UNIVERSITATEA DE VEST “ VASILE GOLDIŞ” ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

CANINUL SUPERIOR

Coordonator
Șef Lucr.Dr. Berari Adelina

Student: Cifor Radu-George

Specializare: Medicină Dentară
An: I Grupa: 2

2020
 CUPRINS

1. Generalităţi

2. Caracteristici ale dinților permanenți

3. Caninii superiori

4. Caracteristici morfologice ale caninilor superiori

5. Bibliografie
 1.Generalităţi

GRUPURILE DINŢILOR PERMANENŢI

În numar de 32, 16 pe arcada superioră şi 16 pe arcada inferioară ( câte 8 pe
fiecarehemiarcadă) , dinţii permanenţi sunt repartizaţi în 4 grupuri:
1.Grupul incisivilor: câte 4 pe fiecare arcadă şi câte 2 pe fiecare hemiarcadă. În grupul
incisivilor sunt cuprinşi incisivii centrali superiori (în număr de 2), incisivii centrali inferiori (
în număr de 2),incisivii laterali superiori ( în număr de 2 ) şi incisivii laterali inferiori ( în
număr de 2).
2.Grupul caninilor: câte doi pe fiecare arcadă , câte unul pe o hemiarcadă.
3. Grupul premolarilor: câte patru pe fiecare arcadă ( doi pe o hemiarcadă).
4.Grupul molarilor: cîte 6 pe fiecare arcadă şi cîte 3 pe fiecare hemiarcadă.
Grupurile incisivilor şi caninilor formează împreună grupul dinţilor frontali. Grupurile
dinţilor premolari şi molari formează împreună grupul dinţilor laterali.
Erupția dentară este un proces fiziologic , îndelungat, complex, dictat generic , care
aparține odontogenezei și care este strâns corelat cu creșterea și dezvoltarea restului
structurilor craniofaciale.Erupția dentară reprezintă procesul prin care un dinte se deplasează
din locul germinativ inițial ( poziția sa de formare intraosoasă din grosimea oaselor maxilare )
până la atingerea planului de ocluzie și intrarea în funcție.
Dezvoltarea , erupția și emergența dentară urmează tipare similare la toți dinții, dar
care se produc cu viteze și cronologii diferite , specifice fiecărui dinte în parte.

Figura 1.
 3.Caninii superiori
Caninii superiori sunt cei mai voluminoşi dinţi ai grupului frontal. În număr de doi, ei
sunt încadraţi pe arcadă de incisivul lateral superior (spre mezial) şi primul premolar superior
(spre distal).
Conform sistemului internaţional de notare codul lor este urmatorul:
• 1.3 pentru caninul superior drept
• 2.3 pentru caninul superior stâng.
Caninii superiori erup pe arcada la vârsta de 11-12 ani iar rădăcina lor va fi complet
edificată la 13-15 ani.
Dimensiunile medii ale caninilor superiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară : 10mm
• înălţimea rădăcinii : 17 mm
• diametrul coronar M-D: ,5 mm
• diametrul coronar V-P: 8 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4,repartizaţi astfel: 3 pe faţa vestibulară, din
care celmedian este cel mai mare şi va forma vârful cuspidului caninului, iar cel de-al
patrulea este situatpe faţa platinală şi va forma cingulumul.

4.Caracteristici morfologice
Coroana caninului superior are formă caracteristică piramidală, ce poate fi asemănată
cu un vârf de lance. Are patru feţe laterale şi o margine incizală.
I.FAŢA VESTIBULARĂ:
Contur: -pentagonal format de marginile cervicală, mezială, distală şi incizală
prinbraţele sale M şi D.
a).marginile proximale: -sunt convergente spre colet, marginea D este mai scurtă,mai
convexă şi mai convergentă decît cea M.
b).marginea cervicală: -are forma unui semicerc cu convexitatea spre apex.
c).marginea incizală: -are formă de unghi sau de “V” cu deschiderea spre cervical.
Cele două laturi ale “V”-ului sunt inegale. Latura M este mai scurtă decât cea D care este şi
maiascendentă. Inegalitatea laturilor situează vârful cuspidului mai aproape de marginea şi de
unghiulmezio-incizal. Unghiurile care le face marginea incizală cu marginile proximale sunt
obtuze.Unghiul D este mai mare decît cel M şi situat mai sus, aproape de 1/3 mijlocie.
Relieful:-este dublu convex, atât în sens vertical cât şi orizontal. -convexitatea
maximă este situată M în 1/3 cervicală -lobii de creştere sunt mai evidenţi decât cei de la
incisivi, fiind separaţi de douăşanţuri. Lobul central este cel mai proeminent şi mai mare,
lobul D este cel mijlociu iar cel M estecel mai mic.
II.FAŢA PALATINALĂ
1.Contur:-este tot pentagonal ca şi la faţa vestibulară dar are dimensiuni mai reduse.
2.Relieful : - este asemănător cu relieful feţelor palatinale ale incisivilor, dar în cazul
caninilor superiori toate elementele de relief sunt mult mai accentuate.
a).cingulumul:-este foarte proeminent şi convex, având aspectul unuirudiment de cuspid de la
care pleacă două creste marginale şi o creastă mediană. Cingulumul estesituat în 1/3 cervicală
a feţei palatinale.
b).crestele marginale:- pornesc de la cingulum şi ajung la unghiurile incizo-proximale.
Creasta mediană este orientată spre vârful cuspidului. Creasta mediană separădepresiunea
feţei palatinale în două compartimente: unul M şi unul D.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):
1.Contur:- are o formă triunghiulară (caracteristic pentru feţele proximale ale dinţilorfrontali).
Triunghiul este orientat cu baza spre colet şi vârful spre marginea incizală.
2.Relieful :-este convex în dublu sens (cervico-incizal şi V-P). În 1/3 cervicală a feţei Mexistă
o uşoară depresiune. Faţa D are dimensiuni mai reduse decât faţa M dar are un relief
maiaccentuat. Convexităţile sunt mai pronunţate iar depresiunea din 1/3 cervicală apare mai
accentuată.Linia coletului are forma literei “C” şi este mai deschisă decât cea de la faţa
mezială.
IV. MARGINEA INCIZALĂ:-reprezintă zona de întâlnire a feţei vestibulare cu faţa
palatinală şi are aspectul asemănător cu cel alunei creste de smalţ. Forma şi caracteristicile
sale sunt descrise la marginea incizală a feţei
V. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE Rădăcina este foarte puternică,
având cele mai mari dimensiuni atât în sens axial cât şi transversal ,pe secţiune transversală
are formă ovalară care poate fi încadrată într-un triunghi,în 1/3 mijlocie a feţelor proximale
este prezentă câte o depresiune longitudinală, apexul este uşor curbat spre distal.
VI. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
Camera pulpară este foarte voluminoasă ( depăşeşte în dimensiuni celelalte camere pulpare
ale dinţilor frontali)  Forma este asemănătoare cu cea a coroanei. Prezintă trei coarne
pulpare (cornul central este cel mai mare).Canalul radicular este cel mai larg şi mai lung.

Canin superior drept Canin superior stâng

Notatie 1.3 Notatie 2.3

Perioada de erupție 11-12 ani Perioada de erupție 11-12 ani

Forma coronară poligonală Forma coronară poligonală

Rădăcina lungă , aprox 17 mm Rădăcina lungă, aprox 17 mm

 BIBLIOGRAFIE

1. Gabriela Bereşescu – Dinţii umani permanenţi, University Press Targu Mureş, 2011.
2. Boboc, Gh. — Aparatul dentomaxilar. Formare și dezvoltare, Ed. Medicală,
București, 1995.
3. Ionescu, E. — Anomaliile dentare, Editura Cartea Universitară, București, 2005
4. Iliescu A., Gafar M. — Cariologie și odontoterapie restauratoare, Editura
Medicală
5. Luca, R. - Pedodonție, volumul 1, Editura Cerma, București, 2003
6. Luca, R. - Pedodonție, volumul 2, Editura Cerma, București, 2003
7. GRABER T.M. Orthodontics Principles and Practice, Mosby C., Saint-Louis,
Missouri, 2000
8. IONESCU E. Anomaliile dentare, Editura Cartea Universitară, Bucureşti,2000.
9. MITCHELL L. An Introduction to Orthodontics, 2nd Edition, Oxford University
Press, 2001 PROFFIT W, FIELDS H. Contemporary Ortodontics, Mosby Year Book,
2012 .
10. ZEGAN G. Ortodonţie şi ortopedie dento-facială - Tehnici contemporane, Editura
Pim Iaşi,2012.