LUCRAREA PRACTICĂ NR.

1
Tema: Structura parodonţiului marginal. Parodonţiul superficial sau de înveliş
(gingia, ligamente supraalveolare).

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE:
1. Noţiune de parodonţiu marginal.
Parodonțiu marginal – totalitatea țesurilor ce asigură menținerea și susținerea dinților în
oasele maxilare.
În plan vercal, paradonșiul marginal are o arie cuprinsă între nivelul marginii gingivale
și o zonă nedelimitată strict din aproprierea apexului.
Limita superioară, gingival, a parodonțiului marginal se situează în jurul coletului
anatomic al dintelui (în mod normal), dar poate fi situată superior (hipertrofii gingivale)
sau inferior sub colet (reacții gingivale) sau resorbții osoase subdiacente.
Limita dintre parodonțiul marginal și apical nu este netă, nu este marcată de un element
sau structură anatomică.
Parodonțiul marginal prezintă afecțiuni cu evoluție cronică și punct de plecare cel mai
adesea de la nivelul gingiei și al șanțului gingival ( cale desmodontală).
2. Componentele principale ale parodonţiului marginal.
1) Paradonțiul superficial (de înveliș):
- Gingie cu : - epiteliul gingival
- corion gingival
- ligamentele supraalveolare
2) Paradonțiul profund, de susținere sau „funcțional”:
- Cementul radicular;
- Desmodonțiu;
- Os alveolar.
3. Funcţiile de bază ale parodonţiului marginal.
 Funcție de protecție – este suplă și rezistentă datorită fibrelor din corion; se keratinizează
– barieră în calea noxelor mecanice, termice, chimice, microbiene; datorită mitozei în
stratul bazal, epiteliul se reînnoiește;
 Funcție de resorbție – epiteliul este permeabil pentru substanțele hidro- și liposolubile;
puterea de resorbție depinde de concentrația substanței, durata acțiunii, starea mucoasei;
se evită contactul substanței cu mucoasa tubului digestiv;
 Funcție de excreție – sunt eliminate substanțele nocive – diagnosticul intoxicațiilor;

1
 Funcție de lubrifiere – secreția glandelor salivare;
 Funcție senzitivă – papilele gustative de pe suprafața dorsală a limbii; terminațiuni
nervoase din mucoasa bucală (receptori termici, chimici, tactili);

4. Părţile componente ale parodonţiului superficial sau de înveliş.

Paradonțiul superficial (de înveliș):
- Gingie cu : - epiteliul gingival
- corion gingival
- ligamentele supraalveolare
5. Gingia, tipurile de gingie. Gingia – reprezintă porțiunea vizibilă a paradonțiului merginal
și este porțiunea mucoasei masticatorii, ce acoperă extrimitatea coronară a osului alveolar
(limbus alveolar). Se împarte în 3 zone:
1. Marginea gingivală liberă – porțiunea coronara a gingiei, care corespunde peretelui extern
al santului gingival cu o latime variabila intre 0,5-2 mm. Conturul normal- ascutit, neted, fară
neregularitati sau depresiuni.
Limita dintre marginea gingivala libera si gingia fixă este marcata de santul marginii
gingivale libere.
2 . Papila interdentară- ocupa spatiul interdentar imediat sub punctul de contact. Papilele
interdentare au forma conica sau piramidala, la dintii laterali posteriori – aspect de cort, cu
depresiune pe muchia superioara.
Forma si volumul variaza in dependenta:
- de varsta – la copii si tineri ocupa in intregime spatiul interdentar cu varf punctiform usor
rotunjit, la batrani- prin involutie are un volum redus, contur aplatizat.
- Incongruenta dento-alveolara cu spatiere – reduce volumul papilei interdentare, o formă
concavă
- Traumatismul cauzat de scobitoare si periaj excesiv
- Diastemele si tremele aparute in urma deplasarii patologice ale dintilor parodontotici.
3. Gingia fixă.- adera ferm la dinte si osul alveolar subdiacent, se intinde de la baza marginii
cervicale libere pana la mucoasa alveolara, fiind cu o inaltime verticala intre 1-9 mm, in
functie de dintele investigat, localizarea frenurilor, bridelor, fasciculelor musculare
subdiacente.
- Are o inaltime mai mare la maxilar decat la mandibula, in special l aincisivi si molarii
maxilari de pe suprafata vestibulara.

6. Structura morfologică a gingiei.

Epiteliul este multistratificat, compus din mai multe straturi de celule.

Este format din: epiteliul oral sau extern; epiteliul santului gingival, epiteliu sulcular sau
intern; epitetiul jonctional (sau de jonctiune).

Epiteliul extern este de tip scuamos, pluristratificat, keratinizat sau parakeratinizat,

prezentind numeroase digitatii spre corionul papilar subiacent. Este alcatuit din patru straturi,
dispuse astfel, de la baza spre suprafata

2
1) Stratul bazal este alcatuit din celule cuboidale inalte, dispuse pe un singur rind, avind
nucleu ovoid si citoplasma prevazuta cu mitocondrii, aparat Golgi. Celule sunt dispuse pe o
membrana bazala alcatuita din doua lame: lamina lucida(spre epiteliu) si lamina densa (spre
corion), iar legatura cu corionul este asigurat prin hemidesmozomi.

2) Stratul spinos este alcatuit din celule poliedrice unite prin punti intercelulare, dispuse pe
mai multe rinduri.

3) Stratul granular este alcatuit din 2-3 rinduri de celule cu nuclei picnotici, citoplasma bogata
in granulatii de kerato- hialina si numeroase tonofibrile dispuse peiferic.

4) Stratul cornos este alcatuit din 10-15 rinduri de celule keratinizate, aplatizate, fara nucleu si
care, in conditii patologice , se reduc la 2-3 rinduri de celule, datorita hiperdescuamarii.

Epiteliul sulcular sau crevicular (epiteliul santului gingival) tapeteaza versantul intern al
gingiei libere, de la marginea gingivala pina la fundul santului gingival, unde se continua cu
epiteliul jonctional. Este scuamos stratificat avind 10-15 rinduri de celule (sunt prezente
celule LANGERHANS), subtiindu-seprogresiv spre insertia epiteliala , este keratinizat fara
digitatii interpapilare spre corion si fara strat granular. Se comporta ca o membrana
semipermiabila intere corion si santul gingival, fiind strabatut de fluidul sulcular, cu rol in
apararea locala antimicrobiana.

In contact cu placa bacteriana subgingivala, este strabatut de produse bacteriene (enzime,

toxine , antigene) care invadeaza corionul si declanseaza inflamatia gingivala.

Epiteliul jonctional sau atasat inconjoara coletul dintilor, avind forma unui guler, este
scuamos, stratificat, posedind initial 3-4 rinduri de celule, care sporesc odata cu virsta, de tip
pavimentos, nekeratinizat.

Epiteliul jonctional se uneste cu smaltul prin intermediul unei membrane bazale, alcatuita
din doua foite : lamina densa(adiacenta smaltului) si lamina lucida(adiacenta epiteliului), de
care se leaga formatiunile hemidesmosomale ale celulelor epiteliale.

La nivelul cementului cervical, atasarea se realizeaza prin intermediul unui strat de

legatura, constituit din prolina, hidroxiprolina si mucopoliuzaharide neutre. Atasamnetul
epitelial este consolodat de fibre gingivo-dentare, care aplica intim gingia de coletul dintelui,
constituind impreuna jonctiunea dento-gingivala. Epiteliul atasat are trei zone distincte:
coronara, mijlocie si apicala.

Corionul gingival este format din tesut conjunctiv, vase si nervi.

1) Substanta fundamentala - formata dintr-o matrice organica in care sunt inglobate

componente macromoleculare si constituie mediul intern in care se desfasoara totalitatea
mecanismelor functionale intre celule.

Compozitia sa biochimica este caracterizata printr-un complex

mucopolizaharidic(proteoglicani) alcatuit din componente sulfatate si nesulfatate si acid
hialuronic.

3
 2) Celulele - majoritatea fibroblasti cu rol de sintetizare si resorbtie a fibrelor de colagen,
sinteza proteoglicanilor, mentinerea integritatii tesuturilor, reparatie si regenerare. De
asemenea si elemente figurate ele sangelui din linia eritrocitara si leucocitara, monocite,
plasmocite, PMN, osteoblasti si cementoblasti.

3) Fibre - fibre de coagen 60%, fibre de reticulina, fibre elastice si fibre de oxytalan.

Sistemul de fibre elastice responsabile de prorietatile elastice ale gingiei contine

aproximativ 6% din substanta proteica gingivala.

7. Gingia liberă sau marginală (noţiune).

● Marginea gingivală liberă: 0,5-2mm, trebuie să fie ascuțită, netedă, fără neregularități sau
depresiuni; corespunde peretelui extern al șanțului gingival, se întinde de la vârf până la
șanțul marginii gingivale libere;
● Șanțul marginii gingivale libere corespunde cu porțiunea cea mai declivă a șanțului
gingival care corespunde (în normă) cu joncțiunea epiteliului gingival joncțional la dinte,
care corespunde cu joncțiunea smalț-cement.

8. Gingia interdentară (papila gingivală), culoare, formă şi volum.

Papila interdentară este o îngroșare a mucoasei situată în ambrazura cervicală sub punctul
de contact. Dacă acesta lipsește, gingia aderă la os și are aspect neted aplatizat; la incisivi are
formă de con, la laterali are formă de cort (două vârfuri vestibular și oral unite printr-un col);
pe vestibular prezintă șanțul liniar vertical; forma depinde de morfologia osului alveolar
subiacent, vârsta, incongruența dentoalveolară cu spațiere sau înghesuire, utilizarea scobitorii,
periaj excesiv, treme, diasteme.

9. Gingia fixă (ataşată), structură, vascularizare, inervaţie.

Gingia fixă este prelungirea gingiei marginale libere care este intim atașată de os sau
cementul radicular. Se întinde de la șanțul gingival al marginii libere până la limita muco-
gingivală (nu întotdeauna se vede); are înălțime mai mare la maxilă, în special la incisivi și
molari pe vestibular; mai mare pe lingual la molarul I inferior; foarte îngustă la molarii II și
III inferiori; înălțimea este redusă la dinții cu tendință de vestibularizare și mai mare la dinții
cu tendință de lingualizare;
gingia fixă este o zonă de rezistență împotriva tendințelor de retracție și deplasare a marginii
gingivale libere.

10. Noţiune de joncţiune muco-gingivală.

Joncțiunea muco-gingivala este limita dintre gingia fixa si mucoasa alveolara, reprezentata
printr-o linie de demarcatie: linia muco-gingivala vizibila pe fata vestibulara a ambelor
maxilare. Sub aceasta linie se gaseste mucoasa alveolara, mai elastica si mai mobila decat
mucoasa fxa situata in directie coronara.
Linia joncțiunii este vizibilă și pe fața linguală a versantului alveolar mandibular, dar lipsește
în zona palatinală, unde mucoasa palatului dur este ferm atașată de osul subiacent, bine
keratinizată și se continuă fără o linie de demarcație cu gingia.

4
11. Noţiune de sistem ligamentar supraalveolar.
Sistemul ligamentar supraalveolar - Este componenta parodonțiului superficial care include
în sine fibre gingivale, în special din colagen.

12. Tipurile de fibre ale ligamentului supraalveolar.

13. Fibre dento-gingivale. Fibre dento-dentare. Fibre dento-periostale. Fibre dento-

alveolare. Fibre alveolo-gingivale. Fibre transgingivale. Fibre intergingivale. Fibre
circulare. Fiziologia sistemului ligamentar supraalveolar.
Sistemul ligamentului supraalveolar este format din fibre gingivale, în special din colagen.
Fibrele ligamentului supraalveolar sunt:

1) Fibre dento-gingivale care pornesc de la cementul radicular şi se dispun ascendent şi

lateral în corionul gingival.

2) Fibre dento-dentare sau transsseptale situate între dinţii adiacenţi şi au un traiect aproape
orizontal.

3) Fibre dento-periostale poenesc de la dinte, trec peste marginea alveolară(limbusul

alveolar) şi se fixează de periost.

4) Fibre dento-alveolare pornesc de la dinte şi ajung la marginea alveolară după un traiect

aproape orizontal.

5) Fibre alveolo-gingivale au un capăt ataşat de creasta alveolară şi se termina în corionul

gingival.

6) Fibre transgingivale pornesc cu un capăt de pe cimentul radicular al suprafeţelor

aproximale şi se îndreaptă spre suprafaţa vestibulară sau orală a dintelui vecin, unde se
întrepătrund cu fibre similare din direcţia opusă.

7) Fibre intergingivale traversează continuu corionul gingival paralel cu suprafeţele

vestibulare şi orale ale rădacinilor.

8) Fibre semicirculare pornesc de pe o suprafaţă aproximală a radacinii unui dinte, ocolesc

faţa vestibulară sau orală şi se fixează pe faţa aproximală opusă a aceluiaşi dinte.

9) Fibre circulare în număr mic înconjoară in întregime rădacina dintelui.

10) Fibre intercirculare – situate între inelele de fibre circulare

11) Fibre periosto-gingivale – fixează gingia de os prin intermediul periostului

12) Fibre interpapilare – traversează spațiul interdentar în sens vestibulo-oral al papilei.