Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de Medicină “Victor Papilian”

Programul de Studiu Medicină Dentară

PROTETICĂ DENTARĂ
Tehnologia protezelor
dentare

Prof. Univ. Dr. Mircea MiŃariu

Asist. Univ. Asoc. Dr. Dragoş A. Dădârlat
1
 PROTETICA DENTARĂ
• Este o specialitate medicală stomatologică.

• Se ocupă cu confecŃionarea şi aplicarea de

mijloace protetice ce au rolul înlocuirii
Ńesuturilor dentare distruse datorită unor
afecŃiuni coronare şi a dinŃilor absenŃi prin
elemente artificiale.

• Aceste piese protetice previn deteriorarea

structurilor dento-oro-maxilare folosind
materiale, tehnici / metode pentru
ameliorarea stării de sănătate a structurilor
aparatului dento-maxilar. 2
 Proteză
Etimologie
pro = pentru, în loc thesis = punere
Protetica dentară
Oferă coordonatele necesare ca după analizarea
câmpului protetic să se elaboreze planul protetic
individual care se concretizează printr-un
tratament complex, complet şi corect
al leziunilor coronare >> cu microproteze,
în cazul edentaŃiei parŃiale >> prin punŃi,
pentru edentaŃia parŃială întinsă >> proteze mobilizabile,
în cazul edentaŃiei totale >> prin proteze totale,
pentru ca în final să se realizeze o reechilibrare orală.
3
Definirea unor termeni

• Protetica conjunctă (fixă) – ramură a

proteticii dentare care se ocupă cu
reconstituirea sau înlocuirea dinŃilor naturali
prin proteze dentare care nu se detaşează
din cavitatea bucală.

• Protetica adjunctă (mobilă): este ramura

proteticii dentare care se ocupă cu înlocuirea
dinŃilor şi a Ńesuturilor buco-dentare în stările
de edentaŃie totală sau parŃială prin proteze
dentare detaşabile.
4
• Protezele fixe (conjuncte) au rol în reconstrucŃia
coroanelor dentare afectate şi înlocuirea unui număr
limitat de dinŃi absenŃi. Se fixează prin cimentare sau
cu materiale adezive, de dinŃii stâlpi.
• Protezele mobilizabile (adjuncte) înlocuiesc un
număr mai mare de dinŃi şi porŃiuni din procesul
alveolar. Se fixează prin ancorare prin mijloace
mecanice.
• Protezele mobile totale (adjuncte) înlocuiesc toŃi
dinŃii absenŃi de pe o arcadă şi o parte din procesele
alveolare; menŃinute pe câmpul protetic edentat total
prin fenomenul de succiune, adeziune, tonicitate
musculară, retentivitate anatomică .
5
 Proteză mobilă-
Criterii Proteze fixe
mobilizabilă
Integrare Rapidă Mai lentă

Solidarizarea Solidarizarea TendinŃă de mobilizare a

dinŃilor dinŃilor stâlpi dinŃilor stâlpi

Eficienta Apropiată
Mai redusă
masticatorie de natural

Igiena buco-dentară Mai puŃin bună Mai bună

Sacrificiu crescut de Sacrificiu mai scăzut de

Biologic
substanŃă dentară substanŃă dentară

Ocluzia Stabilă Relativă

FuncŃia gustativă Păstrată Redusă
Aspect fizionomie Bun Cel mai bun 6
 Tematica Semestrul I
• MICROPROTEZE • PUNłI DENTARE

7
 Protezele fixe
Reprezentate de:

• protezele unidentare, cu dimensiuni

reduse, care au primit denumirea de
microproteze

• protezele pluridentare, cunoscute sub

numele de punŃi dentare.
8
MICROPROTEZELE
(Proteze unidentare)

9
Caracteristici
• Volum foarte redus, fiind cele mai mici proteze
dentare.
• Refac morfologia şi funcŃia unui singur dinte.
• Sunt confecŃionate pentru fiecare tip de leziune
coronară dentară sau în alte scopuri protetice.
• Sunt piesele protetice cu cea mai mare
exactitate.
• Sunt realizate din aliaje metalice, mase
ceramice sau răşini sintetice.
10
Clasificarea lucrărilor protetice fixe
unidentare

• volumul Ńesuturilor dentare restaurate;

• aspectul fizionomie (estetic);
• indicaŃiile curativo-profilactice;
• materialul utilizat pentru confecŃionare;
• tehnologia de realizare.

11
1. După volumul Ńesuturilor dentare
restaurate

• În funcŃie de pierderile de Ńesuturi dentare,

refacerea morfologiei şi funcŃiilor se
obŃine prin următoarele tipuri de
microproteze:
• incrustaŃii
• coroane de acoperire
• coroane de substituŃie.

12
 IncrustaŃiile – caracteristici
Reconstituie un volum redus din Ńesuturile coronare.

restaurează parŃial Ńesuturile coronare, în

profunzime sau în suprafaŃă;

impun pentru realizare operaŃii clinico-tehnice
deosebit de meticuloase şi precise;

sunt confecŃionate, în special, din aliaje nobile
(mai rar din mase ceramice);

sunt piese turnate de cea mai mare fineŃe
(precizie);

sunt fixate pe dinŃi datorită exactităŃii şi a
cimentării;

indicaŃia este mai cuprinzătoare decât a
obturaŃii lor;

rezistenŃa mecanică este mult mai mare decât
a obturaŃiilor;

sunt realizate în colaborare cu laboratorul de
tehnică dentară. 13
Coroanele de acoperire (coroane de
înveliş)
• acoperă suprafaŃa coronară a dintelui preparat în formă
de bont dentar.
• indicate în pierderi mari de Ńesuturi dentare coronare, în
anomalii de formă şi volum, în corectări de culoare sau
ca elemente de agregare şi de ancoraj etc.
• Coroanele de acoperire - clasificare după numărul feŃelor
coronare acoperite:
• coroane totale, care acoperă toate feŃele coroanei
dintelui;
• coroane parŃiale, care acoperă trei din patru feŃe
(coroane 3/4) sau patru din cinci feŃe (coroane 4/5)
(introduse la incrustaŃiile extratisulare - Onlay).
14
Coroană de înveliş totală, Coroană parŃială de
metalică utilizată în acoperire 4/5 utilizată în
restaurarea unui molar 2 restaurarea M / PM.
maxilar. (schemă) (schemă)

15
Coroanele de substituŃie

• Înlocuiesc în totalitate partea coronară a dintelui

natural.
• Pivotul radicular pătrunde în canalul radicular
pentru fixare.
• Coroanele de substituŃie prezintă două
componente: radiculară şi coronară.
• IndicaŃii: leziuni coronare profunde (volum
mare), anomalii dentare, abraziuni coronare şi
ca elemente de agregare.

16
2. După aspectul estetic

• Microprotezele estetice – refac aspectul estetic.

ConfecŃionate fie în totalitate din materiale estetice
(mase ceramice / răşini compozite / acrilat), fie cu un
suport metalic, care-i conferă rezistenŃă, acoperit în
întregime cu material estetic.
• Microprotezele inestetice – confecŃionate din aliaje
metalice, caracterizate de nuanŃa specifică a aliajului
(galben ppt. Au, galben-gri pentru Au-Pt, alb-argintiu pt.
Ag-Pd şi alb-cenuşiu pt. Cr-Co / Cr-Ni).
• Microprotezele parŃial estetice, confecŃionate dintr-un
aliaj metalic şi un material estetic (masă ceramică sau
răşină sintetică fixat pe faŃa vizibilă).
17
3. După indicaŃiile curativo-profilactice

• a. Microproteze pentru protecŃia coroanelor

dentare.
• b. Microprotezele pentru pregătiri
preprotetice.
• c. Microproteze pentru imobilizarea dinŃilor.
• d. Microproteze pentru corectarea
anomaliilor.
• e. Microproteze pentru restaurarea
morfologiei Ńesuturilor.
• f. Microproteze pentru agregarea punŃilor
dentare. 18
4. După materialul utilizat pentru
confecŃionare

• microproteze metalice aliaje nobile,

seminobile şi aliaje comune (inoxidabile,
bronzuri)
• microproteze nemetalice: răşini acrilice şi
mase ceramice
• microproteze mixte: metalo-acrilice,
metalo-ceramice sau compozite.

19
 5. După tehnologia de realizare:

• microproteze turnate; microproteze

stanŃate (ambutisate);
• microproteze ambutisate (stanŃate) şi lipite
(coroană din două bucăŃi);
• microproteze polimerizate;
• microproteze obŃinute prin sinterizare;
• microproteze obŃinute prin tehnici
combinate, tumare-sinterizare, turnare-
polimerizare, turnare-fotopolimerizare.
20
Sinterizare = Procedeu de lipire a pulberilor metalice, ceramice etc., în urma încălzirii şi presării lor. ♦ OperaŃie de realizare
a unor piese prin încălzirea unor pulberi şi presarea lor în forme speciale.
Câmpul protetic al microprotezelor
• Reprezentat de totalitatea Ńesuturilor cu care acestea prezintă
raporturi.
• Elementele structurale ale câmpului protetic sunt:
• dintele pentru care se confecŃionează microproteza;
• Ńesuturile parodontale ale dintelui respectiv;
• dinŃii vecini şi dinŃii antagonişti;
• relaŃia dintre arcadele dentare (ocluzia).
• Microprotezele au contact intim cu Ńesuturile dintelui, formează
corp comun, realizează adaptarea la prepararea efectuată.
• Restaurarea morfologiei coronare prin refacerea raporturilor cu
dinŃii vecini şi cu dinŃii antagonişti.
• Refacerea raporturilor cu dinŃii vecini prin realizarea punctelor
de contact.
• Refacerea raporturilor cu dinŃii antagonişti prin contacte
ocluzale funcŃionale. 21
INCRUSTAłIILE

22
 DefiniŃie
• IncrustaŃiile sunt microprotezele cu
dimensiunile cele mai reduse.
• Realizate în scopul restaurării
morfologiei coronare sau sunt elemente
de agregare.
• Microproteze folosite în restaurări
morfo-funcŃionale ale coroanelor
dentare afectate de procese carioase
sau traumatice.
• Reprezintă o alternativă la obturaŃii.
23
Inlay & Onlay

24
 IncrustaŃii – clasificări

• localizarea leziunii Ńesuturilor

dentare;
• întinderea în profunzime sau în
suprafaŃă a microprotezei;
• materialul utilizat pentru
confecŃionare;
• aspectul estetic.
25
După localizarea leziunilor:
(clasificarea are la bază criteriile de clasificare a
cavităŃilor pt. obturaŃii, enunŃate de Black)

• Cavitatea de clasa I - localizată la nivelul feŃelor

ocluzale ale dinŃilor laterali (PM şi M).
• Cavitatea de clasa a II- alocalizată la nivelul
feŃelor aproximale şi ocluzale ale dinŃilor laterali
(PM şi M).
• Cavitatea de clasa a IlI- alocalizată la nivelul
feŃelor aproximale ale dinŃilor frontali.
• Cavitatea de clasa a IV - alocalizată la nivelul
feŃelor aproximale şi orale ale dinŃilor frontali cu
interesarea unghiului incizal.
• Cavitatea de clasa a V - alocalizată la nivelul
coletului. 26
După întinderea în profunzime sau
în suprafaŃă a microprotezei:
• IncrustaŃia intratisulară este înconjurată
pe feŃele laterale de Ńesuturi dentare,
cunoscută în literatură sub numele de
„Inlay".
• IncrustaŃia extratisulară înconjoară
Ńesuturile dentare mai mult de 180°,
cunoscută sub numele de „Onlay”.
• IncrustaŃia extratisulară cu elemente
suplimentare de fixare reprezentate de
crampoane sau pivot, cunoscută sub
numele de „Pinlay”. 27
După materialul din care sunt
confecŃionate:

• IncrustaŃii metalice din aliaje de

aur şi din aur platinat.
• IncrustaŃii din ceramică.
• IncrustaŃii din răşini compozite
• IncrustaŃii din acrilat (şi-au pierdut
valoarea).

28
 IncrustaŃiile – IndicaŃii
• restaurarea morfologiei coroanei dentare
care prezintă leziuni parŃiale determinate de:
caria dentară, fracturi traumatice şi abraziunea
exagerată;
• elemente de agregare mezială a punŃilor
pentru restaurarea edentaŃiilor unidentare şi a
punŃilor mobilizabile (utilizate aliaje de Au);
• elemente de sprijin pentru protezele parŃiale,
în edentaŃiile întinse, fiind cuprinse în cadrul
pregătirilor preprotetice;
• elemente de fixare a aparatelor (şine)
recomandate pentru imobilizarea dinŃilor;
• elemente de echilibrare a ocluziei realizând
stopuri ocluzale stabile la nivelul feŃelor ocluzale
ale dinŃilor laterali. 29
IncrustaŃiile – ContraindicaŃii
• tendinŃa la carie, evidenŃiată prin prezenŃa
leziunilor la un număr mare de dinŃi;
• igiena defectuoasă, manifestată prin prezenŃa
tartrului şi a plăcii dentare;
• condiŃii tehnico - materiale neadecvate.
PreparaŃia dintelui prezintă aspecte particulare,
iar pentru obŃinerea căruia este necesară
manualitate deosebită;
• forma triunghiulară a dintelui nu este favorabilă
preparaŃiei pentru a se obŃine o coroană parŃială
cu aspect estetic. La aceşti dinŃi se realizează
şlefuiri mari la nivelul feŃelor proximale, să se
obŃină forma neretentivă;
30
• dimensiunea este un alt element nefavorabil,
dacă este foarte mică în sens vertical (scurŃi) şi
transversal (subŃiri);
• dimensiunile mari ale camerei pulpare la dinŃii
tineri contraindică pregătirea pentru această
microproteză, fiindcă şanŃurile pot ajunge în
apropierea peretelui camerei pulpare;
• leziunile trofice, displazii, distrofii, care modifică
aspectul feŃei vestibulare;
• dinŃii devitali, datorită modificărilor de structură şi
de culoare la nivelul feŃei vestibulare;
• malpoziŃiile dentare, fiindcă nu se pot obŃine
preparaŃiile corespunzătoare şi nu se asigură axul
de inserŃie.
31
IncrustaŃiile intratisulare inlay
• Sunt fixate în cavităŃi preparate în Ńesuturile coroanei
dentare.
• PreparaŃia cavităŃii = realizată conf. reguli Black +
particularităŃi ce rezultate din caracteristicile incrustaŃiilor.

Astfel:
• pereŃii laterali ai cavităŃii sunt pregătiŃi paraleli între ei şi
perpendiculari pe peretele parapulpar;
• pereŃii cavităŃii sunt suficient de rezistenŃi la presiunile
ocluzale pentru a nu se produce fracturarea lor;
• axul de inserŃie şi de îndepărtare al incrustaŃiei coincide cu
direcŃia de acŃionare a presiunilor masticatorii;
• stabilitatea incrustaŃiei în cavitate este determinată de forŃa
de fricŃiune dintre pereŃii laterali ai cavităŃii şi suprafeŃele
incrustaŃiei. 32
Descriere sumară a cavităŃilor
CavităŃile simple (clasa I, a IlI-a şi a V-a)

• CavităŃile localizate pe feŃele ocluzale ale PM şi

M sunt preparate cu forme asemănătoare unei
casete. PereŃii laterali vestibulari sunt paraleli
între ei şi perpendiculari pe peretele parapulpar.
Marginile cavităŃii sunt bizotate pentru
incrustaŃiile metalice.
• CavităŃile feŃelor proximale ale dinŃilor frontali au,
în general, deschiderea de formă triunghiulară.
• CavităŃile de pe feŃele vestibulare-cervical au
formă reniformă, cu peretele pulpar uşor convex.
33
Descriere sumară a cavităŃilor
CavităŃile duble şi triple
• CavităŃile duble la nivelul dinŃilor laterali sunt compuse
dintr- ocavitate proximală mezială sau distală şi o cavitate
ocluzală. Cavitatea proximală este realizată în scop
terapeutic pentru leziunea carioasă. Cavitatea ocluzală are
aspectul caracteristic, în delta (coadă de rândunică) şi
comunică proximal prin istm, cu cavitatea verticală (de pe
faŃa proximală).
• CavităŃile duble la nivelul dinŃilor frontali, cu păstrarea
unghiurilor, sunt realizate pentru leziuni localizate pe o faŃă
proximală a dinŃilor frontali. Cavitatea proximală cu aspect
triunghiular, având pereŃi laterali paraleli între ei,
perpendiculari pe peretele pulpar, se continuă în unghi
drept cu cavitatea orală, al cărei contur este în delta (coadă
de rândunică), realizată în scop retentiv.
• CavităŃile triple sunt localizate la nivelul dinŃilor laterali.
Interesează, în general, feŃele meziale, ocluzale şi distale. 34
 IncrustaŃiile extratisulare sau
coroanele parŃiale onlay
• Acoperă feŃele laterale ale coroanelor dentare
pentru dinŃii frontali (şi faŃa ocluzală pentru
premolari).
• FeŃele vestibulare rămân neacoperite.
• Sunt indicate ca elemente de agregare la punŃile
dentare.
• IndicaŃia este condiŃionată de următoarele:
• dinŃi care au coroane voluminoase şi forme
cilindrice (nu cei globuloşi);
• dinŃi integri cu faŃa vestibulară normală colorată;
• o igienă buco-dentară bună şi foarte bună;
• elemente de agregare la punŃi pentru edentaŃii
reduse (1-2 dinŃi absenŃi);
• elemente de contenŃie pentru mai mulŃi dinŃi mobili
35
din zonele frontale.
 TEHNICA ŞI TEHNOLOGIA DE
REALIZARE A INCRUSTAłIILOR.
 Amprentarea.
 Realizarea modelului de lucru (tehnici şi
materiale utilizate).
 Realizarea machetei de ceară (tehnici şi
materiale utilizate).
 Realizarea tiparului (tehnici şi materiale folosite).
 Topirea şi turnarea aliajului.
 Dezamabalarea.
 Prelucrarea. Controlul şi proba în laborator.
 Prelucrarea finală, finisarea.
 Proba şi cimentarea piesei în cavitatea bucală. 36
 AMPRENTAREA

 IncrustaŃiile sunt realizate în lab. după 2

procedee:

 dincabinet este trimisă amprenta dintelui

preparat şi dinŃii care prezintă raport de
contact cu preparaŃia dentară;

 din cabinet este trimisă macheta incrustaŃiei.

37
După tipul de material utilizat pentru
înregistrare sunt:
 Amprente cu material termoplastic (Stents sau Kerr) în portamprenta de inel de
cupru, care, în funcŃie de preparaŃia dintelui, este adaptat astfel:
 pentru amprenta cavităŃilor simple ocluzale, până la nivelul ecuatorului dentar,
 pentru amprenta cavităŃilor duble, până la colet proximal şi la nivelul ecuatorului
pe celelalte feŃe ale dintelui;
 pentru amprenta cavităŃilor triple, până la colet proximal, mezial şi distal,
ecuatorial vestibular şi oral;
 pentru coroanele parŃiale (3/4 şi 4/5), până la colet proximal, mezial şi distal,
ecuatorial pe faŃa vestibulară.
 Amprente cu materiale elastice din grupa elastomerilor de sinteză
(siliconi, thiocauciucuri şi poliesteri) utilizate în 2 consistenŃe (chitos şi
fluid).
 Materialul cu vâscozitate crescută (chitul) înregistrează elemente
morfologice grosiere, el reprezintă suportul pentru materialul sub formă
fluidă, între care se produce o unire chimică.
 Amprenta cu aceste materiale este comodă, înregistrarea este foarte
precisă, dar în cazul preparaŃiilor incorecte (retentive), eroarea nu se
evidenŃiază imediat, ci numai pe model.
38
Amprentarea bontului preparat se poate
efectua după tehnica directă şi indirectă.

Tehnica de amprentare directă (macheta)

 Macheta din ceară se modelează direct pe bontul preparat.
Bontul este izolat, ceara încălzită se depune prin picurare
pentru refacerea morfologiei la nivelul feŃelor preparate în
raport cu dinŃii vecini şi antagonişti.
 Macheta, din acrilat autopolimerizabil, se modelează direct
pe bontul preparat în cavitatea bucală. Pasta de acrilat este
introdusă într-un tub de cupru sau într-o capă de celuloid
şi aplicată pe bontul preparat.

39
Tehnica de amprentare indirectă
 1. Tehnica de amprentare cu mase termoplastice în
microconformatorul reprezentat de tubul de cupru.
 2. Tehnica de amprentare cu mase elastice (tub de Cu adaptat
cervical la festonul gingival + interior badijonat cu o
substanŃă adezivă + material elastic).
 3. Tehnica de amprentare cu materiale elastice
(elastomeri de sinteză), fără conformator (tub de cupru).
Este tehnica cea mai comodă; realizată corect, va
înregistra corespunzător detaliile câmpului protetic.
 4. Tehnica de amprentare care utilizează preamprentare cu
mase termoplastice şi elastomeri fluizi (cu riscul apariŃiei unor
deficienŃe – desprinderea elastomerului de masa
termoplastică). Utilizată mai rar.
40
 Amprenta câmpului protetic

Amprenta arcadei superioare pentru 2.6 Amprenta arcadei dentare

inferioare pentru 3.6
41
 REALIZAREA MODELULUI DE LUCRU

... MODELUL

Este ÎNCEPUTUL
Este BAZA tuturor lucrărilor protetice
CONSERVĂ starea ADM la un anumit stadiu
Este DOVADA
Este MIJLOCUL DE COMPARAłIE
Este cel ....“FĂRĂ DE CARE NU SE POATE“
(sine qua non)
42
• Modelele pentru incrustaŃii sunt întotdeauna foarte precise.
• Ele reprezintă situaŃia elementelor morfologice din cavitatea
bucală a pacientului pe care au fost executate preparaŃiile
(dintele preparat, dinŃii vecini, dinŃii antagonişti şi relaŃia de
ocluzie).

• Materialele din care sunt confecŃionate modelele –

caracteristici fizico- chimice:
• 1. Plasticitate- proprietatea de a se obŃine o pastă fluidă,
vâscoasă, uşor de introdus în amprentă, prin curgere, unde
să devină rigidă în ~ 20- 30 de minute.
• 2. Exactitate- materialele sunt cu atât mai exacte cu cât
redau mai fidel detaliile amprentei.
• 3. Stabilitate- potrivit căreia materialele odată introduse în
amprentă să devină inerte volumetric şi chimic.
43
 Materialele pentru modele:

• ghipsuri dure (Moldano), extradure (tip

Moldarock), dar şi alabastru/gips de Paris;
• Ghipsul special pentru modelele de Inlay are o
duritate mult mai mare decât a ghipsului tip
Moldano. Aceste ghipsuri au o structură foarte
densă şi după priză au o dilatare redusă, numai
0,05%.
• cimenturi: oxifosfat de zinc, silicat şi silico-fosfat;
• amalgam de cupru; cupru metalic pe cale galvanică;
• aliaje uşor fuzibile, prin turnare sau prin pulverizare.
44
• se pot obŃine modele şi din masă de ambalat.
 REALIZAREA MACHETEI DE CEARĂ

Macheta = viitoarea incrustaŃie realizată din ceară

sau dintr-o răşină sintetică autopolimerizabilă.
Forma şi dimensiunea machetei sunt identice cu
ale incrustaŃiei.
Ceara – caracteristici fizico-chimice:
• redă cu mare fidelitate toate detaliile de la nivelul
pereŃilor preparaŃiei dentare;
• are un punct de fluiditate ridicat: 60-70°C;
• are o duritate crescută, ceea ce-i conferă
nedeformabilitate după răcire şi permite modelarea
prin tăiere (aşchiere) cu spatula;
• nu prezintă modificări volumetrice la variaŃii termice
(reduse);
• arde fără reziduuri la temperaturi de peste 500 °C.
45
Macheta este obŃinută după
următoarele procedee tehnologice:
• modelată direct de stomatolog pe dintele
preparat în cavitatea bucală, după care este
trimisă laboratorului pentru a fi transformată în
piesă finită.
• modelată indirect pe model în laborator de
tehnician. (vezi laborator!)
• modelată mixt (direct-indirect); macheta este
realizată în doi timpi: în primul timp se
modelează pe model în laborator de tehnician,
în al doilea timp se modelează pe dintele
natural de către medic, în special la nivelul
marginilor, pentru obŃinerea închiderii. 46
 Tehnica de modelare indirectă
1. Izolarea modelului
• prin introducerea timp de 10
- 15minute în apă (care
are temperatura de 35- 40°)
• sau alte substanŃe comercializate în acest scop.
2a. Depunerea cerii pe preparaŃia dintelui (în
cavitatea modelului):
• ceara este topită pe lama spatulei şi picurată în
cavitate;
• fiind fluidă se aplică intim pe pereŃi.
• Dacă modelul a fost izolat în apă rece, la contactul
cerii cu pereŃii cavităŃii se produce contracŃia acesteia,
rezultând macheta şi apoi incrustaŃia 47
subdimensionată;
 Tehnica de modelare indirectă

2b. Depunerea cerii pe preparaŃia dintelui (în

cavitatea modelului):
• Ceara plastifiată se presează în interiorul
cavităŃii fără să se contracte.
• Solidificarea se produce sub presiune, ducând la
înmagazinarea de tensiuni interne ce sunt
eliberate după ambalare (în faza de priză a
masei de ambalat, când se degajă căldură) şi
care sunt cauza deformării tiparului.
• Tensiunile interne sunt eliberate prin menŃinerea
modelului cu macheta timp de 30 minute în apă
la temperatura de 35-37°C (detensionare). 48
 Tehnica de modelare indirectă

3. Modelarea machetei.
• Este îndepărtat excesul de ceară.
• Între suprafaŃa dintelui şi a machetei trebuie să
existe continuitate.
• SuprafaŃa machetei, prin modelare, se înscrie în
morfologia feŃei respective a dintelui pe care trebuie
să o refacă incrustaŃia.
• Pentru faŃa ocluzală se realizează relief ocluzal în
concordanŃă cu antagoniştii
• Pentru feŃele laterale se modelează convexităŃii
normale şi contacte interdentare strânse cu dinŃii
vecini. 49
 Tehnica de modelare indirectă

4. Finisarea se efectuează prin suflare cu aer cald.

5. Îndepărtarea machetei de pe model.
• se realizează prin lipirea unei tije metalice cu
diametrul de 1-1,5 mm în zona cea mai groasă.
• Tija are forme diferite, în funcŃie de tipul de
incrustaŃie.
• Pentru incrustaŃia simplă tija are forma unui
segment linear, lungă de 3 cm;
• Pentru incrustaŃia M.O. tija are forma de U cu
braŃele inegale;
• Pentru incrustaŃia M.O.D. tija are forma de U cu
braŃele egale. 50
 Tiparul
• Reprezintă o cavitate delimitată de pereŃi din
material refractar.
• Apare ca fază intermediară în procesul
tehnologic de confecŃionare a protezelor
dentare.
• Cavitatea tiparului are formă şi volum identice cu
ale machetei şi ale viitoarei proteze.
• Tiparul se obŃine în urma efectuării a două
operaŃiuni:
• acoperirea machetei cu pasta de masă de
ambalat, după 20-30 minute se produce
fenomenul de priză (devine un corp solid);
• arderea machetei (ceară sau masă plastică). 51
Ambalarea
• Macheta incrustaŃiei şi tijele sunt acoperite cu pastă din
masă de ambalat.
• Ambalarea se realizează utilizând un conformator
cunoscut şi sub numele de chiuvetă sau mufă.
• Conformatorul este reprezentat de un cilindru metalic,
care poate să aibă un diametru diferit, în funcŃie de
dimensiunea machetei + un capac de cauciuc ce are în
centrul suprafeŃei superioare un con înconjurat de
şanŃuri concentrice. Diametrul este egal cu diferitele
dimensiuni ale şanŃurilor. ŞanŃurile sunt distanŃate unele
de altele cu 5 mm şi adânci de 2 mm.
• Cilindrul metalic este căptuşit în interior, înainte de
ambalare, cu hârtie de azbest.
52
Hârtia de azbest – roluri

• favorizează dilatarea de priză a masei de ambalat

fiind compresibilă;
• favorizează dilatarea higroscopică, se îmbibă cu
apă din pasta de masă de ambalat, reprezentând
mediul umed în momentul prizei;
• este un izolator termic, împiedică pierderile de
căldură ale tiparului;
• favorizează îndepărtarea din cilindrul metalic a
masei de ambalat după turnare; fiind compresibilă,
inelul metalic la răcire se contractă.
53
Masele de ambalat.
Caracteristici fizico-chimice
• forma de prezentare: pulbere cu granulaŃie foarte fină,
constituită din particulele mai multor substanŃe, de aceea se
impune să nu fie păstrată lângă surse care produc trepidaŃii
(pentru a nu se dezomogeniza) + lichid special sau apă
distilată;
• este hidrofilă, fiind conservată în flacoane ermetic închise, în
mediu uscat;
• pasta se obŃine prin amestecul unei proporŃii de pulbere
cu apă distilată sau lichidul ce însoŃeşte produsul;
• pasta are o fază de plasticitate utilizată pentru acoperirea
suprafeŃelor machetei şi pentru copierea celor mai mici detalii;
• după priză, rezultă un corp solid, care prezintă pereŃi cu un
grad crescut de porozitate, util pentru evacuarea gazelor din
tipar;
• în faza de trecere de la starea de pastă la starea solidă îşi
măreşte volumul (se produce dilatarea de priză) fiind o reacŃie
exotermă; 54
• rezistă mecanic la şocul produs de aliajul fluid
împins forŃat în tipar (centrifugat sau aer
comprimat);
• rezistă la temperaturi de 800-1100 °C;
• nu eliberează substanŃe din compoziŃie care să
se combine cu aliajul în stare fluidă;
• se desprinde prin operaŃii fizice de pe
suprafaŃa piesei turnate.

55
Topirea-turnarea aliajului
• Reprezintă faza tehnologică prin care se obŃine piesa
protetică metalică.
• Această fază cuprinde următoarele operaŃiuni:
• alegerea calitativă şi cantitativă a aliajului,
• topirea lui
• introducerea acestuia în tipar.

• Alegerea calitativă şi cantitativă a aliajului

• Pentru fiecare tip de incrustaŃie (microproteză) se
recomandă un anumit aliaj.
• IncrustaŃiile sunt confecŃionate din aliaje nobile.
• IncrustaŃiile simple sunt realizate din aur 916‰, cele
duble, din Au 833‰, incrustaŃiile triple şi coroanele
parŃiale, din Au-Pt 833‰.
• Cantitatea necesară de aliaj este diferită în funcŃie de
volumul incrustaŃiei. 56
Cantitatea aproximativă pentru o incrustaŃie este:
• incrustaŃia simplă din cavităŃile de clasa I, a IlI-a şi a V-a
cântăreşte 1,5 g, fiind necesar să se topească 2,5-3 g;
• incrustaŃia din cavitatea de clasa a II-a M.O.D.
cântăreşte 3-3,5 g şi este necesar să se topească 6 g;
• coroana 3/4 cântăreşte 2-2,5 g, fiind necesar să se
topească 4-5 g.
• Pentru confecŃionarea unei microproteze turnate se
recomandă să se topească o cantitate dublă de aliaj faŃă
de greutatea aproximativă a acesteia.
• Această cantitate suplimentară este necesară pentru
canalul de turnare, rezervorul de aliaj lichid şi pentru
a se crea o presiune suficientă să împingă aliajul
fluid în toată cavitatea tiparului reprezentat de aliajul
din pâlnia tiparului.
57
 Dezambalarea
• După turnarea din aliaje nobile, tiparul este lăsat să se
răcească aproximativ 5 minute după care este cufundat în
apă rece. Piesa rezultată se decăleşte.
• Masa de ambalat se fragmentează şi se desprinde de pe
metal odată cu introducerea în apă.
• Îndepărtarea totală se efectuează fizic prin prin sablare: un
jet de nisip (particule de corund) este proiectat pe suprafaŃa
microprotezei, fiind vehiculat de aerul comprimat.
• Particulele de corund, cu duritate mare, lovesc resturile de
masă de ambalat, rezultând imediat suprafeŃe foarte curate.
• Utilizarea sablajului înseamnă economie de timp şi
prelucrarea superioară a suprafeŃelor, comparativ cu cea
efectuată manual cu instrumente abrazive.
• La aliajele cu duritate redusă, sablarea insistentă devine
nefavorabilă, datorită îndepărtării unui strat din volumul
acesteia. 58
Examenul şi proba incrustaŃiei în
laborator

Se pot constata defecŃiuni:

• Lipsuri
• Plusuri
• Pori
• Supradimensionări
• Subdimensionări.

59
 Lipsurile
Lipsurile parŃiale sunt determinate de următoarele cauze:
• cantitatea de aliaj depusă pentru topire-turnare insuficientă.
• sursa de căldură nu a topit în mod corespunzător aliajul.
• tiparul nu a fost încălzit la temperatura optimă, care favorizează
curgerea aliajului fluid. Aliajul în tipar rece se solidifică înainte de a
pătrunde în cavitatea tiparului.
• tiparul a prezentat o zonă cu dimensiuni (grosimi) foarte reduse, ceea ce
a constituit un obstacol în calea aliajului fluid.
• prezenŃa gazelor (dacă nu au fost realizate canale pentru evacuarea
acestora) în tipar opresc pătrunderea aliajului în toate detaliile cavităŃii.
• obstruarea unei zone din tipar de către un fragment rupt din pereŃii
acestuia.
• forŃa de împingere a aliajului fluid a acŃionat un timp redus şi cu putere
mică.
Lipsurile totale – cauze:
• aliajul insuficient topit şi s-a solidificat în pâlnia tiparului;
• aliajul topit în pâlnia tiparului se scurge lent în canalul de turnare, înainte
de a se declanşa forŃa de împingere. 60
Minusurile determină întotdeauna neutilizarea piesei
protetice.
Plusurile pot prezenta ca:
• Forme sferice
determinate de
neaplicarea intimă a
masei de ambalat pe
suprafeŃele machetei.
• Forme lamelare şi
aciforme (ascuŃite şi
tăioase) determinate de
apariŃia fisurilor în pereŃii
tiparului la operaŃiunea
de preîncălzire sau de
încălzire.
Porii sau forma de microcavitate
– cauze:
• aliajul a fost supraîncălzit, sursa
de căldură a fost puternică sau
s-a acŃionat timp îndelungat
asupra lui;
• rezervorul de aliaj topit are un
diametru mic şi nu asigură
cantitatea necesară de aliaj;
• distanŃa dintre rezervorul de aliaj
lichid şi cavitatea tiparului este
mai mare de 3 mm;
• istmul dintre rezervorul de aliaj
topit şi cavitatea tiparului are un
diametru mic - de 2,2-2,5 mm;
• poziŃia rezervorului de aliaj topit
nu este în centrul ambalajului;
• forŃa de împingere a aliajului
fluid în tipar a fost redusă ca 61
intensitate şi durată.
• Supradimensionare
a microprotezei
pentru Inlay-uri
manifestată prin
imposibilitatea
introducerii în
cavitatea preparată,
de pe model, fără să
existe plusuri.
• Cauze:
• Tensiunile interne
înmagazinate în structura
machetei din ceară, prin
operaŃiunea de fulare (presare)
în cavitate.
• DiferenŃa dintre coeficientul de
dilatare al masei de ambalat şi
coeficientul de contracŃie a
aliajului din timpul solidificării.
• Subdimensionarea
microprotezei pentru
Inlay-uri manifestată
prin pătrunderea
incrustaŃiei cu
uşurinŃă în cavitatea
dintelui de pe model.
• Cauze:
• contracŃia cerii, macheta este
introdusă într-un mediu (lichid,
aer) cu temperatură coborâtă;
• izolarea cavităŃii modelului sau
a dintelui cu un strat gros de
ulei (macheta are dimensiuni
mai reduse);
• coeficientul de dilatare al
masei de ambalat este mai mic
decât cel de contracŃie a
aliajului.
62
Prelucrarea finală a incrustaŃiei

• Este o operaŃie relativ simplă

• Se netezeşte cu guma şi se lustruieşte cu
filŃ şi pastă de oxid de crom.
• Prelucrarea se efectuează numai la nivelul
suprafeŃelor externe.
• Pentru a se obŃine luciul asemănător
sticlei, prelucrarea fiind supusă acŃiunii
pufului.
63
RECONSTITUIRILE CORONO-
RADICULARE
• Reprezentate de microprotezele
realizate în scopul restaurărilor
coroanei dentare.
• Prezintă două părŃi:
• partea coronară, care înlocuieşte
Ńesuturile coronare
• partea radiculară, care pătrunde în
canalul radicular pentru fixare.
• Toate reconstituirile sunt acoperite de
coroane.
 Clasificarea RCR-urilor
1. Timpul când sunt obŃinute:
• imediat (extemporaneu), în cabinet;
• tardiv (prin turnarea aliajelor).
2. Metoda utilizată:
• în doi timpi: în primul timp este confecŃionată
reconstituirea, în timpul doi este realizată
coroana de acoperire;
• într-un singur timp, ambele microproteze
(reconstituirea şi coroana de acoperire) sunt
realizate în laborator pe acelaşi model.
3. DinŃii pentru care sunt indicate:
• monoradiculari;
• pluriradiculari.

IncrustaŃia cu pivot (pinlay):

• după cimentare pe dinte, nu se impune să fie acoperită,
fiind realizată din aliaje de Au;
• adaptarea intimă la nivelul marginilor de contact cu
preparaŃia dentară.
IndicaŃiile Reconstituirilor Coronare

Reduceri de volum coronar date de:

• carii profunde, Ńesuturile sănătoase
rămânând subminate (nesusŃinute);
• fracturi coronare ale dinŃilor devitali, care
prezintă obturaŃii voluminoase;
• fracturi parŃiale, însoŃite de deschiderea
camerei pulpare, produse în urma
traumatismelor;
• fractura unui dinte devital acoperit de o
coroană sub care procesul carios evoluează;
• abraziuni intense ale coroanelor dentare,
care le reduc înălŃimea, fiind necesară
creşterea dimensiunii pentru fixarea unei
microproteze de acoperire.
 ContraindicaŃiile RCR

• mobilitatea dintelui (grad II şi III) -

parodontopatii;
• infecŃii periapicale;
• corpii străini fixaŃi în canalul radicular, ce nu
pot fi îndepărtaŃi pt. Efectuarea unui
tratament corect şi o pregătire specifică;
• rădăcinile cudate, inaccesibile tratamentului;
• dimensiuni reduse ale rădăcinilor în sens
orizontal şi vertical;
• leziunile profunde ale componentei coronare,
cu leziuni parŃiale radiculare;
• dentina infiltrată (cu duritatea redusă în
interiorul canalului radicular);
 Tehnici de confecŃionare a RCR
(DCR)
• RCR realizate imediat, în cabinet, cu:
• PivoŃi prefabricaŃi din aliaje inoxidabile+Au
• PivoŃi fibră de sticlă
• + Răşini acrilice
• + Ciment glass-ionomer
• + Materiale compozite auto/fotopolimerizabile,
etc.

• Reconstituiri corono-radiculare realizate

prin turnare
 Reconstituiri corono-radiculare
realizate prin turnare

• Tehnica incompletă în doi timpi

• în primul timp este realizată
RCR-ul (DCRul)
• în timpul doi acoperirea
• Tehnica completă într-un singur
timp
• ambele RCR şi coroana de
acoperire sunt realizate
deodată
 Tehnici pentru confecŃionarea
RCRurilor
• tehnica directă → macheta este
realizată pe dintele preparat, în
cavitatea bucală;
• tehnica indirectă → macheta este
realizată pe model, în laborator. Din
cabinet este trimisă amprenta,
efectuată cu unul din materialele
uzuale preferate de specialist.

Tehnica directă:
• Macheta → modelată din ceară (albastră) sau
răşini acrilice autopolimerizabile.
Caracterisicile machetei modelate
direct pe dintele natural

• adaptarea piesei turnate este foarte corectă;

• două faze intermediare sunt excluse (amprenta şi
modelul);
• stomatologul consumă mai mult timp decât pentru
amprentare;
• tehnicianul dentar economiseşte timp şi nu consumă
material pentru model;
• dacă apare un accident la turnare, consecinŃele le
suportă stomatologul, repetă modelarea machetei sau
recurge la amprentare;
• macheta poate fi realizată pentru ambele tipuri de
preparaŃii ale componentei coronare (incompletă sau
completă).
Tehnica indirectă
• Dintele preparat şi celelalte componente ale
câmpului protetic – dinŃii vecini, dinŃii antagonişti
şi ocluzia, sunt amprentate.
• Tehnicile de amprentare sunt clasice şi moderne.
• Tehnica de amprentare clasică utilizează masele
semirigide termoplastice (stents, kerr), introduse
în microportamprenta reprezentată de tubul
(inelul) de cupru.
• Tehnica de amprentare modernă foloseşte
siliconi chitoşi şi fluizi.
Tehnica de amprentare modernă
• dintele este preparat, uscat;
• cu elastomerul chitos (aşezat în
portamprentă) este amprentată coroana
preparată şi dinŃii vecini;
• în interiorul camerei pulpare şi al canalului
radicular este introdusă cu acul Lentulo
pasta fluidă a elastomerului;
• supraamprenta cu elastomerul chitos
înregistrează:
• feŃele bontului coronar
• dinŃii vecini
• dinŃii antagonişti
• ocluzia în poziŃia de PIM

VEZI AMPRENTELE 
 Modelul
• Realizat în laborator
• Este utilizat ghips extradur (dur)
pentru bontul dentar şi dinŃii
vecini. Soclul este realizat din
ghips dur (obişnuit).
 Macheta
• Modelată în laborator.
• Este din ceară albastră sau verde.
• Dimensiunile şi forma machetei sunt obŃinute cu multă precizie, fiindcă
pe model sunt precizate toate elementele componente ale câmpului
protetic.
• Modelul este izolat 10 minute în apă. Ceara albastră este introdusă în
canalul radicular, plastifiată într-o formă cilindro-conică.
• Tija metalică, având dimensiunea de 25-30 mm lungime şi 1-1,5 mm
diametru, este încălzită la o extremitate, după care se introduce centrat
în ceara din canalul radicular.
• Această manoperă este efectuată de 2-3 ori, până se ajunge la
extremitatea canalului radicular. Ceara încălzită are contact intim cu
pereŃii canalului radicular. La solidificare rămâne fixată pe tijă.
• Pentru partea coronară se picură ceara ca să acopere toată preparaŃia
dentară.
• Macheta canalului radicular este susŃinută de tija metalică
• Pe toată zona exterioară a tijei se depune o peliculă de ceară pentru a
se forma macheta canalului de curgere a aliajului fluid.
• Pe traiectul tijei, dincolo de preparaŃia dentară, se modelează macheta
rezervorului de aliaj fluid.
• Pentru obŃinerea reconstituirii în forma finală sunt
parcurse în continuare următoarele etape:

• Pregătirea machetei pentru ambalare

• Ambalarea
• Tiparul
• Topirea-turnarea
• Dezambalarea
• Prelucrarea, proba şi cimentarea.
Cauzele neadaptării RCR-urilor la
preparaŃiile corono-radiculare

• preparaŃia dentară incorectă;

• amprenta deformată;
• modelul nu a fost turnat dintr-un
material corespunzător (a avut duritate
redusă);
• masa de ambalat nu a fost specifică
aliajului folosit.