PREMOLARUL PRIM SUPERIOR

Coordonator științific: Șef de lucrări dr. Berari Adelina

Referat realizat de studentul Anghel Silvia Evelina

Facultatea de Tehnica Dentara

Anul I, grupa I
 Primii premolari superiori ocupă pozițiile 4 pe cele două hemiarcade
maxilare fiind vecini cu caninii superiori spre mezial şi cu premolarii doi
superiori spre distal. În conformitate cu sistemul internațional de notare codurile
acestor dinți sunt următoarele:
1.4‐pentru primul premolar superior drept
2.4‐pentru primul premolar superior stâng.

Cronologie: debutul calcificării 11/2- 13/4 ani; finalizarea formării

smalţului 5 – 6 ani; erupţia 10 – 11 ani; formarea completă a rădăcinii 12 - 13
ani
Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori:
-lungimea totală 22,6 mm
-înălţimea coronară 8 – 8,5 mm
-lungimea rădăcinii:vestibulare 14 mm; palatinale 13.9 mm
-diametrul coronar M-D 7 mm
-diametrul coronar V-O 9 mm
Numărul lobilor de dezvoltare pentru aceşti dinți este de 2 (unul V şi unul
P), fiecare din aceşti doi lobi de creştere având la rândul lor câte 3 lobuli de
dezvoltare.
Premolarii primi superiori sunt primii dinți din grupul dinților laterali şi
fac parte din aşa zisul grup al dinților “bicuspidați” (grupul premolarilor).
Aceştia sunt considerați ca fiind dinții de tranziție de la dinții frontali la
molari.Coroana primului premolar superior are o formă paralelipipedică, iar pe
secțiune arată ca un dreptunghi cu colțurile uşor rotunjite şi turtit în sens M‐D.
Prezintă 4 fețe laterale (V, P, M, D) şi o față ocluzală.
FAȚA VESTIBULARĂ:
Seamănă cu fața vestibulară a caninului dar este mai mică şi mai rotunjită.
1. Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mare decât cel M‐D.
-înălțime: 8‐8,2 mm
-lățime: 7 mm dimensiunile sunt mai reduse decât la canin în ambele
sensuri (cervico‐incizal şi M‐D).
2. Contur: este format din cele două margini aproximale (M şi D), o
margine cervicală şi o margine ocluzală. Forma este pentagonală, asemănătoare
cu cea de la fața vestibulară a caninului.
a) marginile aproximale (M şi D): ‐ sunt verticale, uşor convergente spre
colet.
b) marginea cervicală (linia coletului): are forma unui semicerc cu
concavitatea spre ocluzal. Este mai puțin concavă decât la canin.
c) marginea ocluzală: este formată din două segmente inegale (unul
mezial şi unul distal).
Segmentul mezial este mai lung decât cel distal. Uneori segmentul mezial
poate să prezinte o ușoară concavitate. Împreună, cele două segmente formează
un “V” mai deschis şi mai rotunjit decât cel de la cuspidul caninului. Vârful
cuspidului este ascuțit și ușor deplasat spre distal față de axul coronar.
3. Relieful este convex în ambele sensuri.Convexitatea maximă este
situată în 1/3 cervicală mezial.In jumătatea ocluzală a feței vestibulare sunt
prezente două depresiuni verticale care delimitează cei 3 lobi de creştere ai
lobului vestibular. Lobul central este cel mai mare, urmează cel distal iar cel
mezial este cel mai mic. Aceste depresiuni sunt vizibile la peste 50% din cazuri.
În multe cazuri ele sunt mai șterse și, prin urmare, mai dificil de observat.
II. FAȚA PALATINALĂ:
1. Dimensiuni: sunt mai reduse decât cele ale feței vestibulare ca urmare a
îngustării coroanei spre palatinal.
-înălțimea =7 mm
-lățimea =6 mm
2. Contur: prezintă aceleaşi margini ca şi fața vestibulară dar au
dimensiuni mai reduse.
a)marginea ocluzală: are tot formă de “V” dar este mai rotunjit decât cel
de pe fața vestibulară. Cele două segmente formează un unghi de aproximativ 90
grd.
3. Relieful: are o dublă convexitate care atinge maximum la unirea 1/3
mijlocii cu 1/3 mezială. Incepând cu 1/3 mijlocie această față este înclinată oblic
spre V în sens cervicoocluzal. Vârful cuspidului palatinal este deplasat spre
mezial față de axul central al feței.Cuspidul are o formă rotunjită fără elemente
de relief prezente pe suprafața lui palatinală.
FEȚELE PROXIMALE (MEZIALĂ ŞI DISTALĂ):
Datorită faptului că acest dinte este turtit în sens M‐D, aceste două fețe
sunt cele mai mari. Ele sunt uşor convergente spre palatinal.
I. FAȚA MEZIALĂ:
1. Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mic decât cel V‐P (o
caracteristică pe care o vom reîntâlni la toți dinții laterali).
-înălțimea 7,5 mm
-lățimea 9 mm
2. Conturul: este format de patru margini: cervicală, ocluzală, palatinală şi
vestibulară.Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.
a) marginea cervicală: reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei
linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
b) marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui
“V” larg deschis cu deschiderea spre ocluzal. La majoritatea primilor premolari
superiori, creasta marginală mezială (care formează latura ocluzală a feței
meziale) este traversată de un șanț de dezvoltare.
c) marginea vestibulară: linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3
cervicală
d) marginea palatinală: linie curba cu convexitatea maximă în 1/3
mijlocie. Este mai scurtă decât marginea vestibulară.
 3. Relieful:
În 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde există şi
punctul de contact cu dintele vecin.
În 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adânceşte mai
mult chiar la colet şi se continuă în şanțul interradicular.
Zona de conctact aproximală este plasată în 1/3 ocluzală și deplasată spre
vestibular față de axul central al feței. Vârfurile celor doi cuspizi sunt plasate în
interioriul conturului rădăcinii. Cuspidul palatinal este mai scurt și mai turtit
decât cel vestibular.
II. FAȚA DISTALĂ:
1.Dimensiuni: mai mici decât ale feței meziale
2.Contur: asemănător cu cel al feței meziale
3.Relief: este mai convex decât cel al feței meziale.
Aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât
la fața mezială. Cele 2/3 cervicale ale feței distale sunt mai netede și nu prezintă
o depresiune atât de accentuată ca la fața mezială.Creasta marginală distală este
plasată și ea mult mai spre cervical, comparativ cu cea de pe fața mezială.
III. FAȚA OCLUZALĂ:
1. Dimensiuni: dimensiunea M‐D este mai mică decât cea V‐P.Diametrul
maxim este în sens V‐P: 9 mm. Diametrul minim este în sens M‐D : 7 mm
2. Contur: este format de patru margini: M, P, V şi D.
a) marginea vestibulară: are o formă convexă cu două depresiuni ce
corespund celor două şanțuri de pe fața vestibulară care separă cei 3 lobi de
creştere.
b) marginea palatinală: formă de semicerc. Este mai mică decât marginea
vestibulară.
c) marginea mezială: are forma unei linii uşor curbate.
d) marginea distală: este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
Marginile mezială şi distală au o orientare uşor convergentă spre palatinal
3. Relieful: este format din următoarele elemente:2 cuspizi, 2 fosete, 1
şanț intercuspidian, 2 creste de smalț marginale, 2 creste de smalț esențiale, 2
creste de smalț sagitale (ale cuspizilor V şi P).
a) cuspidul vestibular: este mai voluminos şi mai proeminent decât cel
palatinal. Prezintă o creastă ocluzală sagitală situată la 1 mm de marginea
vestibulară, spre deosebire de creasta sagitală a cuspidului palatinal care este la
1,5‐2 mm de marginea palatinală.
b) crestele esentiale: se mai numesc şi creste axiale. Au o extremitate pe
vârful cuspidului (mai evidentă) şi una în sanțul intercuspidian (mai ştearsă).
Crestele ambelor cuspizi au aspectul unor segmente convexe mai apropiate de
marginea mezială. Ele separă jumătatea ocluzală a cuspidului în 2 versante: unul
M (mai mic) şi unul D (mai mare). Paralel cu crestele esențiale există şi alte
creste mai mici numite creste accesorii (creste de descărcare sau secundare).
 c) şanțul intercuspidian: are forma unei linii drepte cu orientare M‐D. Este
mai aproape de marginea P a feței ocluzale.
d) fosetele: sunt situate la extremitățile şanțului intercuspidian şi au o
formă triunghiulară. Foseta mezială este mai mare decât cea distală.
e) crestele marginale (aproximale): delimitează la exterior fosetele
marginale. Ele se unesc cu crestele sagitale ale celor doi cuspizi delimitând,
astfel, depresiunea feței ocluzale.
CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE:
Pot apărea mai multe variante:
1. Cel mai frecvent două rădăcini: una vestibulară (mai lungă şi mai
voluminoasă) şi una palatinală (mai redusă ca dimensiuni). Cele două rădăcini
sunt separate de la nivelul coletului sau din 1/3 cervicală, iar direcția lor poate fi
paralelă sau divergentă spre apex.
2. Rădăcina bifidă: este o rădăcină unică care se separă în 1/3 apicală.
Prezintă două canale radiculare.
3. Rădăcină unică
4. Foarte rar pot apărea trei rădăcini (2 vestibular şi una palatinal).

CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR:

CAMERA PULPARĂ. Are dimensiuni relativ mari. Prezintă două coarne
pulpare corespunzătoare cuspizilor vestibular şi palatinal.
CANALUL RADICULAR: continuă camera pulpară şi poate fi unic sau
dublu în funcție de tipul rădăcinii.Coarnele pulpare sunt prezente și se
prelungesc până sub cuspizi, cel mai mare corn fiind cel vestibular ca urmare a
faptului că și la nivel exterior cuspidul vestibular este cel mai bine dezvoltat.
Cornul pulpar are uneori un aspect ”decapitat” în cazul dinților la care cuspizii
au un anumit nivel de atriție. Podeaua camerei pulpare este situată sub nivelul
liniei cervicale. Cu cât nivelul de separare al celor două rădăcini este mai redus,
cu atât dimensiunile camerei pulpare sunt mai mari în sens ocluzo‐apical. La
dinții la care cele două rădăcini sunt separate încă de la nivel cervical este
întâlnită camera pulpară cu cele mai reduse dimensiuni cervico‐ocluzale. Forma
camerei pulpare (exceptând coarnele pulpare) este în general pătrată sau
dreptunghiulară. De cele mai multe ori canalul radicular se termină la vârful
rădăcinii sau ușor deviat spre vestibular sau palatinal.
 Bibliografie:

1. Dorin Bratu, Marius Ardelean Leretter, Carmen Colojoara, Mihai

Rominu, „Dintii umani permanenti”, Ed. Signata, Timisoara, anul 1991;
2. https://www.scribd.com/document/176232323/;

3. https://www.scribd.com/doc/43507811/Premolarul-Superior-1.