Complicaţiile posibile în cadrul

afecțiunilor inflamatorii în teritoriul

OMF.
ZĂNOAGĂ ELIZAVETA , S1803
Complicațiile posibile în cadrul proceselor inflamatorii localizate în
teritoriul oro-maxilo-facial generale și locale.

Complicații locale:
Complicații generale:
 meningita acuta bacteriana, Septicemia
 abcesul cerebral,   Bacteriemia
 troboflebita de sinus cavernos Endocardite bacteriene 
 tromboflebita venelor faciale
 flebitele endocraniene
 Limfangita, limfadenita
 fracturi de mandibula
 sechele
 dereglări ale n. trigemen şi facial
Tromboflebita venelor faciale

Tromboflebita regiunii maxilofaciale este о inflamatie acuta a venelor si tesuturilor

inconjuratoare cu tromboza intravasculara.
Venele fetei sunt anatomic strins legate prin venele angulara,orbitala superioara
inferioara cu sinusul cavernos. Astfel infectia din regiunea fetei poate trece
intracranian provocand sinus trombozus.
 Clinic
 Se caracterizeaza prin simptomele: edem, infiltratia
tesuturilor în jurul venelor faciala angulara, dureri
acute de-a lungul venelor (la inceput venele se
palpeaza ca un fascicol dureros), pielea deasupra
infiltratului este hiperemiata, cianotica. Edemul se
raspandeste in regiunile anatomice vecine, deseori
se observa vene dilatate pe fata. Starea generala a
bolnavului este alterata, cu simptome de intoxicate
grava slabiciune, febra (39-40°C), frisoane,
paliditate, schimbari vadite in formula leucocitara si
sistemul de hemostaza (scurtarea timpului de
coagulare a sangelui, marirea continutului de
fibrinogen)
Tratament

 1) Indicatia antibioticelor cu spectrul larg si anticoagulantelor.

 2) Administrarea plasmei antistafilococice immune.
 3) Pentru micsorarea intoxicatiei se introduce intravenos 400 ml de hemodez,500 ml
sol. de glucoză5% cu acid ascorbic (5 ml), solutia Ringer, vitaminele С,В1,5 В6, В12.
Se ia in considerate diureza.
 4) Transfuzii de sange cu heparina.
 6) Hiposensibilizante - sol. de gluconat sau clorura de calciu intravenos 10 ml de 10%.
 7) Deschiderea și drenarea abceselor cu prelucrarea medicamentoasa locala (H2O2 3%,
hemotripsină).
 9) Se indică heparina in doza 2500-5000 UA la fiecare 4-6 ore sub controlul
coagulogramei.
 Tromboza sinusului cavernos
 Sinusurile cavernoase reprezinta de fapt o colectie de vene cu peretele foarte subtire,
care creeaza o cavitate marginita de oasele temporal si de sfenoid. Forma lor este
complet neregulata si ele sunt considerate a avea cea mai centrala localizare dintre toate
sinusurile durale: se gasesc de-o parte si de alta a seii turcice, lateral si superior de
sinusul sfenoid si posterior de chiasma optica. Intre vene exista numeroase conexiuni si
anastomoze si au foarte multe vene tributare, care dreneaza aici sangele venos.
 Sinusul cavernos primeste sange de la venele faciale, prin venele oftalmice inferioara si
superioara, si primeste si sange prin venele cerebrale medii si venele sfenoidale. La
randul lor, sinusurile dreneaza in sinusul pietros inferior, iar acesta in venele jugulare.
De asemenea, are conexiuni si cu plexul pterigoidian prin intermediul venelor oftalmice
inferioare, venelor faciale profunde si venelor emisare. Acest sistem complex de vene nu
contine valve in interior (astfel sangele poate circula in orice directie, in functie de
presiunile din interiorul cutiei craniene care guverneaza acest traseu).
Tromboza sinusului cavernos
 Tromboza sinusului cavernos având drept cauză o infecție odontogenă se poate
produce prin formarea de emboli septici , care vor fi antrenați în fluxul venos . Se
descriu două căi de diseminare , una anterioară (prin vena angulară în spațiul
infraorbitar, apoi prin vena oftalmica spre sinusul cavernos ) și una posterioară
( prin vena facială transversă , plexul venos pterigoidian , baza craniului , sinusul
venos pietros inferior , sinusul bazilar, sinusul cavernos).
Clinic:

 Starea generala a pacientului este una septica,sunt prezente febra si frisoanele,bolnavul

transpira si este astenic,somnolent. Cind creste tensiunea intracraniana se asociaza si durerea de
cap,senzatia de greata,varsaturile si fotofobia. Pentru a evita confuzia unui diagnostic eronat de
meningita se apreciaza semnele Kerning si Brudzinskiambele negative in tromboza de sinus
cavernos.
 Simptomele pacientului sunt corelate cu structurile anatomice afectate de procesul infectios,
astfel:
• Sinuzita sau infectia dermatologica cu localizare in segmentul median al fetei (pe mijloc) - cel
mai frecvent un furunculul (peste 50% din cazuri) - cu evolutie de 5- 10 zile. Cel mai adesea, in
peste 25% din cazuri furunculul este factorul precipitant al infectiei, in special daca a fost drenat in
vreun fel (personal de pacient sau prin proceduri chirurgicale).
•Cefaleea este cea mai comuna acuza: ea precede febra, edemul periorbital si semnele de afectare
de nervi cranieni. Durerea este de obicei acuta, creste progresiv in intensitate si este localizata in
regiunile inervate de nervul oftalmic si de ramura maxilara din nervul trigemen.
 Daca infectia difuzeaza posterior, pacientul acuza dureri orbitale si senzatie
permanenta de tensiune, insotita de edem periorbital si tulburari vizuale. In absenta
tratamentul eficient, semnele apar si la ochiul controlateral (infectia se extinde pe
calea venelor comunicante ale sinusului cavernos controlateral). Edemul periorbital
debuteaza ca un proces unilateral dar se extinde rapid si la ochiul celalalt (in
maxim 24-48 de ore daca infectia ia calea sinusului intracavernos). Aceasta
afectare bilaterala este patognomonica pentru tromboza de sinus cavernos.
 Alterarea starii de constienta: procesul apare rapid. Pacientul devine confuz, ametit
si in scurt timp comatos (aceasta modificare se datoreaza afectarii sistemului
nervos central si sepsisului). Prognosticul este nefavorabil daca se instaleaza
alterarea starii de constienta (majoritatea pacientilor mor dupa aceasta etapa). Alte
simptome (mult mai nespecifice, insa) sunt: - Febra inalta, tahicardie, redoare
nucala, slabiciune musculara, vedere incetosata, durere auriculara, slabirea auzului.
Diagnostic

 Diagnosticul de tromboza a sinusului cavernos este decis pe baza de :

•Semne clinice si de laborator;
•Radiografia sinusurilor fetei;
•Analiza lichidului cefalo-rahidian obtinut prin punctie;
•TC sau RMN cu sau fara substanta de contrast;
•Agiografie cerebrala si venografie orbitala.
Tratamentul

 Este complex si consta in urmatoarele:

•Tratament chirurgical
•Tratament medicamentos
Tratament medicamentos

•Tromboliticele-se administreaza in primele ore sub supraveghere medicala. Ele au

rolul dizolvarii trombilor si eliberarea venelor obturante;
•Anteagregantele –scad fluiditatea singelui,facilitind circulatia lui in vase de calibru
foarte mic;
•Anticuagulantele – impiedica agregarea trombocitara,nu permite cresterea volumului
trombului,previne trombozele in alte vase ale corpului;
•Neuroprotectoarele – protejeaza celulele neurale de hipoxie,ischemie,enzime litice;
•Antibioticele – se administreazain doze mari,tinind cont de sediul infectiei primare
pentru a aprecia flora care ar putea fi inplicata in dezvoltarea procesului infectios;
•Diuretice osmotice – oau rol de a diminua tensiunea intracreaniana •Acidul nicotinic
– pentru vasodilatatia capilarelor si arteriolilor.
Tratamentul chirurgical

 Tratamentul chirurgical in tromboza de sinus cavernos este destul de complicat si rezultatele

sale nu sunt incurajatoare - specialistii nu au stabilit insa daca abordarea terapeutica este mult
mai buna decat tratamentul medicamentos. Totusi, in cazul in care este vorba de sinuzita
sfenoidala sau abces facial, majoritatea specialistilor sunt de parere ca acestea trebuie drenate
chirurgical.
 Periculoasa este in special sinuzita sfenoidala care are evolutie rapida si se poate extinde in
sinusul cavernos. Sinuzita sfenoidala este indicatie de drenaj dar si de sfenoidotomie (aceasta
este de fapt o procedura chirurgicala relativ nou aparuta, care utilizeaza un endoscop foarte
fin si care introdus prin nas poate sa ajunga in sinusul sfenoidal).
 Procedurile chirurgicale se realizeaza sub anestezie iar pacientul va fi apoi tinut sub
supraveghere in unitatea de terapie intensiva pana cand isi revine complet.
 Toti pacientii, indiferent daca sunt sau nu supusi unor interventii chirurgicale trebuie
monitorizati in vederea detectarii precoce a eventualelor semne de infectie, sepsis sau emboli
septici (in special in cursul terapiei antibiotice).
Complicatii

 •Afectarea ariilor de tesut cerebral poate conduce la meningitasau chiar la abces

cerebral;
 •Desiminarea infectiei pe cale circulatorie la alte organe ale organismului-
plamini,ficat ,piele sau articulatii;
 •Trombozarea venei carotide;
 •Afectarea nervilor cranieni III,IV,V,VI poate fi ireversibila si dupa tratament;
 •Insuficienta glandei hipofizare;
 •Hemipareze;
 •Pneumonie septica.
 Abcesul cerebral este o complicaţie rară a infecţiilor
odontogene, având ca mechanism diseminarea cerebrală a
infecţiei prin venele emisare sinusurilor infectate spre
parenchimul cerebral. Clinic, apar semne indirecte de
hipertensiune intracraniană (cefalee, greaţă, vomă, edem
papilar, convulsii) şi de afectare neurologică focală
(variabile În funcţie de aria cerebrală afectată),
Diagnosticul se confirm prin CT cu substanţă de contrast,
care pune În evidenţă leziuni circulare captante.
Tratamentul este specific neurochirurgical.
Septicemia

 O boala infectioasa generala determinate de microorganism patogene, pe fonul

reactivitatii schimbate a organismului, caracterizata prin: poarta de intrare, focar
septicemic, prezenta germenilor in singe, metastaze septic.
    Etiologie: cel mai des stafilococul auriu, streptococci, pneumococi, mai rar
neisseria. Germenii anaerobi, bacilli gram pozitivi, streptococul anaerob.
Clinica

Depinde de natura agentului patogen, situatia focarului septic, legatura lui cu

circulatia generala si starea de rezistenta a organismului invadat.
 Febra cu frisoane.
 Hepato-spleno-megalie.
 Eruptii cutanate
 leucoza
 creste VSH
 hemocultura pozitiva
 hipotensiune, soc, semne clinice ale metastazelor septice in organe
   Tratament:

    asanarea chirurgicala a focarului septic(chiuretaj, drenaj, antibiotic local)

    mai intii antibiotic de spectru larg (gentamicina+penicilina; eritromicina+
cotrimaxazol) apoi se face antibioticograma si alegerea antibioticului respective
    tratament cu antibiotic inca 10-14 zile dupa disparitia simptomelor
  Pt stafilococ –  oxacilina/meticilina,gentamicina
   Pt pneumococ, streptococ beta-hemolitic – penicilina G in doze mari 6-12 mln / 24 ore
    terapia de sustinere: gama-globuline, in stare de soc- corticoterapie
    reechilibrarea acido-bazica si hidro electrolitica
    tratamentul insuficientei circulatorii, oxigenoterapia, tratamentul insufiecientei
renale acute. 
Mediastenita odontogenă

 Mediastenita – este o inflamatie acuta purulenta a tesutului celular mediastinal.

Mediastenita poate fi provocată de flegmoanele odontogene profunde, infectia
raspândinduse prin spatiile inter fasciale,si intermusculare.
 Mediastenitele odontogene se dizvolta in rezultatul raspindirii exudatului purulent
de la flegmoanele paraesofagiene, si a planseului cavitatii bucale, pe traectul
pachetului vasculo-nervos a gâtului si a fasciei pretraheale.
Clinic

 Dureri care se intensifică în zona pieptului

 starea generala a bolnavului se inrautateste
 febra 39-40`C ,frisoane, ameteli, slabiciune generala
 pulsul 110-140 bat/min, filiform, aritmic
 respiratia ingreunata, superficiala, 45-50 de acte/min
 Unul din simptomele de baza a mediastenitei purulente este durerea retro sternala sau
in interiorul cutiei toracice in cazul flexarii capului pe spate durerea creste (simptomul
Gherke), durerea crește si la inspirul profund, si in tipul actului de deglutitie
 pozitia pacientuluieste fortata, sta cu capul aplecat in jos,sau culcat pe o parte cu
picioarele apropiate de abdomen, si barbia spre piept
 leucocitoza pronuntata
Pe cliseul radiologic se depisteaza largirea umbrei
mediastinului, si exsudat in cavitatea pleurala.
 Tratament
 Interventia chirurgicala trebue de efectuat imediat dupa diagnosticarea
mediastenitei. Cea mai raspindita este mediastinotomia dupa Razumovski,
(mediastino-tomia prin git) aceasta operatie e efectuata cel mai des in
mediastenitele odontogene, si cele prin contact. Interventia chirurgicala dupa
razumovski are drept scop crearea accesului la mediastinul superior si cel mediu,
drenarea spatiilor mediastinale prin tuburile din polietilena sau policlorvenil, prin
care se efectueaza si spalaturile spatiilor mediastinale cu antibiotice si antiseptice.
Se recomanda spalarea spatiilor mediastinale cu solutie de furacilina de 1:5000.
Deformaţia mandibulei. Pseudoartroza. Trismusul de
durată şi anchiloză.

 Pseudoartroză- stare patologică caracterizată prin existenta unei articulații false pe traiectul unui
os . La nivelul acestei articulații se constată mobilitate și lipsă de dureri ; extremitatea este
deformată , funcția ei – dereglată. Legătura dintre fragmentele osoase poate fi diferită. În cazul
unui defect limitat al oslui fragmentele osoase se unesc prin țest fibros, După un timp mai
îndelungat capetele fragmentelor se acoperă cu cartilaj , iar țesutul fibros din jurul lor formează
ceva asemănător cu o capsulă articulară , în care se găsește lichid sinovial . Defectele mari ale
osului se înlocuiesc cu țesut cicatriceal.
 Pseudoartroza- consolidarea osoasă nu se produce in 6-9 luni de la aplicarea tratamentului.
Pseudoartroze strânse – capetele osoase stau în contact și sunt legate prin intermediul unui țesut
conjunctiv dens
Pseudoartroze laxe- capetele osoase sunt apropiate, dar legate prin intermediul unor punți de țesut
conjunctiv elastic
Pseudoartroze balante – capetele osoase se află la distanță, legate prin țesut conjunctiv ce permite
mișcarea amplă a fragmentelor
Consolidarea vicioasă

 Consolidarea în poziție incorectă a fragmentelor osoase

 Determină tulburări cosmetice, ocluzale , funcționale
Cauze:
 Lipsa de reducere
 Reducerea incompletă sau incorectă
 Suprimarea precoce a sistemului de imobilizare
 Anchiloza temporo-mandibulară reprezintă formarea unui bloc osos la nivelul
ATM care suprimă mișcările condilului în cavitatea glenoidă și limitează astrfel
mobilitatea mandibulei . Acest fenomen se produce fie la nivelul uneia dintre
articulații , stânga sau dreapta , și în acest caz vorbim despre o anchiloză
unilaterală , fie la ambele articulații, afectare bilaterală
Semne clinice

La adult :
 Limitarea sau chiar absența mișcărilor mandibulare
 Leziuni dentare și parodontale
 O igienă orală defectuoasă, tocmai din cauză că nu poate deschide gura
La copii:
 Tulburări de erupție a dinților și de formare a arcadelor dentare
 Anomalii dento-maxilare
 Igienă defectuoasă , tartru abundent
 Hipodezvoltarea mandibulei cu limitarea sau absența mișcărilor mandibulare
 În anchiloza unilaterală tabloul clinic se prezintă astfel? Linia interincisivă este deviată de partea bolnavă ,
planul de ocluzie mai înalt de partea afectată , menton retrudat, deviat de partea bolnavă , hemimandibula
afectată este scurtă , subșire , iar cea sănătoasă are lungime normală , maxilar deformat , profil convex
 În anchiloza bilaterală tabloul clinic se prezintă : linia interincisivă situată median, dinții inferiori în evantai ,
planul ocluzal e drept , menton retrudat median
Tratament

 Tratamentul este chirurgical și constă în remodelarea articulației prin îndepărtarea

Blocului osos de anchiloză și interpunerea unei grefe între cavitatea glenoidă si
condilul remodelat . Chirurgul oro-maxilo-facial va colabora cu medicul
stomatolog pentru a trata modificările dento-maxilare produse în timp de
anchiloza articulației și a restabili funcționalitatea aparatului dento-maxilar : pe
lângă intervenția chirurgicală , se pot institui tratamente odontale , protetice ,
ortodontice, etc.
 Trismus – spasm tonic și dureros ai ușchilor masticatori , de regulă cu durată
relativ mare . Altfel spus , este o condiție medicală în care pacienții nu pot dechide
natural arcadele dentare datorită unei contracturi involuntare a mușchilor
masticatori.
 Trismusul ca complicație a afecțiunilor inflamatorii se va ameliora odată cu
tratamentul acestora.
Fistulele feţei şi gâtului.

 Determinate de existenta unor procese septice cu punct de plecare dentar (osteite apicale,
granuloame, chisturi, dinti inclusi). Localizarea acestor fistule este legata atat de dintele cauzal
si de lungimea radacinii acestuia, cat si de insertiile musculare periosoase si partile moi
adiacente. Pe un studiu efectuat pe 104 cazuri, s-a constatat ca fistulele au drept cauze dintii
mandibulari, in proportie de 73%, si numai 27% dintii maxilari, afectand in 58% din cazuri
barbatii.

Fistulele cutanate sunt prezente in regiunea infraorbitara si in santul nazogenian, atunci cand
localizarea este la maxilar, avand ca punct de plecare procese infectioase localizate la canini,
sau la nivelul placii malare, cand punctul de plecare il constituie premolarii sau molarii.
Fistulele cutanate intereseaza regiunea mentoniera (23%), cand localizarea este la mandibula,
avand ca punct de plecare incisivii, regiunea geniana inferioara, de-a lungul corpului
mandibulei (15%), avand ca punct de plecare caninii, premolarii si molarii inferiori.
Fistulele cutanate apar cu predilectie pe tesuturile imobile, dar pot aparea si la distanta de
factorul cauzal.
Fistula cutanata nazogeniana cu punct de plecare caninul
superior drept
Fistula mentoniera cu punct de plecare
incisivul central inferior
 Fistula geniana inferioara stanga, cu punct de plecare
primul molar inferior drept.
 Clinic, fistulele cutanate se prezinta sub forma unor mici abcese, bine circumscrise, dar care evolueaza
lent, spre cronicizare. Durerile locale sunt minime sau absente, fapt care nu determina pacientul sa se
prezinte la consultatie prea curand, cu atat mai mult cu cat starea generala nu este afectata, iar pacientul
este afebril. In timp, aceste mici abcese se deschid spontan, lasand sa se elimine o cantitate redusa de
puroi. Ulterior, marginile orificiului se epitelizeaza, tesuturile se infunda "in palnie", devin fixe si se
acopera de un tesut de granulatie, care sangereaza usor la cea mai mica atingere.
Uneori, fistula este acoperita de o crusta hemoragica, iar daca aceasta este indepartata produce o mica
hemo-ragie, insotita de eliminarea unei cantitati de regula redusa de puroi. Tesuturile inconjuratoare
orificiului fistulos sunt moderat inflamate, palparea evidentiind o jena dureroasa si existenta unui
cordon fibros, situat in grosimea partilor moi, care face legatura intre fistula si factorul cauzal, in cazul
de fata procesul alveolar si dintele aferent. La presiunea digitala pe tesuturile inconjuratoare sau pe
traiectul fistulos, se elimina o cantitate redusa de puroi, adesea amestecat cu secretii sanguinolente.
Este utila si necesara cateterizarea fistulei cu un stilet butonat, pentru a explora traiectul fistulos si a
identifica factorul cauzal. De multe ori, osul se percepe rugos, extrem de sensibil, alteori se patrunde
intr-o geoda osoasa, in care continutul este moale, usor depresibil.
 Tratamentul fistulelor faciale consta in: fistulectomie (extirparea fistulei,
concomitent cu traiectul fistulos) si - cel mai important - indepartarea factorului
cauzal, care se poate realiza prin extractia dintelui cauzal sau rezectia apicala a
dintelui/dintilor afectati.
  Se face din aproape in aproape, prin disectie, pana in tesut sanatos si inchiderea
prin sutura a plagii cutanate. O grija deosebita se va avea la inchiderea plagii
cutanate, fiind necesara respectarea unor principii elementare din chirurgia
plastica, in sensul de a realiza o buna decolare a marginilor plagii, permitand
astfel suturarea tuturor planurilor fara tensiune. Se realizeaza astfel o cicatrice
liniara, fara producerea unor infundari sau tractiuni nefunctionale.