Lucrare practică № 2

Tema: Parodonţiul profund de susţinere sau “funcţional” (cementul, periodonţiul, osul

alveolar).

1. Noţiune de parodonţiu marginal profund de susţinere sau "funcţional".

Parodonțiul marginal profund este situat la nivelul rădăcinii dintelui în alveola dentară, include
cementul, osul alveolar și desmodonțiul și are funcție principală de menținere a dintelui în
alveolă.

2.Componentele de bază ale parodonţiului marginal profund.

- cement radicular
- desmodonțiu
- os alveolar

3.Cementul radicular (tipuri de cement radicular).

 Mezenchimul (l. gr.: mezo+enchyma = infuzie, amestec) este partea mezodermului care produce
toate ţesuturile conjunctive ale corpului, vasele de sânge, vasele întregului sistem limfatic şi
inimă;
- reprezintă elementul de bază al hematopoezei embriofetale, iar post fetal, ţesutul de origine al
sistemului reticulohistiocitar. Mezenchimul adultului, deşi este specializat, păstrează în stare
latentă toate proprietăţile embrionare.
Cementul radicular este un ţesut conjunctiv, calcificat, care acoperă suprafaţa exterioară a
rădăcinii dintelui şi uneori o parte din coroană la coletul dintelui, având rolul sau funcţia de a
fixa fibrele ligamentului alveolo - dentar pe suprafaţa radiculară.
Are o culoare alb-gălbuie şi o grosime iniţială de 14 – 650 microni, care se modifică şi diferă cu
vârsta şi topografia.
Cementul este de două feluri: primar şi secundar.
Cementul primar este de regulă de tip acelular, iar cel secundar este de tip celular.
Ambele tipuri de cement au o matrice organică care se calcifică şi conţin fibrile de colagen.
Fibrele de colagen din cement  (fibre Sharpey) sunt de două feluri:
-fibre interioare, înglobate în substanţa fundamentală calcificată, produse de cementoblaste;
- fibre de suprafaţă.
Fibrele de  colagen sunt produse de fibroblaste.

4.Raportul topografic sau joncţiunea cement-smalţ (variante).

- cementul acoperă smalțul cervical în 60-65 % din cazuri;
- cementul vine în contact cu smalțul în 30 % din cazuri;
- cementul nu se întâlnește cu smalțul, lăsând o mică porțiune de dentină descoperită în 5-10 %
din cazuri.

1
5.Cementul primar (fibrilar, acelular), localizare, compoziţie.
Cementul primar, fibrilar, acelular este dispus, in special, in jumatatea coronara a radacinii (sau
pe 2/3 din lungimea ei).
  Cementul primar fibrilar sau acelular – este depus în straturi succesive, paralele cu suprafaţa
radiculară, sub formă de lamele şi are rolul de a ancora fibrele ligamentare periodontale. Fibrele
sunt înserate cu un capăt în cement şi mineralizate la acest nivel.
Cementul acelular conţine substanţe minerale (hidroxiapatită) până la 60 %, apă – 12 %, şi
substanţe organice.
Histologic, prezinta linii de apozitie paralele intre ele si suprafata radiculara. Cementoblastii sunt
celule similare cu fibroblastii si sunt situate in desmodontiu, de-a lungul suprafetei radiculare,
unde formeaza o matrice nemineralizata: cementoid sau precement. In timp aceasta matrice se
mineralizeaza impreuna cu fibre de colagen.

6.Cementul secundar (celular), localizare, compoziţie.

 Cementul celular secundar este mai puţin calcificat, conţine fibre Sharpey mai puţine, este mai
gros în zonele de  furcaţie a  rădăcinilor şi la apex.
Cementul secundar, celular este situat in jumatatea apicala a radacinii si la nivelul furcatiilor
dintilor pluriradiculari.
Compozitia cementului celular: Substanta minerala este mai redusa - 46% in greutate, dar
matricea organica este mai bogata, fiind bine reprezentata de colagen tip 1 si 3, proteoglicani.
Celulele caracteristice acestui tip de cement sunt cementocite situate numai in cement, nu si in
desmodontiu, stationare in lacune ale cementului (numite impropriu cementoplaste).

7.Noţiune de hipercimentoză.
Cementogeneza – formarea cementului primar se realizează prin elaborarea de către
cementoblaste a matricei organice şi mineralizarea fibrilelor de colagen. El se îngroaşe prin
adiţie de substanţă fundamentală şi mineralizarea fibrelor Sharpey. Cristalele de hidroxiapatită se
depun, iniţial, în interiorul şi la suprafaţa fibrilelor şi apoi în substanţa fundamentală.
Cementoblastele vor fi înglobate în cement şi se transformă în cementocite. Cementul se depune
permanent mai mult la apex şi la nivelul furcaţiei rădăcinilor, compensând astfel erupţia dintelui.
Hipercementoza este o îngroşare exagerată a rădăcinii dintelui prin depunere de cement.

8.Noţiune de periodonţiu (desmodonţiu, spaţiu periodontal).

 Desmodonţiul – ligamentul dento-alveolar are o grosime de 0,3 mm. Embriologic, apare din
sacul folicular.

9.Conţinutul spaţiului periodontal (fibre, celule, substanţa fundamentală, vase sangvine şi

nervi).
Fibrele desmodontiului
Fibrele crestei alveolare, usor oblice, se intind de la marginea osului alveolar spre cementul

2
radicular, sub epiteliul jonctional.
Fibrele orizontale sunt dispuse in unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui, de la creasta
alveolara la cementul radicular.
Fibrele oblice sunt cele mai numeroase si constituie suportul principal de sustinere a dintelui in
alveola. Se intinde de la osul alveolar, spre cement unde se insera mai apical decit pe os.
Fibrele apicale se intind radiar, oblic sau chiar vertical de la virful radacinii la osul inconjurator.

Celulele din desmodontiu au functia principala de mentinere a sistemului fibrelor ligamentului

periodontal prin sinteza de noi fibre si remodelarea celor existente.
Celule mezenchimale nediferentiate, dotate cu un inalt potential de transformare in celule ca:
fibroblasti, cementoblasti si osteoblasti.
Celule epiteliale provin din teaca lui HERTWIG si diagrama epiteliala in cursul
cementogenezei si sunt cunoscute ca resturile epiteliele MALASSEZ.
Celule de aparare ca macrofage, mastocite, polimorfonucleare, limfocite sunt prezente in
numar redus in desmodontiul normal.

Substanţa fundamentală
Substanta fundamentala este bogata in fibre de colagen si saraca in fibre elastice.  In jurul
vaselor exista o retea de fibre de reticulina care se ramifica printre fibrele de colagen. Fibrele de
colagen sunt grupate in fibre gingivo-dentare, gingivoalveolare si cemento-periostale, circulare si
transeptale.
Substanta fundamnetala este amorfa, contine polizaharide neutre, cu rol in mentinerea
echilibrului fiziologic celular si fibrilar.

10.Fibrele periodontale sau ligamentul periodontal.

 Ligamentul  periodontal
Este format din:
- fibre de colagen orientate funcţional (principale),
- fibre cu orientare anarhică imprecisă (secundare)
- fibre elastice dispuse în jurul vaselor cu rol incomplet elucidat,
- fibre de reticulină şi oxitalan.
Fibrele de colagen principale sunt formate din fibrile, grupate sub formă de benzi care realizează
ligamentul periodontal a cărui suprafaţă desfăşurată în secţiune, pentru un incisiv central maxilar
este de aproape 3 cm2.
Orientarea fibrelor este oblică, între osul alveolar şi cement, spre vârful rădăcinii şi de la os la
dinte.
Fibrele sunt ondulate, având un capăt prins în os şi al doilea capăt prins în cement prin
mineralizarea celor două capete.

3
11.Grupurile principale de fibre periodontale.
Fibrele principale sunt dispuse în următoarele grupuri:

-               fibre orizontale – la marginea alveolei, reţin dintele la efort lateral;

-               fibre oblice – se opun forţelor axiale (de masticaţie);
-               fibre transseptale – previn pierderea contactului cu dinţii vecini;
-               fibre apexiale – radiale, se opun smulgerii dintelui din alveolă;
-               fibre interradiculare – fixează mai bine dintele;
-               fibre de oxytalan şi reticulinice se găsesc în jurul vaselor sanguine şi în apropierea
cementului.
1) fibrele crestei alveolare - usor oblice, se intind de la marginea osului alveolar spre cementul
radicular sub epiteliul jonctional.
2) fibrele dento-dentare sau transeptale - sunt asociate fibrelor omonime ale ligamentului
supraalveolar si se dispun interdentar.
3) fibrele orizontale - dispuse in unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui, de la creasta
alveolara la cementul radicular.
4) fibrele oblice - sunt cele mai numeroase si constitue suportul principal de sustinere a dintelui
in alveola si se intind de la osul alveolar spre cement, unde se insereaza mai apical decat pe os.
5) fibrele apicale - se intind radiar oblic sau chiar vertical de la varful radacinii la osul
inconjurator.
6) fibrele de oxytalan sau acido-rezistente - sunt distribuite in principal in jurul vaselor de
sange dar cele mai multe sunt situate in apropierea cementului si mai putine spre osul alveolar

12.Elementele celulare ale periodonţiului.

Celulele din desmodontiu au functia principala de mentinere a sistemului fibrelor ligamentului
periodontal prin sinteza de noi fibre si remodelarea celor existente.
Celule mezenchimale nediferentiate, dotate cu un inalt potential de transformare in celule ca:
fibroblasti, cementoblasti si osteoblasti.
Celule epiteliale provin din teaca lui HERTWIG si diagrama epiteliala in cursul
cementogenezei si sunt cunoscute ca resturile epiteliele MALASSEZ.
Celule de aparare ca macrofage, mastocite, polimorfonucleare, limfocite sunt prezente in
numar redus in desmodontiul normal.

13.Noţiune de substanţă fundamentală.

Substanta fundamentala este bogata in fibre de colagen si saraca in fibre elastice.  In jurul
vaselor exista o retea de fibre de reticulina care se ramifica printre fibrele de colagen. Fibrele de
colagen sunt grupate in fibre gingivo-dentare, gingivoalveolare si cemento-periostale, circulare si
transeptale.
Substanta fundamnetala este amorfa, contine polizaharide neutre, cu rol in mentinerea
echilibrului fiziologic celular si fibrilar.

4
14.Vascularizarea periodonţiului.
Mandibulă: artera alveolară inferioară și ramurile sale: a. mentonieră, a. sublinguală, a. bucală,
a. faciale. Maxilar: arterele alveolare superioare anterioare și posterioare, a. infraorbitală și a.
palatină.
Aceste artere trimit colaterale și formează plexul subalveolar și cel interalveolar
• plexul subalveolar: arteriole ascendente intraseptale
• plexul interalveolar: arteriole ce străbat lama cribriformă și anastomozează cu a. ascendente
intraseptale și formează plexul vascular periodontal.

15.Inervaţia periodonţiului.
-plexul dentar superior (n. maxilar): ramuri alveolare superioare anterioare ș posterioare (n.
maxilar)
-plexul dentar inferior (n. mandibular)

16.Funcţiile periodonţiului.
• de structurare și restructurare tisulară – continuu proces de modelare și restructurare
funcțională
• preluarea solicitărilor dentare:
- rezistența față de forțele ocluzale de impact;
- transmiterea forțelor ocluzale către osul alveolar;
- protecția formațiunilor vasculonervoase;
- menținerea unor relații normale gingivo-dentare)
• de nutriție
• senzitivă și senzorială
• menținerea dintelui în alveolă

17.Osul alveolar. Structura osului alveolar.

Este acea parte a maxilarului şi mandibulei, sub formă de prelungire osoasă apofizară în care
sunt fixaţi dinţii.
Osul alveolar este format din:
- lamina dura sau lama cribriformă, deoarece este perforată de vase şi nervi, este alveola propriu-
zisă a dintelui;
- lamina externă şi lamina internă – lamele de os compact care delimitează procesul  alveolar -
faţa externă şi internă;
-osul intermediar spongios format din lamele osoase care realizează o structură funcţională de
dispersie a forţelor de masticaţie (FO).
Osul lamelar este realizat de osteoblaşti sub forma unor lame concentrice în jurul unui vas
central, dispoziţie numită os haversian; în spaţiu, apare ca un cilindru numit osteon. Între
osteoane există osul interstiţial.
Mineralizarea osului se face prin depunere de hidroxiapatită.

5
Osul spongios sau trabecular, de susţinere, răspunde la tracţiunea şi presiunea ce se exercită de
către dinte, prin apoziţie, respectiv, resorbţie, modelându-se astfel funcţional prin acţiunea
osteoblastelor şi osteoclastelor.
Forma alveolelor urmează pe cea a rădăcinii dinţilor, realizând septuri interalveolare care separă
rădăcinile dinţilor alăturaţi sau septurile interradiculare.
Există un sistem integrat periodontal capabil de autoreglare, iar modelarea osului alveolar se
înscrie acestui sistem.

18.Osul alveolar propriu-zis (corticala internă, osul haversian).

Osul alveolar propriu-zis este format dintr-o lama subtire de os care inconjoara radacina si
serveste drept suport de insertie capatului osos al fibrelor ligamentului periodontal. El reprezinta
corticala interna a osului alveolar.
Osul alveolar propriu-zis se mai numeste si:
-lamina dura: radiologic apare sub forma unei benzi lineare de radioopacitate crescuta;
-lamina cribriforma: prevazuta cu deschideri prin care trec vase sanguine, limfatice si nervi din
desmodontiu in osul spongios subiacent.
Osul lamelar se dispune sub forma unor lame concentrice, in jurul unui vas central. Aceasta
dispozitie cracterizeaza osul haversian.  In spatiul tridimnesional, unitatea osului haversian este
reprezentata print-un sistem cilindric denumit osteon.

19.Osul alveolar susţinător (osul medular, spongios sau trabecular şi corticala externă).
Osul medular, spongios sau trabecular este alcatuit din numeroase spatii captusite cu un strat
celular denumit endosteum. Spatiile interosoase sunt separate prin septuri dispuse sub forma
unor trabecule, care jaloneaza in apropiera laminei dura traseul functional al fibrelor SHARPEY.

Zonele cle mai bogate in os spongios sunt la:

- tuberozitatea maxilra;
- molarii si premolarii inferiori.
Corticala externa este formata in principal din os haversian si poate fi vestibulara si orala.
Corticala externa este acoperita de periost, un strat fibros care include si celule: osteoblasti,
osteoclaste si precursorii lor, precum si un sistem vascular (activ in cursul fenomenelor de
regenerare) si nervos bine dezvoltat.
La nivelul osului alveolar se intilnesc astfel de procese ca dehiscenta si fenestratia care sunt
defecte prin resorbtia la nivelul corticalei externe a osului alveolar, care duc la descoperirea
radacinii subiacente.

20.Creasta marginală, tipurile de conturare.

Conturul crestei marginale a osului alveolar variază în funcție de forma rădăcinii și
este, în general, paralel cu joncțiunea smalț-cement.

6
 - În zonele unde rădăcina prezintă o suprafață netedă, fără denivelări, marginea crestei
alveolare are un traiect drept.
- În zona convexităților rădăcinii, marginea crestei alveolare prezintă un traiect rotungit
spre apical (aspect concav, de scoică), iar acolo unde suprafața rădăcinii este concavă –
traiectul marginii alveolare este convex, arcuat ascendent.

21.Vascularizaţia şi inervaţia osului alveolar.

Vascularizatia parodontiului marginal: 
In interiorul corpului corpului mandibulei, circulatia sanguină se face prin artera  alveolara
inferioara si ramurile sale: artera mentoniera, sublinguala si arterele faciale.
La maxilar, arterele alveolare superioare, anterioare si posterioare, artera infraorbitala si artera
palatine trimit colaterale ca si la mandibula prin anastomoze, formeaza plexul subalveolar si
reteaua interalveolara.
Plexul subalveolar e sursa arteriolelor periodontal ascendente sau longitudinal intraseptale, care
au un traiect arcuat pe linga apex si ascendant in desmodontiu
Gingia e vascularizata de 3 surse:
-plexul periostal
-plexul intraalveolar
-plexul periodontal
Inervatia parodonțiului marginal
Gingia osului maxilar e inervata de nervii alveolari superiori anteriori,  mijlocii si posteriori,
ramuri din nervul infraorbital, nervul palatin mare(posterior), nervii nazopalatini.
Gingia osului mandibular e inervata de nervulal alveolar inferior, bucal, nervul mentonier pe
versantul vestibular si nervul sublingual pe versantul lingual
Ramurile terminale ale osului alveolar inferior asigura inervatia senzitiva. Fibrele nervoase 
patrund in desmodontiu prin zona periapicala si prin orificiul laminei dure.

22.Noţiune de resorbţie şi apoziţie osoasă, celulele participante în aceste procese

controverse.
aceste procese controverse.
Resorbție osoasă = scăderea consistenței osului, prin pierderea conținutului său mineral sau
organic.
Resorbția osoasă se realizează în principal prin celule mari ,multinucleate: osteoclaste situate în
depresiuni ale suprafetei osoase denumite lacunele HOWSHIP, dar poate fi rezultatul actiunii
unor celule mononucleare, incluzand macrofage și osteocite. Numarul și activitatea
osteoclastelor cresc sub influenta hormonului paratiroidian și a dehidroxicolecalciferolului, un
hormon inrudit cu vitamina D și scad sub influenta calcitoninei.

7
Resorbția osoasă este stimulată de "factorul de activare a osteoclastelor", o citokină rezultată în
cadrul răspunsului imun, posibil și de alte citokine, precum și de către prostaglandine.

Apoziție- depunere prin adăugare de straturi. Fibroblaști, cementoblaști, osteoblaști ( joacă rol
important in procesele de structurare normală a desmodontiului, cementului si osului alveolar, și
in procesele de regenerare după interventii chirurgicale asupra parodontiului marginal).

23.Forţele ocluzale şi osul alveolar, rolul fiziologic şi patologic (nociv) în declanşarea bolii
parodontale.

Traumele ocluzale pot fi acute si cronice:

Acută:
–Cauze:
•Impact ocluzal brusc (șoc) –mușcarea unui obiect dur în timpul ciclului masticator (sâmbure de
măslină)
•Restaurări odontale sau protetice incorecte (modificarea direcției forțelor ocluzale)
–Simptome:
•durere dentară,
•sensibilitate la percuție,
•mobilitate dentară crescută

–Forța ocluzală diminuată de modificarea poziției dintelui/abraziunea dentară/corectarea

restaurării→ vindecarea leziunii și dispariția simptomelor

Cronică:
–Cauze ale modificării graduale a ocluziei:
•Uzură dentară
•Modificări de poziție a dinților
•Parafuncții
•Orice ocluzie ce determină afectare parodontală este considerată traumatică

•Lezarea parodonțiului poate apare chiar și atunci când ocluzia este aparent normal
•Existența malocluziilor nu implică obligatoriu și afectarea parodontală

Relațiile ocluzale traumatice se referă la:

–Dizarmonia ocluzală
–Dezechilibru functional
–Distrofie ocluzală

Situații de apariție a traumei ocluzale(corelate cu semne clinice/radiologice):

1.Parodonțiu normal cu os alveolar de înălțime mare → traumă primară

8
2.Parodonțiu normal cu os alveolar cu înălțimeredusă a osului alveolar → traumă secundară
3.Parodontopatie marginală cu os alveolar cu înălțime redusă → traumă secundară