Întrebări examen TCPF

1) Notiuni de proteze dentare, aparate dentare si aparate-proteze

Proteza reprezintă un dispozitiv ce are ca scop înlocuirea sau îmbunătățirea funcției unei părți a corpului.
Proteze dentare- un dispozitiv medical unic,personalizat cu scopul de a restaura arcadele dentare, anatomia dento-facială a pacientului. Protezele dentare pot restaura
integritatea unui dinte sau toată arcada prin diverse construcții protetice.

Clasificarea dupa Rumpel, Betelman, Oxman

Betelman și Rumpel afirmau ca nici o proteză dentară nu poate fi numită fiziologică deoarece materialul din care este confecționat nu are proprietățile fiziologice ale
țesuturilor înlocuite

Clasificarea dupa Betelman

1) Supradentare;
2)Supragingivale;
3)Dentogingivale.
Oxman clasifica protezele dentare dupa tipul de afectare a sistemului stomatognat:
a)Proteze de restaurare a coroanei dentare;
b)Proteze pentru restaurarea defectelor arcadelor dentare;
c)Proteze pentru restaurarea completă a defectelor arcadelor dentare;
d)Proteze pentru restaurări maxilo-faciale.
2) Clasificarea protezelor dentare după material, metoda de realizare, metoda de fixare, după aspectul fizionomic
După materiale:
a)metalice
b)acrilice
c)porțelan
d)ceramică
e)mixt

După modul de fixare:

a)fixe
b)mobile

După metoda de realizare

a) Restaurare directă (exemplu obturații coronare)
b) Restaurare indirectă: inlay, onlay, fațete si coroanele protetice

După marimea breșei:

a) Parțiale
b) Totale
Dupa principiul de transmitere a presiunii mastiatorii:
a) Fiziologice – dentoparodontale
b) Nefiziologice – gingivale
c) Semifiziologice – dentoparodontale, mucoase

3) Proteze cu sprijin Dento-Parodontal/ Fiziologice

Sunt construcțiile protetice care transmit presiunea masticatoare pe cale fiziologică, adică asupra parodontului dinților stâlpi. De exemplu: incrustațiile, coroanele
de înveliș, coroanele de substituție, dispozitive corono-radiculare, punți dentare; acestea sunt fixate prin cimentare de pereții șlefuiți ai dintelui.

4) Proteze cu sprijin Muco – Osos / Semifiziologice

Sunt construcțiile protetice care transmit presiunea masticatoare pe cale nefiziologică, adică asupra fibromucoasei și substratului osos al cîmpului protetic. De
exemplu: protezele totale și parțiale mobilizabile; acestea sunt fixate pe cîmpul protetic prin fenomenul de adeziune (datorită salivei) și presiunii negative dintre baza
protezei și mucoasă (succiune).

5) Proteze cu suport mixt/ gingivale

Aceste proteze au ca sprijin țesuturile dento-paradontale cît și muco-osoase. Sunt construcțiile protetice care transmit o parte a presiunii masticatorii pe cale
fiziologică, asupra parodontului dinților stîlpi (elemente de agregare ale punților, sistemele de menținere, sprijin și stabilizare ale protezelor scheletate) iar cealaltă
parte pe cale nefiziologică, pe fibromucoasă și substratul osos (șaua protezei mobilizabile)

6) Metoda de tratament protetic

Primul pas in efectuarea unui tratament este examinarea minuțioasă a pacientului si stabilirea diagnosticului.
Examenul subiectiv ce include acuza;
Examenul maladiei actuale;
Examenul obiectiv: exobucal, endobucal

Leziunile odonto coronare pot fi tratate prin 3 metode:

1. Reconstruire (ex. Incrustații, fațete)
2. Acoperire ( ex. Coroana)
3. Substituire

Realizarea tratamentului e posibil prin tehnici conservative ca obturația, daca e ineficientă se utilizează microprotezele.
Microprotezele – piese artificiale de mica dimensione, care refac morfologia unui dinte și se agregă prin cimentare la coroana sau radacina dintelui. Ele se mai numesc:
proteze unidentare, lucrări conjuncte unidentare.
7) Caracteristica afecțiunilor odontale
Prin leziuni coronare subînțelegem modificările morfologice coronare a unui dinte sau a relațiilor sale cu dinții vecini sau (si) antagoniștii, privind integritatea,
forma, volumul, poziția, numărul, structura sau culoarea.
Aceste modificări morfologice coronare afectează una sau mai multe funcții la care participă dintele dat: fizionomia, fonația, masticația, incizie, funcția
ocluzală.

Clasificarea afecțiunilor odontale coronare după Black

Clasa I
 Cu debut la nivelul defectelor structurale ale dinților cum sunt fosetele si fisurile
De obicei au 3 localizări:
 Suprafețele ocluzale ale molarilor si premolarilor
 Doua treimi ocluzale ale fețelor vestibulare si orale ale molarilor
 Fețele palatinale ale dinților frontali

Clasa II
 Leziuni care evoluiaza la nivelul fețelor aproximale ale premolarilor și molarilor

Clasa III
 Leziuni care evoluiază la nivelul fețelor aproximale ale dinților anteriori fără a afecta sau a necesita indepartarea unghiului incizal.

Clasa IV
 Leziuni ce evoluiază la nivelul fețelor aproximale ale dinților anteriori care afectează sau necesită îndepărtarea si restaurarea unghiului incizal
Clasa V
 Leziuni ce evoluiază in treimea cervicală pe fețele vestibulare și orale ale tuturor dinților

Clasa VI
 Leziuni care ințial nu au fost incluse in clasificarea lui Black,
 Se întîlnesc la nivelul marginilor incizale și vîrfurile cuspidiene sau orice suprafață expusă la maxim curățirii și autocurățirii,
 De obicei debutează la nivelul unui defect de formare sau de origine traumatică.
8) Tehnicile de restaurare a coroanelor dentare
 Prin ștanțare;
 Prin turnare;
 Prin polimerizare;
 Prin ardere;
 Mixt.

9) Metodele non invasive de tratament protetic al afectiunilor odontale coronare

 Metoda de reconstituire coronară este aplicată în leziuni odontale nu prea întinse in suprafață și profunzime, în scopul asigurării rezistenței, retenției,
stabilității microprotezelor realizate sub formă de inlay, onlay, pinlay, inlay-onlay.
Fiind executate din materiale de duritate mare, microprotezele păstrindu-și forma și conservînd închiderea marginală, asigură eficiența tratamentului de
reconstituire coronară. De menționat că terapia de reconstituire coronară necesită o tehnica precisă clinica si de laborator.
 Metoda acoperirii coronare constă in aplicarea microprotezelor dentare de acoperire, individualizate, ce refac morfologia și funcția coroanelor naturale .
Această metodă este recomandată cînd leziunile odontale coronare sunt profunde, întinse ca suprafață, iar terapia de reconstituire este ineficientă.
Indicațiile terapiei de acoperire sunt de o frecvență considerabilă, datorită realizării unei morfologii coronare corecte și refacerii funcționale.
 Metoda substituirii constă în aplicarea microprotezelor ce substituie în întregime coroana naturală a dintelui. Această metodă este indicată în cazul
distrugerii în intregime a coroanei dentare. Mijloacele protetice folosite în realizarea metodei respective sunt reprezentate de coroanele de substituiție
(dinți cu pivot).

Materialele de restaurare dentara ------

- Platina, Titan;
- Aliaje Crom-Cobalt, Crom-Nichel;
- Aliajele metalelor nobile;
- Aliajele metalelor seminobile;
- Acrilate (composite )
- Ceramica.

10) Clasificarea incrustațiilor: după scopul urmărit, după material, după metoda de realizare
1. Conform functiei sau scopului urmărit:
 a) Coroana de restituire;
b) Coroane ca element de agregare a diferitor lucrări protetice;
c) Coroane cu funcție mixtă (restituire si agregare);
d) Coroane provizorii;

2. După material:
a) Metalice ( aliajele aurului, argint-paladiu: Paliag, Palidor; aliajele crom-nichel, crom-cobalt; aliajele de nichel, cupru si aluminiu);
b) Acrilice;
c) Din composite;
d) Din portelan;
e) Mixte ( metaloacrilice, metaloceramice);

3. După metoda de realizare:

a) Coroane realizate prin ștanțare;
b) Coroane realizate prin turnare;
c) Coroane realizate din două bucăți;
d) Coroane realizate prin polimerizare( acrilice, composite);
e) Coroane realizate prin ardere;
f) Mixte ;

Etapele clinico-tehnice de realizare a incrustațiilor prin metoda directă, indirectă,mixtă.

11) Metoda directă:
 Preparararea cavității;
 Modelarea incrustațiilor direct în cavitatea bucala;
 Turnarea;
 Proba de înserție;
 Finisarea, lucidarea si cementarea
Această metodă se realizează în cabinetul dentar și sunt montate in cadrul unei singure vizite stomatologice.

12) Metoda Indirecta:

 Prepararea cavității;
 Se amprentează cîmpul protetic;
 Se trimite in laborator;
  Obținerea modelului și modelarea machetei;
 Transformarea machetei în materialul indicat;
 Expedierea în clinică a machetei și verificarea în cavitatea bucală a pacientului
 Se trimite macheta în laborator pentru finisarea si lucidarea machetei.
Prin această metodă incrustațiile sunt confecționate în laboratorul de tehnică dentară și necesită, cel puțin două vizite, pentru a încheia restaurarea.

13) Metoda mixtă

14) Tehnica de realizare a incrustațiilor ceramice

Prima vizita:
 Prepararea cavității;
 Se amprenteaza cîmpul protetic , care este expediată în laborator. Împreună cu tehnicianul dentar se va alege culoarea potrivită a incrustației;
 Se va efectua o obturație coronară provizorie, ce va fi indepărtată la urmatoarea ședință de tratament
În laborator:
 Obținerea modelului de lucru (în material refractar) și un alt model duplicat din gips extradur, pe care se va face adaptarea ocluzală, marginală si proximală a
viitoare incrustații;
 Modelarea incrustației în ceramică, prin tehnica de ardere, utilizîndu-se porțelanuri feldspatice;
Masele ceramice se aplică stratificat, primul strat – stratul opac, al doilea – dentina, al treilea – smalțul, și masele transparente. După fiecare strat aplicat se
va introduce macheta în cuptor la o anumită temperatură, specifică pentru fiecare strat, conform regimului termic indicat de producatorul maselor ceramice.
  Glazurarea – aplicarea unui strat de sticle cu scopul de a asigura impermeabilizarea față de lichide și gaze și de a conferi restaurării un aspect estetic cît mai
asemănător cu dintele natural.
 Se finisează macheta și se lucidează.
A doua vizită:
 Prepararea cavității;
 Se verifică incrustația în cavitatea bucală a pacientului (ocluzia);
 Fixarea incrustației cu cement, ce îi va asigura rezistența și durabilitatea;

15. Tehnici de realizare a incrustațiilor din rășini acrilice

După tehnica clasică macheta din ceară a incrustației este ambalată într-o chiuvetă pentru proteze fixe, se realizează tiparul (copia negativă fidelă a machetei) prin
topirea și eliminarea cerii, se izolează și se introduce materialul acrilic, urmat de polimerizare
conform indicațiilor producătorului. Ulterior are loc dezambalarea, prelucrarea și adaptarea pe model a microprotezei. Aceasta trebuie să culiseze ușor în axul de
inserție în cavitate. Tehnicile au fost modernizate și a devenit posibilă introducerea acrilatului în tipar prin injectare, depunerea acestuia prin pensulare apoi
fotopolimerizare.

16) Cerintele catre cavitatea preparata sub incrustatie

 Cavitatea trebuie sa fie preparata nu numai in limitele smaltului, dar numaideict si in limitele dentinei;
 Peretii verticali ai cavitatii sa fie paraleli intre ei sau usor sa divieze, pentru a putea fi detasata usor din cavitatea bucala macheta din ceara si a introduce
incrustatia;
 Planseul cavitatii trebuie sa fie paralel camerei pulpare avind o directie strict orizontala. Acest perete trebuie sa aiba o grosime satisfacatoare contrapunindu-
se cu succes presiunilor masticatoare din directia incrustatiei;
 Pentru profilaxia recidivei cariei este necessari de a largi cavitatea in limitele tesuturilor sanatoase;
 Este obbligatorie crearea punctelor retentive pentru a asigura o buna fixare a incrustatiei;
 Marginile cavitatii trebuiesa fie bizotate pentru a asigura o inchidere perfecta a cavitatii de incrustatie si pentru o protectie a prismelor de smalt subminate;
 Toate suprafetele cavitatii trebuie sa fie bine finisate.

17) Particularitatile constructive a coroanelor partiale: ¾, 4/5, 7/8. Particularitatile retentive a coroanelor partiale cu si fara pivoturi de agregare
Coroanele partiale sunt varietati de proteze fixe metalice, indicate pe dintii frontali si laterali cind suprafata vestibulara a dintelui nu este lezata. Ea va acoperi
suprafetele proximale, orala si marginea incisivala a dintilor frontali sau suprafetele ocluzala, orala, si cele proximale ale dintilor laterali.
O conditie necesara la confectionarea acestor tipuri de coroane este prezenta dintilor cu coroane naturale naturale masive si fara lezari ale suprafetelor de contact
cu dintii vecini. Ele sunt utilizate ca elemnte de agregarea puntilor dentare, a sinelor si mai rar ca microproteze unitare.
1. Coroanele parţiale 3/4: acoperă in totalitate suprafeţele proximale ale dinţilor laterali, suprafaţa orală şi suprafaţa ocluzală până la nivelul cuspizilor vestibulari.
Suprafaţa vestibulară integră rămâne complet vizibilă;
2. Coroanele parţiale 4/5: sunt specifice pentru dinţii laterali acoperind in plus faţă de coroana parţială 3/4 şi marginea ocluzală a suprafeţei vestibulare. Au un
pronunţat caracter retentiv;
3. Coroanele parţiale 7/8: sunt indicate la molarii superiori, acoperind toate suprafeţele, în afară de jumătatea mezială a suprafeţei vestibulare care constituie
porţiunea fizionomică a restaurării.

Suprafeţele şlefuite sunt acoperite de restaurarea care formează un semicilindru şi se sprijină pe un prag semicircular.
Ca mijloace de retenţie sunt menţionate şanţurile şi puţurile parapulpare în care pătrund nervurile, respectiv pinurile coroanei parţiale.
Ideea utilizării coroanelor parţiale este aceea de a păstra „placajul natural" al dintelui. Pornind de la această idee nu este incorectă includerea in cadrul coroanelor
parţiale a demodatelor coroane fenestrate (Belkin sau Basket crown).

18) Avantajele si indicatiile coroanelor partiale. Contraindicatiile coroanelor partiale.

Indicaţiile şi avantajele care pledează pentru o astfel de restaurare protetică parţială se pot sistematiza după cum urmează:
- prin menţinerea suprafeţei vestibulare se obţine un efect fizionomic deosebit, dublat de păstrarea vitalităţii pulpare;
- sacrificiul de tesut dur dentar este mai redus comparativ cu o coroana de invelis sau cu o incrustatie tip MOD, care presupune o adincime ocluzala
considerabila.
- creşterea rezistenţei la fractură a dintelui prin protejarea metalică a ţesuturilor dentare restante (foarte important în cazul unor distmcţii coronare);

- cu ajutorul coroanelor parţiale se pot uşor reconstitui (ca şi in cazul coroanelor de înveliş) contactele ocluzale şi proximale;
- inserarea se face uşor şi clar in poziţia corectă datorită nervurilor, a pinurilor şi a pragurilor cervicale;
- datorită retenţiei optime şi a poziţiei de inserare foarte bine definită, indicaţiile coroanei partiale se extind ca element de agregare în edentaţii reduse sau ca ancoră
in protezarea mobilizabilă.
- coroana parţială se află în contact limitat cu marginea gingivală, micşorându-se prin aceasta riscul iritaţiei parodontale;
- prin solidarizarea mai multor coroane parţiale se realizează sisteme de contenţie pentru imobilizarea dinţilor în boala parodontală;

Contraindicaţiile se referă la următoarele situaţii:

- dacă există un indice de carie mare şi/sau igienă necorespunzătoare;

- coroane cu dimensiuni cervico-ocluzale reduse, care periclitează retentivitatea coroanei, distrucţii coronare importante; nu pe canini maxilari cu pante incizale lungi,
cu feţe meziale şi distale scurte, care nu oferă suprafaţă suficientă pentru crearea şanţurilor;
- dinţi devitalizaţi, cu modifîcarea cromaticii, dinţi cu distrofii, displazii de smalţ, modificări de culoare sau cu alte defecte vizibile pe faţa vestibulară;
- element de ancorare in zona cu solicitare ocluzală importantă sau în cadrul unor punţi extinse;
- condiţii tehnico-materiale necorespunzătoare;
- în toate situaţiile când prevalează factorul fizionomic, având în vedere că vizibilitatea marginilor metalice ale coroanei parţiale nu poate fi evitată în totalitate;
- când nu se poate realiza un paralelism între axul de inserţie al coroanei parţiale şi ceilalţi stâlpi ai unei proteze parţiale fixe;
- volumul mai mare al camerei pulpare, în special la tineri, contraindică utilizarea coroanei parţiale, deoarece crearea in adâncime a şanţurilor poate să pericliteze
vitalitatea pulpară;
- tipul ocluziei reprezintă un factor important, putând să ducă, în cazuri nefavorabile, la descimentarea coroanei parţiale. In astfel de situaţii este indicat să se
mărească adâncimea şanţurilor şi să se reacopere

19) Etapele clinico-tehnice de confectionare a coroanelor intreg turnate

1) in clinica: prepararea dintilor-stilpi, amprentarea si protectia plagii dentinare;
2)in laborator: realizarea modelului de lucru si auxiliar, modelarea machetei coroanei din ceara, turnarea;
3)in clinica:proba coroanei turnate;
4)in laborator: prelucrarea mecanica, slefuirea si lustruirea lucrarii;
5)in clinica: proba si fixarea coroanei.

20) Tehnica de modelare a machetei din ceară a coroanei întreg turnate cu grosimea nedirijata.
Pentru modelarea machetei acestui tip de coroane sunt cunoscute mai multe tehnici, insa indiferent de tehnica utilizata incipient, bontul mobilizabil al modelului se
acopera cu lac pentru compensarea contractiei aliajului la trecerea lui din stare fluida in stare solida. Totodata stratul de lac ofera si un spatiu intre suprafetele interne
ale coroanei si dintelui preparat, spatiu necesare pentru stratul de cement folosit la fixarea coroanelor finale in cavitatea bucala. De mentionat ca pelicula de lac
aplicata pe suprafetele bontului nu permite ca ceara sa adere la materialul din care este confectionat modelul, confera bontului duritate satisfacatoare, inlatura unele
retentivitati ale bontului preparat. LAcul de acoperire este aplicat cu pensula la inceput intr-un strat uniform subtire pe toate suprafetele bontului si mai jos de limita
pragului cervical cu 2-3 mmm.Peste 20-30 min, este aplicat al doilea strat numai pe bontul preparat, neajungind cu 1-2 mm pina la pragul cervical sau colet. Pelicula
prinsa in pensa speciala este plastificata deasupra flacarii sursei de caldura si cu extremitatea coronara a bontului se inglobeaza intr-un material plastic siliconic pina
mai jos de pragul cervical sau colet cu 3-5mm. Materialul siliconic este introdus intr-o chiuveta, presind polietilena pe suprafetele bontului dentar in asa mod ca sa
contacteze si sa reia forma lui. Astfel obtinem o capa din polietilena plasata pe suprafetele bontului preparat, cu grosimea uniforma de 0,03-0,05 mm, apta pentru
realizarea scopului urmarit.
Modelarea machetei viitoarei coroane in prezent e realizata prin 3 tehnici care prevad initial executarea capei din ceara sau material termoplastic pe bontul dentar si
apoi modelarea formei si aspectului morfofunctional al viitoarei coroane prin tehnica aditiei de ceara.
-Tehnica modelarii machetei cu utilizarea foliei de ceara calibrata
-Tehnica modelarii machetei cu utilizarea foliei de material termoplastic

21) Tehnica de modelare a machetei coroanei intreg turnate cu grosimea dirijata.

Pentru confectionarea acestup tip de coroane sunt aplicate mai multe tehnici, insa toate prevad crearea pe bontul dentar a unui spatiu dirijat pentru obtinerea grosimii
corespunzatoare componentei metalice. In prezent sunt folosite in practica 3 tehnici:
-Tehnica confectionarii coroanelor cu utilizarea modelului duplicat
-Tehnica confectionarii coroanelor cu utilizarea pastelor, lacurilor hidrofile
-Tehnica utilizarii elementelor fabricate

22) Abrazive pentru șlefuirea si lustruirea coroanelor metalice intreg turnate.

freze diamantate de forme cilindrice si cilindro-conice
discuri abrazive
discuri speciale abrazive concave

Prelucrarea mecanică – care realizează reduceri ale volumului, schimbări de formă prin consum de material, metal. Cu cât prelucrarea este redusă, pierderea de
material este mai mică. Prelucrarea metalului este obţinută cu ajutorul micromotoarelor pentru prelucrări mecanice care îndepărtează gradat o parte din plusul
existent pe feţele protezei. Motorul orizontal la care se fixează un disc este utilizat pentru prelucrări mari şi pentru secţionarea tijelor la aliaje extradure. Secţionarea
tijelor care au rezultat din canalele de turnare, la toate aliajele nobile se face cu un cleşte care secţionează fără rumeguş.
Materiale abrazive – gorund, pietrele care conţin bioxid de siliciu şi trioxid de aluminiu. Sunt utilizate şi la sablator. Toate prelucrările debutează prin sablare.
Sablarea utilizează jetul de nisip format de aurul comprimat şi particulele de materiale sub formă de granule cu dimensiuni variabile în funcţie de scop.
Sablarea se realizează în vederea următoarelor scopuri:
Îndepărtarea feţelor de ambalat
Îndepărtarea oxizilor (în timpul răcirii piesei aliajul se oxidează).
Instrumentele de prelucrare: cilindrice şi roată, ele acţionează circular. Aceste pietre sunt fie fixate, fie mobile; au culori diferite (alb, brun, gri închis), culoarea arată
duritatea. În prezent sunt comercializate – freze tunstor carbid – aliaj dur pentru lucrări care au ca scop îndepărtarea unei cantităţi minime – prelucrare pentru
netezirea feţelor. Aceste freze au forme şi dimensiuni diferite.
.