutaperca de faza α, încălzita până la temperatura de lucru, devine lipicioasă şi adezivă, şi
datorită acestui fapt, se fixează bine pe tija centrală. Aceasta ajută la introducerea
materialului de obturaţie pe toată lungimea canalelor. Tija funcţionează ca un conductor
(port-gutapercă) central; el compactează gutaperca pe toata lungimea canalului, asigurând o
ermetizare apicală şi reducând tasarea masei obturate.
Thermafilele se recomandă a fi folosite în combinaţie cu ermetice de tip “fără eugenol”
(Termasil, AH-26, АН Plus, Sealapex). Aceste materiale de obturaţie au o adeziune maximă,
tasare minimă şi, deasemenea, timp de lucru îndelungat până la priza materialului.
Ultimul aspect este important, deoarece, în caz de necesitate, poate fi efectuată o corecţie.
Pentru încălzirea uniformă a tuturor tipurilor de thermafille se utilizează un cuptor, care
asigură o temperatură optimă în timp de câteva secunde.

Obturarea canalelor radiculare cu utilizarea thermafillelor prevede efectuarea

următoarelor etape:
1. Anestezia, deoarece presiunea apicală apărută în timpul pătrunderii thermafille-ului,
poate provoca o senzaţie de discomfort.
2. Înregistrarea lungimii de lucru cu utilizarea verificatorului.
3. Alegerea thermafille-ului de aceeaşi mărime şi lungime ca şi verificatorul utilizat
pentru înregistrarea lungimii de lucru definitive.
4. În timpul de azi în setul Gi Ti file cu conicitatea 10, 8, 6, 4% intră un set de
thermafille, fapt ce uşurează şi accelerează considerabil obturarea canalului. Dacă
canalul are o curbură mare, atunci, începând cu mărimea 35 şi mai mult, conductorul
metalic este preventiv flexat. În asemenea caz pot apărea fisuri în gutapercă, dar
aceasta nu importă, fiindcă ele dispar la încălzire. Pivoţii cu mărimea 25 şi 30 sunt
flexibili, de aceea nu este necesar de a le flexa în prealabil. În afară de aceasta, în
procesul de încălzire flexibilitatea conductorului metalic se măreşte.
5. Prelucrarea obturatorului cu o soluţie de hipoclorit de sodiu de 5% timp de 1 minut,
clătirea cu alcool de 70%, şi uscarea.
6. Uscarea canalului cu conuri de hârtie sterile.
7. Încălzirea obturatorului în cuptor.
8. Introducerea unei cantităţi mici de pastă sau de ermetic în canal cu ajutorul conurilor
de hârtie sau cu acul Lentullo, pentru a unge pereţii pe toată lungimea.
9. Obturarea canalului. Thermafillul, încălzit în cuptor, se introduce în canal pe
lungimea de lucru înregistrată anterior. Dacă canalul a fost corect calibrat, iar
gutaperca - încălzită până la starea necesară, obturatorul ocupă locul fără mari
eforturi. După introducerea obturatorului în canal la nivelul orificiului de intrare se
adună surplusuri de gutapercă. Acest aspect este normal, fiindcă pe pivot este aplicat
un strat de gutapercă, calculat pentru umplerea celor mai largi canale.
10. Înlăturarea mânerului obturatorului thermafille. Conul de plastic se taie cu o freză
sferică la orificiul de intrare a canalului. Conul din aliaj inoxidabil se taie cu 1-2 mm
mai sus de orificiul de intrare a canalului cu ajutorul unei freze-con. Pentru înlăturarea
conductorului din titan se utilizează o freză fisurală. Dacă este necesar un control
radiografic, acesta se efectuează până la înlăturarea mânerului (pentru extragerea
obturatorului, în caz de necesitate).
11. Condensarea gutapercii în jurul pivotului cu ajutorul plugger-ului, care va preveni
înlăturarea accidentală a gutapercii din orificiul de intrare a canalului.
12. Înlăturarea surplusului de gutapercă din cavitatea dintelui pentru crearea accesului
spre alte canale.
13. Toate etapele relatate mai sus sunt repetate, dacă dintele are câteva canale. După
obturarea tuturor canalelor surplusul de gutapercă se înlătură din cavitatea dintelui, iar
fundul se acoperă cu ciment ionomer, iar după aceea se aplică o obturaţie de durată.
75. Instrumente necesare pentru obturarea canalelor. Selectarea lor.
instrumente: ac Lentulo,plugger,sealer,termofile(Verificator,Obturator,cuptor
ThermaPrep)piesa in unghi,rigla endodontica,selectarea lor se face in dependenta de metoda
de obturare,(condensare laterala, termofile)

Acele Lentulo pentru introducerea in interiorul canalelor si repartizarea fina pe pereti a

sealerului la viteze foarte mici.
excavator fierbinte sau plugger incalzitor-pt a Indeparta surplusul de con din ostiumul
canalar.
Sistemul Obtura
În acest sistem se foloseşte un pistol cu mâner ce serveşte atât ca sistem încălzitor cât şi de
realizare a presiunii asupra gutapercii. în interiorul pistolului se introduce un cartuş în care se
găseşte gutaperca.
Metoda de introducere a gutapercii pe conductor (Thermafille).
Gutaperca de faza α, încălzita până la temperatura de lucru, devine lipicioasă şi adezivă, şi
datorită acestui fapt, se fixează bine pe tija centrală. Aceasta ajută la introducerea
materialului de obturaţie pe toată lungimea canalelor. Tija funcţionează ca un conductor
(port-gutapercă) central; el compactează gutaperca pe toata lungimea canalului, asigurând o
ermetizare apicală şi reducând tasarea masei obturate.

76. Complicaţiile care pot apărea în tratamentul pulpitei.

1. Predozarea pastei arsenicale sau aplicarea pastei in pulpite gangrenoase duce la
periodontita arsenicala
2. Din cauza inlaturarii incomplete a pulpei dentare, din cauza traumei periodontale cu
instrumentul endodontic apare o Hemoragie
3. Din cauza insuportarii substantei anestezice pacientul poate sa ne dea : lipotemii, colaps,
soc anafilactit
4. Daca canalul se va optura fara ca hemoragia sa fie rezolvata primim o alta complicatie-
formarea unui hematom in periodont care va duce la dureri postobturatorii
5. O alta eroare poate fi subopturarea sau supraobturarea canalelor radiculare, iar ca
complicatii apar procesele inflamatorii periapicale ( periodontita ).
6. Nimerirea materialului obturator in canulul mandibular, pacientul va simti o durere foarte
mare iar apoi va aparea parestezia hemiarcadei.
7. Fracturarea instrumentului endodontic
77. Etapele tratamentului local al periodontitei apicale acute.
Tactica medicală în tratamentul periodontei apicale acute seroase

1.anestezie loco-regionala si nu plexala pentru evitarea infiltrarii anestezicului in tesutul

inflamat.
2.-imobilizarea provizorie a dintelui, care se poate face:
a.)-monodigital prin impingerea dintelui dinspre oral sau vestibular catre tabla osoasa
alveolara opusa.
b.)-bidigital,folosind policele si indexul.
c.)-prin confectionarea unei chei de stent, aplicate oral sau vestibular, care dupa intarire
imobilizeaza dintele.
3.-crearea accesului la camera pulpara prin trepanarea la locul de electie sau prin procesul
carios cu ajutorul turbinei (pentru ca vibratiile sunt minime)
4.-largirea deschiderii camerei pulpare, enucleerea continutului ei, spalaturi cu H2O2,
cloramina, hioclorit de Na.
5.-reperarea orificiilor canalelor radiculare si evidarea canalelor de continutul gangrenos cu
ace tirre nerv, spalaturi cu antiseptice.
doar o doimea,treptat pana se ajunge la apex fara a expulza tes necrozate sup apex,cu
evacuare cu seringa cu antiseptic si lavajul,pana la apexul fiziologic
6.-permeabilizarea canalelor folosind ace Kerr 10, 15, urmata de spalaturi.,
7.-aplicarea unei bulete de vata laxa in camera pulpara si lasarea dintelui deschis.
Cand drenajul endodontic nu se poate face datorita unor DCR, corpi straini in canal, radacini
curbe, se indica drenajul extern prin osteotomie transmaxilara, care se realizeaza astfel :
a.)- anestezie plexala sau tronculara periferica, b.)- incizie mucoperiostala,
c.)- perforarea tablei osoase si a osului alveolar la nivelul apexului dintelui cu o freza
sferica obtinand un tunel osos pana la varful radacinii.
Tactica medicală în tratamentul periodontei apicale acute purulente.
a) in stadiul endoosos:
- drenaj endodontic asociat cu antiseptice cu serginga endodontica:;
- drenaj combinat endodontic si osteotomie transmaxilara;
- drenaj alolar prin extractia dintelui;
- medicatie analgetica, tranchilizanta.
b) in stadiul subperiostal:
- drenaj endodontic;
- incizie mucoperiostala;
- medicatie analgetica, tranchilizante.
c) in stadiul submucos:
- drenaj endodontic;
- incizia mucoasei;
- medicatie analgetica, tranchilizante;
- extractia dintelui si drenaj alolar.

78. Etapele tratamentului local al periodontitei apicale cronice exacerbate.

I Sedinta
Anesestezie ( 2-4% Ultracaina Forte , 2% Xilina , 4% Ubestezina)
Deschiderea camerei pulparea si inlaturarea tavanului
Inlaturarea pulpei coronare si prelucrarea antiseptica cu H2O2 3%, hipoclorid de sodiu 3%,
Cloramina 2%
reperarea orificiilor canalelor radiculare si largirea sub forma de pilnie
inlaturarea pulpei radiculare si deschiderea apexului radicular numai manual cu acul Kerr , cu
aparatia exudatului seros sau purulent o picatura
actiunea instrumentala- inlaturarea maselor putride dentinei ramolite infectate, pe etape 1/3,
1/2, 2/3 sub baite din antiseptic;
II Sedinta
culegerea anamnezei, au fost sunt dureri se apreciaza stasul local , mucoasa, ganglionii,
percutia , prezenta /lipsa exudatului din canalul radicular
determinarea lungimii de lucru
tratamentul instrumental si medicamentos al canalului radicular medicatia canalului radicular
- H2O2 3%, hipoclorid de sodiu 3%, clorhexidina 0,06%, iodinol 1%
uscarea canalului radicular cu conuri de hirtie
obturarea canalelor radiculare ( step Back ; step Down)cu o singura pasta- Forident,
Endobtur, Forfenan, ;
metoda pivotului calibrat sau clasica - gutapercha+siller ;
metoda de condensare laterala - se aplica mai mult pivoiti din gutapercha cu spriderul si
sillerul AH 26 , AH+
controlul radiologic
aplicarea obturatiei de baza ( ciment phosfat, glasionomer)
aplicarea obturatiei de durata
79. Tratamentul general în periodontitele acute și cronice exacerbate.
a.)-antibiotice precum:
-penicilina in doze de 400.000 u.i. – i.m. la 6 ore / 2 - 3 zile,
-ampicilina – capsule a 250 mg 6 x 1/zi,
-tetraciclina – dg. a 250 mg 4 x 1/zi.
b.)-antiinflamatoare nespecifice precum:
-acetat de hidrocortizon - fiole 25 mg 1x1 /zi,
-acetat de prednison - tb. a 5 mg 4x1/zi,
-fenilbutazona – dg. a 200 mg 2x1 /zi sau supozitoare a 250 mg 2x1 /zi.
c.)-antialergice precum:
-algocalmin - fiole 1 g 2x1/zi , comprimate a 500 mg 4 x 1 /zi ,
-aminfenazona – comprimate a 300 mg 4-6 x 1 /zi,
-diclofenac – dg. a 250 mg 2x1 /zi .

80Tratamentul periodontitei apicale cronice fibroase.

1-Culegerea anamnezei
2-Stabilirea diagnosticului si planului de tratament ( proba alergologica p.u anestezie )
3-Efectuarea anesteziei –ubistezina 4%, septanest 3%
4-Preparea cavitatii carioase
5-Izolarea cu diga
6-Deschiderea camerei pulpare si inlaturarea tavanului
7-Inlaturarea pulpei coronare necrotice- excavator , lingura Black si substante antiseptic
( H2O2-3%, hipoclorid de sodium 3 %, cloramina 2%)
8-Crearea accesului catre orificiul canalelor radicale (sonda dentara si largirea cu freza
sferica)
9-Inlaturarea pulpei radiculare necrozate (extractor de nerv 1/3, ½ , 2/3 , in totalitate)
10-Determinarea lungimii de lucru (apex locator , metoda Radiologica sub RVG,
subiectiva)
11-Preparea canalului radicular ( manula Kfile, mecanica cu endo motor si sistemul
ultrasonic )
12-Irigarea canalelor cu sol ( hipoclorit de sodium de 3-5,25% si ser fiziologic sau apa )
13-Utilizarea medicamentoasa pentru mentinerea in interiorul canalului a unui mediu
bactericid sau bacteriostatic( Consepsis- UltraDent, H2O2-3% ,Hipoclorit de sodium de
3-5,25%, EDTA 10-20%)
14-Aplicarea hidroxidului de Ca ce ajuta la formarea unei bariere calcificate
15-Selectarea materialului de obturatie (EVGHEDENT, FOREDENT, FORFENAN,
ENDOBTUR) sau pivot + siler

81.Tratamentul periodontitei apicale cronice granulante.

Secretia
Poate fi din punct de vedere cantitativ:
 -in cantitate mica si se evidentiaza prin efervescenta produsa in canal, cand se
introduce o mesa cu H2O2 ,
-sau abundenta, ceea ce se constata cu o mesa uscata introdusa pe canal.
Mai poate fi din punct de vedere calitativ:
-seroasa sau
-purulenta, in functie de cauza care a determinat-o.

Tratamentul paradontitelor apicale cronice cu fistule:

-tratament de gangrena
-spalaturi pe traiect dinte – fistula
-daca s-a uscat canalul si nu este secretie se obtureaza, daca mai este secretie=} facen
pansament antiseptic si asteptam urmatoarea sedinta.
-se poate practica prin fistula (chiuretaj apical)

Tratamentul cu secretie moderata

-cu antiseptic si paste cu antibiotice
-obt provizorie cu pasta de Hidroxid de Ca p.u bariera
-cauteterizarea electrocoagularea, prin trecerea unui curent, prin intermediul unui bisturiu
electric, crioterapia (tratamentul cu frig/zapada carbonica – adica dioxid de carbon in forma
solida), cauterizarea cu laser, cauterizarea cu o substanta caustica.
-obturatie provizorie cu pasta iodoformata.

Tratament cu secretie abundenta:

-drenaj endodontic cu lasarea deschisa a dintelui
-spalaturi repetate cu sol antiseptic 8-10 zile
-tratam medicamentos
-obturatie provizorie cu Hidroxid de Ca
-drenaj prin fistula medicamentoasa create cu pasta iodoformata
-chiuretaj apical
-rezectie apicala
-radiculotomie
-extractie

82.Tratamentul periodontitei apicale cronice granulomatoase.

Tratamentul granulomului conjunctiv
Se indica tratament endodontic ca in gangrena, dar cu repetate controale Rx din 6 in 6 luni
pentru urmarirea evolutiei formatiunii periapicale.
Cand imaginea Rx a conturului granulomului se micsoreaza este semn de reusita a
tratamentului, iar cand aceasta se mareste necesita interventie chirurgicala prin rezectie
periapicala.
In extremis doar, se indica extractia , in cazuri de:
-radacini impermeabile,
-corpi straini,
-boala de focar grava.

Granulomul epitelial
Acesta este numai chirurgical conservator prin:
-rezectie apicala,
-radiculotomie,
-radiculectomie,
-retare,
-tratament chirurgical radical – extractie, atunci cand cel conservator este contraindicat.

Granulomul chistic
Tratament – numai chirurgical:
-rezectie apicala cu chistectomie, sau
-extractia dintelui cu chistectomie.

83.Metode conservativ-chirurgicale de tratament ale periodontitelor apicale.

 Rezectia apicala
Constituie un mijloc de tratament chirurgical care poate completa tratamentul conservator
endodontic conventional atunci cand acesta este imposibil de realizat sau chiar
nerecomandabil.
Fiind o interventie mutilanta, prin micsorarea parghiei intraalveolare a dintelui, se va
recurge la ea numai in situatiile clinice in care se pot pastra minimum 2/3 din radacina.
 Amputatia radiculara
Este un mijloc de tratament chirurgical complementar indicat la molari, care consta in
secționarea porțiunii radiculare afectate cu menținerea restului coroanei dentare și a
rădăcinilor.
Se efectueaza in cazul in care procesul periapical interesează strict una din rădăcinile
dintelui, iar pentru cealaltă rădăcină sau rădăcini fiind posibil de efectuat tratamentul
endodontic conventional sau chirurgical.
Amputatia radiculara se practica mai ales la molarii superiori, unde in situatii de exceptie
poate cuprinde chiar doua din cele trei radacini
 Hemisectionarea
care consta in separarea si indepartarea unei radacini impreuna cu jumatatea
corespunzatoare a coroanei atunci cand nu poate fi pastrata intr-un tratament endodontic
conventional sau chirurgical, cu conditia ca cealalta radacina sa fie corect obturata.
 Premolarizarea
Este un mijloc de tratament chirurgical complementar care consta in transformarea molarilor
inferiori in doi premolari, prin sectionarea in doua jumatati a coroanei, separarea si pastrarea
celor doua radacini cu care acestia sunt prevazuti in marea majoritate a cazurilor.
 Replantarea
utilizabila si in parodontitele apicale cronice, unde consta in extractia dintelui pentru a
permite tratamentul endodontic in vitro, urmata de introducerea acestuia in alveola sa
originala.

84.Date clinico-radiologice ale periodontitelor apicale cronice.

Forma fibroasa Rx:
-deformarea fantei periodonțiului sub forma de dilatare a acesteia in reg. periapicala;
-contururile lamelei compacte a osului alveolar este clar, fara schimbări;
-hipercimentoza.

Forma granulamatoasa
Rx zona radiotransparenta, bine conturata de forma ovala, rotundă sau „căciula țuguiată”
centrata pe axul dintelui
de mărimea unui sâmbure de cireașa de mărime pana la 0.5 cm cu margini strict delimitat
uneori este înconjurata de o zona sclerozata.
 Forma granulanta
Depistam o imagine lacunara, întinsa cu contururi neclare, in forma de linie frântă (limbi de
foc), ce delimitează focarul
de destrucție.

85.Metode de sterilizare a canalelor radiculare.

- prelucrarea antiseptica cu ajutorul unei mese de vata, infasurate pe ac radicular sau cu
conuri de hirtie, imbibate in sol medicamentoase.
- Irigarea can. Radicular cu o solutie medicamentoasa
- Pansamente antiseptice
Grup Tipuri de Denumiri Actiune
e preparate
Preparatele ce - Soluție de H2O2 3% Oxigenul antimicrobian, la curățirea mecanica a
contin O2 canalului radicular, dispune de proprietati
bactericide si hemostatica
Preparatele ce - Soluție de cloramina de 2% Solubilizarea maselor necrotizate, exercita o
contin Cl - Soluție de hexidina digluconat actiune bactericida, asigura bacteriilor G+ si G-,
de 0,2% ciuperci, virusurilor
- Soluție de hipoclorit de sodiu
de 3-5%
- Soluție de proposol CHX
Preparatele ce - Soluție de iodinol de 1% Exercita o acțiune bactericida, fungica, accelereaza
contin I2 compus de iod cu alcool regenerarea tesuturilor
polivinilic
Preparatele - Soluție de furacilina de 0,5% Poseda un spectru larg de actiune, actioneaza
nitrofuranice - Soluție de furagina de 0,1% antiiritant
Compusi - Soluție de decamina de 0,1% Exercita o acțiune bactericida contra
cuaternari de microorganismelor sporogene blastomicetelor
amoniu
Solutie de - Dimexid, dimetilsulfaoxid Exercita o acțiune antiseptica, antiinflamatoare,
20% DHSO analgezica, bacteriostatica, fungicida
Enzime - Chemotripsina, tripsina Exercita o acțiune antiinflamatoare, decongestiva,
proteolitice necrotizata, dilueaza secretiile vascoase, in special
forme proteolitice vascoase, activ 3-6 zile
Enzime de - Soluții de 0,1% de lizocim Se conține in țesuturile organismului. Exercita o
origine actiune antiinflamatoare, nu e toxic, stimuleaza
proteica reactivitatea nespecifica a organismului
Ortofan - Ortofan Exercita o actiune antiinflamatoare puternica
Antiseptice de - Soluție alcoolica de neuramina Exercita o actiune antimicrobiana asupra
origine de 1% streptococilor anaerobi si aerobi si asupra
vegetala - Soluție alcoolica de Cl de 1% stafilococilor
 - Soluție alcoolica de 1%
- Pojarnița
- Frunze de eucalipt
Trihopol - Antibiotice si combinațiile lor Remedii antibacteriene
cu enzime proteolitice
Complexoame - Soluții, geluri, EDTA, acid
citric, acid propionic

· Inlaturarea din canal a rumegusului de dentina

· Prevenirea blocarii canalului radicular
· Lubrifierea instrumentelor endodontice
· Inlaturarea continutului organic si neorganic din canalul radicular prin solubilizare
· Dezinfectia canalelor radiculare
· Albirea tesuturilor dure dentare ale partii coronare si a celei radiculare ale dintelui

86.Metode și tehnici de irigare a spațiului endodontic.Soluții (antiseptici).

Tehnici:
- Mecanica
- Ultrasonice
- Sonice (EndoActivator)
- Laser ( solutie cu laser-activat)
- Hidrodinamica (RinsEndo, EndoVac)
EndoActivator-Dezinfectia si debridarea se pot face cu usurinta prin activarea fluidului in
canalul radicular.Produsul este conceput pentru a oferi o irigare optima si in siguranta in
timpul tratamentelor endodontice.
Sistemul EndoVac a fost dezvoltat pentru a furniza irigant în condiții de siguranță și
previzibil la capătul apical, permițând astfel o penetrare mai bună a soluției de irigație în
anatomia inerentă și morfologia sistemului canalului radicular, cum ar fi istmuri, inter-canal
și intra -comunicări canale, curburi și canale de formă ovală.
Metode de irigare :
Două metode de spălare sunt utilizate în prezent pentru irigarea sistemelor de canal radicular:
cea continuă și intermitentă.
Cu tehnica de spălare intermitentă, irigantul este injectat în spațiul canalului radicular cu o
seringă și soluția de irigant poate fi apoi activată; canalul este umplut de mai multe ori după
fiecare ciclu de activare.
Invers, tehnicile de spălare continuă asigură un aport neîntrerupt de soluție proaspătă de
irigare în canalul radicular. Această tehnică poate oferi rezultate mai eficiente și poate reduce
timpul necesar irigării finale în comparație cu dispozitivele de irigare intermitente. Luând în
considerare faptul că clorura (responsabilă de dizolvarea țesuturilor organice și proprietatea
antibacteriană a NaOCl) este instabilă și se consumă rapid, un flux continuu de irigant ar avea
un sens intuitiv.

87.Preparatele utilizate în tratamentul medicamentos al canalelor

radiculare.Grupele.Cerințele.
Netoxică;
Necaustică pentru ţesuturile parodontale,
Cu spectru antibacterial cât mai larg,
Nealergic,
Să inactiveze endotoxinele,
Să dizolve resturile necrotice,
Prevenirea formării detritusului dentinar
Să posede proprietăţi înalte de difuziune şi să exercite o acţiune bactericidă rapidă, chiar
imediată, pătrunzând adânc în ducturile dentinare;
Să nu-şi piardă eficacitatea în prezenţa substanţelor organice;
Să nu producă (pe măsura posibilităţilor) miros şi gust neplăcut;
Să fie chimic rezistente şi să-şi păstreze activitatea pentru un timp îndelungat.
Să îndepărteze substratul organic;
Clasificare:NESPECIFICE
1. Preparate ce conţin oxygen
2. Preparate ce conțin Clor
3. Preparate nitrofuranice
4. Compuşi cuaternari de amoniu
5. DMSO (Dimexid, Dimetilsulfooxid)
6. Enzime proteolitice
7. Enzimă de origine proteică
8. Ortofen (Diclofenac-Natrium)
9. Antiseptice de origine vegetală
II. SPECIFICE
1. Remedii antibacteriene
2. Antibiotice şi combinaţiile lor cu enzime proteolitice.
III. Speciale
Complexoane: soluţii, geluri EDTA, acid citric, acid propionic
!!!LA PUNCTUL 86 SUNT MECANISMUL LOR DE ACTIUNE!!!!
88.Metode fizico-terapeutice în tratamentul periodontitelor apicale.
Periodontite Apicale Acute:
- Ultraionoforeza
Iodoforeza transacanalara
- Terapia cu curenți de frecventa Înalta (UVC)
- Fluctuorizarea
- Terapia cu microunde (RUV)
- Diatermocoagularea canalelor radiculare
- Electroforeza intracanalara

b. Periodontite Apicale Cronice:

- Electroforeza transcanalară
- Ultrafonoforeza cu Iodat de Kaliu
- Electroforeza intracanalara
- Tratament cu microunde in regiunea fistulei
Terapia cu laser

89.Tratamentul medicamentos al canalelor radiculare în periodontitele apicale.

PUNCTUL 86,87
90.Erori şi complicaţii în tratamentul periodontitelor apicale.
1. Erori si complicatii mecanice:
- nedeschiderea camerei pulpare a dintelui (eroare de trepanare)
- Camera pulpara a dintelui prea larg deschisa
- Deschiderea incompleta a camerei pulpare
- Perforarea coroanei cu afectarea paradontiului marginal
- Perforatie intraradiculare
- Fracturare a frezei
2. Erori si complicatii chimice
- paradontita marginala arsenicala
- Paradontita marginala aparuta in urma folosirii acidului tricloracetat, sulfuric,
clorhidric, etc.
3. Erorisi complicatii care pot aparea la nivelul radacinii dintilor
- crearea pragurilor
- Cai false (perforarea peretilor canalului radicular)
- Fracturare a instrumentelor in canalul radicular
- Obturare partiala a canalului radicular
4. Erori si complicatii posibile inparodontiul apical
- hemoragie in canalul radicular
- Trauma mecanica a parodontiului apical
- Afectare a parodontiului apical de origine chimica
- afectare arsenicala a parodontiului apical
- afectare a parodontiului apical cu alte subs chimice
91.Dezobturarea canalelor radiculare. Indicaţii. Metode.
Indicatii:
 Canale radiculare obturate incomplet, neomogen.
 Un canal neobturat.
 Nevindecarea leziunii periapicale existente sau aparitia acesteia dupa tratamentul
endodontic.
Mentinerea sau reaparitia simptomatologiei clinice.
Canalele obturate cu gutaperca se dezobtureaza in mod
 Chimic (aplicarea solventilor);
cloroform, ulei de eucalyptus, halotanul, xylenul, uleiul de portocale, permit ramolirea mai
rapidă și mai eficientă a gutapercii condensate.
Preparate pentru ramolirea rasinii(pastei):
Endosolv
Resosolv
Slovadent-fluid
Preparate pentru ramolirea eugenatelor:
Endosolv E
Eugenat
Desocclusol
Tamponul de vata umectat cu preparatul corespunzator si aplicat pe ostiumurile
canalelor ,fiind apoi ermetic inchis cu pansament pe 2-3 zile.
 Mecanic(cu instumente endodontice : manuale sau rotative );
Instrumentarul manual, acele Hedström, Kerr sunt foarte eficiente în obturaţiile cu con unic
(monocon) de gutapercă sau obturaţiile impropriu executate prin condensarea laterală la rece
a gutapercii .
Acul Hedström(ISO 15) se insera cu blandete pe langa con pana ce depaseste 1-2mm apical si
se indeparteaza fara forta impreuna cu conul de care se ancoreaza.Nu se foloseste un ac de
dimensiune mai mare deoarece risca sa separe fragmentul extraradicular de cel intraradicular.
sistemul ProTaper de dezobturare (Dentsply – Sirona, Elveţia), care conţine 3 ace: D1, D2
şi D3. Ele au 16 mm (D1), 18 mm (D2) şi 22 mm (D3) şi sunt indicate pentru îndepărtarea
gutapercii din treimea coronară, mijlocie şi, respectiv, apicală.
Canalele radiculare după recomandările producătorului trebuie instrumentate într-o manieră
crown-down la o turaţie de 500 rpm,.
sistemul Reciproc care include 3 ace (R25, R40, R50), fiecare alegându-se în funcţie de
dimensiunile iniţiale ale canalului radicular. Pe secţiune transversală, acestea prezintă formă
de S şi sunt confecţionate din Ni-Ti.
Se realizeaza câte 3 mişcări de „înainte- înapoi“, urmate de irigarea canalelor radiculare cu
hipoclorit de sodiu 5,25%. Presiunea aplicată mică, iar amplitudinea mişcării nu depăşeste 3-
4 mm
 Fizic(incalzirea gutapercii si ramolirea ei) (System B, Touch’n Heat) sau ultrasunete.